1,924 matches
-
ca "fenomen fondator", este astfel numai pentru că din perspectiva sa poate fi apreciat, evaluat, orice fapt ulterior în orizontul deschis de fenomenul fondator; acesta este astfel, așadar, doar datorită poziției sale, adică doar întâietății timporizării sale, trecerii sale în orizontul ființării. Tăria fenomenului originar nu este ceva în sine, ci doar o reacție a unui fapt dintr-o ordine față de "scleroza" relativă a unor fapte ale aceleiași ordini, fapt timporizat în-ființat înaintea celorlalte; acestea din urmă căpătându-și rostul condiționat dinspre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din urmă căpătându-și rostul condiționat dinspre faptul reacționar, care devine fenomen fondator pentru acea ordine de fapte. Ideologia este un exercițiu prin care un fapt contingent este socotit necesar în virtutea timporizării sale preeminente în comparație cu alte fapte din orizontul de ființare în care se află cel dintâi. Ideologia însăși are o asemenea poziție față de toate ipostazele, formele, elementele dictaturii judicativului, în orizontul acesteia, adică în toposul logos-ului formal. Acest fapt a fost deja obținut prin operarea reducției judicative. Ne-ar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
concordantă), care înseamnă deschidere reciprocă, în acest caz, și desființează însuși Divinul; faptul din urmă este cu totul firesc pentru ceea ce numim, pe bună dreptate, "fenomen religios", fiindcă scoate Divinul de sub autoritatea în-ființătoare a timpului, adică îl scoate din orizontul ființării, care nu convine acestuia. Prin urmare, ideologia religioasă nu are nici o atingere cu Dumnezeu cel viu ("non des philosophes et des savants"230); ea produce un Dumnezeu abstract, de exemplu, Dumnezeu care a murit, despre care vorbește Nietzsche sau, mai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acest nou exercițiu identitar, ideologia își uită limitele, prezentându-se ca unic temei al unor prefaceri sociale, culturale, economice etc. Noutatea absolută pentru acest stadiu al ideologiei este tăria cu care ea își trece unele elemente proprii în condiția unei ființări neîmplinite, timporizate doar secund, în lipsa primei timporizări, ființare care ar putea fi numită simbol nereflexiv. O asemenea "ființare" este lipsită, așadar, de întemeierea sa ca ființare propriu-zisă prin prima timporizare (așa cum aceasta din urmă a fost dezvăluită în condițiile reducției
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prezentându-se ca unic temei al unor prefaceri sociale, culturale, economice etc. Noutatea absolută pentru acest stadiu al ideologiei este tăria cu care ea își trece unele elemente proprii în condiția unei ființări neîmplinite, timporizate doar secund, în lipsa primei timporizări, ființare care ar putea fi numită simbol nereflexiv. O asemenea "ființare" este lipsită, așadar, de întemeierea sa ca ființare propriu-zisă prin prima timporizare (așa cum aceasta din urmă a fost dezvăluită în condițiile reducției judicative a dictaturii judicativului); dar de aici ea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
economice etc. Noutatea absolută pentru acest stadiu al ideologiei este tăria cu care ea își trece unele elemente proprii în condiția unei ființări neîmplinite, timporizate doar secund, în lipsa primei timporizări, ființare care ar putea fi numită simbol nereflexiv. O asemenea "ființare" este lipsită, așadar, de întemeierea sa ca ființare propriu-zisă prin prima timporizare (așa cum aceasta din urmă a fost dezvăluită în condițiile reducției judicative a dictaturii judicativului); dar de aici ea se alege cu o suspectă putere de rezistență în timpul istoric
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ideologiei este tăria cu care ea își trece unele elemente proprii în condiția unei ființări neîmplinite, timporizate doar secund, în lipsa primei timporizări, ființare care ar putea fi numită simbol nereflexiv. O asemenea "ființare" este lipsită, așadar, de întemeierea sa ca ființare propriu-zisă prin prima timporizare (așa cum aceasta din urmă a fost dezvăluită în condițiile reducției judicative a dictaturii judicativului); dar de aici ea se alege cu o suspectă putere de rezistență în timpul istoric, deși, pe de altă parte, tocmai ea constituie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
termenul prin care este pus în circulație simbolul nereflexiv este luat, de ideologie, din filosofie, mai cu seamă, sau din logică sau știință, din locul său de obârșie, altfel spus; aici, în locul de obârșie, el funcționează firesc, în condiție de ființare, fiind îndeplinite ambele condiții judicativ-constitutive pentru a avea de-a face cu "ceva" (cu o ființare): a suportat ambele timporizări. Desigur, semnul nu este tot una cu simbolul; dar tocmai ideologia are scopul de a provoca această trecere, veritabilă schimbare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu seamă, sau din logică sau știință, din locul său de obârșie, altfel spus; aici, în locul de obârșie, el funcționează firesc, în condiție de ființare, fiind îndeplinite ambele condiții judicativ-constitutive pentru a avea de-a face cu "ceva" (cu o ființare): a suportat ambele timporizări. Desigur, semnul nu este tot una cu simbolul; dar tocmai ideologia are scopul de a provoca această trecere, veritabilă schimbare de statut ființial; totuși, nu este vorba aici decât despre atașarea, prin discurs, la semnul prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
