1,673 matches
-
vest și intercalându-se o porțiune de boltă. În șirul adăugirilor intră și prispa, de pe latura de sud, cu stâlpi sculptați. Acoperișul, cu pante mari, pe conturul pereților, are învelitoare de șiță. Clopotnița detașată, pe două nivele (parter deschis și foișor cu arcade), a fost construită în 1761 de meșterii maghiari Kovacs (Ianoș, Ioseph și Ferenz) după modelul celei folosite până atunci. Din podoabele cu care a fost înzestrată, biserica păstrează friza icoanelor prăznicare, dverele împărătești (cu Blagoveștenia și Evangheliștii), ca
Biserica de lemn din Petea () [Corola-website/Science/318753_a_320082]
-
și cel din Târnăvița învecinată, îmbinările în „coadă de rândunică” ale bârnelor, precum și menționarea numelui principelui ardelean Mihai Apafi I (1661-1690) într-o pisanie, greu lizibilă, din interiorul clopotniței, coboară începuturile bisericii până în preajma anilor 1661-1665. Turnul robust, lipsit de foișor, și-a făcut apariția, în forma actuală, abia după un secol, în cadrul unei ample renovări; acel șantier, desfăsurat prin 1765, a fost urmat de pictura întregii suprafețe interioare a bârnelor. Pisania păstrată în dulapul-proscomidiar consemnează: „Pomenește Doamne pe robii tăi
Biserica de lemn din Târnava () [Corola-website/Science/316270_a_317599]
-
lui Georgius Krauss. Stranele sunt executate în lemn și au fost realizate de meșterul sighișorean Johann Reychmut. Turnul-clopotniță se ridică pe o bază pătrată cu latura de 11 m, corpul prismatic este înalt de 24 m, iar împreună cu acoperișul cu foișorul și cu fleșa terminală are 42 m. Este clădit din piatră brută, netencuită, iar geamurile și geamurile tăiate erau guri de tragereși de aruncare. Turnul este dezaxat spre sud iar fleșa este încovoiată. Navele laterale sunt zidite prin alăturare, nu
Biserica din Deal din Sighișoara () [Corola-website/Science/320281_a_321610]
-
al ușii de vest, îngropat sub tencuială. Dimensiunile îi sunt modeste: laturile lungi de 8m, înălțimea de 1,70m, iar forma arhaică, o navă dreprunghiulară cu partea de vest și est nedecroșate, poligonale cu trei laturi. Clopotnița, de peste pronaos, cu foișor în console și coif, a fost adăugată târziu (secolul XIX), ca și șopronul, de formă poligonală, înconjurat cu palanc, rostuit pentru mărirea spațiului. În elevația interiorului s-a folosit modelul obișnuit, pentru pronaos (tavan drept) și naos (boltă în leagăn
Biserica de lemn din Gialacuta () [Corola-website/Science/321065_a_322394]
-
dimensiuni modeste, poate fi datată după mijlocul secolului al XVII-lea. Pereții, ridicați din bârne de stejar, înscriu tipul arhaic al unui dreptunghi, cu altarul în continuarea navei, poligonal cu trei laturi. Deasupra pronaosului se ridică o clopotniță scundă, cu foișor simplu și coif învelit cu tablă. Acoperișul, în pante abrupte, a fost învelit în ultimele decenii cu țiglă. La exterior bârnele au fost învelite cu șiță ornamentală, vopsită. La interior biserica a fost tencuită, iar în anul 2005 a fost
Biserica de lemn din Feregi () [Corola-website/Science/321083_a_322412]
-
XVIII-lea. Are hramul „Buna Vestire”. Figurează pe lista monumentelor istorice, . Biserica „Buna Vestire” din Tomnatecu de Sus, înscrisă pe lista monumentelor istorice românești, este un edificiu de plan dreptunghiular, cu absida pentagonală decroșată, prevăzut cu un turn-clopotniță suplu, cu foișor închis și fleșa înaltă; cele două pridvoare deschise, corespunzătoare intrărilor de pe laturile de vest si de sud, au fost adosate în anul 1863. Suprafața exterioară a bârnelor este tencuită. Tabla a luat locul vechii șițe în 1972; alte renovări avuseseră
