3,231 matches
-
considerare. Este dificil de realizat un inventar al mirosurilor și „locurilor” odorifere din cadrul perimetrului pelerinajului. Miros busuiocul și tămâia folosite în timpul ritualului religios, miros florile aduse spre vânzare sau depuse pe racla sfinților. Miros sarmalele oferite la rând pelerinilor, țuica fiartă sau vinul din paharul de plastic. Miros a naftalină, șifonier și bătrânețe hainele de piele, uscate și scorțoase ca o piele uriașă de șopârlă, ale pelerinilor de la sate care au scos la iveală „hainele bune”, de nuntă sau înmormântare. Miros
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a dus, a Împărțit la oamenii de la care a luat lucrurile și s-a dus repede să-mi cumpere bucățica aia de pâine și cu lapte, ca să mă hrănească... — Din cauza bolii nu puteați mânca nimic? — Nu, nu, doar apa aia fiartă. Apoi, ce să spun, orășelul a fost bombardat de două ori: o dată de ruși, o dată de nemți. Pe acolo treceau des armate, că era o localitate care lega Vinița de Moghilău, și au fost nimeriți oameni - nu mulți, dar ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Eram Înfricoșată de ce am văzut: mâini, picioare... - am fugit și am zis că nu mai trec niciodată pe acolo... Cum decurgea o zi tipică la Djurin? — O zi tipică... Dimineața ne sculam, eram fericiți că ne sculam, beam apa aia fiartă și ieșeam după cartofi, după surcele, să fim activi, ca să fim și noi folositori părinților și ne Întorceam seara. Nimeni nu ne cerea socoteală, să ne Întrebe unde am fost, ce am făcut, dacă am mâncat sau nu, fiecare era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Nistrului, Împrejmuit cu sârmă ghimpată și păzit de ostași. Mâncarea pe o săptămână se dusese, altceva n-am mai avut, deci trebuia să ne căutăm de mâncare. A Început un fel de troc: se schimbau lucruri contra oale cu cartofi fierți... Ăsta era sistemul. Pe durata transportului până la Mărculești s-a Întâmplat ceva deosebit În tren? Nu țin minte. Evident, sunt convins că au fost, căci eram prea mulți și erau și mulți bătrâni, dar mie nu mi-au rămas În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am Încercat s-o convingem, și tata, și mama... Nu a fost chip - a spus: „Eu nu pot să merg... și dacă mă luați am să mor pe drum; vă mulțumesc că mi-ați mai adus o cană cu apă fiartă” - ăsta era unicul produs alimentar; nu exista nimic să mănânci, ceva cald... doar bucăți de sfeclă și apă fiartă... Țin minte că au venit niște cunoscuți rădăuțeni care știau că tata este meseriaș și i-au zis: „Natan, tu ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
merg... și dacă mă luați am să mor pe drum; vă mulțumesc că mi-ați mai adus o cană cu apă fiartă” - ăsta era unicul produs alimentar; nu exista nimic să mănânci, ceva cald... doar bucăți de sfeclă și apă fiartă... Țin minte că au venit niște cunoscuți rădăuțeni care știau că tata este meseriaș și i-au zis: „Natan, tu ai putea să rămâi aici la Iampol, să te angajezi la fabrica de zahăr ca meseriaș; ar fi o soluție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Și am plecat... De la Iampol am ajuns la Crijopol. Aici situația n-a fost așa dramatică, În sensul că am fost găzduiți Într-o școală și unde, de bine, de rău, veneau oamenii pentru schimb și se puteau obține cartofi fierți... Dar nu a durat mult, pentru că a doua zi iar am plecat și am ajuns la un sat care se numea Țibuliovca*... Acolo ne-am adăpostit Într-un grajd și niște ucraineni ne-au spus că evreii din partea locului au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
personal (că noi nici unul nu puteam să ne mai mișcăm) cu un sac de cartofi, cu două puduri de cartofi. Când am văzut noi așa ceva, am zis că l-am apucat pe Dumnezeu de picioare... Cartofii ăia, și cu apă fiartă... Eram deja salvați... Și ca să mai facă un gest frumos, ne-a mai adus o burtă de vită cu toată mizeria În ea. Mama, când a văzut-o - ea În viața ei n-a lucrat, n-a gătit -, a zis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dat, deja se topise zăpada, venise primăvara și țăranii aveau nevoie de muncitori - și tata, dacă era un profesionist, a obținut dreptul să acopere cu tablă un acoperiș... Și pentru prima dată după 6-8 luni de când mâncam numai cartofi, apă fiartă și sfeclă furajeră, am fost invitați la masă... Ucrainenii sunt foarte ospitalieri... Tata, fiind maistru, stătea În capul mesei și noi, doi băieți, și ne-au dat borș cu carne, de am zis că suntem În rai. Mai sunt și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
