1,782 matches
-
ediția de față, care pune în circuit un text inedit și un autor - remarcabili, și unul și altul -, nu a fost mai atent îngrijită. Greșelile de tipar, erorile de lecțiune și aparatul critic precar îl pun la grea încercare pe filologul care parcurge textul. Cele două texte de escortă, semnate de Ion Bogdan Lefter și Barbu Cioculescu, completează totuși, în mare măsură, lacunele ediției, oferindu-ne o bună introducere în povestea din spatele acestor memorii.
Memoriile tatălui by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3948_a_5273]
-
sfătos care, pentru a-și povesti variantele de interpretare, își estompează erudiția pînă la ștergerea trimiterilor docte. Sunt eseuri în volum care nu conțin nici un exemplu concret și nici un nume propriu, întreaga ceremonie discursivă petrecînduse în albia unor generalități crase. Filologul Creția se urcă în lectica abstracțiunilor seci și caută a le însufleți prin farmecul unei limbi scrobite, a cărei principală calitate stă în finețea expresiilor. Mai precis, Petru Creția e un manierist de fibră castă avînd predilecție pentru expresiile șlefuite
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
omiletică previzibilă, cu deziderate etice care sună frumos. Neavînd forță speculativă, eseurile morale ale lui Creția sunt moderate pînă la pragul convenției, tonul lor neieșind din uzanța bunului-simț. Căci Creția e apoteoza bunului-simț în varianta supunerii la calapodul normelor curente. Filologul nu-și îngăduie îndrăzneli, impietăți și sacrilegii, textele fiind scăldate într-o blîndețe curtenitoare și precaută. Delicatețea frazelor plutește într-un eter speculativ de factură prudentă, autorul repudiind profilactic tentele ilicite, nepotrivite cu spiritul umanist. Așa se face că ceea ce
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
am știut de ea, mărturisesc. Nici despre Mircea Bențea nu am știut nimic. Aflu acum despre el, din datele pe care actuala ediție le furnizează, că i-a fost student, la Cluj, lui Marian Papahagi, care l-a format ca filolog și italienist, că a fost redactor la „Echinox" și mai târziu profesor de literatură la Universitatea din Oradea. S-a stins din viață, ca și Marian Papahagi, înainte de a fi împlinit 50 de ani. A scris o substanțială monografie despre
O carte de idei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5989_a_7314]
-
ședință de spiritism), coroborate cu operele celor doi care își probează o insolită rezonanță. O posesiune: poveștile Romanul urmărește în paralel două povești de dragoste, una ce începe timid, cu infinite precauții pe care și le iau cei doi tineri filologi, Roland Michell și Maud: el - prins în capcana unei legături care-i accentua nesiguranța, ea - rece, izolată și prudentă, după câteva experiențe ce-i cereau angajare sexuală în exces, demonstrativă, încercând să se apere de agresiunea masculină și cea lesbiană
Romanul ca romance (sau invers...) by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7004_a_8329]
-
într-o căutare secretoasă a unei aventuri amoroase trăite în urmă cu un secol și ceva de cei doi scriitori ai secolului romantic, Ash și Christabel LaMotte, iar acțiunea conferă cărții turnura unui thriller presărat cu surprize, transformând pe tinerii filologi în detectivi ambițioși. Ei ajung să reconstituie etapele și misterele unei povești de iubire pline de pasionalitate, un adulter ce implică trădarea celor apropiați: Ash este soțul unei femei pe care a așteptat-o îndelung până la căsătorie, Christabel este prietena
Romanul ca romance (sau invers...) by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7004_a_8329]
-
întreaga familie) și până la spectacolele pe care le joacă având un repertoriu constant de vreo douăzeci de titluri disponibile în orice clipă. Sufletul acestui fenomen numit Teatrul Ariel e directoarea Doina Migletzi, un om de o neasemuită energie si generozitate,filolog de formație, care a învățat teatru, ca și mulți din actorii trupei de la Goange Marinescu, Silviu Purcărete și Dan Micu.E celebră si pentru acel Machiavelli, spectacol-eveniment în regia lui Alexander Hausvater pentru care și-a amanetat și apoi vândut
Un experiment viu by Doina Papp () [Corola-journal/Journalistic/9616_a_10941]
-
epoca tragică a grecilor, un text de strictă exegeză a gîndirii presocraticilor. Filosoful avea 29 de ani și se străduia să uite trauma volumului de debut, Nașterea tragediei din spiritul muzicii, a cărui apariție însemnase caterisirea lui Nietzsche din lumea filologilor. Caterisirea îi fusese provocată de Wilamowitz- Moellendorff, al cărui articol („Filologia viitorului”), de o violență aproape pamfletică, pusese degetul pe hiba de metodă a lui Nietzsche: prăpastia dintre îndrăzneala ipotezelor și lipsa de acoperire în textele vechi. Cu alte cuvinte
