9,442 matches
-
bazat, și o analiză atentă a cărților lui Emmerich poate arăta măsura în care filmul se bazează pe aceste revelații. În critica pe care a făcut-o filmului în publicația catolică America, preotul iezuit John O' Malley a folosit termenii “ficțiune devoțională” și “fraudă intenționată” cu referire la scrierile lui Clemens Brentano. În 2007 regizorul german Dominik Graf a realizat filmul "The Pledge" punând în scenă întâlnirea dintre Ana Ecaterina (interpretată de actrița Tanja Schleiff) și Clemens Brentano, pe baza unui
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
s other works. În ceea ce privește rolul jucat în dezvoltarea canonului science fiction, se consideră că "Orașul iluziilor" combină sensibilitatea SF-ului tradițional britanic cu imaginile SF-ului american și ideile antropologice. Privin trilogia Hainish originală ca întreg, Susan Wood notează că „ficțiunea inovativă și de divertisment se dezvoltă pe bazele conceptuale solide ale valorilor umane afirmate”. Ea merge mai departe, arătând că speculația filozofică este cel mai important element al romanului. Dena C. Bain este de părere că "Orașul iluziilor", la fel
Orașul iluziilor () [Corola-website/Science/335449_a_336778]
-
Tu ești ucigașul!»” (în , intitulată inițial „Thou Art the Man!”) este o povestire a scriitorului american Edgar Allan Poe, publicată pentru prima dată în ediția din noiembrie 1844 a revistei "Godey's Lady's Book". Este un experiment timpuriu de ficțiune polițistă, precum „Crimele din Rue Morgue”, deși este considerată, în general, o povestire de valoare mai scăzută. Povestirea se referă la un om acuzat pe nedrept de uciderea unchiului său, Barnabas Shuttleworthy, al cărui cadavru nu a fost găsit. Un
„Tu ești ucigașul!” () [Corola-website/Science/334350_a_335679]
-
ești omul acela!” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori). Ca și „Crimele din Rue Morgue”, „Tu ești ucigașul!” este un experiment în genul ficțiunii detectivistice pe care Poe l-a inventat și l-a numit „povești de raționament”. Această povestire este narată totuși chiar de detectiv, care trebuie să-și inducă în eroare cititorul prin prezentarea unei probleme la care cunoaște deja soluția. Vinovații
„Tu ești ucigașul!” () [Corola-website/Science/334350_a_335679]
-
naturale, prin discuțiile sale cu Rand, și, la un moment dat, a descris romanul lui Rand, ”Atlas Shrugged” ca nu numai ca fiind cel mai mare roman scris vreodată, aceasta este una dintre cele mai mari cărți scrise vreodată, de ficțiune sau non-ficțiune. Mai târziu, cu toate acestea, el a părăsit cercul ei și a parodiat relația lor în piesa sa ficționalizată "Mozart a fost un Roșu". La sfârșitul anilor 1960, Rothbard susținut o alianță cu mișcarea anti-război a Noii Stângi
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
de seducție depinde de impactul pe termen lung asupra persoanelor în cauză, mai degrabă decât actul în sine, și nu pot desfășura în mod necesar conotațiile negative, exprimate în definiții de dicționar. Seducția este un motiv popular în istorie și ficțiune, atât ca un avertisment cu privire la consecințele sociale de a te angaja într-un astfel de comportament sau să devii victima acestuia, cât și ca o admirație pentru această abilitate puternică. În Biblie, Eva oferă fructul interzis lui Adam. Eva nu
Seducție () [Corola-website/Science/330673_a_332002]
-
din Japonia. În mare parte a Japoniei termenul a fost înlocuit de cel de "Boy's love" care include atât parodiile, lucrările originale, comerciale cât și lucrările doujinshi. Chiar dacă genul este numit "Boy's love" (de obicei abreviat BL) "eroii" ficțiunilor sunt adolescenți sau mai în vârstă, ficțiunile care în care băieții sunt preadolescenți sunt etichetate cu termenul de "shotacon" și este văzut ca un gen total diferit. Yaoi (așa cum continuă a fi cunoscut de fanii care vb în general engleza
Yaoi () [Corola-website/Science/310504_a_311833]
-
termenul a fost înlocuit de cel de "Boy's love" care include atât parodiile, lucrările originale, comerciale cât și lucrările doujinshi. Chiar dacă genul este numit "Boy's love" (de obicei abreviat BL) "eroii" ficțiunilor sunt adolescenți sau mai în vârstă, ficțiunile care în care băieții sunt preadolescenți sunt etichetate cu termenul de "shotacon" și este văzut ca un gen total diferit. Yaoi (așa cum continuă a fi cunoscut de fanii care vb în general engleza) s-a răspândit și în afara Japoniei, ficțiunile
Yaoi () [Corola-website/Science/310504_a_311833]
-
