5,600 matches
-
Stokes. Ea arată faptul că la deplasarea unei sfere printr-un fluid vâscos, forța de frecare ce se exercită asupra sferei este proporțională cu coeficientul de vâscozitate dinamică, cu raza sferei și cu viteza cu care sfera se deplasează prin fluid. Pe baza legii lui Stokes se poate determina vâscozitatea dinamică a unui lichid vâscos. I.5.4.3. Vâscozitatea lichidelor nenewtoniene Lichidele care nu respectă legea lui Newton (I.13) se numesc lichide nenewtoniene. Lichide nenewtoniene sunt soluțiile coloidale și
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
hemoglobină). Ele au forma de discoid biconcav cu un diametru de aproximativ 8µ și o grosime de circa 2µ. In sângele uman normal eritrocitele formeaza agregate care conțin 6-10 celule sub forma unor rulouri. Din aceste motive, sângele este un fluid cu proprietăți reologice complexe. De aceea proprietățile reologice ale sângelui trebuie legate de proprietățile constituenților săi. Vâscozitatea sângelui depinde de: ♦ Deformabilitatea eritrocitelor (Dacă eritrocitele ar fi rigide vâscozitatea sângelui ar fi de 500 de ori mai mare decât a apei
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
raza mică, așa cum sunt de exemplu vasele capilare. Dacă viteza de curgere a lichidului vâscos depășește o anumită valoare, numită valoare critică, (sau secțiunea tubului se mărește), curgerea laminară devine instabilă, transformându-se în curgere turbulentă, când apar vârtejuri în fluid. Pentru caracterizarea regimurilor de curgere laminară și turbulentă, se introduce numărul lui Reynolds care este dat unde r este raza tubului, v este viteza de curgere, ρ este densitatea fluidului și η coeficientul de vâscozitate dinamică. Pentru sângele din arterele
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
instabilă, transformându-se în curgere turbulentă, când apar vârtejuri în fluid. Pentru caracterizarea regimurilor de curgere laminară și turbulentă, se introduce numărul lui Reynolds care este dat unde r este raza tubului, v este viteza de curgere, ρ este densitatea fluidului și η coeficientul de vâscozitate dinamică. Pentru sângele din arterele mari există o valoare critică a numărului lui Reynolds (Re,critic = 1000) în raport cu care se poate stabili caracterul curgerii astfel: ♦ Re< 1000 - curgerea este laminară ♦ 1000 < Re < 2000 - curgerea este
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
curgere ridicate, fapt care conduce la apariția zgomotelor cardiace. I.5.8.Concluzii și observații privind curgerea lichidelor în organism Prin lucrările sale asupra curgerii lichidelor prin tuburi, Poiseuille a pus bazele reologiei, știința care se ocupă cu studiul curgerii fluidelor vâscoase. Aplicarea acestor legi creează complicații pentru că sângele, după cum am arătat, nu este un mediu omogen, având proprietăți anormale de vâscozitate. De asemenea vasele sanguine nu sunt tuburi rigide, ci extensibile și deci dimensiunile lor depind de presiunea intravasculară și
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
gaze, unde viteza termică este foarte mare și cel mai lent la solide deoarece aici moleculele sau ionii au poziții relativ fixe în spațiu. Să considerăm că delimităm un volum de lichid ca în Fig. I.24 în care concentrația fluidului variază după direcția Ox. In (I.27) j este densitatea curentului de difuzie și este egal cu numărul de particule ce traversează unitatea de suprafață în unitatea de timp, adică: (N fiind numărul de particule, S suprafața și t timpul
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
raza sferei iar η este coeficientul de vâscozitate dinamică a lichidului. Deci viteza de difuzie este proporțională cu temperatura absolută dar este invers proporțională cu vâscozitatea ceea ce explică de ce difuzia într-un gel este mult mai înceată decât într-un fluid. In sistemele biologice însă, nu se realizează difuzia liberă, ci difuzia prin membrane. Fenomenul de difuzie are un rol esențial pentru organismele vii. Fenomenul de difuzie intervine între organism și mediu sau între celule și mediul său, precum și între diferite
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
localizată preferențial în jumătatea exterioară a stratului lipidic) fosfatidilserina (PS) fosfatidiletanolamina (PE), care predomină în jumătatea interioară Acest model de membrană a fost publicat în anul 1972 în revista Science de către S.J. Singer și G.L.Nicolson și denumit modelul mozaicului fluid al structurii membranei celulare. Modelul constă dintr-o “mare” ce constituie stratul dublu lipidic, pe care plutesc proteinele asemeni unor aisberguri. Dublul strat fosfolipidic formează o matrice de circa 60-80 A0 grosime. Membranele biologice iau naștere prin autoasamblare pe baza
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Proteinele conferă membranelor permeabilitatea selectivă, asigură diferențierea celulelor, asigură comunicarea intercelulară și contribuie la determinarea formei celulelor. Unele sunt receptori pentru captarea informației din mediu, altele sunt enzime cu o localizare precisă. Membrana, din punct de vedere biofizic, este un fluid în care au loc mișcări laterale la care participă proteinele și lipidele, de rotație în jurul axei proprii și mai rar mișcarea în direcție perpendiculară. Membrana este un fluid structurat care își păstrează forma generală, dar ai cărui componenți sunt în
