KorAP: Find »[drukola/base=feri & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...62 63 64 ...514 >

12,837 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

nimeni nu găsi un răspuns la această Întrebare ceferistul de la revizie găsi În schimb o formulă consolatoare: Bine că n-o fo' esplozie pă față, don șef! Chiar așa, Îndrăzni un altul. Sunteți un om norocos, don șef. V-o ferit Dumnezău de esplozie mai ales pă față. Îi mai greu de redresat, zise altul, om cu experiență, după cum dădea din cap. Să nu mai punem la socoteală ce s-ar fi Întâmplat dacă venea cineva din față ori din spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
recunoscu Petru, dintr-o dată bine dispus. Vă interesează pictura? Bineînțeles că mă interesează, dom' profesor, mai ales dacă și prețurile sunt acceptabile. Asta Înseamnă că nu mă interesează orice fel de artă. Cum ar fi arta minoră, zise Petru zâmbind. Ferească Dumnezeu, dom' profesor, la artă pedofilă nu mă bag. Să mă lege mascații ca la televizor... Eu mă gândeam la un anume nivel al artei, domnule Brândușă. Păi, și io tot așa, dom' profesor, căci arta e În toate, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
vârful capului și ochii În lacrimi, de frig și de tristețe. A Întrebat-o dacă o să-l uite. Cum o să uit un cap ca ăsta? i-a răspuns ea. I-a urat drum bun și l-a sfătuit să se ferească de scorpioni și de legioneloză. Apoi a intrat În casă și i-a spus doamnei Ster că va merge totuși În oraș la revelion și că va citi Însemnările Violetei. Doamna Ster avea oaspeți de seamă În noaptea asta: pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
barul Voltaire trecea de la unul la altul Într-un comerț clandestin de care lui Îi era rușine. Ea una, Însă, nu Își putea reproșa gestul și gândul curat de a-i face să o uite pe Violeta. Nici măcar nu se fereau. Îl socoteau prea prost pentru lucruri atât de subtile. Activiștii din nucleul dur al partidului n-au ce căuta În lumea asta! Din lumea asta făceau parte și sentimentele lor tulburi, vâscoase. La drept vorbind, nici chiar Tovarășii nu aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de vechile sale discursuri și dări de seamă mobilizatoare și autocritice, la care se adăuga și drumul până acolo, Îl slei de puteri, Îl scufundă Într-o plăcută toropeală. Dacă adormea, era un om mort! Doar spaima Însă nu-l ferea de somn. Alunecă Încet În zăpada caldă, pufoasă, care Înconjura mașina ca o uriașă coadă de vulpe polară. 42. Despărțirea ar fi fost scurtă, fără excese protocolare inutile. Petru socoti totuși că se putea și altfel. Simțea că se afla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

ecosez. Avea niște ochi cenușii ca stronțiul, care mocneau în sinea lor în spatele pleoapelor umflate. Făcea aerul să pară nociv, ușor radioactiv. Aproape că te așteptai să-ți pocnească urechile. Cât a terminat ea de mestecat biscuiții, eu mi-am ferit privirea. Nu mă puteam hotărî să încep discuția asta și ea părea aproape la fel de stânjenită de tăcere ca și mine. — Ei bine. Ar trebui să clarificăm mai întâi lucrurile esențiale și să vedem apoi unde putem ajunge. Am încuviințat. — Bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și-un sărut pe frunte. Ea spune și „pizdă“. Până când Clio ajunse înapoi la șezlonguri, publicul își pierduse mai mult sau mai puțin interesul. Agăță masca și tubul de respirat de spițele umbrelei noastre mari și luă prosopul care-mi ferise picioarele de soarele perfid. Avea o expresie dezaprobatoare puțin cam prea exagerată; dacă te uiți atent la ea, zărești un zâmbet care pândește în colțurile buzelor și deseori la trage spre exterior. — Repetă după mine, zise ea. Nu-i deloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Într-o clipă, asistentul meu aici de față va intra din nou în tine și-o să faci orice ți se va spune. — Nu... am început, dar peștele, luxofagul, prinse brusc viață, țâșnind cât ai clipi spre fața mea. M-am ferit am sărit m-am împleticit m-am împiedicat am căzut pe spate, aterizând pe cot, în care-mi explodă o durere crâncenă. Mica mreană trecu val-vârtej pe deasupra capului meu, lovindu-se de ceva, ceva invizibil, agitat și tunător, care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mult prea lent, tăcerea înconjurând și precedând fiecare pas: buf buf buf buf Apoi am ajuns la scaun și am sărit, un picior lovind șezutul și împingându-mă în sus, tot mai sus și m-am strâns și mi-am ferit capul și totul era tăcut - eu în aer, ieșind pe geamul spart la lumina zilei. Am aterizat mai întâi în picioare și apoi am căzut în mâini și în genunchi cu niște bufnituri zdravene și niște clefăituri înfundate. Iarba udă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
