2,798 matches
-
distrugă în prima zi a atacului zi 50 de cazemate, în principal după ce le-au ocolit și atacat din spate. Atacul principal al acestei divizii a fost sprijinit de atacuri de diversiune executate de infanteriștii Diviziei a 29-a pe flancurile apărării germane. Germanii au considerat că tocmai aceste diversiuni erau de fapt atacul principal. În noaptea zilei de 2 octombrie, germanii din Batalionul al 902-lea de tunuri de asalt au primit ordin să organizeze un contraatac, dar acțiunea lor
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
marginea dreaptă. Înotătoarele pectorale nu ajung până la baza înotătoarelor ventrale. Înotătoarea caudală destul de mare, bifurcată, cu lobii subegali. Spatele este cenușiu-verzui, laturile cenușii-argintate sau gălbui, abdomenul argintiu. Partea superioară a capului este mai închisă decât restul corpului. De-a lungul flancurilor sunt 6-12 pete întunecate negre-albăstrui, mari cât ochiul sau mai mari și, uneori, mai ales în regiunea caudalei, se contopesc mai multe la un loc. Înotătoarele dorsală și caudală sunt cenușii-gălbui, prevăzute cu mai multe rânduri transversale de pete întunecate
Porcușor carpatic () [Corola-website/Science/331563_a_332892]
-
bifurcată. În urma înotătoarei anale se află 6-8 pinule. Peduncul caudal este subțire, cu o carenă laterală bine dezvoltată situată între 2 carene mai mici pe fiecare parte. Coloritul corpului este albastru-închis pe spate, iar pe laturi și abdomen argintiu. Pe flancuri sunt 5-11 dungi întunecate, înguste, oblice, ce merg dinapoi și de sus înainte și în jos. Este un pește epipelagic migrator și trăiește în special în apele de lângă țărm, până la 200 m adâncime, formează adesea bancuri aproape de suprafață. Pălămida întreprinde
Pălămidă (pește) () [Corola-website/Science/330953_a_332282]
-
ale Commonwealthului Britanic care traversau Canalul Suez. Generalul Auchinleck a retras Armata a 8-a de sub comanda sa până la aproximativ 80 km vest de Alexandria, pe poziții întărite în zona din preajma litoralului Mediteranei. Aceste poziții asigurau Aliaților poziții sigure pe flancuri, la nord aflându-se litoralul, iar la sud o depresiune imposibil de traversat de tancuri, cu un front relativ scurt, mai ușor de apărat. În această zonă, Aliații au oprit înaintarea Axei la începutul lunii iulie în timpul primei bătălii de la
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
a fost oprită în timpul bătăliei de la Alam Halfa. Temându-se de contraatacul Aliaților, tanchiștii Axei au trecut în defensivă în tranșee. Factorii care favorizaseră apărarea Armatei a 8-a în timpul primei bătălii de la El Alamein (linia scurtă a frontului și flancurile sigure) ajutau acum defensiva italo-germană. În plus, Rommel avusese suficient timp pentru pregătirea defensivei și amplasase numeroase câmpuri minate și garduri de sârmă ghimpată. Armata a 8-a trebuia să declanșeze în mod obligatoriu un atac frontal împotriva pozițiilor Axei
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
a lansat un atac de-a lungul coastei mediteraneene cu Divizia a 11-a vânători de munte și cu Divizia a 7-a blindată. A doua zi, Divizia a 2-a neozeelandeză a lansat mai la sud un atac prin flanc în încercarea de a tăia retragerea lui Rommel. Divizia a 11-a a suferit pierderi mari în fața inamicului puternic fortificat, în vreme ce Divizia a 7-a blindate a întâlnit o rezistență puternică din partea Grupului de luptă "Ariete", formată din tancurile rămase
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
15 ianuarie 1943, generalul Montgomery a ordonat Diviziei a 51-a vânători de munte împotriva liniilor defensive germane, iar Diviziilor a 2-a neozeelandeză și a 7-a blindată britanică le-a trasat sarcina să încerce ocolirea și încercuirea prin flanc a forțelor Axei. Forțele lui Rommel, slăbite de plecarea Diviziei a 21-a Panzer pentru întăriea Armatei a 5-a Panzer condusă de von Arnim, care trebuia să facă față atacului Operațiunii Torța, au fost forțate să se retragă. Orașul
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
primăriei orașului intră și satele (cu denumiri rusești) Dimitrovca, Bogdanovca Veche și Bogdanovca Nouă. Din august 1993 Cimișlia întreține relații de înrudire cu orașul Hârlău, județul Iași. Stema orașului Cimișlia reprezintă: Pe albastru, o balanță romană de argint ieșind din flancul senestru al scutului, pe talgerul căreia este pus un spic de aur, și însoțită în cantonul scutului de dangaua Ciumeci, de asemenea de aur. Scutul timbrat de o coroană murală de aur cu trei turnuri. Semn în forma unui inel
Cimișlia () [Corola-website/Science/304420_a_305749]
-