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
cu o localizare precisă. Membrana, din punct de vedere biofizic, este un fluid în care au loc mișcări laterale la care participă proteinele și lipidele, de rotație în jurul axei proprii și mai rar mișcarea în direcție perpendiculară. Membrana este un fluid structurat care își păstrează forma generală, dar ai cărui componenți sunt în continuă mișcare. Membranele permit, grație fluidității, modificări de formă ale celulelor, creșterea celulelor, refacerea celulelor lezate. Fluiditatea membranei se modifică în cazuri patologice ca infecția virală, acțiunea unor
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
se realizează în același sens -antiportdacă trecerea ambelor substanțe se realizează în sensuri opuse II.2.2 Macrotransportul Fagocitoza se realizează prin întinderea membranei care înconjoară particula și o introduce în interior.Pinocitoza independentă de receptori se realizază prin pătrunderea fluidului din vecinătatea celulei, membrana formând canale Pinocitoza mediată se realizează astefel: o moleculă mare sau o particulă se leagă de un receptor specific, formează un complex care este absorbit de citoplasmă Exocitoza se realizează prin fuziunea unor vezicule din citoplasmă
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
liniar cu diferența de concentrație. La începutul anilor 1900, Albert Einstein a arătat că există o relație simplă între coeficientul de difuzie D, al unei substanțe și timpul t necesar pentru difuzia la o distanță medie d, într-un mediu fluid: Dt2d 2 = Pentru a difuza prin celula intestinului, care este de circa 10µm, glucoza are nevoie de 0,08 secunde. Pentru celulele protozoarelor, care au lungime foarte mari, timpii de difuzie devin mari astfel încât, datorită constrângerilor difuziei, se ajunge la
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
înteriorul celulei și exteriorul acesteia. Să considerăm o membrană semipermiabilă ce separă două compartimente, unul conținînd solventul S iar cel de-al doilea ce conține substanța A dizolvată în solventul S. Dacă membrana este semipermiabilă (după cum am arătat la studiul fluidelor), numai solventul poate trece dintr-un compartiment în celălalt. Acestei mișcări însă i se opune o presiune din mediul al doilea, astfel încît se poate ajunge la echilibru Echilibrul se poate studia cu ajutorul potențialelor termodinamice. Dintre acestea, se alege entalpia
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
sunt concentrațiile acestora. II.3. FENOMENE BIOELECTRICE CELULARE Bioelectrogeneza este fenomenul de producere de electricitate în organismele vii. Apariția fenomenelor electrice în țesuturile vii reprezintă una din caracteristicile fundamentale ale vieții celulelor. Prezența în citoplasma oricărei celule cât și în fluidele extracelulare a atomilor și moleculelor ionizate și faptul că activitatea metabolică menține diferența de concentrație a acestor ioni, face ca fenomenele electrice să fie proprii tuturor celulelor vegetale și animale. Bioelectrogeneza se manifestă prin existența unor fenomene electrice și comportă
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
bază ale electrogenezei sunt celulele. II.3.1. Potentialul de repaos celular O caracteristică importantă a oricărei celule vii este existența unei diferențe de potențial electric între fața externă și cea internă a membranei celulare. Deoarece atât citoplasma cât și fluidele interstițiale au conductivitate ridicată, în interiorul lor potențialul este constant, deci potențialul de repaos celular (PR) este diferența de potențial dintre interiorul celulei și mediul extern (spre deosebire de potențialul activ din timpul activității celulelor excitabile). Posibilitatea măsurării potențialului care se formează pe
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
parametrilor independenți care determină starea sistemului se numesc parametri de stare. Parametrii care determină complet starea sistemului la momentul considerat și nu depind de istoria anterioară a sistemului se numesc funcții de stare. Starea unui sistem termodinamic constituit dintr-un fluid se determină complet cu ajutorul masei m, a volumului V și a presiunii p, prin ecuația de stare. Pentru gazele ideale această ecuație de stare este legea gazului ideal: în (IV.1) M este masa moleculară a gazului iar T este
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
la reglarea echilibrului termic al organismului: Conducția termică (procesul de transmisie a căldurii din regiunea cu temperatură mai ridicată spre cea cu temperatură mai scăzută prin modificarea mișcării de agitație termică a moleculelor). Convecția (procesul de transmisie a căldurii în fluide prin deplasarea ordonată a acestora) Radiația (procesul de transmisie a undelor electromagnetice din domeniul radiației termice) Evaporarea Căldura degajată în unitatea de timp de un organism este atunci: în cazul organismelor superioare, din radiația degajată, 60% reprezintă radiația termică, 12
