2,688 matches
-
stratageme menite să păstreze vie plăcerea noastră sexuală. Cartea nu este doar o prezentare a unui experiment, ci parte din experimentul pe care îl prezintă, - un experiment conștient făcut de un bărbat și o femeie pentru reciproca și veșnica lor fascinație sexuală. Și chiar pentru mai mult. Pentru a-și fi unul altuia, trup și suflet, o suficientă rațiune de-a trăi, chiar dacă s-ar fi putut să nu le mai rămână nici o altă satisfacție. Motto-ul cărții este, cred, semnificativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
în Sudica. Zici de strigoi și moroi?!“ Izbucni într-un râs nervos. Erau în lunga verandă a palatului, cu deschidere spre Dunăre. Goncea își petrecea mai toată ziua acolo. Stătea într-un fotoliu pe rotile și privea, ca într-o fascinație, apele fluviului ducându-se printre sălcii. Se vedea și șoseaua ducând spre fostul port. Îi zărise Goncea și pe cei doi, Magda și Ilarion, când trecuseră spre Dunăre. El o ținea pe după umeri, de parcă ar fi apărat-o de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-le numele și adresele, toate. Întreabă-i când au venit aici, dacă au auzit sau au văzut ceva ciudat În dimineața asta. Apoi trimite-i acasă. Ura strigoii care se strângeau Întotdeauna la locul accidentelor și nu putea niciodată Înțelege fascinația pe care-o simțeau atât de mulți dintre ei, mai cu seamă față de multele manifestări violente ale morții. Se uită din nou la chipul tânărului de pe caldarâm, acum obiectul atât de multor priviri nemiloase. Era un bărbat chipeș, cu păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ani În rândul forțelor de poliție, Încă nu era În stare să Înțeleagă cum de oamenii puteau să se plaseze de bună-voie aproape de moartea semenilor lor. Acesta era un mister pe care nu reușise niciodată să-l pătrundă, acea Îngrozitoare fascinație pentru Încheierea unei vieți, mai ales când era violentă, așa cum fusese aceasta. Se Întoarse Înapoi la cea de-a doua cafea și-o bău repede. — Cât face? Întrebă. — Cinci mii de lire. Plăti cu o bancnotă de zece și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lucrărilor elevei Andreea Mihoc (e vorba de icoane pe lemn, la zi de sărbătoare). Activitățile cu Sabin Bălașa, la Bojdeucă și la Sala Pașilor Pierduți, ne amintește cât de mult pot fi atinse corzile sufletului de albastrul magic. Și astfel... fascinația a rămas săditătă în sufletul elevului Afloarei Marian. Marian va împărți mai departe, cu sfințenie, fiecăruia, din zborul păsărilor, câte o fărâmă din el, pentru ca noi, cei care-i vedem lucrările, să fim mai blânzi, mai buni. Atingând cu dibăcie
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
să plece. Ce bine ar fi fost ca Theo să mai facă o criză! Dar băiatul, care se uita din scaunul lui, avea ochii încă lipiți de buzele roșii ale Laurei. Hugo observase că, în ultima vreme, copilul dezvoltase o fascinație pentru guri și dinți. Așa că de ce nu vii odată pe la mine să bem ceva? Hugo a realizat că Laura era hotărâtă să iasă învingătoare. —Ești foarte amabilă, a zis el uitându-se, cu subînțeles, prin ușa din spate a mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
despre ce convingeri vorbea el. Dac-ai fi știut, nu te-ai mai fi căsătorit cu el. —Așa e, a răspuns Alice sperând că era adevărat. Acum, că vraja se risipise, îi era foarte dificil să-și mai amintească de fascinația pe care Jake o exercitase cândva asupra ei. Hugo s-a aplecat către ea. — Tu mă iubești, nu-i așa? Da, te iubesc. Dar... Alice și-a mușcat buza. —Dar ce? Dar cum rămâne cu copiii? a izbucnit ea nefericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-ne mâinile mie și lui Jacqueline și sărutându-ni-le pe rând. Apoi ne umple cupele. Cina este Într-adevăr desăvârșită. Din cauza tenisului, a Înotului și a vinului, simt că mă cuprinde o dispoziție euforică. Adina Dabija 146 — De unde provine fascinația ta pentru vinuri, Jean-Claude ? Îl Întreb. — Întotdeauna vinurile m-au ajutat să Înțeleg mai bine oamenii. Când cunosc pe cineva e ca și cum aș degusta un vin. mai Întâi este buchetul, aroma, prima impresie pe care ți-o face persoana... Apoi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
spune Jean-Claude luându-ne mâinile mie și lui Jacqueline și sărutându-ni-le pe rând. Apoi ne umple cupele. Cina este într-adevăr desăvârșită. Din cauza tenisului, a înotului și a vinului, simt că mă cuprinde o dispoziție euforică. — De unde provine fascinația ta pentru vinuri, Jean-Claude ? îl întreb. — Întotdeauna vinurile m-au ajutat să înțeleg mai bine oamenii. Când cunosc pe cineva e ca și cum aș degusta un vin. Mai întâi este buchetul, aroma, prima impresie pe care ți-o face persoana... Apoi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