această localitate din partea administrației românești de la Moghilev. Deci noi aveam aprobare - nu eu, părinții sau probabil cei din convoi -, dreptul să ne așezăm În Șargorod. Doamna aceasta care ne-a cules, ne-a hrănit, care ne-a dat ceai, apă fiartă și așa mai departe a Început să meargă cu mine prin casele oamenilor și prima care ne-a primit a fost o studentă la medicină. Nici ea nu era din partea locului - ea era din Moghilev și s-a strămutat la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fără plată sau răsplată. Uneori cei de la conducerea colhozului Îi mai dădeau tatălui meu - și cred că aceasta se Întâmpla cu toți muncitorii - câte ceva, și anume, În general roșii verzi, gogonele... Și am trăit foarte multă vreme cu aceste gogonele fierte, care la ora aia erau ceva... Populația ucraineană nu vă ajuta? Știți, povestea cu ajutatul este ceva foarte vag și În condiții greu de imaginat astăzi... Mi-amintesc un lucru... Și sunt sigură că a fost un ajutor absolut ferm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
m-am Îmbolnăvit pentru că am mâncat... În lagăr nu ați fost bolnavă? Am avut febră tifoidă o perioadă, mama a avut și ea febră tifoidă... Cum vindecați febra tifoidă? Se vindeca cu mijloace locale: să nu mănânci, să bei apă fiartă... Primul s-a Îmbolnăvit tatăl dumneavoastră? Da, de tifos... Tifosul este o boală pe care o transmit păduchii. Fusese la o piață, că exista o piață În incinta lagărului și ucrainenii puteau veni să-și vândă produsele acolo. Tata s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
luau la munci forțate. Și eu am fost luat la muncă forțată, În afara ghetoului, după ce m-am refăcut... Se construia un pod peste Nistru, Între Atachi și Moghilev, și țin minte că acolo Îți dădea și ceva de mâncare: apă fiartă În care erau presărate fire de mălai - fire, nu așa... Asta era mâncarea și nu știu de ce lumea Îi spunea gir sau cir... La munci forțate mergea și mama dumneavoastră? Nu, mama nu, numai bărbații. Cum să vă spun, era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ziua de mâine. Că mâncare nu ne dădea. Deloc. Săptămânal primeam 100 grame de pâine... Aveam 29 de kilograme, oase și piele pergament. Am spus: fie ce-o fi. Nu mă puteam mișca, stam acolo, iar el Îmi aducea apă fiartă. Peste cinci zile au intrat armatele engleze și americane. Am auzit mitraliere, SS-iștii au luat-o la fugă spre cazarma lor... Cei care puteau să se miște au Început să fugă după SS-iști - fugeau vreo 20.000 de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Și am mâncat și carne de câine, că era cu păr, cu gheare... Dar nu puteai să nu mănânci, că mureai. Dar, vă spun, un coleg ne-a arătat: „Uite, bă, ce-i În farfurie”. Penisul era cu testicule - atârnau. Fiert, i-adevărat, dar se menținea, se vedea că nu era de animal, ci de om. Nu mai vorbesc că am găsit și degete de la picioare și de la mâini... Am găsit ochi În mâncare. Nu prea aruncau ei ochi de animale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Nu avea zahăr. Dar era ceai. La prânz erau două feluri de mâncăruri: Perlkartoffeln și Schalenkartoffeln. Schalenkartoffel Însemnau cartofi curățați. La Început era destul de des, porția asta de mâncare cu Schalenkartoffeln tăiați În trei-patru, depinde cât de mare era cartoful, fierți, cu sare... Era ceva ca În rai. Perlkartoffeln erau cartofi necurățați, spălați cu furtunurile, curățați. Erau extraordinari - porția era mai mare, că mâncam cu coajă. Ei, dar seara era de-a dreptul de necrezut. Seara ne dădea un fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
un cazan propriu În care se Încălzea apa. Ne-au dezbrăcat În pielea goală și toți am depus toate hainele. Asta nu deodată, că nu Încăpeau - pe echipe. Și toate hainele au fost dezinfectate. După ce au trecut prin apa aia fiartă... Între timp, pe noi ne bărbiereau. Cum era bărbieritul? Dacă avem frizer? Bineînțeles, Întotdeauna se găseau doi-trei care, pentru o porție de mâncare În plus, ne bărbiereau. Ne-au dat niște lame de ras vechi, folosite și răsfolosite - s-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
