2,730 matches
-
a acestor mandate, puterile mandatare să fie supervizate - nu controlate - de Ligă”. Nivelul controlului exercitat de puterea mandatară a fost decis în mod individual de către Liga Națiunilor. Ca o prevedere general valabilă, puterile mandatare nu au avut dreptul să construiască fortificații sau să recruteze militari pentru forțele lor armate pe teritoriul mandatului și au avut obligația să prezinte un raport anual cu privire administrarea teritoriului în fața Ligii Națiunilor. În ciuda unor asemenea prevederi, teritoriile sub mandat au fost considerate în epocă colonii
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
care se întind către văile Wartei și cele ale afluenților săi- la Dębiec, Golęcin, Malta și Naramowice. În plus, există și zone verzi în centrul orașului, spre exemplu Parcul Cytadela, cel mai mare din Poznań, amenajat acolo unde erau anterior fortificațiile fortăreței Poznań sau grădina zoologică veche la Jeżyce. De asemenea, 21,6% sau 57,6 km² din suprafața orașului este folosită în scopuri agricole. Deși Poznań este formal împărțit în cinci cartiere, acestea nu sunt unitățile administrative adevărate, ci mai
Poznań () [Corola-website/Science/297853_a_299182]
-
Cetatea din Feldioara, comuna Feldioara, județul Brașov, a fost construită în secolul XIII, cetatea de la Feldioara fiind cea mai importantă fortificație ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania. Cetatea este monument istoric, . Cetatea este în prezent numai o ruină și urmează să fie restaurată. Pe malul stâng al Oltului se află satul Feldioara, la 17km nord de orașul Brașov. Conform cercetărilor arheologice
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
din acele timpuri, probabil hunii. Denumirea în maghiară a localității este ""Föld-Vár"", cu semnificația de ""cetate de pământ"", iar în germană "Marienburg" cu înțelesul de ""Cetatea Mariei"". Fecioara Maria era patroana Ordinului cavalerilor teutoni, cetatea Feldioarei fiind cea mai importantă fortificație ridicată de ei în Țara Bârsei. Construirea acestei cetăți s-a derulat ca urmare a acordării cavalerilor teutoni de către Andrei al II-lea, a dreptului de a se așeza în această zonă și a popula ""terra deserta et inhabitata"" cu
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
a fost datat încă de la mijlocul secolului al XII-lea, perioadă cunoscută a fi primul val al colonizării sașilor în Transilvania. Ca urmare, teutonii s-au stabilit în ""Terra Borza"" (Țara Bârsei), ei având inițial doar dreptul de ridicare al fortificațiilor din lemn și de pământ. Cum în Europa Occidentală astfel de fortificații erau deja de domeniul trecutului și cum probabil au construit fortificația direct din piatră, Andrei al II-lea a acordat în anul 1222 ordinului teutonic dreptul de a
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
a fi primul val al colonizării sașilor în Transilvania. Ca urmare, teutonii s-au stabilit în ""Terra Borza"" (Țara Bârsei), ei având inițial doar dreptul de ridicare al fortificațiilor din lemn și de pământ. Cum în Europa Occidentală astfel de fortificații erau deja de domeniul trecutului și cum probabil au construit fortificația direct din piatră, Andrei al II-lea a acordat în anul 1222 ordinului teutonic dreptul de a construi ""castra et urbes lapideas"". Cum cavalerii și-au extins teritoriile controlate
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
teutonii s-au stabilit în ""Terra Borza"" (Țara Bârsei), ei având inițial doar dreptul de ridicare al fortificațiilor din lemn și de pământ. Cum în Europa Occidentală astfel de fortificații erau deja de domeniul trecutului și cum probabil au construit fortificația direct din piatră, Andrei al II-lea a acordat în anul 1222 ordinului teutonic dreptul de a construi ""castra et urbes lapideas"". Cum cavalerii și-au extins teritoriile controlate până în Țara Brodnicilor spre nord și făcând incursiuni înspre sud spre
