1,654 matches
-
Direcția de Studiu: Biotehnologii Medicale Studiul are scopul de a stabili, pe baza valorilor timpului de amestecare obținute pentru diferite poziții ale senzorului de pH, distribuția eficienței amestecării în interiorul unui bioreactor aerob cu agitare mecanică, precum și influența caracteristicilor lichidelor de fermentație și ale condițiilor de operare asupra modificării localizării regiunilor active și stagnante. Experimentele s-au efectuat cu un bioreactor de laborator prevăzut cu sistem de monitorizare, control și înregistrare. În determinări s-au folosit apă și lichide de fermentație simulate
EVALUAREA REGIMULUI HIDRODINAMIC AL BIOREACTOARELOR AEROBE CU AGITARE MECANIC? 1.LICHIDE DE FERMENTATIE SIMULAT by Alina Culcescu, ?tef?nica C?m?ru?,Elena Folescu. () [Corola-other/Science/84274_a_85599]
-
de fermentație și ale condițiilor de operare asupra modificării localizării regiunilor active și stagnante. Experimentele s-au efectuat cu un bioreactor de laborator prevăzut cu sistem de monitorizare, control și înregistrare. În determinări s-au folosit apă și lichide de fermentație simulate (soluții de carboxmetilceluloza sodica).Valorile timpului de amestecare au fost determinate prin metoda trasorilor, folosindu-se o soluție KOH.Studiul a indicat faptul că alura dependenței dintre timpul de amestecare și factorii considerați (viscozitatea aparentă a mediului, turația, debitul
EVALUAREA REGIMULUI HIDRODINAMIC AL BIOREACTOARELOR AEROBE CU AGITARE MECANIC? 1.LICHIDE DE FERMENTATIE SIMULAT by Alina Culcescu, ?tef?nica C?m?ru?,Elena Folescu. () [Corola-other/Science/84274_a_85599]
-
scăzute și capacității de a dizolva substanțe nepolare, etanolul este folosit deseori ca solvent în medicamente, parfumuri și esențe vegetale, precum vanilia. În sinteza organică, alcoolii apar deseori ca intermediari adaptabili. Etanolul este, de asemenea, folosit frecvent în băuturi după fermentație pentru a evidenția aromele sau pentru a induce intoxicarea euforică numită "beție". Utilizarea etanolului pentru acest scop este interzisă în unele jurisdicții. În asemenea cazuri de consum, alcoolul este un drog psihoactiv, cu un potențial imediat de supradoză, otrăvire și
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
alcoolism înseamnă că persoana dependentă trece prin sevraj (sub forma unei dureri de cap cunoscută ca "mahmureală," unei anxietăți crescute, știută ca "friguri" și oboseală sau probleme cu somnul) la încetarea sau descreșterea folosirii. Mulți alcooli pot fi creați prin fermentație a fructelor sau cerealelor cu drojdie, dar doar etanolul este produs comercial în acest fel, în principal pentru combustibil și băuturi. Alți alcooli sunt în general produși pe cale sintetică din gaze naturale, petrol sau cărbune, de exemplu prin hidratarea acidă
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
de la Mangalia. Apă acestor surse de la Bala poate fi utilizată atât în cură internă, cât și în cea externă sub formă de băi. În cură internă, apa se poate utiliza în afecțiuni gastro-intestinale, gastrite cronice, ulcer, în dispepsiile intestinale de fermentație, în afecțiunile hepatobiliare, urmări după hepatită virotica sau toxică, alergii alimentare, în colecistite simple sau litiazice, în urmări după intervenții pe vezica biliară, în cataracte cronice ale căilor aeriene, în curele de diureza, în litiazele renale, în infecții renouretrale, în
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
numește "acetat". De asemenea, termenul de "acetat" desemnează și sarea ce conține acest anion sau un ester al acidului acetic. Bacteriile producătoare de acid acetic sunt prezente peste tot în lume și orice civilizație umană care a cunoscut procesul de fermentație alcoolică pentru a produce bere sau vin a descoperit inevitabil și oțetul, ca rezultat al expunerii acestora la aer. Utilizarea acidului acetic în alchimie coboară până în antichitate. În secolul al III-lea d.Hr., filozoful grec Teofrast a descris acțiunea