internă și o bucătărie externă. Bucătăria externă era pentru SS, și asta era pentru noi. Nu spre cinstea lor, ci dimpotrivă, spre disperarea lor, să știi că mare diferență nu era. Să zicem că era Schalenkartoffeln - erau cartofi curățați, tăiați, fierți și ți se dădeau Într-un vas. Nemții aveau niște gamele cam așa de Înalte, de forma unui fel de corn cu capac. Ăla era plin cu cartofi. Aveau o tocăniță cu câteva bucățele de carne. El turna sosul peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu ocazia unei Conferințe internaționale în domeniul instalațiilor, în compania străinilor, cu confort la hotel de lux, mașină la scară și excursii în împrejurimi. Așa se face că la celebra „Șura Dacilor” de la Poiana Brașov, după câteva căni de țuică fiartă vorbeam în toate limbile și mi se părea viața roză. Îmi închipui din cele scrise de tine, că au fost momente înduioșătoare - de neuitat - cu ocazia serbărilor la liceu 610. Îți mulțumesc pentru revistă, aș fi dorit să am o
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
om rămâne fără de ele dacă or veni sălbaticii ăștia peste noi! Până la 15 Noiembrie ne-am bucurat de un regim „suplimentar”, am făcut chiar rezerve pentru iarnă, cartofi și fructe, mere în special, având voie să pregătim în celulă cartofi fierți sau mămăligă la lămpile cu gaz improvizate de camarazii noștri. Am lucrat la cartofi și la cules de struguri doar două săptămâni. Ședeam în celulă cu Anghel Papacioc (acum arhimandritul Arsenie de la Techirghiol n. a.). Pentru că dânsul avea nevoie de un
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ca jertfă, așa ca pe Isaac lui Avraam? D-apoi, am hotărât eu să I-l dau! Și cum îl pregătești pentru asta? D-apoi, nu-i dau să mănânce carne de fel, nici lapte, nici ouă, nici altă mâncare fiartă, numai câteva mere, zarzavaturi și puțină pită uscată. Și de când îl hrănești așa? D-apoi, de vreo patru-cinci ani... Și zic că oi termina anul aista... Mai ai și alți copii? Nu, a zis muierea că de ce să-i mai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
umplut cerul de vorbe, fiule! Părinte, eu le-am scris, a zis și altul, lăudându-se. Tu ai umplut masa de hârtii! Părinte, mie mi-a crescut iarba pe vatră, se lăudă altul că a făcut mare înfrânare nemâncând mâncare fiartă. Tu ai alungat dragostea de străini de la tine, căci a crescut iarba pe vatră; înseamnă că nici pe oaspete nu l-ai omenit. 30 Decembrie 1947 În 30 Decembrie 1947 a avut loc decapitarea politică a statului, abdicarea (citește alungarea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
jumătate au murit. Noi am supraviețuit datorită faptului că șeful unității era oltean descurcăreț. S-a împrietenit cu un grup de copii cărora le confecționa jucării din fire de bambus: vâjâitori, arcuri etc., iar copiii ne aduceau pe ascuns orez fiert. Pentru că proveneam din țări socialiste, ne-au transportat prin China până la granița siberiană a URSS-ului. Cu un tren transsiberian am ajuns după aproape o lună de zile în Moscova și de aici la Ungheni, unde ne-au luat în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
groapa Jilavei, iar pe câmp a depășit doi metri. Am fost izolați de București și împrejurimi timp de două săptămâni. Exista în magazia de furaje a cailor, o respectabilă cantitate de uruială de porumb și ovăz, hrana, o dată pe zi, fiartă și nu prea. Așa am supraviețuit până la deblocarea șoselei București-Jilava. Milițienii prinși în schimb au rămas în serviciu timp de două săptămâni. Toți am răcit și tușeam rău. Evenimentul politic a fost moartea lui Stalin(Stalin a murit în 5
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ciubere și milițieni în mișcare. Polonicele se scuturau greu în gamelele întinse prin vizete. Ni s-a servit iahnia de fasole cu carne de porc, bine aromată, câte o gamelă cu vârf, după ce ani de-a rândul am primit murături fierte, arpacaș sau uruială de soia cu gărgărițe și terci. Se reedita un atentat fizic și moral pe care-l încercase și maiorul Munteanu în 1944. Cei care aveam experiență am sesizat intenția diabolică, amintindu ne de anii terorii antonesciene. Nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]