înțeles clar că nu mai văzuseră așa ceva. Ulterior, fiecare pas făcut de mine în spațiul vast al achiziționării cunoștințelor de bază a fost recompensat de mama cu sute de pupături, de mîngîieri, de exclamații, de elogii, de considerații marcate de fascinație și de respect. Cînd, la vîrsta de cinci ani, am început să merg singur la grădiniță (întrucît nu aveam practic de parcurs decît două sute de metri fără traversare de străzi) mama a exclamat „iată-l autonom !”. Cînd am reușit pentru
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de viață consacrată. Prin «gimnastică», papa Francisc nu se referă la altceva decât la asceză, adică la lupta spirituală. Iarăși, povețele papei Francisc ne ajută să corectăm în sens evanghelic însăși tradiția noastră ascetică, care nu trebuie să cadă pradă fascinației unei mistici destrupate și elitare, ci trebuie să se fortifice în creuzetul unei întrupări asumate pe plan existențial și moral. «Realitatea depășește ideea. Acest principiu are de-a face cu întruparea Cuvântului și cu punerea sa în practică: „Prin aceasta
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
De n-ar fi melancolia, s-ar întîlni vreodată muzica cu moartea? În clipa-n care vom fi reușit să dizolvăm toată viața într-o mare sonoră, nu vom mai avea nici o obligație față de Infinit. Sânt invazii muzicale de o fascinație absolută, după care sinucigașii îți par diletanți, marea ridicolă, moartea o anecdotă, nefericirea un pretext și dragostea o fericire. Nimic nu mai poți face și nimic nu mai poți gândi. Și atunci ai vrea să te îmbălsămezi într-un suspin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
impuls specific. Marșul marilor culturi în istorie seamănă, de aceea, unei fatalități; căci nimic nu le poate opri de la pornirea lor de a se afirma și individualiza, de a impune stilul lor de viață altora și de a robi totul fascinației lor violente. Existând relativ puține culturi mari, numărul fenomenelor istorice este fatal limitat. Atâtea popoare și-au ratat soarta neputîndu-se împlini spiritual și politic, rămânând condamnate la etnic, la mărginirile etnicului, incapabile să devină națiuni și să creeze o cultură
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
are sens o ierarhie între culturile mari. Grandori ireductibile nu înseamnă scară ierarhică. Ea apare evidentă și tulburătoare când e vorba de culturile mici față de cele mari. Diferențele lor accentuează și dau un sens ideii de progres, în defavoarea celor mici. Fascinația pe care a exercitat-o Occidentul asupra noastră este proba evidentă și repetată a inferiorității noastre și a conștiinței ei. Dacă el reprezenta actualitatea întregii istorii, drumul pe care trebuia să-l străbatem ca să-l ajungem ar fi fost așa
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atît de penetrant încît filosofii și oamenii politici ai tuturor popoarelor, din toate epocile, au revenit mereu la el. Ca și cum aceste stări crepusculare aflate între veghe și somn ar fi adevărata cauză a spaimei induse de apariția maselor, precum și a fascinației pe care o exercită asupra observatorilor, frapați de forța cu care pot acționa asupra realității oamenilor, ce par mai apoi a-și pierde orice contact cu aceasta din urmă. Iată încă un fapt, nu mai puțin exorbitant: această stare este
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cuvînt, sau din aproape în aproape, printr-un fel de fluid electromagnetic care-ar circula în noi și în jurul nostru? Asta nu se știa încă. Oricum ar sta lucrurile, astăzi ne este greu să ne închipuim fervoarea provocată de hipnoză, fascinația pe care-a exersat-o asupra imaginației savante ori populare. Entuziasmul acesta ne amintește voga pe care-a suscitat-o, la vremea ei, descoperirea electricității. Toți doreau să asiste la o ședință de hipnoză la fel cum, cu o sută
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Le Bon însuși nu își ascunde atracția pentru Robespierre, omul care, prin farmecul, pasiunea și energia sa și în ciuda jalnicelor sale daruri oratorice, domina și înfricoșa adunările. "Îmi place să cred că el avea, scrie Le Bon, un fel de fascinație personală care astăzi ne scapă. În sprijinul acestei ipoteze am putea aduce succesele sale la femei"203. (Și aici întîlnim, în locul rațiunii, asimilația: Robespierre seduce femeile, deci seduce mulțimile, care sînt femei!) Dar ceea ce provoacă admirația sa necondiționată este întoarcerea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