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
Acetobacter". În condițiile prezenței abundente de oxigen, aceste bacterii pot produce oțet pornind de la o largă varietate de alimente fermentabile. Produsele utilizate în mod obișnuit sunt cidrul de mere, vinul și cerealele fermentate, malțul, orezul sau cartofii. Se obține prin fermentație acetică, din etanol, conform ecuației chimice generale: O soluție diluată de alcool inoculată cu "Acetobacter" și păstrată într-un loc cald și aerat se va transforma în oțet de-a lungul a câtorva luni. Metodele de producere industrială a oțetului
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
păstrată într-un loc cald și aerat se va transforma în oțet de-a lungul a câtorva luni. Metodele de producere industrială a oțetului accelerează acest proces prin îmbunătățirea aportului de oxigen pentru bacterii. Primele eșantioane de oțet produs prin fermentație au apărut probabil ca greșeli în cursul procesului de fabricare a vinului (vinificație). Dacă mustul este fermentat la o temperatură prea mare, "Acetobacter" se va multiplica în exces și va inhiba drojdia ce apare spontan pe struguri. Ca urmare a
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
coacerea viilor. Metoda era lentă și nu întotdeauna încununată de succes, întrucât producătorii încă nu înțeleseseră fenomenul. Unul dintre primele procedee industriale a fost "metoda rapidă" sau "metoda germană", practicată pentru prima dată în Germania în 1823. În acest proces, fermentația are loc într-un turn în care sunt introduse și așchii de lemn sau cărbune vegetal. Alimentul conținând alcool este vărsat puțin câte puțin prin gura turnului; pe la baza turnului este introdus aer proaspăt prin convecție naturală sau forțată. Ameliorarea
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
măresc dificultatea analizei amestecării.Studiile efectuate au scopul de a stabili, pe baza valorilor timpului de amestecare obținute pentru diferite poziții ale senzorului de pH, distribuția eficienței amestecării în interiorul unui bioreactor aerob cu agitare mecanică, precum și influența caracteristicilor lichidelor de fermentație și ale condițiilor de operare asupra modificării localizării regiunilor active și stagnante.Studiul distribuției intensității amestecării într-un bioreactor cu agitare mecanică pentru culturi aerate de S. cerevisiae a indicat faptul că alura dependenței dintre timpul de amestecare și factorii
EVALUAREA REGIMULUI HIDRODINAMIC AL BIOREACTOARELOR AEROBE CU AGITARE MECANICĂ 2.SUSPENSII DE SACCHAROMYCES CEREVISIAE by Bulgariu Adrian, Ștefănică Cămăruș, Elena Folescu. () [Corola-other/Science/84275_a_85600]
-
Studiul distribuției intensității amestecării într-un bioreactor cu agitare mecanică pentru culturi aerate de S. cerevisiae a indicat faptul că alura dependenței dintre timpul de amestecare și factorii considerați (concentrația biomasei, turația, debitul de aer) diferă pe înălțimea lichidului de fermentație. Modificarea turației, în condițiile menținerii constante a vitezei de aerație, a indicat existența unei turații critice, corespunzătoare minimului timpului de amestecare. Valoarea turației critice se 75 g/l s.u. la≤crește pe masura acumulării biomasei, de la 300 rpm pentru
EVALUAREA REGIMULUI HIDRODINAMIC AL BIOREACTOARELOR AEROBE CU AGITARE MECANICĂ 2.SUSPENSII DE SACCHAROMYCES CEREVISIAE by Bulgariu Adrian, Ștefănică Cămăruș, Elena Folescu. () [Corola-other/Science/84275_a_85600]
-
g/l s.u. la≤crește pe masura acumulării biomasei, de la 300 rpm pentru CX 150 g/l s.u.Experimentele au indicat posibilitatea atingerii≤400 rpm pentru CX unei distribuții uniforme a intensității amestecării în întreg volumul lichidului de fermentație pentru o anumită valoare a turației, turație optimă, dependentă de concentrația biomasei. Influență vitezei de aerație trebuie corelata cu regiunea din bioreactor și cu concentrația biomasei. Astfel, odată cu acumularea biomasei, alura curbelor care descriu dependența dintre timpul de amestecare și
