1,715 matches
-
verdictele instituției școlare sau prin dictatele experților economici) nu pot decât să consimtă la arbitrariul forței raționalizate" (Bourdieu, 1997, p. 99). Altfel spus, acceptarea ordinii mondiale inegale este atât de clară încât revolta este de neconceput, fiindcă există credința în fatalitatea naturală a acestei ordini, credință întărită de secole de colonizare și sclavie în Africa, precum și în Brazilia, una dintre ultimele țări care au abolit sclavia. În fond, vedem aici una dintre lecțiile cumplite date de Armatyà Sen, câștigător al Premiului
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
fiecare școală (purtând un număr de cod de la 1 la 19). Simplul fapt al rezultatelor foarte contrastante din școlile djiboutiene, atât din mediul rural cât și urban și periurban, este suficient pentru a demonstra că nu există nici o obligație sau fatalitate a acestui tip de practici. Una dintre școlile cu cea mai mică rată a pedepselor corporale este și una dintre cele care ating cele mai bune rezultate școlare și, la momentul anchetei, era o școală fără apă, electricitate ori telefon
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
lăsa să credem "teoria celor cinci la sută". Factorii socio-economici nu sunt explicativi în sine. De fapt, nu există nici o relație de echivalență între sărăcie sau șomaj și delincvență, așa cum nu există, în școli, nuclee dure în sine sau o fatalitate socială a creării lor. Violența și delincvența, chiar atunci când lovesc brutal, au întotdeauna o istorie. Ele trebuie situate într-o progresie adesea lentă, care pornește, fără îndoială, de la excluziunea socială, dar care se realizează prin interacțiuni de micro-excluziune evitabilă (repartizare
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
să dea răspunsuri diferențiate. Variația răspunsurilor depinde, în mare măsură, și de situarea socio-demografică a școlilor. Variabila "ZEP" s-a dovedit, în această privință, explicativă pentru diferențele între școli. Totuși ea nu trebuie să ne facă să credem în vreo "fatalitate" a violenței: să ne amintim că rezultatele mai degrabă bune, chiar foarte bune ale școlilor situate în ZEP rămân în mare măsură pozitive; ele chiar s-au ameliorat în mod semnificativ, chiar dacă efectul este limitat. Politica publică a educatorilor de
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
construit în mod cultural al percepției vizuale sau rolul important pe care-l joacă trupul în construcția imaginii. Avem de-a face cu o traversare a identității avatarice și interfațate multicultural prin alteritate. Însă, artista nu se revoltă doar împotriva fatalității genetice, ci și împotriva rolului atribuit femeii în societate și canoanelor masculine ale frumuseții feminine. Corpul său nu devine doar un mijloc de expresie artistică, ci și un mediu al activismului feminist (ca la teoreticiana Donna Haraway - vezi capitolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sfinte și considerate activități eretice și nelegiuite. Altfel, jocul de cărți exprimă căutarea unei strategii, dorința de a provoca, sau nevoia de a se distra și de a comunica (vezi Joc). Cărțile de joc sau tarotul evocă fie sentimentul de fatalitate, fie dorința de a fi ghidat, dirijat, sfătuit. Interpretarea depinde mult de experiențele personale. Să adăugăm și faptul că pentru cineva care frecventează cabinetele de cartomanție, scenariul oniric îl trimite adesea la prezicerile ce i-au fost făcute. Visul stabilește
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
beneficiază de o simbolistică pozitivă, deoarece împlinesc dorințele, în timp ce cometele au un sens negativ, de involuție, degradare și cădere. Imaginea astrologului sau a temei astrologice în vis se poate interpreta, în funcție de percepția și convingerea personală, ca exprimând un sentiment de fatalitate sau, dimpotrivă, o dorință de cunoaștere a propriei persoane și de descoperire a drumului ce trebuie urmat. Astronautul este prin excelență pionierul, aventurierul timpurilor moderne. Reprezintă, prin urmare, înălțarea interioară și spirituală a subiectului, dorința de a se depăși, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
în sondarea analitică a conștiinței personajelor și spiritul demonstrativ necesitând o structură amplă, de tip romanesc. Într-adevăr, romanele lui B. sunt superioare stilistic, tematic și structural scrierilor anterioare. Copilăria, adolescența și tinerețea lui Nicolae Ostia (1971) reprezintă cronica unei fatalități existențiale. Până la maturitate, timp de cincisprezece ani, Nicolae Ostia trăiește coșmarul claustrării, fiind închis și legat în casă de tatăl său vitreg, sub pretextul participării tânărului la acțiunile unei bande de huligani. După moartea tatălui, la treizeci și doi de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285577_a_286906]
-
tonaj, într-un teren descoperit, fără lucrări defensive, fără armament anti-tanc eficient și fără sprijin de aviație. Acest lucru l-a determinat pe generalul Constantin Constantinescu Claps să aprecieze că, ceea ce s-a întamplat în Stepa Calmucă, a fost “o fatalitate”. La rându-i, locotenent colonelul Nicolae Dragomir, subșeful de Stat Major al armatei, aprecia că misiunea primită de Armata 4 a fost “în afara realităților momentului”. Insistența comandamentelor germane, de a nu se ceda cu niciun preț terenul, a luat, totodată