și 100 pentru lupta montană. Comandantul suprem al armatei a fost regele Nikola I. Planurile austro-ungare de luptă împotriva Șerbiei prevedeau desfășurarea a trei armate. Cele trei armate trebuiau să invadeze Șerbia și Muntenegru și să învăluiască armata sârbă pe flancuri. În același timp, Înaltul Comandament german a cerut austro-ungarilor să-și concentreze principalele forțe în Galiția, împotriva armatelor ruse. Pentru a răspunde acesteri solicitări, austro-ungarii au început mutarea în grabă a Armatei a 2-a (~190.000 de soldați) în
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Dunărea și Sava. O a doua versiune a planului, care prevedea un atac pe direcția râului Drina era mai usor de pus în practică. În cazul punerii în aplicare a acestei a două versiuni, austriecii își puteau apară mai bine flancurile și diminuau riscurile epuizării atacului. Pe de altă parte, pe această direcție a atacului există un număr redus de drumuri și de localități montane, ceea ce era un avantaj pentru defensivă sârbă. După încheierea războaielor balcanice, forțele armate ale Șerbiei fuseseră
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
pe frontul balcanic au izbucnit pe 28 iulie 1914, imediat după remiterea declarației de război, cănd artileria și flotila Austriei de pe Dunăre au început bombardarea Belgradului. Ofensiva generală austriacă a început pe 12 august, după terminarea concentrărilor de trupe. Pe flancul nordic a intrat în acțiune Armata a 2-a (care nu fusese relocată încă pe frontul de răsărit, în Galiția). Pe 15 august, Armata a 2-a a atacat orașul Šabac. Forțele Armatelor a 5-a și a 6-a
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
7 septembrie o a doua ofensiva, concepută că o învăluire a liniilor sârbe prin zonă de sud-vest. În noaptea de 8 septembrie, austriecii au început traversarea râului Sava, dar au fost respinși de sârbi, în ciuda atacurilor repetate ale primilor. Pe flancul sudic, austriecii au reușit să ocupe malul drept al Drinei, dar sârbii au opus o rezistență acerbă. Austriecii au atacat fără succes pozițiile sârbilor pe 6 noiembrie, dar aceștia din urmă au fost nevoiți să se retragă din cauza crizei de
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
unităților Armatei a 2-a sârbe. Armata a 6-a austriacă a reușit să cucerească pe 24 noiembrie înălțimile strategice de pe muntele Malen. O zi mai tarziu, Armata austriacă a 6-a a traversat râul Leg, pregătindu-se să atace flancul stâng al Armatei I sârbe. În această situație, generalul Živojin Mišić a luat hotărârea să se retragă cu trupele de sub comanda sa spre Gorni-Milanovać. Mišić voia să-și regrupeze forțele și, cu ajutorul rezervelor, să declanșeze un contraatac. În ciuda opoziției comandantului
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
panțele platoului Mine. Austriecii au atacat unitățile sârbe care se retrăgeau din Belgrad, considerate prea slabe pentru a mai continua rezistență. Potiorek a luat decizia să distrugă Armata a 2-a sârbă, neluând în considerație primejdia de a-și expune flancul stâng atacului Armatei I sârbe, pe care o consideră sleita și incapabilă să întreprindă acțiuni ofensive. În acest timp însă, Antanta (Franța și Rusia) a trimis ajutoare în Șerbia pe Dunăre și prin Salonic. Franța a trimis arme și muniție
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
în acea vreme. Aliații și-au dat seama rapid de primejdia care plana asupra aliaților lor balcanici. Ei au luat însă decizia de a debarca trupe anglo-franceze la Salonic de-abia pe 1 octombrie 1915. Aceste trupe promiteau să apere flancul sudic al sârbilor. Rusia nu a putut trimite trupe în regiune, România refuzând dreptul de tranzit al trupelor țariste pe teritoriul său. Pe 5 octombrie, 150.000 soldați anglo-francezi au debarcat la Salonic cu permisiunea guvernului elen. Comandamentul germano-austriac a
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Centrale. Victoriile din campania anului 1915 le-au adus Puterilor Centrale mari avantaje. După ocuparea Șerbiei și Muntenegrului, Puterile Centrale au stabilit un front continuu de la Marea Baltica până la Marea Mediterana. De asemenea, Austro-Ungaria și Germania au realizat joncțiunea cu Imperiul Otoman. Flancul sudic austro-ungar nu s-a mai aflat sub presiunea forțelor Antantei, iar unitățile eliberate de pe front au putut fi trimise pe frontul de răsărit și pe cel italian. Forțele militare austro-germano-bulgare au fost capabile să respecte planurile de operații pe
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
să spargă frontul bulgarilor printr-un atac de-a lungul râului Cerna. De asemenea, planul aliat prevedea și atacuri pe direcțiile orașului Bitola, de-a lungul văii râului Vardar și un atac asupra pozițiilor fortificate bulgare din jurul lacului Dojran. Pe flancul drept urma să intre în acțiune diviziile elene, care aveau ca principal obiectiv oprirea transferului efectivelor bulgare ale Armatei a 2-a spre sectoarele de front în care se desfășura atacul principal. Unitățile sârbe și elene urmau să aibă rolul