ficțiunile care în care băieții sunt preadolescenți sunt etichetate cu termenul de "shotacon" și este văzut ca un gen total diferit. Yaoi (așa cum continuă a fi cunoscut de fanii care vb în general engleza) s-a răspândit și în afara Japoniei, ficțiunile fiind acum disponibile în difeite țări și traduse în diferite limbi. Yaoi a apărut pentru prima dată pe piețele de doujinshi din Japonia între anii 1970-1980 ca răspuns al creșterii pe piață a manga-urilor shonen-ai (tradus: dragoste între băieți), dar
Yaoi () [Corola-website/Science/310504_a_311833]
-
să facă distincție între acest gen și "gay manga" care este creat de și pentru bărbații homosexuali. Chiar dacă "shonen-ai" literar se traduce "Boy's love" (dragoste între băieți) termenii nu sunt sinonimi. În Japonia "shonen-ai" este folosit ca termen pentru ficțiunile care descriu povești despre băieți preadolescenți și /sau adolescenți al căror relație evoluează de la platonic la romantic, în timp ce " Boy's love" este folosit ca nume de gen pentru ficțiunile care descriu sau conțin contexte sexuale și fac referire la vârsta
Yaoi () [Corola-website/Science/310504_a_311833]
-
nu sunt sinonimi. În Japonia "shonen-ai" este folosit ca termen pentru ficțiunile care descriu povești despre băieți preadolescenți și /sau adolescenți al căror relație evoluează de la platonic la romantic, în timp ce " Boy's love" este folosit ca nume de gen pentru ficțiunile care descriu sau conțin contexte sexuale și fac referire la vârsta protagoniștilor (excepție făcând "shotacon-urile"). Personajele principale de obicei sunt :"seme"(agresorul/atacator) și "uke" (ținta/primitor), termenii fiind originali din arte marțiale, nu au conotații degradante. "SEME" derivat din
Yaoi () [Corola-website/Science/310504_a_311833]
-
al delegației prezidențiale. Din 1994 predă la Universitatea Kyonggi din Seoul, iar din 2007 predă arta poetică și literatura la Universitatea Națională din Seoul. Ko a început să publice în 1958. A publicat cca 135 de volume, care includ poezie, ficțiune (în special pe teme budiste), autobiografii, piese de teatru, eseuri, traduceri din literatura chineză clasică etc. În 1958, la recomandarea poetului Cho Chi-hun o poezie a lui Ko Un a fost publicată în revista „Poezie modernă”, iar în 1960 a
Ko Un () [Corola-website/Science/327488_a_328817]
-
Un roman (din franceză "nouvelle", adică "nou") este o scriere narativă, în proză. În secolul 18 cuvântul se referă, în mod specific, la scurte ficțiuni despre dragoste și intrigi, opuse "romanțelor"; lucrări epice mai lungi despre dragoste și aventuri. Devenind una dintre cele mai importante specii literare din ultimii 200 de ani, romanul este astăzi subiectul unor discuții aprinse ce au în vedere meritele artistice
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
în istorie, până la "Epopeea lui Ghilgameș". Este și mai dificil să vorbești despre influența unor construcții mai scurte, de povestire, cum se găsesc ele în tradiția medievală, care duc la apariția romanului. Există o a treia tradiție în proza de ficțiune, într-o manieră satirică ("Satiricon" de Petronius și incredibilele povești ale lui Lucian din Samosata) sau propunând un stil eroic (romanțele lui Heliodorus din Emesa și ale lui Longus). Romanul idilic grec din Antichitate este readus la viață de romancierii
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
a cărților ornamentate și ilustrate scrise de mână permitea o clientelă din rândul aristocrației sau a clasei orășenești bănoase, dezvoltate în secolele al XIII-lea și al XIV-lea, pentru care aventurile cavalerilor era în mod clar o lume a ficțiunii și fanteziei. Secolele al XIV-lea și al XV-lea au resimțit nevoia primelor povetiri în proză, un gen care s-a ridicat odată cu o altă “piață a cărții”. Această piață s-a dezvoltat încă înainte să fie introduse primele
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
au fost printre primii autori moderni care au adoptat termenul. Romanele de la începutul secolului al XVIII-lea și “romanțele” nu erau încă considerate parte a lumii erudite și nici parte a literaturii; ele erau bunuri de piață. Integrarea prozei de ficțiune pe piața povestirilor/istoriilor s-a făcut după următoarea schemă: Centrul pieței era deținut de scrieri care pretindeau a fi ficțiune și care erau citite ca atare. Ele includeau o mare producție de romane și, la limita de jos, o
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
încă considerate parte a lumii erudite și nici parte a literaturii; ele erau bunuri de piață. Integrarea prozei de ficțiune pe piața povestirilor/istoriilor s-a făcut după următoarea schemă: Centrul pieței era deținut de scrieri care pretindeau a fi ficțiune și care erau citite ca atare. Ele includeau o mare producție de romane și, la limita de jos, o mare producție de scrieri satirice. În centru, romanul a crescut prin povești care nu erau nici eroice, nici predominant satirice, ci