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
a literei lui, iar cine pune în seama literei un spirit străin ei, doar pentru a-și vedea adeverită demonstrația, acela se abate de la imperativul de onestitate al breslei. Articolul lui Wilamowitz a fost lama ghilotinei căzînd pe reputația de filolog a lui Nietzsche, căruia specialiștii aveau din 1872 să-i întoarcă spatele, din rațiuni de mefiență principială: nu putea fi luat în serios un autor care răsturna etimologiile cum voia el. Boicotul pe care îl va îndura avea să fie
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
cult, prin frunzărirea cărților din bibliotecă, prin participarea la discuții savante și lectura de jurnale străine, Hangerliu putea să se descurce în momente dificile, să arunce un apropo potrivit. Putea conversa onorabil cu nunțiul papal, cu un arheolog, cu un filolog și cu atât mai mult cu un militar sau un diplomat. Când nu-l ajutau cunoștințele, răscolea cronica de familie. Astfel, nunțiului papal îi spunea: "Monseniore, știi că în familia Hangerliu tradiția catolică e destul de puternică? Uite, o vară a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu ducele d'Albufera, nevastă-mea e catolică" etc. La arheologie o dădea prin numismatică sau făcea nepăsător o mărturisire uimitoare: fusese, de pildă, la Cutais, în Armenia, împreună cu familia Krupenscki, tare la curtea țaristă (tot legătură de rudenie). Pe filologi îi speria la nevoie cu limba țigănească, pe care o vorbea ca chivuțele, după care o dădea pe franțuzește. De notat că pentru Hangerliu franceza era, cu oricâte balcanisme, o limbă spontană, pe care își permitea a o întoarce în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
propria bibliotecă (1859), Bibliotecii Școalelor din Iași, al cărei custode a fost, iar, în calitate de director al Arhivelor Statului din București, s-a ocupat de dezvoltarea bibliotecii documentare sau de cea din cadrul Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București. Filologul Ioan Bianu (1856-1935), specializat în Italia și în Franța, bibliotecar la Biblioteca Academiei din 1879, este autorul primei concepții biblioteconomice clare, expusă într-un referat din 10 iulie 1903, privind aplicarea unui catalog-tip (recomandat de Ministerul Instrucțiunii, pentru bibliotecile
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
o meserie din ce Înveți tu acolo - și să vin să lucrez cu el. Îți dau 15 lei pe zi, mi-a spus, convins că e greu de rezistat la o asemenea ofertă.” Nu prea vedeam cum s-ar descurca filologul În noua țară. Dacă știam că e fiu și nepot de fierar, mi-aș fi imaginat, probabil, mai ușor că nu se va lăsa Învins de trauma dislocării, de deposedarea lingvistică sau de presiunea haotică a supraviețuirii, În locul din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
facă din respingerea discriminării evreilor, În momentele cele mai critice, o cauză a lor, pe care s-o apere public”. Da, o generală renaștere morală de tipul „afacerii Dreyfus” nu prea era de imaginat În România anilor ’30. Cum ajunsese filologul de la „apariția scriitorului În cultura română” la convulsiva temă „evreiască”, cum ajunsesem eu de la obsesia „universalistă” a tensiunii dintre etic și estetic la dialogul nostru epistolar din anii ’80 centrat pe aceeași temă, În ciuda suspiciunii și chiar a unui soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Într-o farfurie, adâncă, ciobită. La Întreprinderea de perii și bidinele Munca Orbilor, orbii intră În schimb. Se Întâmplă aceste lucruri În vremuri de demult; pe acasă pe la ei, copiii orbilor cântau la mandolină și Învățau la limba esperanto. Studentul filolog care stă cu chirie În camera de la parter citește din carte că Alexandr Blok a scris la 17 mai 1901 că: „Tot ce e viu se armonizează totul / În marea liniște necontenită / [...] Eu Înțeleg fiindcă am ajuns la capăt / Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
era nici acrobație, nici pedeapsă. Era, cred, altceva. Nu se auzi nimic. Doar Într-o vreme, miorlăitul unui motan Într-o curte sărăcăcioasă, apoi departe, departe, dincolo de pădurea de oțetari, strigătul unui cocoș care nu prevesti nimic. Cât despre studentul filolog care stătea cu chirie În camera de la parter și citea din carte, despre el nu se mai știe nimic. Chiar absolut nimic. La Zori de zi, lumea stă pe la mese și bea bere neagră sau blondă. Cei care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nici aracet (zicea anancet) ; o bătrînă din Pufești nu ar fi zis o fi, nici moartă ( preferînd sintagma a hi!). Să mai amintesc de deja celebrele lebărbuș, angocalmin, grefe, oo?! Dar și ce plicticoasă ar fi o lume ticsită de filologi!... O altă știre caraghioasă din ziar : „În sezonul 2006/2007 se pot Împușca 300 de urși”. Și cine ține evidența Împușcaților? Cine centra lizează? Și dacă unii Împușcă fără să raporteze? Dacă ur șii nu se lasă Împușcați?! În fine
