2,317 matches
-
se ghida În viață după o maximă atribuită unui alt poet, Tristan Tzara: „Întreaga gîndire ia naștere În gură“. Ăstimp, Zamyatin este absorbit de admirarea a două femei atrăgătoare care stau pe trotuar cercetînd o hartă. Strada este luminată de felinarele cu gaz, de modă veche, pe care municipalitatea le-a instalat de curînd În districtul istoric. — Pot să vă ajut? le strigă. SÎnt taximetrist. Femeile pun harta pe pervazul din fața lui Ivan. Ploaia se oprise. Am dori să știm exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
el, nici Wakefield nu cred că prezentul exercițiul de diferență estetică va transcede orice. Dar Înainte ca rictusul să aibă timp să se instaleze pe chipul lui Wakefield, toată lumea ține deodată În mînă cîte o lanternă, o lumînare sau un felinar și Maggie Îl Împinge În față, să li se alăture, ei și balerinei. În culise, o ușă scîrțîind medieval se deschide și procesiunea pornește către o Încăpere micuță. Lumina lumînărilor, felinarelor și lanternelor luminează ceea ce pare a fi un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În mînă cîte o lanternă, o lumînare sau un felinar și Maggie Îl Împinge În față, să li se alăture, ei și balerinei. În culise, o ușă scîrțîind medieval se deschide și procesiunea pornește către o Încăpere micuță. Lumina lumînărilor, felinarelor și lanternelor luminează ceea ce pare a fi un scaun electric de modă veche: balerina se așează pe scaun și Își face singură o poză cu un Polaroid orbitor. Maggie Îi pune balerinei pe cap o alcătuire ce aduce a strecurătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
rău, ținîndu-și fustele, deși Încă Îi mai e dor de guguloiul de fier, monumentul lui personal În cinstea absurdului. City Club are o istorie lungă și oarecum scandaloasă. De un secol șade În centrul a ceea ce a fost cîndva cartierul felinarelor roșii și despre soții unei anumite epoci se spunea că sînt „la Club“, În caz că Întreba cineva. CÎnd, după Primul Război Mondial, un primar mult prea zelos a Închis zona, Clubul a rămas și o parte din serviciile sexuale ale districtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
este atît de neglijat, nu ne mai bucurăm de ‘viața sportivă’ de care beneficiau Înaintașii noștri. Am pus pariu cu el pe o Carte Albastră originală dacă reușește.“ Cartea Albastră era publicată lunar În anii de glorie ai cartierului cu felinare roșii, conținînd liste cu toate bordelurile de lux, inclusiv cu poze ale celor mai frumoase fete, cu prețuri cu tot. O Carte Albastră originală este o miză mare, valorează foarte mult pe piața cărților rare, iar pariurile și jocurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
conversație cu informații tulburătoare. În cîteva zile, primăria va efectua operația anuală de combatere a termitelor, o afacere Încețoșată și otrăvitoare. Termitele roiesc trei nopți În primăvara tropicală; hoarde de insecte se preling din clădiri și se Înfășoară, fuioare, În jurul felinarelor de pe stradă. Să umbli pe stradă printre gîngănii este o adevărată tortură și majoritatea locuitorilor stau În casă În acele zile, În timp ce cisternele primăriei patrulează pe străzi și Împroașcă nori grei de pesticide. Nefericitului prins afară În astfel de momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dreapta la concertul Dream Theather. Doamna magistrat e fan Metallica, cu muzici, poze și afișe puse în rafturi. Tot acolo, caleașca din placaj și cai negri - bijuterie. Caii negri perfect aliniați, caleașca bronzită, cu detalii precise de geamuri și ferestre, felinare, roți cu opt spițe, în spate, cufăr de bagaje. Coș traforat culcat. Pirogravură: mâini fixând ora la un ceasornic de buzunar, un ochi deasupra mâinilor, copil jucându-se cu o himeră, fluture cu cap de copil ținându-se de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
omoare pe unul și m-am băgat eu și... eram cu un prieten și cu o fată și s-a luat tovarășu’ cu el și m-am băgat și eu, el a fugit în casă și în casă avea un felinar și, cum eram beat, a căzut felinarul jos, n-a luat foc, nimic. Revoluția m-a prins în pușcărie, furasem o mașină de cereale. Am furat grâul noaptea, noaptea l-am dat și a doua zi i-o prins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
