1,716 matches
-
Domnia sa crede, în fine, că simpla povestire (întretăiată de obligatorii flash-back-uri) a unei derive personal/postrevoluționare (în care demontarea statuii lui Lenin, De-mi-si-a/De-mi si-a guvernului și primirea ajutorului de șomaj au loc simultan !) poate da un film ; fatalitate, nu dă ! Dacă dăm la o parte redundanța procedeelor, tot ne rămâne o retorică vetustă, în care clișeele sclipesc familiar Dacă discutăm detaliile, atunci nu ne rămâne nimic : cum se poate ca doamna Urșianu, atât de atentă la adevărurile psihologice
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dulceag, după dispoziția fiecăruia) îi sunt subordonate toate celelalte și poate că, dacă sunt de făcut reproșuri filmului, unul dintre acestea ar fi tocmai faptul că, dincolo de găselnița inițială, restul poveștii se complace cam prea mult în ilustrarea ei : dacă fatalitatea situației unor actori români puși să joace rolul unor evrei vorbind în franceză poate fi acceptată ca o convenție, alternarea scenelor de un comic feroce cu scene duioase într-un mod destul de artificial este un punct minus al filmului (cu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
tot textul amintit, inclusiv În concluzia lui : „Suferi pentru că ești evreu ; ai Înceta să fii evreu În momentul În care nu ai mai suferi ; și nu ai putea scăpa de suferință decât Încetând a fi evreu. Este, desigur, o apăsătoare fatalitate. Dar tocmai de aia nu e nimic de făcut. Iuda va agoniza până la sfârșitul veacului” <endnote id="(219, p. 24)"/>. Într-un fel, Mihail Sebastian i-a răspuns lui Nae Ionescu chiar În volumul pe care acesta din urmă l-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vieții, nici nu l-am citit de spaimă că n-am să-l recunosc. Din păcate acestea sînt condițiile existenței noastre și nu avem ce face: trebuie să le acceptăm așa cum făceau grecii vechi lăsînduse în voia Moirei. E o fatalitate de la care nu ne putem sustrage. și autorul acela american, de fapt evreu american, ce susținea că timpul tragediei a trecut , adică imposibilitatea tragicului în zilele noastre, cred că se înșeală. Determinismul istoric este un clește ce strînge tot atît
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
19]75”> Dragă Domnule Călin, Mulțumesc pentru scrisoare și caldele cuvinte. Eu am depășit frica grea din vară, tatăl meu e mult mai bine acum, după operație. În schimb - ceea ce Eugen Uricaru n-avea cum ști - mi-a căzut altă fatalitate: socrul meu, bolnav de cancer, inoperabil, a făcut recent metastaze la creier și acum e internat aci, în ultimele sale zile. Vă dați seama ce greu ne e din nou. Aștept cartea - Camilar - și propunerea G. Bacovia ne-ar interesa
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
În ce-l privește pe Caragiale, trebuie să observăm că el a fost sufocat, după opinia mea, în primul rând de dramaturgul Caragiale, de multiplele repre- zentări ale pieselor lui.” Mircea A. Diaconu vorbește în prefața cărții sale, I.L.Caragiale. Fatalitatea ironică, despre un capitol al unei proiectate cărți, capitol intitulat „Fiii lui Caragiale”, unde istoricul literar ar fi făcut remarcat o actualitate in spiritu, „ă...Ă cât de mult respiră spiritul lui, fascinat de neant și de geometrie, în posteritatea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la care reacționăm previzibil” În Comèdii la porțile Orientului, Andrei Pleșu observă același lucru, autonomia pe care o dobândește clișeul și felul în care acesta se recomandă aproape obsesiv în spațiul mental-discursiv : „Citatul din Caragiale stă asupra noastră ca o fatalitate, ca o insomnie. Orice pățim, orice spunem, orice gândim în spațiul politic și social al României de azi se regăsește gata pățit, gata spus, gata gândit în textele magistrului” Printr-un decupaj recognoscibil la nivelul unei vulgate avem în dotare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
-mi ce plângea înăbușit: "Doamnă... Nu vă temeți... Nu vă fac nici un rău!"... Apoi, ai poruncit să fim urcate într-un rădvan și duse la Suceava "ostatice"... "La război, ca la război", se scuză Ștefan, ridicând din umeri, ca o fatalitate. De doi ani, ostatică în turnul din latura de miazăzi a cetății, mă străduiam să te urăsc pentru tot răul ce ni l-ai făcut... Da, am tăiat câțiva boieri, atuncea... spune Ștefan și lasă capul în jos, spăsit. Rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că, deși iubiți viața, vă desprindeți cu atâta ușurință de ea. Noi, grecii, facem gălăgie, ne agățăm de viață, ne văicărim, protestăm, blestemăm soarta. La voi, vine cu liniște, cu împăcare, o acceptați cu resemnare, ca o eliberare, ca o fatalitate: "Așa mi-a fost scris"... Dacă trăim zi de zi cu ea alături? "Ne obișnuim cu ea ca țiganul cu scânteia", zâmbește Ștefan chinuit. Și... și mare scofală avem de pierdut... Dacă altfel tot nu se poate, ce rost are să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