hotel. — Mulțumesc, am strigat în urma lui și el ridică din mers o mână, ca pentru a spune oricând. Când m-am întors în cameră, Scout era deja în pat, dormea. Se ghemuise bine în și-n jurul cuverturii, cu capul ferit de lumina electrică, așa încât doar o ureche, pielea albă a cefei și-un omoplat ieșeau la iveală. S-a mișcat puțin când am închis ușa și am observat breteaua sutienului ei negru, franjurat și ros de purtare pe spatele alb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
oaselor. — Ai un tatuaj pe degetul mare de la picior. — Bună dimineața, zise Scout. Așa e. Era îmbrăcată din nou în hainele mele largi și pe ale ei, înnoroiate, le rula în pachețele ca niște cârnăciori. Am ridicat mâna ca să-mi feresc ochii de lumină. Nivelul simțurilor mele adormite încerca să se adapteze neașteptatei provocări de-a sta drept. — De cât timp îl ai? — Tatuajul? — Mda. Întoarse capul spre mine, gândindu-se dacă să răspundă sau poate doar întrebându-se de ce mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
deasupra capului și coborând scara, folosindu-se doar de-o mână. I-am privit dispărând cu mișcări săltate, repetate, umerii lui Scout, apoi capul, apoi mare parte din mâna ei, după care, în sfârșit, cușca lui Ian, fața lui impenetrabilă ferindu-se de raza lanternei mele. Am împins rucsacul prin bibliotecă și m-am târât după el. Coborâsem pe scară până când capul îmi era sub nivelul podelei și mă luptam să trag rucsacul după mine, când am auzit o bufnitură metalică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
rece sub picioarele mele încrucișate, iar spațiul enorm și întunecat și pustiu. Am coborât privirea spre degetele mele, degetele, mâinile și încheieturile care-i aparținuseră primului Eric mare parte din existența lor. Știam că glumele și jocurile nu mă puteau feri ce cel care eram, de ceea ce lucrurile erau. Durerosul adevăr era că tot acel moment de repaus era un accident. — Continuă, spuse Scout, și mi s-a părut că surprind ceva asemănător la ea, din nou acea răceală, umbra de peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
accident. — Continuă, spuse Scout, și mi s-a părut că surprind ceva asemănător la ea, din nou acea răceală, umbra de peste câmpie. — Știu, am zis, nu făceam decât să mă distrez prefăcându-mă că sunt o persoană normală. Încuviință încet, ferindu-și privirea și uitându-se la vâlvătaie și la umbre. Nu mai aveam de ales. — Bine, atunci. O să întreb eu. Cine-i el, angajatorul lui Nimeni? Mulțumesc că încerci să nu-mi rănești sentimentele. Se uită în altă parte, întreaga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
a născut fără vagin. Sunetul râsetelor noastre se rostogoli de-a lungul rafturilor prăfuite și al coridoarelor cufundate în tăcere. Foarte urât din partea ta. — Ei, nici ea nu-i mai brează. Se opri preț de-o secundă. — Nu era. Își feri privirile. Aici jos pierzi noțiunea timpului. Acum trebuie să aibă optsprezece ani, adică mai mult decât aveam eu când am plecat de acasă. Îmi pare rău, am spus după câteva clipe. — De ce? Se întorsese, așa încât nu-i puteam vedea fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în zare. — Ian! am strigat, pe jumătate spre motan și pe jumătate de bucurie că-i văd bărcuța. Am fluturat din mână în direcția lui. Cred că-l văd. Tu îl vezi? — O, da, încuviință ea, uitându-se în depărtare, ferindu-și ochii de soare cu mâna. Te așteaptă necazuri mari. Haide. — Scout. — Mda? — S-a sfârșit, nu? — Da. S-a sfârșit. Se uită la mine. — Te simți bine? Am încuviințat din cap. Sunt bucuros, am spus încet. Și-acum unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