Biserica de lemn din Tomnatecu de Sus () [Corola-website/Science/321096_a_322425]
-
cu absida decroșată, poligonală cu patru laturi, îmbinată în ax. În dreptul celor două intrări, de vest și de nord, se afla un pridvor deschis prelungit, de forma unei prispe. Edificiul, tencuit la esterior, era prevăzut cu o clopotniță robustă, cu foișor în console și fleșă de o accentuată verticalitate. Deși reparat în mai multe rânduri (cel dintâi șantier s-a desfășurat în anul 1855), edificiul s-a degradat încet și ireversibil; apa pătrunsă prin acoperișul deteriorat de șiță, cârpită cu tablă
Biserica de lemn din Tomnatecu de Jos () [Corola-website/Science/321118_a_322447]
-
elemente de datare mult mai vechi. Edificiul, renovat în anii 1911, 1929, 1937 și 1966, se compune dintr-un altar pentagonal decroșat, un naos dreptunghiular de dimensiuni medii și un pronaos de aceeași formă, suprapus de un turn-clopotniță robust, cu foișor în console și fleșă ascuțită, sprijinit pe panta abruptă de tablă a acoperișului. În dreptul unicei intrări apusene s-a adosat un pridvor închis din scânduri. Din patrimoniul bisericii au făcut parte câteva icoane valoroase, unele folosind ca suport lemnul (cele
Biserica de lemn din Grosuri () [Corola-website/Science/321114_a_322443]
-
Tomii a fost ridicată, potrivit însemnării de pe piciorul de piatră al prestolului, în anul 1805, în timpul păstoririi preotului Gheorghe Popovici. Este un edificiu de plan dreptunghiular, cu absida nedecroșată, de formă pentagonală, prevăzut, deasupra pronaosului, cu un turn-clopotniță robust, cu foișor deschis și fleșă evazată. În dreptul unicei intrări apusene s-a adosat un pridvor din scânduri. În 1983, tabla a luat locul șiței clasice. Cum interiorul este placat cu scânduri, nu se poate preciza dacă în vechime biserica a fost pictată
Biserica de lemn din Poienița Tomii () [Corola-website/Science/321131_a_322460]
-
cătunul Deleni își află începuturile, prin proporțiile sale modeste, îin secolul al XVII-lea. Pereții edificiului înscriu un dreptunghi cu capetele de est și de vest nedecroșate, poligonale cu trei laturi. Deasupra pronaosului a fost ridicat un turn-clopotniță solid, cu foișor în console și fleșă, acoperit, la fel ca întregul edificiu, cu șiță (reînnoită ultima oară în anul 1978). În 1953, suprafața exterioară a bârnelor a fost tencuită cu un amestec perisabil de lut și pleavă; alte reparații avuseseră loc în
Biserica de lemn din Deleni () [Corola-website/Science/321173_a_322502]
-
pe latura de sud un pridvor cu 6 stâlpi. Probabil că acest pridvor adăpostea intrarea în biserică. Acoperișul era unitar, fiind străpuns în partea de vest de turnul-clopotniță așezat peste pronaos. Fiind mai repede scurt, turnul-clopotniță cu plan pătrat avea foișorul aproape în întregime acoperit, fiind practicate, cel puțin pe cele două fețe ale turnului vizibile în fotografie două orificii semicirculare. Peste foișor, un coif alungit terminat cu o cruce acoperea turnul-clopotniță. Coama acoperișului, era decorată deasupra altarului, cu o mică
Biserica de lemn din Stana () [Corola-website/Science/321196_a_322525]
-
în partea de vest de turnul-clopotniță așezat peste pronaos. Fiind mai repede scurt, turnul-clopotniță cu plan pătrat avea foișorul aproape în întregime acoperit, fiind practicate, cel puțin pe cele două fețe ale turnului vizibile în fotografie două orificii semicirculare. Peste foișor, un coif alungit terminat cu o cruce acoperea turnul-clopotniță. Coama acoperișului, era decorată deasupra altarului, cu o mică cruce. După contruirea noii biserici de zid, în anul 1927 vechea biserică de lemn nu a mai fost utilizată. Nu se cunoaște