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
erau nici eroice, nici predominant satirice, ci în principal realiste; erau povești scurte care stimulau cu exemple de acțiuni umane care puteau fi dezbătute. Producția centrală avea două laturi: Pe de-o parte se aflau cărțile care pretindeau a fi ficțiune, dar care amenințau să fie orice altceva în afară de povești fictive. Delarivier Manley a scris cea mai faimoasă dintre aceste cărți, "New Atalantis", plină de povești pe care autoarea pretindea că le-a inventat. Cenzorii erau neputincioși: Manley a răspândit povești
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
altora prin exemplu și pentru a justifica și onora înțelepciunea Providenței în toată varietatea de circumstanțe cu care se confruntă întâmplător omul." </br> "Editorul crede că această poveste este doar o istorisire a unor fapte; nu există nici o urmă de ficțiune în ea și el crede, de vreme ce asemenea fapte sunt eliminate, că indiferent de îmbunătățirile poveștii sau de digresiunile făcute în scopul instruirii cititorului, povestea va fi aceeași. Și crezând acestea, fără a fi nevoie de alt argument, le face un
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
fost scrisă tot de el. "La Guerre d’Espagne" (1707), povestea unui spion francez deziluzionat, care a pătruns în lumea politică franceză și în propriile-i afaceri sentimentale, el reușind întotdeauna cu mici intrigi să-și facă datoria. Realitatea și ficțiunea erauamestecate în toate aceste cărți până într-acolo încât nimeni nu mai putea spune unde a inventat autorul și unde a dezvăluit pur și simplu secrete. Începutul secolului al XVIII-lea a ajuns - prin romanele care au plonjat în scandalul
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
a operelor ei. Autoarea anilor 1860 devenise deja un autor clasic. Fénelon devenise autor clasic cu ani în urmă, la fel ca Heliodor. Operele lui Petronius și Longos au apărut cu prefețe care le-au înscris în tradiția prozei de ficțiune așa cum a definit-o Huet. Proza de ficțiune avea ea însăși, așa cum afirmă criticii, o poveste cu suișuri și coborâșuri: intrând în criză odată cu "Amadis", și-a găsit remediul prin intermediul romanului. Acum avea nevoie doar de atenție permanentă. Și, cu
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
un autor clasic. Fénelon devenise autor clasic cu ani în urmă, la fel ca Heliodor. Operele lui Petronius și Longos au apărut cu prefețe care le-au înscris în tradiția prozei de ficțiune așa cum a definit-o Huet. Proza de ficțiune avea ea însăși, așa cum afirmă criticii, o poveste cu suișuri și coborâșuri: intrând în criză odată cu "Amadis", și-a găsit remediul prin intermediul romanului. Acum avea nevoie doar de atenție permanentă. Și, cu toate acestea, putea pretinde că este cea mai
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
scrieri clasice. "Traitte de l’Origin des Romans" al lui Huet, publicat prima dată în 1670 și circulând acum în câteva tarduceri și ediții, și-a câștigat poziția centrală printre acele scrieri care aveau de-a face cu proza de ficțiune. Tratatul a creat primul corpus de texte care să fie discutate și a fost primul titlu care a demonstrat cum pot fi interpretate scrierile ficționale laice - exact așa cum teologii obișnuiau să interpreteze părți din "Biblie" într-o dezbatere teologică. Interpretarea
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
exact așa cum teologii obișnuiau să interpreteze părți din "Biblie" într-o dezbatere teologică. Interpretarea avea nevoie, bineînțeles, de propriile obiective și Huet a oferit câteva întrebări pe care cineva ar putea să și le pună: "Ce ne spune opera de ficțiune dintr-o cultură străină sau dintr-o perioadă de timp îndepărtată despre cei care au creat-o? Care erau cerințele culturale la care răspundeau astfel de povești? Există premise antropologice fundamentale care ne determină să creăm lumi imaginare? Aceste scrieri
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
și medievale, un substitut pentru informațiile mai bune, științifice sau adăugau doar desfătările vieții pe care o anumită cultură le prefera?" Poveștile erotice mediteraneene antice puteau permite o astfel de interpretare. Interpretarea și analiza scrierilor clasice au plasat cititorii de ficțiune într-o poziție total nouă și “îmbunătățită”: exista o mare diferență între a citi un roman și a te lăsa prins într-o lume a visului și a citi aceeași poveste, cu o prefață care-ți spunea mai multe despre
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]