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să mă-năbuș? Asta e o lovitură de stat!"; tirania e înlăturată, imperiul e salvat (și i se va spune republică); se adoptă limba vulgară (Gagaț, găozium, tipicu, bășidum. Jos limba aristocrației!" strigă toți, "Limba noastră-i o comoară! Pentru filologi însă. Vă propun să învățați vulgara. E mai directă", zice Toth), iar din comitetul de urgență care ia ființă fac parte șeful sacagiilor, șeful pietrarilor, șeful barcagiilor, șeful grăjdarilor, șeful harabagiilor... Într-o paranteză (deschisă, ca să fie și ea translucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
la obiect și pline de nerv, precum și prin maniera elegantă în care îi combătuse, în problema aderării țării la Uniune, pe doi dintre preopinenții săi, un parlamentar traseist, trecut prin toate partidele ca tot românul imparțial, cu pretenții de mare filolog, și un ziarist cu figură patibulară și gura mare până la urechi, aflat în solda lui Lumânărescu. Camelia, care fusese moderatoarea emisiunii, nu-l scăpase nici un moment din ochi, de parcă ar fi vrut să-l hipnotizeze, iar la sfârșit îl reținuse
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
vom gândi, pare să spună marele prozator, la hecatombele cunoscute, la mirosul de carne arsă, la tot acel apocalips al sălbăticiei birocratizate. Nici vorbă. Spunând fascism, îl vom avea în vedere pe grațiosul poet Gabriele D'Annunzio. Sau pe sublimul filolog clasic, părinte al lui Zarathustra. Doi oameni foarte simpatici. Cât despre tânărul gânditor, nici el nu reflectează prea mult la cât de nedrept și de înjositor, de mînjitor e acest termen aplicat cunoscutului filozof. Firește, pentru el totul e o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și numirea prin concurs, ca director al locașului adăpostit de castelul „Iulia Hasdeu”, a tinerei și inimoasei doamne Jenica Tabacu, licențiată a Universității de Stat din București. Cele două zile premergătoare primăverii, ce sunt dedicate, an de an, omagierii savantului filolog fără egal, Bogdan Petriceicu Hasdeu, au dobândit În acest an o Însemnătate și mai mare ca urmare a interesului permanent și a dăruirii exemplare cu care această directoare admirabilă Își Îndeplinește munca de muzeograf coordonator. Iar prin farmecul său intelectual
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
luptei de clasă, arestărilor, terorii, morții. Născut din “oul vechii lumi”, supraviețuitor al lumii vechi, scriitorul-analist rostește și scrie cu curaj adevărul, eliberandu-se de fantomele trecutului, într-o țară aflată încă în întuneric, săracă, mințita și manipulata. Negoiță Gabriela Filolog, master în Lingvistică Engleză SUNT UN MOȘ BURGHEZO-MOȘIER de Jorj-Ioan Georgescu Prezentul volum, Sunt un moș burghezo-moșier, de Jorj-Ioan Georgescu, reunește trei piese de teatru: În patul lui Procust, Dan Lungu, Divorț total, dovada, raport MCV, Un proprietar furios și
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
alături de Camelia și Mihai și, la rugămințile lui Beatrice, Petre reluă "poveștile din Câmpina": Două din ele sunt legate de Franța. Istoria noastră, în ultimele două veacuri, a fost mereu legată de Franța. Aici a locuit un mare savant, Hasdeu, filolog, lingvist, istoric, folclorist, marcantă figură culturală a epocii. Avea o fiică, Iulia, frumoasă și talentată, a făcut studii strălucite la Sorbona, a publicat poezii în franceză... A fost prima româncă ce a studiat la Sorbona. S-a pierdut la doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
si el originea ardelenească a acestora, cu ascendenți în localitatea Bran, lângă Brașov. Jocul popular “Ca la Breaza”are note aproape identice cu jocul popular “Breaza”de Făgăraș, asemănare ce derivă, desigur, din originea lor comună. Toponimul “Breaza” este, spun filologii, de origine slavă, însemnând în traducere, mesteacăn sau pădure de mesteceni. (Iorgu Iordan, Toponimia românească, editura Academiei, Bucuresti, 1963, pag. 80-82). Prezența pâlcurilor de mesteceni pe raza localității, relicve ale mestecănișului de odinioară ce îmbrăca terasa și versanții Prahovei în
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
poticnit pe această scândură care plutește în golul unui întuneric în care nu se vede nimic altceva... Curios vis pentru un copil, cu atât mai mult cu cât n-am mai avut niciodată asemenea vise. Este un „hapax“, cum numesc filologii unicatele. Când maică-mea n-a mai avut ce vinde, ne-am mutat în bulevardul Ana Ipătescu (fost și actual Catargi) - printr-un schimb de locuință: noi cedam trei camere mari în Donici (unde era încălzire cu lemne, greu de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]