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
tonaj, într-un teren descoperit, fără lucrări defensive, fără armament anti-tanc eficient și fără sprijin de aviație. Acest lucru l-a determinat pe generalul Constantin Constantinescu Claps să aprecieze că, ceea ce s-a întamplat în Stepa Calmucă, a fost “o fatalitate”. La rându-i, locotenent colonelul Nicolae Dragomir, subșeful de Stat Major al armatei, aprecia că misiunea primită de Armata 4 a fost “în afara realităților momentului”. Insistența comandamentelor germane, de a nu se ceda cu niciun preț terenul, a luat, totodată
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
Dar, în clipa în care Pariziana a cucerit pe cineva, la fel ca Don Juan, plictisita, își abandonează victima sedusa. Aceasta este soarta amanților lui Michèle de Burne, ai lui Nana sau Sidonie Chèbe. Sfârșitul secolului desfășoară pe larg spectacolul fatalității feminine. Asocierea seducției, pasiunii, ardoarei și agresivității în exprimarea și impunerea dorințelor și impulsurilor distrugătoare definește arhetipul femeii fatale 54. Cruzimea femeii moderne pune sub semnul întrebării definirea tradițională a feminității, readucând bărbatul la starea de animal sau îndepărtându-l
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
socio-profesionale reprezentative ale timpului. Iar în funcție de acest proiect sunt construite intrigile romanelor sale. Ceea ce îl preocupă este mecanismul funcționarii sociale al acestor clase. Conform proiectului conceput, majoritatea personajelor lui Zola sunt expuse unor forțe care le depășesc, fie ele externe (fatalitatea mediului și momentului) sau interne (ereditatea, temperamentul) [Roy-Reverzy, 1998, p.98]. Astfel, aristocrata pariziana Renée Saccard, protagonista românului La Curée, este victima mai multor factori: a unei eredități (moartea prematură amintește de cea a mamei sale), a unei educații (lipsa
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de o serie de substantive cu valoare semantica specifică, cum ar fi scandal, spectacol, fenomen, fiecare substantiv explicând una dintre trăsăturile pertinente ale fenomenului" [Bondarenco, p.172]. Oricât de puternică ar fi presiunea realității, monotonia sau nefericirea nu sunt o fatalitate. Femeia pariziana, cu întreg modul ei de viață o dovedește și, într-un fel sau altul, reface un element al schimbării și al polifoniei într-o lume monocorda. Pariziana introduce în fiecare scenă o notă personală ce ține de trăsăturile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
însăși și despre care aceasta știe ce rezultat va produce" (Durkheim, E., 1993, p. 12.). Tentativa de suicid este actul astfel definit, dar oprit înainte ca moartea să se producă. Intenția morții este subliniată de sociolog îmbinând conștiința finalității cu fatalitatea care depășește individul; complicitatea la propria moarte se referă atât la acțiunea cât și la inacțiunea subiectului, pentru că și omisiunea poate fi considerată, în unele împrejurări, ca o alegere a morții în situația în care voluntariatul este puternic și perseverent
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
face din ordinea de finalitate nu doar o ordonare pasivă (în timp) a corelațiunilor energetice, ci principiul evoluției către personalitatea energetică. "Mecanismul" evoluției nu este rigid, ca determinismul prin cauzalitate, ci constructiv, neadmițând constrângerea legilor fatale; personalitatea nu semnifică o fatalitate: în esența sa, ea este libertate (o "libertate sub limite", cum ar spune Emmanuel Mounier). Finalitatea nu este decât un principiu de ordine extins de la om asupra naturii. Dacă ea ar fi dominat natura pentru a o purta către corelațiunea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
spune Emmanuel Mounier). Finalitatea nu este decât un principiu de ordine extins de la om asupra naturii. Dacă ea ar fi dominat natura pentru a o purta către corelațiunea de personalitate, atunci ea s-ar fi confundat cu o ordine de fatalitate (nu doar de finalitate). Persoana umană nu este, așadar, un fatum, un destin "natural". Această negație este întemeiată, în personalismul energetic, prin afirmarea ordinii de finalitate, în esență non-naturală, adică umană, întrucât ea capătă îndreptățire existențială prin apariția omului. Cele
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nu este, așadar, un fatum, un destin "natural". Această negație este întemeiată, în personalismul energetic, prin afirmarea ordinii de finalitate, în esență non-naturală, adică umană, întrucât ea capătă îndreptățire existențială prin apariția omului. Cele două ordini (de finalitate și de fatalitate) pot fi ușor confundate. Și, de fapt, teoriile care afirmă finalitatea transcendentă a naturii le confundă. În fond, determinarea finală prin destinul implacabil este chiar regula fatalității. C. Rădulescu-Motru infirmă indirect fatum-ul și prin afirmarea posibilității de a interveni