EVALUAREA REGIMULUI HIDRODINAMIC AL BIOREACTOARELOR AEROBE CU AGITARE MECANICĂ 2.SUSPENSII DE SACCHAROMYCES CEREVISIAE by Bulgariu Adrian, Ștefănică Cămăruș, Elena Folescu. () [Corola-other/Science/84275_a_85600]
-
devenit popular în rândul săracilor. Până în 1740 producția de gin a crescut de șase ori mai mult decât cea de bere. Din 15 000 de localuri din Londra, mai mult de jumătate vindeau gin. Berea își menținea, totuși, reputația deoarece fermentația alcoolică era mai sigură decât apa contaminată. Ginul era, prin urmare, blamat pentru problemele medicale și sociale pe care le cauza. Reputația celor două băuturi a fost descrisă de către William Hogarth în gravurile Beer Street și Gin Lane. Actul ginului
Gin () [Corola-website/Science/297767_a_299096]
-
La scurt timp dup ce sunt culese, frunzele de Camellia sinensis încep să se ofilească și să se oxideze. Clorofila se descompune și taninurile sunt eliberate, frunzele înnegrindu-se progresiv. Procesul acesta de oxidare enzimatica este numit în industria ceaiului “fermentație”, deși nu este cu adevărat un fenomen de fermentație, nefiind cauzat de microorganisme. Următorul pas este oprirea procesului de oxidare (sau a “fermentării”) prin încălzire, metoda care dezactivează enzimă responsabilă. Fără un control atent al temperaturii și umidității, pe ceai
Ceai () [Corola-website/Science/297768_a_299097]
-
Camellia sinensis încep să se ofilească și să se oxideze. Clorofila se descompune și taninurile sunt eliberate, frunzele înnegrindu-se progresiv. Procesul acesta de oxidare enzimatica este numit în industria ceaiului “fermentație”, deși nu este cu adevărat un fenomen de fermentație, nefiind cauzat de microorganisme. Următorul pas este oprirea procesului de oxidare (sau a “fermentării”) prin încălzire, metoda care dezactivează enzimă responsabilă. Fără un control atent al temperaturii și umidității, pe ceai se pot dezvolta fungi; aceștia cauzează o fermentație adevărată
Ceai () [Corola-website/Science/297768_a_299097]
-
de fermentație, nefiind cauzat de microorganisme. Următorul pas este oprirea procesului de oxidare (sau a “fermentării”) prin încălzire, metoda care dezactivează enzimă responsabilă. Fără un control atent al temperaturii și umidității, pe ceai se pot dezvolta fungi; aceștia cauzează o fermentație adevărată, care contaminează ceaiul cu substanțe toxice (uneori chiar cancerigene) și cu mirosuri nedorite, ceaiul devenind impropriu consumului. Fazele prelucrării frunzelor de ceai sunt: După metodă tradițională, totul se face manual, insă metodele moderne presupun folosirea mașinilor pentru realizarea fiecărei
Ceai () [Corola-website/Science/297768_a_299097]
-
Eilhard Mitscherlich (mineralog și chimist) sau frații Gmelin (chimist și autorul, valabil și azi, al manualului de chimie anorganică), botanistul și mineralogul Countele Kaspar von Sternberg, Goethe avea periodic contact. În afara impulsului pentru o metodă nouă de turnarea metalului, sau fermentația alcoolică mai este de remarcat faptul, că și la prima combinare a tuturor elementelor într-un tabel, Goethe a dat impulsul la sistemului periodic dezvoltat la urmă de Döbereiner. În legătură cu chimia Goethe prevedea: „"Chimia este o știință care va avea
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
este suplinit de dezvoltarea serviciilor, cel mai mare angajator fiind astăzi Universitatea Maria Curie-Sklodowska University (UMCS). Din punct de vedere agricol, regiunea din jurul Lublinului este un important producător de hamei încă din epoca medievală, utilizat azi în prepararea berii prin fermentație în toată Europa centrală. Hameiul apare și pe stema orașului. Prețul terenurilor aici este considerabil mai mic decât cel din partea de vest a Poloniei. Însă regiunea Lublin beneficiază de fonduri foarte mari de dezvoltare de la Uniuniea Europeană - . În septembrie 2007
Lublin () [Corola-website/Science/297938_a_299267]
-