Biserica de lemn din Stana () [Corola-website/Science/321196_a_322525]
-
și apă. Și a doa zi, iarăș s-au cutremurat, dar nu așa tari, la 3 ciasuri den zi". Altă mărturie despre cutremurul din 1802, care a afectat grav mănăstirea și turnul: ""La șapte ceasuri din zi s-au surpat foișorul din jos și cu un colț de zid, până la foișorul de piatră"". Etajele superioare i-au fost refăcute de lemn și a slujit o vreme drept foișor de foc. Cutremurele din 1829 și 1838 au lăsat și ele urme adânci
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
dar nu așa tari, la 3 ciasuri den zi". Altă mărturie despre cutremurul din 1802, care a afectat grav mănăstirea și turnul: ""La șapte ceasuri din zi s-au surpat foișorul din jos și cu un colț de zid, până la foișorul de piatră"". Etajele superioare i-au fost refăcute de lemn și a slujit o vreme drept foișor de foc. Cutremurele din 1829 și 1838 au lăsat și ele urme adânci. În perioada 1835-1846 s-a demolat vechea mănăstire, turnul rămânând
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
afectat grav mănăstirea și turnul: ""La șapte ceasuri din zi s-au surpat foișorul din jos și cu un colț de zid, până la foișorul de piatră"". Etajele superioare i-au fost refăcute de lemn și a slujit o vreme drept foișor de foc. Cutremurele din 1829 și 1838 au lăsat și ele urme adânci. În perioada 1835-1846 s-a demolat vechea mănăstire, turnul rămânând cu funcția de foișor de foc. A fost demolat și el în august 1888, din cauză că structura sa
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
superioare i-au fost refăcute de lemn și a slujit o vreme drept foișor de foc. Cutremurele din 1829 și 1838 au lăsat și ele urme adânci. În perioada 1835-1846 s-a demolat vechea mănăstire, turnul rămânând cu funcția de foișor de foc. A fost demolat și el în august 1888, din cauză că structura sa era deja foarte șubredă și exista riscul prăbușirii totale în orice moment. Mai mult, era amplasat în fața Mănăstirii Colțea și împiedica lărgirea "uliței Colței" (actual bulevard I. C
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
în cursul lucrărilor de reabilitare a carosabilului. După dărâmarea Turnului Colței, necesitatea de a avea un nou punct de observație a dus la ridicarea unui alt turn, după planurile arhitectului-șef al Bucureștiului, George Mandrea. Cu 42 de metri înălțime, Foișorul de Foc a fost folosit, până în 1935, ca turn de observație pentru apărarea împotriva incendiilor. În perioada 27 aprilie - 18 mai 1970 s-a organizat un șantier arheologic, cu scopul de a dezveli și studia fundațiile Turnului Colțea. S-a
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
cu un vas cu flori. Balustrada se susținea pe console, terminate cu capete de lei, sculptate în piatră. Pe fiecare latură existau grupuri de câte două ferestre prelungi. Pe o latură se afla ceasornicul. Acoperișul, executat în stil baroc cu foișor deschis, era flancat la colțuri de patru turnulețe. Peste acoperișul foișorului se găseau doi bulbi cu o cruce deasupra ultimului. Pe Turnul Colței existase și o inscripție în alfabetul chirilic cu conținutul "„Siliaște, oame, că te rămâne vremiia”". Tradiția atribuie
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
cu capete de lei, sculptate în piatră. Pe fiecare latură existau grupuri de câte două ferestre prelungi. Pe o latură se afla ceasornicul. Acoperișul, executat în stil baroc cu foișor deschis, era flancat la colțuri de patru turnulețe. Peste acoperișul foișorului se găseau doi bulbi cu o cruce deasupra ultimului. Pe Turnul Colței existase și o inscripție în alfabetul chirilic cu conținutul "„Siliaște, oame, că te rămâne vremiia”". Tradiția atribuie construirea turnului, meșterilor suedezi aflați în rândurile oastei regelui Carol al