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
capătă îndreptățire existențială prin apariția omului. Cele două ordini (de finalitate și de fatalitate) pot fi ușor confundate. Și, de fapt, teoriile care afirmă finalitatea transcendentă a naturii le confundă. În fond, determinarea finală prin destinul implacabil este chiar regula fatalității. C. Rădulescu-Motru infirmă indirect fatum-ul și prin afirmarea posibilității de a interveni educativ în formarea personalității. Fatum-ul nu îngăduie o asemenea ajustare: el este tainic în intenție și implacabil în acțiune. Structura formală a finalității în modelare kantiană
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acțiune. Structura formală a finalității în modelare kantiană nu îngăduie fatum-ul, așa cum nu-l îngăduie nici "interpretarea" ei prin personalismul energetic. Absența din acesta din urmă a Arhitectului divin reprezintă semnul unei atitudini de evitare a ideii ordinii de fatalitate. Personalitatea perfectă, așa cum a fost concepută de C. Rădulescu-Motru, nu este decât o idealizare, o prelungire în absolut a evoluției cosmice personalizante. Absolutul din relația cu Natura, pe care-l cumpănește omul, este personalitatea energetică în modelul ei desăvârșit. Un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
absolut a evoluției cosmice personalizante. Absolutul din relația cu Natura, pe care-l cumpănește omul, este personalitatea energetică în modelul ei desăvârșit. Un simplu accent deplasat către Personalitatea perfectă în sine ar fi substituit ordinea de finalitate cu ordinea de fatalitate. Însă chiar "ființa dumnezeirii" în sensul în care C. Rădulescu-Motru folosește termenul nu este decât idealul personalității. Personalismul energetic este, după credința lui C. Rădulescu-Motru, studiul filosofic al persoanei ca formă finală a energiei. Formula sa teoretică urmează "personalismului anarhic
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este lăuntrică, dar, totodată, ea este și "în afară". Cum ar putea fi altfel, atâta vreme cât, ieșind din sine întru comunitatea persoanelor, persoana se reface pe sine, ca în-sine? Acest personalism pare a fi fatalist, dar omul nu se află sub fatalitate, ci este liber, adică pornit, fără constrângere, către autocreație. Libertatea nu este nici absoluta independență (dezlegare de orice), nici condamnare; este "libertatea sub limite", contextuală, legată de o persoană determinată. Fără libertate, omul ar fi un dat natural suficient sieși
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
privilegiat), ci doar asumarea "destinului", cum ar spune stoicii, sau chiar Heidegger, fapt care implică libertatea de-a-fi; este vorba, așadar, de o cale prin care ceea ce este omenesc își dezvăluie "natura" (universalul). Re-cunoașterea de sine nu este, prin urmare, o fatalitate, ci mai degrabă un exercițiu liber, prezent, cu tot cu cauze (motivații) și efecte (consecințe), în orizontul existenței, în "lumea omului", exercițiu ce cuprinde totalitatea actelor de reflexivitate umană, mai cu seamă de natură "teoretică", adică filosofic-contemplativă. Trebuie să acceptăm, de asemenea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
demonism, eroi aventuroși și războinici bântuie prin Moldova până își vor împlini destinul: Svidrighelo sau Mazepa (subiect celebru prin Byron). Eroinele, Elena Moldovei (comparată cu Elena Lacedemona) și Doamna Ruxanda, par proiectate în linii clasice, de n-ar fi semnul fatalității - frumusețea ce atrage nenorociri. În nuvele, notabile sunt pictura unor tablouri gigantești („urgia” elementelor în furtună) sau fantezia detaliilor, descrise de un ochi rafinat (etalarea de daruri princiare, ceremonii nupțiale sau îndoliate, arsenalul crimei romantice). Nuvelele istorice ale lui A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
stilizare și simplificare a reprezentării, printr-un travaliul artistic abil ascuns, în opera, și greu perceptibil de către cititor. Mai mult, Barbu atribuie "revoluției" poetice realizate de Moréas (desigur gradul de subiectivitate al aprecierii este mare!) un anumit caracter de necesitate ("fatalitate"), prin care evoluția poeziei se înscrie în tendințele, mai largi ale evoluției spiritului modern, așa cum erau ele schițate de Henri Bergson, în "L'Évolution créatrice" (1907). "Dialogul lui Monos și Una" (1841), la care enunțul "Șoptiri de la Monos, la Una
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
încetat să despartă România de țările Europei Centrale în procesul de integrare euroatlantică și europeană. Acest decalaj nu este însă neapărat atât de "istoric" pe cât se obișnuiește să se considere. Departe de a fi, în esența ei măcar, rodul unei fatalități înrădăcinate în trecutul îndepărtat, această veșnică întârziere a cărei percepție grevează masiv și asupra românilor, și asupra acceptării României atât în mediile politice, cât și în opinia publică internațională reprezintă rezultatul unor opțiuni politice deliberate ale echipelor care s-au
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]