ozelor h) reacții de lungire a catenei monozaharidelor i) reacții care duc la scurtarea catenei unei oze j) transformări biochimice ale ozelor. Transformările biochimice ale glucidelor în organismele vii au loc atât în absență oxigenului cât și în prezența lui. Fermentația alcoolică este procesul anaerob în care sub acțiunea microorganismelor din drojdia de bere are loc transformarea glucozei în etanol și dioxid de carbon. 1. aldehida glicerica 2. dihidroxiacetona, este cea mai simplă trioza 3. pentozele se găsesc în natură sub
Monozaharidă () [Corola-website/Science/306988_a_308317]
-
este că fructele de ienupăr nu trebuie consumate de femeile însărcinate și de persoanele cu leziuni ale căilor urinare. Un alt remediu natural oferit de ienupăr îl reprezintă tinctura de ienupăr eficientă în vindecarea afecțiunilor urinale, gripei, bronșitei, colitei de fermentație. Se pot produce cu pseudobacele de "Juniperus sabina L." (cetină de negi) care sunt toxice. Deosebiri:
Ienupăr () [Corola-website/Science/307338_a_308667]
-
de combustil hidrogen de o anumită puritate. Apare justificată trecera alimentării de la gaz metan la hidrogen pentru a mări cererea de pile de combustie de joasa temperatura de tip PEMFC În condiții anaerobe, din biomasă se poate obține hidrogen prin fermentație direct cu ajutorul microorganismelor. Dacă se utilizează culturi bacteriele mixte, ultima verigă a lanțului nutrițional va trebui decuplată. Deoarece din considerente de cinetica reacțiilor eliberarea hidrogenului molecular de către microorganisme are loc doar la presiuni relative foarte mici, cade în sarcina constructorului
Fabricarea hidrogenului () [Corola-website/Science/307810_a_309139]
-
apare și o formulare a legii conservării masei. Această lucrare a exercitat o puternică influență asupra lui Robert Boyle, deci van Helmont poate fi considerat un deschizător de drumuri în descoperirea acestei legi fundamentale a chimiei. Van Helmont a studiat fermentațiile și a observat că acestea se datorează unor substanțe, pe care le-a numit "fermenți" și astfel poate fi considerat unul dintre întemeietorii enzimologiei. Deși în domeniul fiziologiei a aplicat concepții filozofice idealiste și era un alchimist convins cu privire la transformarea
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
de izomerie. Biochimia își are originile în chimia organică, dar debutează ca știință de sine-stătătoare atunci când, în 1833, chimistul francez Anselme Payen (1795 - 1871) descoperă prima enzimă, numită astăzi amilază. În 1896, chimistul german Eduard Buchner (1860 - 1917) explică mecanismul fermentației alcoolice. Un alt eveniment important îl constituie descoperirea genei și a rolului jucat de aceasta în transferul informației celulare, când asistăm la apariția unui domeniu nou, biologia moleculară. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, James D. Watson
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
Ceaiul verde este un tip de ceai obținut, spre deosebire de "ceaiul negru" din frunze nefermentate de Camelia sinensis. Diferența în producerea lui față de producerea ceaiului negru constă în faptul că procesul natural de fermentație este oprit. Imediat dupa cules, frunzele sunt trecute prin abur sau torefiate. Apoi frunzele sunt uscate și rulate, astfel împiedicându-se fermentarea. Ceaiul verde este cunoscut și sub denumirile de "ceai nefermentat" și "ceai virgin". Ceaiul verde se diferențiază de
Ceai verde () [Corola-website/Science/302319_a_303648]
-
să le lase să treacă. Bucățile mai mari trec, de obicei, mai repede, deoarece durează mai mult să fie digerate. Deși epigastrul e proporțional mai mare la koala decât la alte erbivore, doar 10% din energia animalului e obținută prin fermentație. Întrucât koala obțin o cantitate mică de energie din dieta lor, rata lor metabolică este de două ori mai mică decât cea a unui mamifer normal, deși acest lucru poate varia de la un anotimp la altul și de la mascul la
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]