45,198 matches
-
Nu că mi-aș aminti. — Eu da. Și mi-ar face plăcere să... vreau să spun, ar fi frumos să ne vedem din nou, mă gândesc. Aș putea să. . Da, puteam să. A doua zi după-masă, la cinci. Astfel, am fixat și Întâlnirea: vineri Între cinci și șapte, la ultima sesiune a Dorei din săptămâna respectivă. Tipic pentru mine, la câteva străzi depărtare, Înainte să zăresc literele de neon ale hotelului, hainele au Început să mă mănânce, gândurile, să-mi devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În gând. De ce continuam să folosesc numele prietenului meu? Era doar pentru că auzisem În copilărie că spionii Își construiau biografii - „legende“ - apropiate de adevărata lor viață, doar pentru că reduceau riscurile de a comite greșeli fatale? — Dar pe tine? — Dora, răspunse, fixându-mă cu ochi tulburi. Sinceră să fiu, mă gândeam că l-ai inventat. Mulți oaspeți de-ai mei procedează așa. Nu Înțeleg de ce. Nu e ca și când aș dori să-i cunosc, serios. Foarte bine că-ți folosești numele adevărat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să stai pe o parte și să-ți Îndoi genunchiul astfel Încât călcâiul să fie Îndreptat spre - mă rog, sunt sigur că știi la ce mă refer. Ne-am Îndreptat spre partea cealaltă și am studiat niște buzunare din piele crăpată, fixate pe o bucată de catifea. — Sunt așa-numite vulves pneumatiques. Un mecanic auto, cu care m-am Întâlnit pe vremea când studiam la Strasbourg, le fabrică la comandă. Ideea e să atașezi drăcia asta la un motoraș - la așa-numitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Și, dându-mi drumul la mână, adăugă cu o voce surpinzător de delicată, aproape cristalină: De fiecare dată când te ating, trebuie să-ți dai jos ceva. — Ai Înnebunit? Și tu? Chiar dacă nu-i vedeam, știam că ochii ei Îmi fixează buzele. — De fiecare dată când mă atingi - dar, te asigur, n-o să apuci prea des - Îmi dau jos... Îmi dau jos... Două. Nu, unul. Nu, două articole de Îmbrăcăminte. Am consimțit cu greu. Probabil că Dora purta de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
De Îndată, asistentul Îi dădu drumul organului. Apoi imaginea se estompă rapid. Când filmul continuă, pacientul părea să se fi calmat. Acum se mișca doar penisul, gros și greoi, pe ritmul pulsului din ce În ce mai gros. Odată sonda atașată corespunzător, doctorul o fixă cu niște benzi late de cauciuc, legând de capăt un recipient asemănător cu un uger. Apoi asistentul lui Începu să tragă din nou, de data aceasta mai repede, În sus și-n jos, până când... Văzusem destul. Nu sunt sensibilicos, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fiecare carte care se prăbuși pe jos În aceeași manieră - cu coperțile ca niște aripi Întinse, cu paginile fâlfâind. Părea de parcă n-ar fi apreciat ceea ce fusese ordonat să facă. După ce contemplă precauția cu care acționa colegul său, Diels Își fixă țigara Între dinți, Își suflecă mânecile de la cămașă și haină până la coate, se duse la patul meu și sfâșie așternuturile cu o determinare care nu necesita perfecționare. După ce-mi aerisi lenjeria de pat, Își Îndreptă atenția către salteaua mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi vrut să lase jos geamul lateral și să mă Întrebe despre condițiile de muncă. Dar descoperind că pescarul se Îndrepta spre Torpedo-ul negru srpijinit de fațadă, colegul său Îi puse repede mâna pe umăr. Pe când eu mi-am fixat teancul de hârtii pe spatele bicicletei. Trecu un minut, apoi roțile negre, puncționate trecură zornăind nepăsător printre case, pe pietrele cubice, dispărură după colț, În direcția Bursei și a scuarului mare. Strada Dorei era pustie când am ajuns peste jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care iubesc nu sunt animați de dorință, iar cei care sunt animați de dorință nu iubesc“. Întrebare: să mă consider și eu parte a unei multitudini fragmentate? Într-un limbaj obișnuit și simplu, sunt sentimentele senzuale ale lui Alexander Portnoy fixate pe fantazările lui incestuoase? Ce crezi, doctore? Să se fi lovit alegerea mea obiectuală de o restricție chiar atât de jalnică? E adevărat că sentimentul senzual se poate manifesta liber numai dacă obiectul sexual îndeplinește condiția degradării mele? Auzi, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