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
la sud Cobadinul și Kurtbunar (astăzi Tervel, Regiunea Dobrici). Ideea era blocarea armatei lui Mackensen în bazele sale din nordul Bulgariei. Atacul a început pe 29 septembrie la 80 de kilometri distanță de la Flămânda, lângă Oltenița, la Zimnicea în direcția flancului de vest al lui Mackensen, cu superioritatea forțelor române în trupe de infanterie și echipament de artilerie. Totuși, încercarea Armatei Române de a trece Dunărea a fost încetinită de Flotila Dunăreană a Marinei Imperiale Austro-Ungare. Pe 1 octombrie, două divizii
Operația de la Flămânda () [Corola-website/Science/318736_a_320065]
-
această perioadă a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a și Ordinul german Crucea de Fier clasele a II-a și I. A participat la înaintarea Armatei a 11-a germană asigurându-i cu oamenii săi securitatea flancului stâng. A participat la luptele din Crimeea și cele pentru cucerirea Sevastopolului. Corpul vânătorilor de munte a fost subordonat Armatei a 11-a germane și comandantului acesteia, feldmareșaul Erich von Manstein. Au existat perioade în 1941 în care unitățile vânătorilor
Gheorghe Avramescu () [Corola-website/Science/307417_a_308746]
-
Bizerte urma să fie dat de Brigada a 36-a de infanterie britanică, sprijinită de un mic grup de tancuri din Divizia a 6-a britanică. Spre sud urmau să atace Brigada a 11-a de infanterie britanică sprijinită pe flancul stâng de un regiment britanic de blindate, un batalion de tancuri ușoare american, plus infanterie motorizată, parașutiști, artilerie de câmp, antitanc și antiaeriană și geniști. Amândouă brigăzile de infanterie erau parte a Diviziei a 78-a britanice de inranterie, a
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
Medjez), după care să continue înaintarea spre Tebourba, Djedeida și Tunis. „Blade Force” trebuia să atace înaintând pe drumurile de țară și să se strecoare prin zona dintre cele două brigăzi de infanterie spre Sidi Nsir și să atace prin flanc Terbourba și Djeida. Atacul de pe flancul nordic nu a avut loc datorită ploilor torențiale care au încetinit toate pregătirile aliaților. În sud, Brigada a 11-a era ținută pe loc de rezistența îndârjită de la Medjez. În schimb, Blade Force a
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
spre Tebourba, Djedeida și Tunis. „Blade Force” trebuia să atace înaintând pe drumurile de țară și să se strecoare prin zona dintre cele două brigăzi de infanterie spre Sidi Nsir și să atace prin flanc Terbourba și Djeida. Atacul de pe flancul nordic nu a avut loc datorită ploilor torențiale care au încetinit toate pregătirile aliaților. În sud, Brigada a 11-a era ținută pe loc de rezistența îndârjită de la Medjez. În schimb, Blade Force a înaintat spre Sidi Nsir pentru a
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
trei turnuri, clădiri în aripa de sud și de est și pereți cortină în jurul curții. Sigismund I cel Bătrân i-a reconstruit structura, dându-i forma unui patrulater cu o curte interioară. Grădinile reginei Bona Sforza au fost situate pe flancul sudic. În 1550 marele incendiu a distrus aripile de est și nord. Lucrările de reconstrucție au fost realizate in 1551-1568, sub supravegherea lui Tomasz Grzymała și sculptorului Santi Gucci. De la sfârșitul secolului al XVI-lea, castelul a trecut în mâinile
Castelul Niepołomice () [Corola-website/Science/329294_a_330623]
-
Romei, dovedind că Flaminius a fost neputincios pentru a le proteja. În ciuda acestui fapt, Flaminius a rămas în tabăra de la Arretium. În imposibilitatea de a-l atrage pe Flaminius în luptă prin simpla devastare, Hannibal a mărșăluit cu îndrăzneală în jurul flancului stâng al adversarului său și în mod eficient a tăiat legătura lui Flaminius cu Roma. Avansând prin zonele înalte ale Etruriei, Hannibal l-a provocat pe Flaminius într-o urmărire în grabă și, îl prinde într-un defileu de pe malul
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
în zona de luptă . Hannibal a întocmit infanteria sa într-un semicerc în centru , cu aripile compuse din cea galică și cavaleria numidiană. Legiunile romane au forțat prin modul lor centrul slab a lui Hannibal , dar mercenarii libieni au amenințat flancurile . Atacul de cavalerie a lui Hannibal a fost irezistibil , și Maharbal , comandantul cavaleriei șef lui Hannibal , care a condus cavaleria numidiană pe dreapta , a spulberat cavaleria romana ce se opunea . Cavalerie grea iberică și galică a lui Hannibal , condusă de
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]