eu și... eram cu un prieten și cu o fată și s-a luat tovarășu’ cu el și m-am băgat și eu, el a fugit în casă și în casă avea un felinar și, cum eram beat, a căzut felinarul jos, n-a luat foc, nimic. Revoluția m-a prins în pușcărie, furasem o mașină de cereale. Am furat grâul noaptea, noaptea l-am dat și a doua zi i-o prins pe ăia cărora le-am dat. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de Șerban Cioculescu o „piatră de hotar în evoluția poetului” („Gară peticită de lumini/ Șine verzi sub luna de venin/ nori în doliu văduviți de crini,/ Ce tăcere, suflete tăcut/ trenurile toate au trecut!/.../ Ultim șir de roți porniți alene,/ felinare, tremurați din gene/țipă deznădejde în sirene,/ Suspinați, supape-n unison,/ sgardă, scutură-te de peron// Gară colorată și pustie/ trenurile pleacă pe vecie.../... Ieși dintr-un sertar melancolie/ cu panglici, cu bucle de hîrtie/ căci paiața-i fără de scufie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un culcuș. Ajungâng în vârful unei pante, Gaston a fost uimit de priveliștea care i s-a deschis în fața ochilor. De jur împrejur erau numai hoteluri și hanuri. Clădiri pe care scria cu neon roșu HOTEL, hanuri specific japoneze cu felinare la poartă și nume ca: Koonkaku, Sekireisō, Hotel Primăvara, Hanul Sambei. Gaston nu văzuse în viața lui atâtea hoteluri grupate la un loc... nici în Franța și nici în vreo altă țară. Era cu siguranță și acesta un semn al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
liniștit ca să poată dormi. L-a izbit contradicția dintre Japonia visurilor lui și ceea ce vedea în jur. A ținut-o spre est. Fiind trecut de ora două noaptea, toate magazinele din Shibuya erau închise și doar câte un stâlp de felinar mai arunca, în jur, o lumină palidă. Nu era țipenie de om pe stradă. „Orice fac se termină prost“, gândi Gaston. Era dureros de conștient de defectele lui. Și nu numai în seara aceea. Orice întreprindea eșua. Același ghinion, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
umblat și oboseala l-a pătruns din cap până-n picioare. Cu toate acestea, era mai îngrijorat din pricina câinelui. S-a oprit și a privit în jur, în căutarea vreunui local încă deschis, dar singurele lumini de pe stradă erau cele ale felinarelor și cele care străbăteau prin jaluzelele magazinelor care se închiseseră de mult. Deodată, a auzit pe cineva adresându-i-se în șoaptă. — Hei, tinere! E încă devreme. Nu vii cu mine? Vocea venea dinspre un gang întunecat dintre cinema și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
era paralizat de uimire. Mașina a început să vibreze încet și apoi s-a urnit. — Eu nu... — Eu nu... îl imită Endō pe Gaston. Te luăm cu noi. — Câine-san! — Ce? — Napoleon-san... Gaston privi în urmă și, la lumina palidă a felinarului de pe stradă, își zări câinele, sleit, fugind din răsputeri după mașină. Gaston își lipi fața de geam și strigă: — Aaaaaa! Napoleon-san!... Dar Napoleon era prea bătrân și bolnav. Nu vedea pe unde merge, așa că s-a ciocnit de un stâlp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
aspectul ciudat atrăgeau privirile tuturor. Nici o mișcare încă în piațeta din fața gării. Ceața alburie a dimineții începuse deja să dea la o parte perdeaua nopții. Autobuzele nu circulau încă, iar magazinele erau închise. Ici și colo mai ardea câte un felinar albăstrui. Gaston s-a rezemat de fațada gării și privi în sus, la stele. „Un idiot minunat“, exclamase Tomoe cu o seară în urmă, înainte de plecarea trenului. Își repeta cuvintele în gând acum. Se întreba dacă nu cumva greșea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
A scos vreo patru-cinci bancnote din buzunar și i le-a întins femeii, ale cărei buze groase s-au deschis într-un zâmbet larg, dezvăluindu-i dinții îngălbeniți. Strada era cufundată în beznă. Întunericul era întrerupt, ici-colo, de câte un felinar ce iradia o lumină palidă. Pe strada liniștită și pustie se auzea doar scârțâitul roților unei camionete - poate a lăptarului sau a vreunui țăran care-și ducea legumele la piață. Când au ajuns la colțul din fața băncii, Endō s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că odată, pe cînd răsfoiam o revistă, Îi indicasem un inel care arăta de-a dreptul uluitor. — Nu-mi vine să cred că ți-ai amintit! repetam eu Întruna, ținîndu-mi mîna la nivelul feței și privind sclipirile diamantului În lumina felinarelor de pe stradă. Nu-mi vine să cred că ai făcut asta. — Am vrut să-ți fac o surpriză, spuse Dan, sărutîndu-mă pe urechea stîngă, și m-am gîndit că nu ar mai fi același lucru, dacă n-ai purta inelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fel de ajutor de morar. Goleam făina din saci, în timp ce afară ploua cu găleata. La un moment dat, s-a auzit o bătaie în ușă și, în prag, a apărut un drumeț pe mantaua căruia șiroia apa. Când am ridicat felinarul, mi-am dat seama că era el, după ochii duși în fundul capului. M-am fâstâcit, am zis: "Nu sunt eu morarul, mă duc să-l chem", dar el se grăbea. Și-a scuturat mantaua, și-a tras gluga pe cap
