1,777 matches
-
substantivele", " Spre plus infinit"; George Alboiu - Note bio-bibliografice, "Elegie pentru părinți"; Lucian Avramescu - Note bio-bibliografice, "Și gata", "Duel", "Ora închiderii" Interviuri [[Categorie:Nașteri în 1958]] [[Categorie:Autori români]] [[Categorie:Traducători români]] [[Categorie:Eseiști români]] [[Categorie:Lingviști români în viață]] [[Categorie:Filologi români]] [[Categorie:Profesori universitari români]] [[Categorie:Orientaliști români]] [[Categorie:Scriitori români în viață]] [[Categorie:Absolvenți ai Universității București]] [[Categorie:Membri ai Uniunii Scriitorilor din România]] [[Categorie:Profesori români în viață]]
George Grigore () [Corola-website/Science/303206_a_304535]
-
în anul 813, la scurt timp după uciderea califului Al-Amin. Se spune că ar fi murit din cauza unei boli, însă există și o variantă conform căreia ar fi fost otrăvit de familia persană Nawbakht, din cauza unei satire la adresa membrilor familiei. Filologi medievali au declarat ca au existat trei mari poeți din Yemen: Imru’ al-Qays, Hassan ibn Thabit și Abu Nuwas. Ca formă, poeziile lui Abu Nuwas continuă tradiția literară arabă prin metrica rigidă și monorimă. În schimb, el renunță la vechile
Abu Nuwas () [Corola-website/Science/302341_a_303670]
-
XIX-lea, când au fost menționați de călători. Unul din ei este Basil Nikolaides, care amintește în treacăt într-o carte apărută în 1859, despre 50 de sate din Meglen locuite de bulgari și de vlahi. Mai târziu, diplomatul și filologul austriac Johann Georg von Hahn, într-o relatare de călătorie din 1867, constată că este vorba de un grup etnic diferit de aromâni, dat fiind că idiomul lor nu este același cu al acestora din urmă. În continuare de meglenoromâni
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
nu tocmai perfect. Cu toate acestea, traduceri românești de mare importanță lingvistică, în limba vie a timpului, cum sunt faimosul "Codice Voronețean" sunt și azi citite ca monumente de expresie românească, și citate, de exemplu de Constantin Noica, drept exemplu. Filologul Ilie Gherghel, într-un studiu despre cuvantul "Vlach" a demonstrat că și denumirea cartierului Blachernae (Vlaherne în română) din Constantinopol vine de la vlahi, care au avut o colonie lângă capitală Biserica Sfânta Maria din Vlaherne (Blachernitissa) are de asemenea o
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
decât în lucrările lui Tolkien. Numele balaurului se schimbă de asemenea: acesta este Smaug, care corespunde perfect cu verbul din limba germană "smugan" („a se târî printr-o gaură”), pe care Tolkien îl descrie ca fiind o „glumă proastă de filolog”. Inițial, Bilbo a fost cel care se presupunea că trebuie să-l omoare pe balaur cu sabia Sting și Inelul, dar în cele din urmă, pentru cei care doresc ceva mai dramatic, Tolkien atribuie acest rol în cele din urmă
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
poet german, cunoscut mai ales pentru influența exercitată de scrierile sale asupra unor reprezentanți ai clasicismului german ca Johann Wolfgang von Goethe și Friedrich von Schiller și asupra dezvoltării romantismului. Teoretician al mișcării "Sturm und Drang", a fost considerat de filologul Fritz Martini cel mai de seamă ""animator din istoria mișcărilor de idei germane"". Herder s-a născut la 25 august 1744 în Mohrungen și a studiat filosofia la Universitatea din Königsberg, printre alții cu Immanuel Kant. Începând cu anul 1764
Johann Gottfried von Herder () [Corola-website/Science/303253_a_304582]
-
(engleză: "The Lord of the Rings") este un roman de fantezie înaltă scris de universitarul și filologul englez J.R.R. Tolkien. Acțiunea volumului prezent este o continuare a "Hobbitului". Cartea a fost scrisă în anii 1937 - 1949, iar partea sa esențială a fost creată în timpul celui de-al doilea război mondial. Lucrarea a fost publicată în trei volume
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
corect, diferențe de dialect sau de grai, plauzibil să fi existat în limba daco-geților, răspândiți pe un teritoriu atât de întins. Alexandru Papadopol Calimah analizează această problemă, a redării fonemelor dace de către vorbitorii de limbă greacă și latină, considerând că filologii români vor avea capacitatea de a găsi soluții pentru interpretarea numelor de plante păstrate de Dioscoride și de Apuleius. Un inventar al numelor de plante, făcut pornind de la aceste principii, arată următoarea situație: Dimităr Decev ("Pflanzen", pp. 47-48), citat de
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