indispoziția sufletească în care mă aflu. Asemenea stări nu par de nimic motivate, se infiltrează, se depun, te invadează după un calendar și după un orar numai de ele știute. S-ar putea vorbi, în acest caz, chiar de o fatalitate (oarbă, firește). O după-amiază de noiembrie apăsătoare, nu numai la figurat, ci și la propriu: în cameră e o căldură înăbușitoare (locuiam pe atunci încă pe Florilor). În soba de teracotă se făcuse prea mult foc (cu lemne). Stau la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și la București, am avut întotdeauna prieteni, eu care - sunt convins de acest lucru - am vocația prieteniei. Se vede însă că orice fericire se plătește... Regretului de a nu putea avea copii (RH cu anticorpi era formula științifică a acestei fatalități) i-a pus o violentă surdină și faptul că, din dorința de a-i avea, Doina își punea în primejdie nu numai sănătatea, ci și viața. În 27 iulie 1967, la ora șase dimineața, am fost trezit de un telefon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de aprehendare a adevărului. Adică frumusețea (care „va salva lumea”). Acest lucru e cel mai evident în cazul oratoriei, căci interesul ei practic expiră cel mai repede, dar cel estetic rămâne în memoria veacurilor și chiar a mileniilor. Dintr-o fatalitate asupra căreia nu am puterea să dispun, genul în care scriu se numește eseu, termen care mi-a devenit nesuferit, pentru că de la o vreme încoace cunoaște o inflație absolut devalorizantă. Una-două, „eseu”, „eseistic”. A ajuns să însemne incompetență (și să
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
profani, cu viața privată supravegheată din umbră și înconjurată de iscoade, văzând dezastrul către care o alianță funestă și detestată împingea țara și încercând cu puținii săi sfetnici de taină să găsească o cale de a o scoate din această fatalitate, apoi decizia sa temerară, curajul său disperat, necontând decât pe fidelitatea netestată dar imediat confirmată prin fapte a armatei, apoi lunga tensiune cu ingerințele, abuzurile și cinismul sovietice și comuniste, cu cinismul, ignoranța, lașitatea, obnubilarea mentală a marilor aliați anglo-saxoni
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
̀ nsă și brutal, printr-o eufemistic numită „eroare judiciară”. Mai în adâncime gândite lucrurile, martiriul lui V. Voiculescu și sfârșitul lui în distrugere trupească și în totală privațiune de orice bunuri și mângâieri pământești a ținut probabil de o fatalitate misterioasă, a fost poate cumplitul preț a ceea ce spune în sonetul CCXXIV : „Ți-am făurit o’naltă și grea demiurgie ”. Este ceva demonic în incandescența aproape de nesuportat a Sonetelor, o sfidătoare rivalitate cu divinitatea. Sonetele doctorului Voiculescu imitate după ale
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de poezia care se făcea prin el, adică de ceea ce e propriu-zis creația, era inocent și iresponsabil. Cum iresponsabil (și în fond inocent) era și în viață. Câți nu l-au blamat pentru asta, Doamne ! Nu era nimic de făcut. Fatalitatea geniului său (geniului rău ? geniului bun ?) îl ducea implacabil pe drumul pe care a mers și pe care în ultima vreme și l-a accelerat cu bună știință. Daniel Turcea, Nichita Stănescu, Virgil Mazilescu (vorbesc aici numai de contemporanii noștri
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fie remarcat) și se caracterizează printr-un fel de absolutizare a nuanțelor și un haz ușor de trecut cu vederea de către cei neatenți ” (p. 46). Hazul difuz al operei de geniu e anevoie discernabil, prezența lui freatică - dedesubtul tragicului, tensiunilor, fatalităților - fiind acoperită de prestigiul clișeelor culturale (vreau să spun : și al clișeelor juste) ; perceperea lui e testul ultim al inteligenței, care, traversând cu bine toate dificultățile, poate capota aici. Citind fragmentul acesta mi-au venit irezistibil în minte în primul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
omagiat prof. Traian Cantemir. Au vorbit: prof. Ion Popescu Sirețeanu, prof. C. Turculeț și Dr. V. Bejan. Cu această ocazie sărbătoritului i a fost Înmânată Diploma de membru de Onoare a societății noastre. CAPITOLUL VIII 1996 Românii din Federația Rusă Fatalitatea vecinătății teritoriale, furtunile istoriei, ostilitatea ideologică, orgolii imperiale au dislocat mase de români spre interiorul Rusiei țariste și mai târziu a Uniunii Sovietice. Menționând elementul românesc răspândit În Federația Rusă trebuie să ne referim la motivația individului, grupului sau comunității