carnavalul, concursul, marfa, piața, agentul, tehnica, universul, Luna, Marte, timpul, veșnicia, timpul liber, filmul, eroul, internetul, socializarea, Dumnezeu etc). Aparent, nimic nou sub soare, căci și până acum ideologia a produs această substituție a unui lucru ca atare, a unei ființări propriu-zise, cu simbolul său, cu un lucru public, care, deși nu este ființare propriu-zisă, a suportat părtinirea, ordonarea și autorizarea, adică timporizarea secundă, dar pe care ideologia îl propune spațiului public ca și cum ar fi un lucru adevărat; de asemenea, dintotdeauna
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filmul, eroul, internetul, socializarea, Dumnezeu etc). Aparent, nimic nou sub soare, căci și până acum ideologia a produs această substituție a unui lucru ca atare, a unei ființări propriu-zise, cu simbolul său, cu un lucru public, care, deși nu este ființare propriu-zisă, a suportat părtinirea, ordonarea și autorizarea, adică timporizarea secundă, dar pe care ideologia îl propune spațiului public ca și cum ar fi un lucru adevărat; de asemenea, dintotdeauna ideologia nu a creat conștiința acestei substituții. Desigur, numai că a lipsit ceva
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unei comunități, de aici faimosul fenomen al "imperialismului cultural". Însușirile culturale erau prezente, în formele mai vechi ale ideologiei, dar nu ele constituiau temeiul, ci doar cele "naturale". Lista lungă a simbolurilor nereflexive, precum și coincidența nominală dintre acestea și anumite ființări veritabile, care se află în mod "natural" în orizonturile de viețuire omenească, în unitățile de viață umană, pot conduce către confuzii în privința conținutului ideologiei ca ipostază desăvârșită a dictaturii judicativului și conținuturile celorlalte ipostaze ale acesteia, logica, filosofia, știința. Dar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sa în ființa proprie. Cum s-ar putea întâmpla aceasta, de vreme ce ideologia justifică o excelență? Tocmai datorită acestui fapt, singura așteptare legitimă a noastră față de ea se referă la autorizarea îndepărtării din spațiul public a unor identități trecute, a căror ființare s-a consumat, fără a mai exista putința retimporizării lor. Desigur, pe acest temei, ea poate conlucra cu alte forme ale discursului în sensul constituirii altor identități în spațiul public, pe fundamente culturale. Tăcerea, afirmam, nu este compatibilă cu discursul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vorbi fără încetare, elogiind "partea" noastră, și a făptui după o gândire ce și-a proiectat faptele doar după comandamentele dictaturii judicativului? Consecința directă a dominației judicativului constitutiv în planul cunoașterii de sine a omului este diferențierea acestuia față de celelalte ființări prin câteva trăsături "specifice". Acest fapt simplu, al diferenței dintre om și celelalte ființări, are rol "constitutiv" pentru întregul mod uman de a exista, inclusiv pentru cunoaștere și pentru recunoașterea de sine a omului. Pentru a ne cunoaște, de pildă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a proiectat faptele doar după comandamentele dictaturii judicativului? Consecința directă a dominației judicativului constitutiv în planul cunoașterii de sine a omului este diferențierea acestuia față de celelalte ființări prin câteva trăsături "specifice". Acest fapt simplu, al diferenței dintre om și celelalte ființări, are rol "constitutiv" pentru întregul mod uman de a exista, inclusiv pentru cunoaștere și pentru recunoașterea de sine a omului. Pentru a ne cunoaște, de pildă, noi ne raportăm întâi, într-un mod "natural", la celelalte ființări, nu la noi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
om și celelalte ființări, are rol "constitutiv" pentru întregul mod uman de a exista, inclusiv pentru cunoaștere și pentru recunoașterea de sine a omului. Pentru a ne cunoaște, de pildă, noi ne raportăm întâi, într-un mod "natural", la celelalte ființări, nu la noi înșine; ajungem și la noi înșine, dar printr-un demers ulterior; la fel ajungem și la Tot, la universal, la ființă (Fiu), la divin, care, în ciuda constituirii lor obiectuale prin timporizări "subiective", sunt luate ca și cum ar fi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fel ajungem și la Tot, la universal, la ființă (Fiu), la divin, care, în ciuda constituirii lor obiectuale prin timporizări "subiective", sunt luate ca și cum ar fi străine de noi înșine. Maniera aceasta de a ne raporta la noi înșine prin intermediul altor ființări și nu prin mijlocire de sine, cum ar spune Hegel, sau prin mijlocirea universalului, a ființei, cum gândesc Kant, Heidegger ș. a., transformarea ei în metodă de existență, a făcut cu putință, de exemplu, ideea descendenței animale a omului: care are