(n. 20 octombrie 1872, Avdela, Grecia - d. 20 ianuarie 1943, Silistra, Bulgaria) a fost un lingvist, filolog și folclorist român de origine aromână (macedoromână), un neobosit culegător de folclor și cercetător în domeniul aromânei, editor al celor mai vechi texte aromânești. Clasele primare le-a făcut în comuna natală, Avdela, iar cursul secundar în Bitolia. În 1891
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
mai vechi texte aromânești. Clasele primare le-a făcut în comuna natală, Avdela, iar cursul secundar în Bitolia. În 1891 devine student la Facultatea de Litere a Universității din București. Începând din 1905, face studii de specializare la Leipzig, cu filologul Gustav Weigand, luându-și doctoratul în litere în 1908. Între 1895 și 1898 este profesor la liceul român din Bitolia (și pentru un an și 8 luni directorul liceului), ulterior funcționând la școli secundare din Salonic, Giurgiu, precum și la Silistra
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
Ea este rezultatul unor excese politice care, poate, se vor atenua pe măsură ce trece timpul. Prima societate literară purtând numele lui Scheffel a fost înființată în 1889 la Viena. În 1891, pentru a-l onora pe Joseph von Scheffel, scriitorul și filologul Joseph Stöckle (1844 - 1893) a înființat în 1891 ‘’Uniunea Literară Scheffel (Scheffelbund)’’ în orașul Schwetzingen, fiind președintele ei până când a murit. Uniunea, care mai există și în prezent, cu sediul la Karlsruhe, este una din cele mai însemnate uniuni ale
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
(n. 17 iulie 1966, Cavnic, Maramureș) este un lingvist și filolog român. Elev al Profesorului Vasile Arvinte. Licențiat in filologie (Iași, 1994). În anul 1995 devine preparator la "Catedra de limbă română și lingvistică generală" a Facultății de Litere - Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Bursier al Universității Konstanz (Germania, 1998
Alexandru Gafton () [Corola-website/Science/304701_a_306030]
-
istoric, este completată prin considerații consistente din perspectiva antropologiei culturale, precum și prin inserții ale perspectivei filosofice asupra evoluției limbii și a societății. Lucrările sale tind spre exhaustivitate. Traducător de lucrări științifice din limbile franceză și engleză (unele in coautorat). Ca filolog, a elaborat, singur sau în colaborare, următoarele ediții:
Alexandru Gafton () [Corola-website/Science/304701_a_306030]
-
luat mierea. Apicultorii au folosit stupii și au recoltat miere de la ei cu cel puțin 4500 de ani în urmă. Pe parcursul ultimelor decenii (din anii 1800 până în prezent), cunoștințele despre apicultură au crescut, ca urmare a cercetărilor efectuate de arheologi, filologi și oameni de știință. Se presupune că primii oameni au luat miere de la albine din cuiburile construite în copaci sau în alte locuri. Colectarea de miere din cuiburi sălbatice se efectuează până în prezent, cu excepția regiunilor unde a fost înlocuită total
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
alto și basorelief, reprezentând scene din opera compozitorului Franz Liszt, scene inspirate dintr-o dramă istorică, pe cei doi dialogul dintre tată (Farkas Bolyai) și fiu (János Bolyai), celebrii matematicieni, György Aranka, inițiatorul și secretarul Societății Filologice din Târgu-Mureș, iluminist, filolog, promotor al ideii de colaborare între intelectualii români, maghiari și sași din Transilvania și figuri din opera Bánk bán lui Ferenc Erkel. Sculpturile sunt realizate de Ede Kallós, cel care este și autorul frizei superioare reprezentând portretele în basorelief a
Palatul Culturii din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303703_a_305032]
-
din Cluj a fost emisă de regele Ștefan Báthory la Vilnius în data de 12 mai 1581. Demersurile pentru înființarea acestui colegiu au fost făcute de diplomatul italian Antonio Possevino. Primul rector al colegiului ("rector academicus") a fost Jakub Wujek, filolog, care anterior fusese primul rector al nou înființatei Universități din Vilnius. Universitatea a funcționat în această primă perioadă pe lângă Biserica de pe Ulița Lupilor. Pentru asigurarea bazei materiale de funcționare, Universității din Cluj i-au fost acordate veniturile Mănăstirii de la Cluj-Mănăștur
Universitatea din Cluj () [Corola-website/Science/304196_a_305525]
-