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
și colaborează la publicațiile În limba rusă care apar În România dar și În alte țări. În țara care i-a primit acum câteva sute de ani, cultura rușilor lipoveni are largi perspective. Comparând cele două situații suntem zguduiți de fatalitatea unei tragice vecinătăți. Mareea slavă erodează din malurile latinității cu o perseverență constantă indiferent de spiritul vremii și etica relațiilor internaționale. Cele mai generoase idealuri care au poleit doctrinele vremii nu stăvilesc pornirile de cucerire și deznaționalizare. Panslavismul, iubirea pravoslavnică
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Dacă ne autodisprețuim pentru că suntem, de exemplu, români, romi, femei, ortodocși, muncitori etc., vom sfârși prin frustrare, resentimente, amărăciune, vină. Vom crește cel mult ca niște „arbori bonsai”, justificându-ne mereu incapacitatea sau lipsa de curaj prin tot soiul de fatalități care sunt adesea simple scuze pentru pasivitate. 2. Asimilarea. Când nu ne convine grupul de apartenență (cel a cărui parte suntem), când nu avem curajul să ne asumăm diferența, încercăm să migrăm în grupul de referință (cel a cărui parte
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
nu și-au curățat gheața din fața businessului propriu. Și poate, dacă îi sugera, mama ar fi spus resemnată: „Lasă-i în plata Domnului! Așa a fost să fie”. Ea, ca și cei mai mulți dintre noi, este o fatalistă, chiar și atunci când „fatalitatea” este complet evitabilă. Într-o țară capabilă să se administreze, probabil că în această iarnă era plin de procese pe rol prin care cetățenii afectați de neglijențele asociațiilor de locatari, ale proprietarilor de magazine, ale primăriilor cereau despăgubiri materiale pentru
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
două lumi, care se suprapuneau ca imagine exterior interioară, dădea seamă de două filosofii de viață diferite. Din ele decurg consecințe diferite. Și vieți diferite: una tot mai lungă și mai împlinită; alta, tot mai scurtă și mai amărâtă. Nici o fatalitate sau destin fatal nu e meritoriu sau vinovat. Până la urmă, fiecare dintre lumi este una pe care oamenii o fac sau în care se complac. Text publicat în Curentul, 1 septembrie 1998 Săracii și agenda publică Adesea îmi este teamă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
oameni să spună că au pățit-o fiindcă au fost acuzați de colaborare cu securitatea, cum s-a întâmplat în cazul lui Varujan Vosganian. Pare că ei nu au nici o vină actuală. Tot ce li se întâmplă este rezultatul unei fatalități istorice. Trăim vremuri tulburi, pline de confuzii și suntem victimele acestor vremi. Într-adevăr, poate pentru noi, cei aflați în balta nostră mică, în plină zonă activă a vulcanilor noroioși este foarte important trecutul și împărțirea oamenilor în securiști-nonsecuriști, așa cum
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
să supraviețuiască și să trăiască normal. El are nevoie de ajutor, iar cel mai nimerit sprijin este acela de a fi tratat nu ca un ou cu coaja moale, ci precum un bărbat de 22 de ani, intersectat întîmplător cu fatalitatea. Încercînd să trăiască normal, omul Marius Șuleap va obține o victorie mult mai mare decît toate succesele pe care le-ar fi putut obține pe gazon fotbalistul Marius Șuleap. Nu e un apel la indiferență, ignoranță și nesimțire. E un
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
ajuns să ne-o băgăm singuri în poartă?“ Reacție de om care a coborît din casă găsindu-și mașina pe jantă. De ce tocmai acum? De ce să ni se întîmple tocmai nouă? Iată cum o înfrîngere ne poate transforma în victimele fatalității planetare, tocmai pe noi, cei atît de neprihăniți, care în viața noastră n-am făcut nici un blat, n-am omorît o muscă, ba mai mult, am creat o Federație puternică, unită prin trainice legături de sînge. Iordănescu dă și el
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
pe cei care vor să bage imediat banii în buzunar, ca precupețele care au vîndut repede trei grămăjoare de pătrunjel și îndeasă banii în șorț, grăbite să nu piardă rata. octombrie 2006 Miorița și-a dat autogol Am căzut pradă fatalității, deși nu era cazul. O întîmplare nefericită ne-a făcut să ne socotim iarăși bătuți de soartă. Bănel a dat semne că ar fi trecut peste nefericitul minut 70 al meciului de pe Bernabeu. S-a ridicat și a jucat, în vreme ce
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]