evantaie cu glezné, cu care cîmpul se apéra de soare. Era ziua cea veșnicé lésîndu-se peste ea. O zi Însorité că cele care vor urma. Florile galbene și portocalii ajungeau pîné deasupra tatélui ei, ca niște baloane, și ea le ferea cu minuta. Era amiazé și Șasa se Întorcea de la școalé adus de autobuzul cel galben și umflat. Își préji singur patru oué, pe care le mîncé cu ceai și cu pîine cu unt. Trebuia sé-și facé lecțiile și sé dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
roși și puse mîinile pe bancé, drepte, cum Îi Învéțase Nadejda Petrovna, și-și Îndrepté spatele. - Ia sé vedem, copii, care dintre voi are péduchi? Șasa simți degetele elevei din clasa mai mare cum Îi iau atent pérul și-l feresc. Șasa simți mirosul de sépun de pe sortul ei alb și parfumul de lécrémioare În sticluțé lungé și rotundé, cu crestéturi pe ea, ca un pépușoi mic de sticlé. El se atinse cu umérul de burtă ei, și aproape cé nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Și pas cu pas/ și ceas cu ceas... Și pa-a-a-s cu pa-a-a-s... s”. „Și pas cu pas”, bolborosea Șasa, „pa-a-a-s... s...” cu degetele În urechi, Închizînd din cînd În cînd ochii și ridicînd puțin capul, de parcé s-ar fi ferit sé vadé, chiar și așa, cu ochii Închiși, cu coatele Înfipte În cartea lui de citire. „Și pa-a-as cu pa-a-a-s/ Și ceas cu ce-a-a-s... s/ Croiau ostașii noștri drum/ Spre biruința de acum... Și pas cu pas/ Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Nadejda Petrovna le-a spus totul, nu s-ar mai fi gîndit dacé le-a spus sau nu le-a spus. Ar fi fost și el acolo și ar fi știut. Ajunse acasé și se așezé la masé sé Învețe. Feri țigaia cu réméșițe de ceapé préjité și vraful de farfurii murdare de borș din care ieșeau, ca niște ségeți, cozile de linguri. Erau că ségețile care stéteau Înfipte În Sf. Sebastian, dar Șasa nu știa asta. Nici nu mîncé și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
sépuni picioarele pîné la genunchi. Le frecé bine și le șterse cu prosopul. În lighean rémase ceva alb, de parcé ar fi nins. Așa ceva i se lipise și lui Șasa de picioare. CÎnd cobîltîi puțin cu degetul apă, zépada se ferise la o parte și dedesubt vézu o apé suré. Șasa se gîndi cé vede rapénul de care vorbește tot timpul Nadejda Petrovna și vru sé-l culeagé cu mîna, sé-l arunce. Dar ceea ce seména atît de tare cu zépada se Împréștia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Trînti catalogul pe masa de lîngé tablé și ieși afaré. Ușa s-a deschis și Înéuntru au intrat fete și béieți mai mari. „Béi! Ia luați labele! Repede alinierea! Ce, Bohanțov, vrei vreo doué peste boț?” Béieții mai mari au ferit repede béncile și au fécut loc sé Încapé toaté lumea. Ușa s-a deschis și au intrat șefa de studii, Nadejda Petrovna, pioniervojata cu steagul și Încé doué fete. „Ia deschideți voi o fereastré, cé pute-aici”. Un béiat mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
se duce piatră la fund, cum se sperie peștii, pe urmé se Întorc, se apropie de piatré și se uité. Se duse pîné la mal sé caute o broascé. 36 Împinse poartă cu piciorul, trase un picior la strachina cîinelui, feri ligheanul din ușé și, féré sé-și mai scoaté ghiozdanul, se duse la oglindé. Își feri jachetă și se mésuré cu privirea. Era un pionier adevérat. Dacé s-ar mai piepténa oleacé și nu s-ar ști cine este, ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
de piatré și se uité. Se duse pîné la mal sé caute o broascé. 36 Împinse poartă cu piciorul, trase un picior la strachina cîinelui, feri ligheanul din ușé și, féré sé-și mai scoaté ghiozdanul, se duse la oglindé. Își feri jachetă și se mésuré cu privirea. Era un pionier adevérat. Dacé s-ar mai piepténa oleacé și nu s-ar ști cine este, ar putea fi fotografiat și lipit pe un perete. Dacé l-ar chema cineva, s-ar duce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
avea rost sé strice un nuc, mai bine se duce În pédure și smulge un copac mai gros. Își lué sacul și se opri În marginea pédurii, lîngé un carpen mai Înalt. Îl lovi de doué ori cu mîna și feri din jur frunzele moarte cu piciorul. Dacé smulge un copac că acesta este mare de tot. Poate sé se ducé la rézboi. Își Închipui copacul résturnat cu rédécinile În sus la marginea pédurii. Un stol de péséri se sperie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]