1,925 matches
-
am putea concepe timpul ca fiind identic, în primă instanță, cu ființarea reflexivă și deschisă; acesta ar fi cel de-al doilea gând care se alătură celui dintâi în construcția sensului ființei ființării. Ființa în-ființează temporal, adică se trece în ființarea determinată ca timp; iar timpul este ființa trecută în ființare prin în-ființare (temporală). Expresia "ființa ființării" are drept prim sens ființa trecută, în mod temporal, în ființarea reflexivă și deschisă, apoi are sensul de ființa trecută (temporal) în (orice) ființare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu ființarea reflexivă și deschisă; acesta ar fi cel de-al doilea gând care se alătură celui dintâi în construcția sensului ființei ființării. Ființa în-ființează temporal, adică se trece în ființarea determinată ca timp; iar timpul este ființa trecută în ființare prin în-ființare (temporală). Expresia "ființa ființării" are drept prim sens ființa trecută, în mod temporal, în ființarea reflexivă și deschisă, apoi are sensul de ființa trecută (temporal) în (orice) ființare. Problemele din urmă pretind și alte angajamente tematice decât cele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ar fi cel de-al doilea gând care se alătură celui dintâi în construcția sensului ființei ființării. Ființa în-ființează temporal, adică se trece în ființarea determinată ca timp; iar timpul este ființa trecută în ființare prin în-ființare (temporală). Expresia "ființa ființării" are drept prim sens ființa trecută, în mod temporal, în ființarea reflexivă și deschisă, apoi are sensul de ființa trecută (temporal) în (orice) ființare. Problemele din urmă pretind și alte angajamente tematice decât cele asumate, deocamdată, aici. Ar putea fi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dintâi în construcția sensului ființei ființării. Ființa în-ființează temporal, adică se trece în ființarea determinată ca timp; iar timpul este ființa trecută în ființare prin în-ființare (temporală). Expresia "ființa ființării" are drept prim sens ființa trecută, în mod temporal, în ființarea reflexivă și deschisă, apoi are sensul de ființa trecută (temporal) în (orice) ființare. Problemele din urmă pretind și alte angajamente tematice decât cele asumate, deocamdată, aici. Ar putea fi însă observat faptul că dictatura judicativului este un complex teoretic, metodologic
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființarea determinată ca timp; iar timpul este ființa trecută în ființare prin în-ființare (temporală). Expresia "ființa ființării" are drept prim sens ființa trecută, în mod temporal, în ființarea reflexivă și deschisă, apoi are sensul de ființa trecută (temporal) în (orice) ființare. Problemele din urmă pretind și alte angajamente tematice decât cele asumate, deocamdată, aici. Ar putea fi însă observat faptul că dictatura judicativului este un complex teoretic, metodologic, creativ uniorizontic; fiindcă ea se desfășoară, prin toate elementele sale, într-un singur
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se pot consuma în orizontul propriu, este recunoscută doar lipsa de valabilitate a acestor demersuri. De exemplu, dacă problema existenței divine nu poate fi orizontalizată strict judicativ, fiindcă nu poate fi acceptată diferența de orizont tematic și, desigur, ontologic, dintre ființare și Dumnezeu (sau dintre ființa ființării și Dumnezeu sau ființă și Dumnezeu), atunci ea este transformată într-o falsă problemă; o confirmare a sa este, totuși, îngăduită: fie la nivelul unor "fenomene anormale" sau al unor "iluzii" ale subiectului uman
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este recunoscută doar lipsa de valabilitate a acestor demersuri. De exemplu, dacă problema existenței divine nu poate fi orizontalizată strict judicativ, fiindcă nu poate fi acceptată diferența de orizont tematic și, desigur, ontologic, dintre ființare și Dumnezeu (sau dintre ființa ființării și Dumnezeu sau ființă și Dumnezeu), atunci ea este transformată într-o falsă problemă; o confirmare a sa este, totuși, îngăduită: fie la nivelul unor "fenomene anormale" sau al unor "iluzii" ale subiectului uman, fie la nivelul unor "fenomene" extraumane
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
are propriile sale limite constitutive, că judecata nu este totul în "lume", că non-judicativul își poate juca un rost. Dar tot din această slăbiciune a timpului urmează și considerarea lui, în unele filosofii și științe, alături de spațiu, drept coordonată a ființării "obiective" sau a celei "subiective". În orizont judicativ, "ființa ca ființă" reprezintă un gând acreditat, posibil prin enunțarea identității cu sine a ființei, aceasta din urmă reprezentând potrivit autorizărilor judicative însăși identitatea absolută. Nu se află însă și "timpul ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceasta nu poate căpăta un sens deplin, fiindcă transcendența și ierarhia țin, constitutiv, de ființă; ceea ce înseamnă, mai departe, că ea nu este autorizată pentru a reprezenta "ceva", că timpul este numai în măsura în care este alt-ceva decât ființa: și