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
1699). Biserica are hramul „Adormirea Maicii Domnului” și se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI . Bolnița este așezată, după cum era rânduială, în afara zidurilor înalte ale mănăstirii, pe latura de E. Ansamblul bolniței se compune dintr-un foișor, construit la sud-vest de incintă, din chiliile aflate azi în ruină și din biserica ce se ridica în centru. Alături se află cimitirul. Biserica bolniței a fost ctitorită de Doamna Maria, iar de supravegherea lucrărilor s-a îngrijit însuși starețul
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
ale paraclisului Sf. Ștefan. În registrul superior, ferestrele sunt de dimensiuni mai reduse și se termină în formă de arc. Ușa de intrare se deschide în două canate de lemn și are un ancadrament de piatră sculptată încheiat în acoladă. Foișorul, de plan dreptunghiular, are douăsprezece coloane rotunde, canelate, cu capiteluri de acant. Arcele sunt în acoladă, iar tavanul este făcut din scândură. Sub acest foișor se află o pivniță, care, un timp, a funcționat ca osuar. Prin programul său iconografic
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
în două canate de lemn și are un ancadrament de piatră sculptată încheiat în acoladă. Foișorul, de plan dreptunghiular, are douăsprezece coloane rotunde, canelate, cu capiteluri de acant. Arcele sunt în acoladă, iar tavanul este făcut din scândură. Sub acest foișor se află o pivniță, care, un timp, a funcționat ca osuar. Prin programul său iconografic, bolnița se integrează perfect în întregul ansamblu al mănăstirii gândit în sens teologic și spiritual de Arhimandritul Ioan și în sens aulic de Constantin Brâncoveanu
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
iernii locuitorii sunt rupți de lume), fac ca nici slujitorii Domnului să nu fie dornici a se stabili în zonă, parohia fiind vacantă. Este un edificiu de plan dreptunghiular, cu absida pentagonală decroșată, prevăzut cu un turn-clopotniță robust, cu două foișoare închise suprapuse și o fleșă acuțită, învelit integral în tablă. același tip de învelitoare, reînnoit în 2008, s-a folosit și în cazul acoperișului propriu-zis. Cele două intrări, aflate pe laturile de sud și de vest, sunt precedate de pridvoare
Biserica de lemn din Dumbrava de Sus () [Corola-website/Science/320666_a_321995]
-
din mici bucăți de lemn îmbinate cu măiestrie și performanță. Un pridvor deschis pe stâlpi ciopliți și uniți prin arcade este plasat în fața ușii de intrare, pe latura de sud. Pridvorul este suprapus de turnul clopotniță care are un mic foișor necesar difuzării sunetului clopotelor. Acoperișul bisericii, cu învelitoare din șindrilă, tinde parcă să învăluie in mantia sa și turnul clopotniță, ce se ridică numai până la coama acoperișului. Fațada bisericii este împodobită cu diverse elemente decorative menite a sublinia deschiderile (ferestrele
Biserica de lemn din Răpciuni () [Corola-website/Science/321664_a_322993]
-
un cerdac. Pe lângă aceasta, mai exista și o casă mai mică cu două încăperi, într-una din ele fiind bucătăria, iar în cealaltă cancelaria parohială, unde preotul își primea enoriașii și le scria acte și scrisori. Mai era și un foișor de vară și o grădină de flori. Ciprian Porumbescu (1853-1883), fiul preotului Iraclie, nu mai locuia cu familia când părintele său fusese transferat la Stupca, el fiind elev la gimnaziul din Suceava și locuind într-o casă de pe strada Prunului
Casa memorială „Ciprian Porumbescu” () [Corola-website/Science/320897_a_322226]