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ideii, însuși judicativul-constitutiv, nu poate fi reevaluat? Și nu-i putem cerceta condițiile posibilității sale? În consecință, nu am putea privi ideea însăși ca un fapt secund al cunoașterii de sine, care ar semnala unele asemănări și deosebiri între două ființări, omul și animalul? Fără îndoială, toate acestea pot deveni accesibile unei cercetări, dar numai dacă sunt relaxate condiționările "ideologice". Șansele acestei cercetări vor fi ele însele evaluate în cele ce urmează, tematizând problema modalităților de gândire, rostire și făptuire proprii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
survenirea viitorului prin a doua timporizare timpul se prezentuiește, iar celelalte două momente ale sale "se concentrează" ele însele în fenomenul prezentuirii timpului. De aceea capătă preeminență, din perspectiva acestor fenomene, aspectul pragmatic al gândirii, rostirii și făptuirii, iar timpul, ființare el însuși, nu un substitut al ființei, își ascunde puterea de sens judicativ de a în-ființa, timporizând (în sensul primei timporizări). Se poate crede că tot ce se constituie în orizontul judicativului se mișcă în acest sens pragmatic, al actelor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și pentru a le reconfigura apoi după fel de fel de criterii, diferite de regulile stricte ale judicativului, deși ele au devenit "ceva", într-o primă instanță, tocmai datorită regulilor de constituire judicativă. Părtinirea survine pe un fond alcătuit din ființări, într-o "lume", în așa fel încât, sub un motiv oarecare, una dintre părți este privilegiată. Părtinirea presupune, cum e firesc, privilegiu: acesta reprezintă scopul pentru care se produce părtinirea, prin urmare face parte din "firea" acesteia. Ea nu este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
așa fel încât, sub un motiv oarecare, una dintre părți este privilegiată. Părtinirea presupune, cum e firesc, privilegiu: acesta reprezintă scopul pentru care se produce părtinirea, prin urmare face parte din "firea" acesteia. Ea nu este ceva anume, adică o ființare oarecare intrată într-o relație cu altă ființare; ea este un act. Dar, ca act din orizontul judicativului, nu ar fi posibilă fără un suport, adică fără un substrat care să o susțină: acesta este chiar partea privilegiată; privilegiul, prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dintre părți este privilegiată. Părtinirea presupune, cum e firesc, privilegiu: acesta reprezintă scopul pentru care se produce părtinirea, prin urmare face parte din "firea" acesteia. Ea nu este ceva anume, adică o ființare oarecare intrată într-o relație cu altă ființare; ea este un act. Dar, ca act din orizontul judicativului, nu ar fi posibilă fără un suport, adică fără un substrat care să o susțină: acesta este chiar partea privilegiată; privilegiul, prin urmare, exprimă o reciprocitate legată de însăși "rațiunea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dar nu în sens în-ființător: este vorba, totuși, despre un act; timpul nu în-ființează ceva care, astfel, este părtinirea; el intervine, timporizându-se pe sine (totodată, cum știm, și subiectul și predicatul, care dobândesc, astfel, sensuri noi), totuși neintrând în condiția ființării timporizate, în-ființate, ci devenind el însuși o ființare. În felul acesta doar este posibilă timporizarea unui act, care nu are stabilitate temporală, dar care nu se poate petrece fără susținere temporală, așadar "ființătoare". Caracterul ontologic al părtinirii devine limpede acum
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
despre un act; timpul nu în-ființează ceva care, astfel, este părtinirea; el intervine, timporizându-se pe sine (totodată, cum știm, și subiectul și predicatul, care dobândesc, astfel, sensuri noi), totuși neintrând în condiția ființării timporizate, în-ființate, ci devenind el însuși o ființare. În felul acesta doar este posibilă timporizarea unui act, care nu are stabilitate temporală, dar care nu se poate petrece fără susținere temporală, așadar "ființătoare". Caracterul ontologic al părtinirii devine limpede acum: dar este vorba despre un caracter indirect, adică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
efect privilegierea părții care primește această energie a actului înființător, nu poate fi timporizată niciodată, chiar dacă ea este "ceva": de fapt, ea nu este altceva decât puterea de înființare a agentul în-ființător, timp care în-ființează, atâta vreme cât timpul însuși este "această" ființare, fapt-de-a-fi-"acesta". Părtinirea privilegiantă scoate timpul din funcțiunea sa în-ființătoare, timporizarea căpătând sensul de înființare de sine. Această substituție de funcții este asociată, firesc, cu resemnificarea celor două elemente ale judecății, subiectul și predicatul. Sensurile lor noi sunt deosebit de importante
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]