și Vuk Karadžić, care recomandă unele norme comune pentru limbile croată și sârbă. Nu există unitate în privința denumirii limbii. Ljudevit Gaj optează pentru „limba ilirică”, în schimb pentru Vuk Karadžić aceasta este limba sârbă. Denumirea de limbă sârbocroată apare la filologi care manifestă interes pentru poeziile populare publicate de Karadžić. Îl folosește mai întâi Jacob Grimm în 1818, apoi filologul sloven Jernej Kopitar, în 1822. Termenul este folosit de autoritățile Imperiului Habsburgic, apoi și în alte țări. De exemplu în Franța
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
Ljudevit Gaj optează pentru „limba ilirică”, în schimb pentru Vuk Karadžić aceasta este limba sârbă. Denumirea de limbă sârbocroată apare la filologi care manifestă interes pentru poeziile populare publicate de Karadžić. Îl folosește mai întâi Jacob Grimm în 1818, apoi filologul sloven Jernej Kopitar, în 1822. Termenul este folosit de autoritățile Imperiului Habsburgic, apoi și în alte țări. De exemplu în Franța este folosit prima oară în 1869. Și în Croația este acceptată denumirea de croatosârbă sau sârbocroată. Începând cu acea
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
păstrează nealterat farmecul acelei Marry England care ni l-a dăruit pe Shakespeare. Paternitatea pieselor iscălite de William Shakespe-are a fost pe rând atribuită lui William Stanley, conte de Derby, contelui de Ruthland, Cristopher Marlowe, Francis Bacon. Lăsăm disputa pe seama filologilor... Opera este genială și va înfrunta Eternitatea. Mulțumesc cerului că mi-a oferit șansa de a ajunge pe aceste meleaguri unice, binecuvântate de zei, un adevărat Parnas al muzelor... SPRE FANTASTICA SCOȚIE Părăsim castelele și universitățile engleze pentru marea aventură
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
de elemente ale graiurilor din Voivodina, ale varianței ruse a limbii slavone și ale limbii ruse literare laice. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, cărturarul Vuk Stefanović Karadžić întreprinde o reformă radicală a normelor limbii sârbe, cu ajutorul unor filologi de seamă ai vremii, precum frații Grimm, și al puterii austriece, reprezentată de lingvistul sloven Jernej Kopitar. Prin lucrarea "Dicționar sârbesc" (publicată prima dată în 1818, dar mai larg răspândită abia prin ediția a II-a din 1852), prin traducerea
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
la epoca între ideea unei limbi unice și cea a doua limbi aparte, în funcție de evenimentele istorice prin care trec vorbitorii lor. Începând de la mijlocul secolului al XIX-lea, sârbii folosesc din ce in ce mai mult si scrierea cu alfabetul latin al limbii croate. Filologul Đura Daničić începe să redacteze cu acest alfabet, ușor modificat, "Rječnik hrvatskoga ili srpskoga jezika" (Dicționarul limbii croate sau sârbe) al Academiei Iugoslave de Stiinte și Arte, înființată la Zagreb în 1866. Apropierea dintre limba sârbă și limba croată se
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
(n. 20 martie 1976, Cluj) este un filolog și eseist român, fiul lui Marian Papahagi. La alegerile parlamentare din 2012 a candidat fără succes la un mandat de deputat din partea PDL, iar în 2014 a înființat Partidul Mișcarea Populară. Pe 17 februarie 2014 a anunțat că se retrage
Adrian Papahagi () [Corola-website/Science/312201_a_313530]
-
Ion Popescu (în ) (n. 16 aprilie 1964, comuna Pătrăuții de Jos, raionul Storojineț, Ucraina) este un filolog și om politic ucrainean de etnie română. A îndeplinit funcția de deputat în Rada Supremă a Ucrainei (1994-2002, 2006-2014). Ion Popescu s-a născut la data de 16 aprilie 1964, în comuna Pătrăuții de Jos din raionul Storojineț (Ucraina), într-
Ion Popescu (Ucraina) () [Corola-website/Science/311743_a_313072]
-
(n. 18 august 1953, Seimeni, județul Constantă) este un filolog, lingvist, traducător și eseist român, cunoscut în particular pentru lucrările sale de biblistica și de filosofie a limbajului. S-a născut în comuna Seimeni, județul Constantă, fiind fiul lui Nicoleta (n. Cocor) și Ilarion Munteanu. În 1978 a absolvit, ca
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
profesorului Eugen Munteanu "Lexicologie biblică" (București, Humanitas, 2008) e un volum exemplar, care fixează un reper și consolidează o ierarhie de valori. E o carte fundamentală, model de rigoare filologica, dar și de obiectivitate științifică.”<br> d) Bogdan Cretu, "Un filolog pursânge", în “Ziarul finaciar”, 20 iunie 2008, p. 3. e) Antonio Patraș, în „România literară”, nr. 12, 2010, p. 6: „Profesor la universitatea ieșeana, unde a construit o foarte modernă școală doctorala și a format generații de cercetători, filolog de
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]