poate fi ființarea conștientă și deschisă (Dasein-ul !). Dar această imposibilitate constitutiv-judicativă poate căpăta și o motivație ontologică, esențială pentru trecerea către ființare (pentru ceea ce mai sus am numit "în-ființare"). Într-un prim moment al acestei treceri veritabil act constitutiv timpul este însăși ființarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că ea nu este autorizată pentru a reprezenta "ceva", că timpul este numai în măsura în care este alt-ceva decât ființa: și poate fi ființarea conștientă și deschisă (Dasein-ul !). Dar această imposibilitate constitutiv-judicativă poate căpăta și o motivație ontologică, esențială pentru trecerea către ființare (pentru ceea ce mai sus am numit "în-ființare"). Într-un prim moment al acestei treceri veritabil act constitutiv timpul este însăși ființarea; e drept, acest prim moment este astfel numai în orizontul tematic ce se zărește de pe acum, cel al ființării
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființarea conștientă și deschisă (Dasein-ul !). Dar această imposibilitate constitutiv-judicativă poate căpăta și o motivație ontologică, esențială pentru trecerea către ființare (pentru ceea ce mai sus am numit "în-ființare"). Într-un prim moment al acestei treceri veritabil act constitutiv timpul este însăși ființarea; e drept, acest prim moment este astfel numai în orizontul tematic ce se zărește de pe acum, cel al ființării, nu și pentru orizontul tematic spart de gând, cel al ființei, pentru a căpăta rost încă un orizont secund de tematizare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființare (pentru ceea ce mai sus am numit "în-ființare"). Într-un prim moment al acestei treceri veritabil act constitutiv timpul este însăși ființarea; e drept, acest prim moment este astfel numai în orizontul tematic ce se zărește de pe acum, cel al ființării, nu și pentru orizontul tematic spart de gând, cel al ființei, pentru a căpăta rost încă un orizont secund de tematizare pentru "este". De altminteri, gândirea judicativă trebuie să rezolve foarte atent probleme de felul celei pe care tocmai am
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
probleme de felul celei pe care tocmai am semnalat-o, fiindcă acestea vizează statornicia și, desigur, întemeierea -uniorizontalismului judicativ. Acesta din urmă nu anulează așa numita diferență de nivel ontologic, chiar "diferența ontologică", luată, deseori, ca diferență între ființă și ființare; dictatura judicativului produce denivelări ontologice tocmai pentru a se feri de multiplicarea necontrolată a orizonturilor tematice, adică de conținuturile absolut diferite ale unor întruchipări (constituiri obiectuale) ale gândirii. Problema diferențelor dintre nivelurile ontologice și orizonturile tematice va fi în atenția
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituiri obiectuale) ale gândirii. Problema diferențelor dintre nivelurile ontologice și orizonturile tematice va fi în atenția mea în continuare, dar nu în sine, ci în cadrul discuției despre cele trei întruchipări noetice posibile prin fenomenul în-ființării verbului ("este"-lui) de către timp: ființare, ființa ființării și ființa, despre care am vorbit și mai devreme (și în ordinea în care reducția judicativă le așează, potrivit timporizării (temporale a) lui "este"). Nu trebuie uitat faptul că se află în mișcare, încă, reducția judicativă și că
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ale gândirii. Problema diferențelor dintre nivelurile ontologice și orizonturile tematice va fi în atenția mea în continuare, dar nu în sine, ci în cadrul discuției despre cele trei întruchipări noetice posibile prin fenomenul în-ființării verbului ("este"-lui) de către timp: ființare, ființa ființării și ființa, despre care am vorbit și mai devreme (și în ordinea în care reducția judicativă le așează, potrivit timporizării (temporale a) lui "este"). Nu trebuie uitat faptul că se află în mișcare, încă, reducția judicativă și că judicativul "s-
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la două aspecte: formal (S P) și alethic (verb-timp); mai cu seamă nu trebuie slăbită ideea după care timpul este "fenomenul" sub care se (re)prezintă dictatura judicativului, fiindcă și cele două aspecte ale acesteia au fost reduse la timp. Ființarea, ființa ființării și ființa își vor căpăta sensurile doar în orizontul acestei reducții a dictaturii judicativului la timp. O singură problemă rămâne în discuție, dintre cele enumerate: reflexivitatea temporală a ființării deschise către Celălalt. De fapt, am putea desface această
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aspecte: formal (S P) și alethic (verb-timp); mai cu seamă nu trebuie slăbită ideea după care timpul este "fenomenul" sub care se (re)prezintă dictatura judicativului, fiindcă și cele două aspecte ale acesteia au fost reduse la timp. Ființarea, ființa ființării și ființa își vor căpăta sensurile doar în orizontul acestei reducții a dictaturii judicativului la timp. O singură problemă rămâne în discuție, dintre cele enumerate: reflexivitatea temporală a ființării deschise către Celălalt. De fapt, am putea desface această problemă în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