disperare bruscă: — Janet, când nu voi mai fi, o să-ți amintești tu iubirea noastră pentru amândouă? N-o să lași un bărbat să te atingă? Ar fi primit cu plăcere dezacordul, ocazia de-a argumenta, de a expune motive, de-a fixa un fel de sigiliu pe mintea aceea fluidă, dar se alese iarăși cu o aprobare absentă: — Sigur că nu, scumpo. Cum aș putea? Dacă s-ar fi aflat În fața unei oglinzi, ar fi avut o percepție mai puternică a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aproape calmă. Janet n-are decât să flirteze cu Savory, iar Coral cu evreul ei. Pentru moment pe Mabel Warren n-o interesa. Când avea de ales Între a iubi o femeie și a urî un bărbat, mintea ei putea fixa o singură emoție, căci iubirea ei putea fi obiect de batjocură, dar nimeni nu-i luase vreodată ura În râs. 2. Coral Musker examină zăpăcită meniul. — Alege tu pentru mine, spuse ea și se simți bucuroasă că el comandase vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la ea ce-i scăpa: un singur crâng micuț În toată zona familiarității lor. — Să trăiesc cu tine acolo? — De ce nu? Dar nu argumentele Împotriva acestei propuneri au fost cele care-i Încețoșară Într-atâta gândurile, Încât trebui să-și fixeze privirile mai stăruitor, până unde putea vedea, asupra realității, a trenului care se balansa, a bărbaților și femeilor ce mâncau și beau după jaluzelele lăsate, a frânturilor din discuțiile altora. — Da, asta era tot. Sărutări. Doar sărutări. — Hobbs și Zudgliffe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mână Încercă să-i aranjeze tandră părul, ca să semene Întrucâtva cu cel al iubitului ei. Când Îi atinse fruntea, el se trezi și ea făcu față cu curaj acelei priviri despre care se temuse că-n primul moment o va fixa senin, fără a-și aminti cine este ea și ce făcuseră Împreună. Se Îmbărbătă singură cu ziceri ca „Are balta pește“, dar, spre fericita ei uimire, el spuse imediat, fără nici un efort de rememorare: — Da, va trebui să-l invităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nesigură. —Lună de miere adevărată? Întrebă Lauren. Mda, am răspuns eu, fără tragere de inimă. —Singură? — Oarecum, am bălmăjit eu, lăsându-mi ochii În jos. (Am fost Întotdeauna de părere că pardoseala este un loc excelent pe care să-l fixezi cu privirea atunci când trebuie să recunoști că ți-ai pierdut soțul cam la trei secunde după nuntă.) — Pare să semene foarte mult cu luna mea de miere de după divorț. Chiar nu contează dacă ai sau nu un soț cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
piscină de hotel care fetelor le place la nebunie, dar pe care bărbații nu pot să o sufere. —Douăzeci de ture În jurul casei, a ordonat Lauren, Îndepărtându-se Înot. —Douăzeci? am strigat eu surprinsă În urma ei. —Bineînțeles. Trebuie să-ți fixezi țeluri În viață. Eu personal sunt o tipă pentru care țelurile contează foarte mult, spuse Lauren În timp ce dădea din brațe. Am prins-o din urmă și am Înotat ușor, una lângă alta. Lauren de-abia dacă respira mai greu În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și simplu nici una dintre persoanele de peste treizeci de ani pe care le cunoșteam nu avea cum să facă În așa fel Încât să aibă o aventură chiar și cu un singur bărbat În doar șase luni, darămite cu cinci. Îmi fixez un țel realist, spuse În replică Lauren, lăsându-și degetele să alunece fără țintă În cercuri la suprafața apei. Dar am auzit de la alte divorțate, unele dintre ele prietene cu mine, că s-ar putea să nu fie o dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la liceu. Eram uite-așa, zise ea, Încrucișându-și degetele. Apoi, aruncându-i o privire lui Hunter, continuă: — Hunter... nu-mi vine să cred că nu mi-ai spus că te retragi de pe piață. Cine ar fi crezut? Însurat! Îl fixă pe Hunter cu privirea un pic cam prea mult, apoi se Întoarse către mine și Îmi spuse: Hunter este foarte de treabă. Mă ajută cu ceva la care lucrez. Foarte drăguț din partea lui. — E drăguț, nu-i așa? am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
asupra afacerii mele. Știți, mostrele mele sunt la Shanghai. Da, știm, replică Salome. Hai cu mine să luăm niște desert. Salome și Phoebe dispărură, iar Lauren și eu am rămas cu Sanford. El s-a Întors către Lauren și o fixă cu privirea. —Vorbesc serios, Lauren. Vreau să intru În posesia butonilor Fabergé ai țarului Nicolae al II-lea. Nu am nici cea mai vagă idee cine este proprietarul lor acum. Așa cum aflat, Sanford avea, În mod surprinzător, un bun-gust desăvârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