adresează maselor. Ea este clădită după modelul relației dintre hipnotizator și medium"221. IV Decorul o dată stabilit și masa adunată laolaltă și cufundată într-o stare de hipnoză colectivă, persoana conducătorului focalizează atenția tuturor. Privirea lui îi fascinează, e acea fascinație plămădită din atracție și teamă pe care anticii o puneau pe seama privirii semizeilor, anumitor animale, cum ar fi șarpele sau basiliscul, anumitor monștri, de felul Gorgonei. Subjugată, masa este cu atît mai receptivă la cuvînt, care devine acum principalul vehicol
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și de la atmosfera care le învăluie. Sînt un fel de embrioni de imagini, de germeni de amintiri; cuvintele trebuiesc tratate aproape ca niște persoane, nu ca niște particule ale discursului. Oratorul care nu amintește nimic, nu capătă nimic. Cînd operează fascinația cuvintelor, mulțimea cade pradă puterii lucrurilor pe care le evocă, acțiunilor pe care le ordonă. Ea se supune conducătorului care o seduce. El proiectează dinainte-i perspective grandioase, dar vagi, iar acest vag ce le învăluie le sporește enigmatica putere
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de grămezile de hoituri, de locurile contaminate. Pofta de a se bucura de viață încearcă să se satisfacă în festinuri, în dansuri, în împreunări maestrul de ceremonii fiind adesea moartea. Alții nu se pot smulge din tristețea caselor pustiite, din fascinația rugurilor și a gropilor comune. Decameronul, această capodoperă erotică, este povestit de persoane care credeau că vor putea înșela panica prin amor. Rareori, masa își reia locul. Se reface identificarea, iar fiecare caută un țap ispășitor în spatele căruia să pună
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
știm de ce împărații romani, părinți ai patriei și tribuni ai plebei. La fel sînt majoritatea liderilor contemporani, deținători ai tuturor puterilor și reprezentanți aleși ai poporului. În concluzie, carisma realizează coincidența termenilor opuși în persoana unuia singur și de aceea fascinația ei este irezistibilă. Aici apare însă adevărata problemă. După cum bănuiți, această reconstituire a evoluției nu este conformă cu observația științifică și nu-s cel dintîi care remarcă acest lucru. Cel mai ciudat însă, pentru mine, nu este apariția ei în urma
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
istoria, ele nu cunosc istoria pe care o fac și nici toate forțele care le determină. Noi însă nu mai avem aceeași scuză. De zece ani asistăm la ieșirea la suprafață a unei mase de fapte. Vedem cum se împrăștie fascinația care a acoperit privirea tuturor. Dispar, una cîte una, rațiunile ce veneau în sprijinul acelora care voiau să fie înșelați. Aceste episoade ieșite din comun din viața lumii, concordă în chip straniu cu principiile psihologiei mulțimilor. Într-o asemenea măsură
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cu situația de a rezolva probleme, nu expui soluția „Wright”1" „Nu ne-am putut abține de la gândul că multe dintre necazurile lor puteau fi evitate și că altele puteau fi depășite dacă se luau măsurile potrivite.” Wilbur Wright, inventator Fascinația mea legată de frații Wright s-a materializat În adoua carte pe care am scris-o, The Wright Way: 7 Problem-Solving Principles from the Wright Brothers That Can Make Your Business Soar. Cartea analizează În detaliu tehnicile folosite de frații
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
purității metodologice”, pe care, la limită, nimeni nu o satisface. Vom observa, la rândul nostru, că cei care au avut nostalgia începutului și a rigorii absolute - chiar printre fondatorii germani ai fenomenologiei - au trăit, cu o sensibilitate politică segregată, și fascinația totalitară a definitivului.) Or, din acest punct de vedere, Henry rămâne avocatul pluralității: Viața nu-și dictează monodic regulile într-un sistem închis de reprezentări, ci, dimpotrivă, precum vântul, suflă unde vrea. Pentru că Viața se consumă în oficiul perfectei gratuități
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
istoricitatea, condiția modernității, nihilismul și esența tehnicii - toate acestea sunt teme de reflecție comună pentru Heidegger și Henry. Pe lângă remanența în cadrele temporalității - timpul ajungând „interfața” tuturor raporturilor ecstatice ale conștiinței mobilizate de intenționalitate 3 - Henry îi reproșează lui Heidegger fascinația față de „irealitatea limbajului poetic”. Deși revelează o ordine a ființei inaccesibilă limbajului ordinar al corespondenței dintre semnificat și semnificant, nu surmontează abisul dintre fenomen și esența fenomenalității 1. Vina revine, așadar, calităților de magician sau de iluzionist ale lumii, care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]