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
70.000 Hemoglobină(om) 4,48 6,9 63.000 Hemoglobină(cal) 4,41 6,3 68.000 Mioglobină(inimă de vacă) Hemocianină(caracatiță) VI.2. ELECTROFOREZA Electroforeza se bazează pe studiul mișcării macromoleculelor încărcate cu sarcină electrică într-un fluid, ca urmare a aplicării unui câmp electric. Dacă macromolecula are sarcina electrică q și se află într-un câmp electric de intensitate E, asupra ei acționează o forță de natură electrică : Forței electrice i se opune forța de frecare Stokes
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
libere; particulele nucleelor atomice (protoni și neutroni) din care extrag particule subatomice (electroni-pozitroni și electroni-neutrini), rezultând particule subatomice libere. Aici trebuie făcută precizarea că indiferent de modul de descompunere al atomului în părțile sale componente, întotdeauna particulele rezultate vor alcătui fluide de radiații electromagnetice. În cazul acesta putem spune că prin dezintegrare nucleară radioactivă se obțin fluide de radiații electromagnetice α, β și γ. 30 Termodinamica este știința care se ocupă cu studiul transformărilor energetice care însoțesc procesele fizice și chimice
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
particule subatomice libere. Aici trebuie făcută precizarea că indiferent de modul de descompunere al atomului în părțile sale componente, întotdeauna particulele rezultate vor alcătui fluide de radiații electromagnetice. În cazul acesta putem spune că prin dezintegrare nucleară radioactivă se obțin fluide de radiații electromagnetice α, β și γ. 30 Termodinamica este știința care se ocupă cu studiul transformărilor energetice care însoțesc procesele fizice și chimice. Ea studiază interconversia căldurii și a lucrului mecanic, precum și condițiile care definesc starea de echilibru. 2
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
printre particulele altei substanțe. Difuzia este un proces cinetic ce are loc în dublu sens, este datorat agitației termice și are ca efect egalarea concentrației sistemului. Fiind un proces cinetic, difuzia va decurge cu o viteză de difuzie. Deși moleculele fluidelor au viteze foarte mari, viteza lor de difuzie este mică, pentru că la temperatură și presiune normală, drumul parcurs de fiecare moleculă este mic, ea suferă un număr mare de ciocniri din partea celorlalte molecule, drumul suferind frecvente devieri. Mărirea vitezei de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
gazos; k și 1/n sunt constante care se determină în mod obișnuit pe cale grafică. Această relație poartă numele de izoterma lui Freundlich și poate fi reprezentată grafic printr-o parabolă (fig. 1.5.): C - concentrația de echilibru în mediu fluid a substanței care se adsoarbe; Γ - concentrația aceleiași substanțe pe adsorbant. Γ exprimă intensitatea adsorbției (coeficientul de adsorbție). Această relație reflectă satisfăcător desfășurarea adsorbției în domeniul concentrațiilor mici și în special al celor mijlocii. În ceea ce privește semnificația constantelor k și 1
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
între Pământ și stratosferă (unde se formează norii și precipitațiile). TURGESCÉNȚĂ 1. (Med.) Umflare locală a unui țesut, datorită acumulării de lichide. 2. (Bot.) Umflare a celulei vegetale, datorită apei care a pătruns în interiorul ei. VÂSCOZITÁTE ~ăți 1. Proprietate a fluidelor de a fi vâscos, de a opune rezistență la curgere, datorită frecării interioare. 2. Stare a unei substanțe vâscoase. VIBRÁȚIE, vibrații, 1. Mișcare oscilatorie periodică a unui corp sau a particulelor unui mediu, efectuată în jurul unei poziții de echilibru, cu
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
o oarecare bunăvoință, un sistem izolat față de mediul exterior; influența acestuia din urmă se poate exercita direct doar accidental, mai precis la nivelul neetanșeităților, ori ca urmare a unor avarii. În schimb, ea este influențată indirect, grație influenței suferite de fluidul termic (apa) în celălalt segment. Nu se fac schimburi de substanță. Din punct de vedere energetic, nu se poate discuta decât aportul termic venit din partea aparatelor răcite care, în condițiile funcționării în regim, este constant (prin „constant“ înțelegem și variațiile
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
diafragme de debitmetre, coturi, schimbări de secțiune, cu sectoare de schimb de căldură diverse, precum serpentine, mantale, spații intertubulare etc. Secțiunile sunt în general reduse, ca și vitezele de curgere și debitele. Se întâlnesc relativ dese zone de stagnare a fluidului termic. Din punct de vedere termic, putem constata o foarte mare suprafață de schimb de căldură, preponderent utilă, la nivelul căreia interesează prejudiciile produse de manifestarea foulingului biologic. Din punct de vedere corosiv, acest segment expune mediului corosiv cea mai
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]