zise: —Lauren, trebuie să vorbesc cu tine. Fă cunoștință cu prietena mea, Sylvie Mortimer, zise Lauren. —Sylvie? spuse Giles. Sylvie Mortimer ai spus? Și tu locuiești la New York? Da, am răspuns. —Aha... tu ești Sylvie Mortimer. Foarte interesant, spuse el, fixându-mă cu o privire plină de curiozitate. Brusc, Își reveni și-i spuse lui Lauren: Ascultă, știu că vrei butonii și că eu am spus că nu o să mă despart de ei niciodată, dar... ei... există ceva care m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ta. Eu am făcut o greșeală cât se poate de prostească. Avea o expresie stranie pe chip. Dumnezeule, oare urma să-mi spună că fusese cu Sophia până la urmă? Asta era mult prea oribil ca să poată fi descris. L-am fixat cu privirea, Înghițind cu nervozitate, așteptând. Poftim? bîiguii eu, Într-un sfârșit. —Am angajat-o pe Îngrozitoarea aia de Sophia. I-am spus, În călătoria aceea la Londra, că voiam să iau ceva special pentru tine, ca să mă revanșez pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se așază pe copil ca să sugă viața din el. Tot ce știm e că nu știm nimic. Nash, medicul de pe ambulanță, îmi arată vânătăile violete și roșii pe care le au toți copiii, livor mortis, acolo unde hemoglobina oxigenată se fixează în părțile cele mai de jos ale corpului. Spuma sângerie care se scurge din nas și din gură constituie ceea ce legistul numește lichide cadaverice, care apar în procesul natural de descompunere. Cei care caută răspunsuri cu orice preț se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
imaginea de ansamblu, șmecheria e să privești totul în gros-plan. Cele două femei stau atât de aproape una de cealaltă, încât genunchii li se întrepătrund. Capetele aproape că li se ating. Doamna Puișor nu mai plânge. Doamna Puișor și-a fixat pe ochi o lupă de bijutier. Florile uscate au fost împinse deoparte, iar pe măsuță sunt împrăștiate grămăjoare de un roz sclipitor și de un auriu satinat, perle albe ca gheața și lapislazuli albastre, șlefuite. Alte grămăjoare iradiază reflexii portocalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în mână un ou care aruncă văpăi verzui, atât de puternice încât amândouă femeile capătă și ele o strălucire verzuie, și zice: — Vezi cum arată intruziunile de voal uniform dintr-un smarald sintetic? Femeia dă din cap, cu lupa strâns fixată în orbită. Și Helen zice: — Uită-te bine. Nu vreau să te frigi, cum am pățit și eu. Bagă mâna în trusa cosmetică și scoate un pumn de chestii galbene și sclipitoare, zicând: — Broșa asta de safir galben a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și curăță lentilele ochelarilor. Asta-i cursa rapidă pentru Valea Brândușelor? întreabă un țăran, săltîndu-se de pe banca de alături. Șoferul se oprește din șters, mai privește o clipă bucata de fereastră curățată, merge la ușă, urcă un pas în mașină, fixează în suportul de lîngă parbriz tăblița pe care scrie "Cursa rapidă Iași-Valea Brândușelor" și, fără să arunce vreo privire celui care l-a întrebat, se întoarce la șters fereastra. Îți cădea limba murmură țăranul, așezîndu-se. Ce zici de vreme? arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sînziene, de luna trecută, la T.V." Cînd Mihai și-a înclinat privirea în fața femeii, care n-a schițat intenția de a-și ridica mîna să i-o ofere, dar și-a înflorit un zîmbet ironic pe buze, ochii lui au fixat-o scurt, apoi au coborît peste piept, s-au oprit o fracțiune de secundă pe mijlocul strîns în rochie, au sorbit întreaga lungime a coapselor și s-au pierdut în jos, în mijlocul cercului descris de vîrful pantofilor celor prezenți, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îmbină, avînd la capete verigi groase, puțin turtite, astfel încît trec unele prin altele, într-un joc ciudat de împletitură, un fel de cifru, cum își amintește că avea tatăl său acasă o piedică ce prindea gleznele cailor, apoi se fixa la mijloc într-un anume mod, că-n timpul războiului, prin '44, cînd niște soldați au vrut să-i ia calul de pe imaș, n-au putut-o face, au venit în sat, au întrebat al cui e calul, apoi i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]