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
scârțâit de roți. Anunțate de o tremurătoare geană de lumină roșiatică, s-au ivit câteva umbre de cai. Alaiul era deschis de doi purtători de torțe lungi și sfârâitoare; venea apoi un pâlc de lăncieri: însoțeau un car acoperit, cu felinare la cele patru colțuri ale platformei. Ne-am dat mai în față ca să vedem mai bine. Perdelele carului erau trase, și am izbutit să zărim o figură întunecată în interior. În lumina făcliilor am văzut sclipindu-i pe piept un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de aplauze. Chipul lui Elio - alb ca zăpada - se contopea cu imaginea munților Înzăpeziți. Unul dintre cei prezenți spuse pe un ton aprins că aici În cartier era nevoie de farmacii, de grădinițe, de străzi, de trasee pentru autobuze, de felinare, de antene - aici nu poți prinde nici măcar postul local, și poate nu Întâmplător - iar onorabilul vine să ne vorbească despre societatea naturală și drepturile embrionului. Nu zice nimeni că embrionul nu are și el dreptul lui de a se naște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dreptul - pe motiv că aveam calități personale, eram popular, În timp ce matroana aceea unsuroasă nici măcar nu e născută la Roma. Măgarii. Pe la Casilino n-a mai fost nimeni niciodată, aici e zona roșie - toți sunt bolșevici. Ăștia ne-ar spânzura de felinare dac-ar putea. Iar eu, cretinul, m-am Încrezut În ei. Dar mi-au tras țeapă. M-au futut. Ridică paharul. Închină În cinstea celor câtorva prezenți norocoși, pe care jură să-i țină minte. Înghiți cu eroism o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o zi grea, profesore, Îi spuse - căci de-acum știa totul. Dar după cum vezi, am supraviețuit. În momentul acela, ca printr-o secretă sincronizare, lampioanele din Întreaga Romă se aprinseră. O dâră de lumină șerpuia printre acoperișuri. Un rând de felinare susținute de lampadare din fier forjat se materializară pe neașteptate În piață, galbene pe fundalul crepuscular al cerului. Acum se vedeau din nou palatele și cupolele, antenele și colinele - și rândurile de case care Închideau din toate părțile linia orizontului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
căreia. La capătul liniei electrice pâlpâiau câteva lumini slabe. O țesătură de cabluri electrice se intersecta cu șinele de tren - pe sub picioarele ei și pe deasupra capului său. La intrarea În galerie, pe pereții care străluceau de umezeală erau prinse două felinare pătrate, care dădeau o lumină albă. Dar apoi, până unde reușea să ajungă cu privirea, nu se vedeau decât doi pereți ce păreau să se apropie În depărtare, până la a se atinge. O șerpuire de cabluri electrice și de tuburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
veniseră? Ori s-au rătăcit? Acum, chiar dacă se Întorcea nu mai reușea să distingă vagoanele Însemnate de Zero. Și nu mai reușea să distingă nimic În față. Doar contururile nedefinite ale unei galerii Întunecate, un tavan neregulat și Îngust, un felinar palid, acolo În capăt - dar cine știe unde... — Ți-e teamă? o Întrebă Zero, strângându-i brațul cu putere. Maja Închise ochii și privi lumina Îndepărtată din capătul Întunericului și spuse: — Nu. Încet-Încet, În jurul lor orașul se golise. Se atenuase acum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
adormit la adăpostul unei pietre, în mâlul pufos. Îl vedea apoi pe Hrisofan, mutul, alergând cu pași mărunței spre chilia părintelui Damaschin, apoi, împreună cu acesta, fugind spre poarta mare. Din urma lor veneau alți doi călugări mai tineri, cu un felinar cu feștilă și ceară. Unul dintre călugării cei tineri a urcat încetișor pe scara porții până la ferestruică, de unde, văzând-o pe fată, i-a făcut semn să spună mai tare. Ea vorbea repede și i se pusese un nod în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]