două aspecte ale acesteia au fost reduse la timp. Ființarea, ființa ființării și ființa își vor căpăta sensurile doar în orizontul acestei reducții a dictaturii judicativului la timp. O singură problemă rămâne în discuție, dintre cele enumerate: reflexivitatea temporală a ființării deschise către Celălalt. De fapt, am putea desface această problemă în patru întrebări: 1) De ce timpul este ființare? 2) Care este "principiul" ființării reflexive și deschise? 3) Ce înseamnă ființare deschisă către Celălalt? 4) De ce preeminența ființării reflexive și deschise
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
doar în orizontul acestei reducții a dictaturii judicativului la timp. O singură problemă rămâne în discuție, dintre cele enumerate: reflexivitatea temporală a ființării deschise către Celălalt. De fapt, am putea desface această problemă în patru întrebări: 1) De ce timpul este ființare? 2) Care este "principiul" ființării reflexive și deschise? 3) Ce înseamnă ființare deschisă către Celălalt? 4) De ce preeminența ființării reflexive și deschise este funcțională, nu și ființială, sau de ce este judicativă, nu și non-judicativă? Nu putem însă răspunde la aceste
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a dictaturii judicativului la timp. O singură problemă rămâne în discuție, dintre cele enumerate: reflexivitatea temporală a ființării deschise către Celălalt. De fapt, am putea desface această problemă în patru întrebări: 1) De ce timpul este ființare? 2) Care este "principiul" ființării reflexive și deschise? 3) Ce înseamnă ființare deschisă către Celălalt? 4) De ce preeminența ființării reflexive și deschise este funcțională, nu și ființială, sau de ce este judicativă, nu și non-judicativă? Nu putem însă răspunde la aceste întrebări înainte de a lua act
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
problemă rămâne în discuție, dintre cele enumerate: reflexivitatea temporală a ființării deschise către Celălalt. De fapt, am putea desface această problemă în patru întrebări: 1) De ce timpul este ființare? 2) Care este "principiul" ființării reflexive și deschise? 3) Ce înseamnă ființare deschisă către Celălalt? 4) De ce preeminența ființării reflexive și deschise este funcțională, nu și ființială, sau de ce este judicativă, nu și non-judicativă? Nu putem însă răspunde la aceste întrebări înainte de a lua act de fenomenul reformalizării logos-ului, determinat de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reflexivitatea temporală a ființării deschise către Celălalt. De fapt, am putea desface această problemă în patru întrebări: 1) De ce timpul este ființare? 2) Care este "principiul" ființării reflexive și deschise? 3) Ce înseamnă ființare deschisă către Celălalt? 4) De ce preeminența ființării reflexive și deschise este funcțională, nu și ființială, sau de ce este judicativă, nu și non-judicativă? Nu putem însă răspunde la aceste întrebări înainte de a lua act de fenomenul reformalizării logos-ului, determinat de proiectarea și reproiectarea logicii simbolice. 4.8
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai apare cum apărea ca element judicativ privilegiat de actele de timporizare, fapt care îl expune interpretărilor non-ontologice în sens semantic (sintactic, el rămâne "ceva"). Și atunci, ce sens ar mai putea căpăta, în acest nou orizont de constituire judicativă, ființarea, ființa ființării, ființa, obiectualități pline de sens în orizontul primei formalizări, evidențiate de reducția judicativă? Către un răspuns ne îndreptăm acum. În orice caz, de-ontologizarea lui "este" ar putea veni din faptul că reformalizarea logos-ului provoacă mutații veritabile în privința
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cum apărea ca element judicativ privilegiat de actele de timporizare, fapt care îl expune interpretărilor non-ontologice în sens semantic (sintactic, el rămâne "ceva"). Și atunci, ce sens ar mai putea căpăta, în acest nou orizont de constituire judicativă, ființarea, ființa ființării, ființa, obiectualități pline de sens în orizontul primei formalizări, evidențiate de reducția judicativă? Către un răspuns ne îndreptăm acum. În orice caz, de-ontologizarea lui "este" ar putea veni din faptul că reformalizarea logos-ului provoacă mutații veritabile în privința tuturor actelor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a acestei substituții pentru reducția judicativă); pe de altă parte, ceea ce este cu totul semnificativ în ordinea reducției judicative a dictaturii judicativului, suspendarea "poziției" constitutive a timpului pentru verb, care conduce către aporia formală următoare: fără "poziția" timp în judecată, ființarea ca atare (și, desigur, întreaga încrengătură de relații între ființări și între acestea și ființă), rodul în-ființării (constituirii) prin timp, nu mai are nici un temei, dar, chiar în aceste condiții, propoziția este ea însăși o ființare. Această aporie trebuie tematizată
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]