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
bolniță, casa cavalerului jucând rolul de refectoriu, la parter, sală de mese, magazie, la etaj, și dormitor la ultimul etaj. Cu ocazia incursiunilor făcute de tătari în anul 1241, atât capela cât și celelalte clădiri au fost distruse. Pe ruinele fortificației, cistercienii care controlau localitatea printr-un ordin dat de Bela al IV-lea, au construit actuala biserică. Capela romanică a cavalerilor teutoni, probabil, este încorporată în corul gotic și ruinele "Casei Cavalerului" care fac parte din temeliile corpului bazilical.. La
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
construite probabil de comunitatea săsească rămasă după plecarea lor, dar nu se poate preciza cu exactitate perioada. După marea invazie tătară care a adus mari pagube în Transilvania, a avut loc o adevărată efervescență în construirea și ridicarea de noi fortificații. Cum cetatea din Feldioara a fost practic distrusă, localnicii au reconstruit-o cu o incintă ovală, după forma platoului, făcându-i intrarea prin sud, ridicând turnuri de apărare, astăzi putând fi văzut doar cel vestic. Turnurile erau prevăzute cu niveluri
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
putându-se observa găurile în care se fixau bârnele consolelor care susțineau drumul de strajă. În partea de sud se mai observă mașiculiuri, iar în vestul curtinei exista o fântână cu adâncime de circa 70 de metri. O refacere a fortificației este posibil să fi fost făcută după anul 1420, fapt determinat de existența unui document din 1439 care menționează că locuitorii Feldioarei au fortificat un ""castrum"" în vederea apărării bunurilor lor. Astfel, pe vremea lui Sigismund de Luxemburg, cetatea Feldioarei era
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
și Moesia, asediind orase situate adânc în Balcani și destabilizând Imperiul Roman - Decius e primul impărat roman care moare pe câmpul de luptă. In timpul lui Gallienus romanii pierd controlul în Dacia în fata Goților și a Carpilor, cu excepția unor fortificații între râul Timiș și Dunăre. Nu se cunosc detalii ale situației în provincia Dacia, doar o declarație a lui Rufius Festus "în timpul împăratului Gallienus, Dacia a fost pierdută" și oprirea subită a inscripțiilor și monedelor romane din Dacia în anul
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
Dacia, în tot timpul existenței acestuia, respectiv de la începutul domniei regelui Burebista (82 î.Hr.) până la cucerirea imperială romană din anul 106. Capitala statului dac a fost la Sarmizegetusa Regia, în munții Orăștiei, și era înconjurată de un sistem exterior de fortificații: Costești, Blidaru, Piatra Roșie, Bănița etc. Regele Decebal (87-106) este cel care asigură regiunii o notorietate în lumea antică datorită războaielor contra Imperiului Roman. După o pace de compromis, încheiată în anul 89 de către împăratul ((Domițian)), Marcus Ulpius Traianus (98-117
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
Casa ce găzduiește colecția de pictură pe sticlă și lemn precum și țesături populare ale familiei Poenarilor Biserica Ortodoxă Română Vila Breazu Cetatea dacică de la Căpâlna Cetatea Săscioriului Lacul de acumulare ,Obreji” Căpâlna Hidrocentrala din capătul de jos al Lazului Urmele fortificației de pământ (La Roată) de pe dealul Gherghelăului având în vecinătate Calea Dacilor, pe sub Vârful Poarca Panorama satului și a împrejurimilor văzută de pe ,Calea Dumbrăvii” și zona ,Dealuri”. Laz - Căpâlna - Șugag - Tău - Oașa - cabana Tărtărău - Obârșia Lotrului Laz - Săsciori - Sebeș Laz
Laz (Săsciori), Alba () [Corola-website/Science/300247_a_301576]
-
relativ mare a pasurilor accesibile au făcut ca încă din vechime Munții Perșani să reprezinte puntea cea mai circulată între Podișul Transilvaniei și Țara Bârsei. Avînd în vedere importanța strategică a acestor trecători, de-a lungul lor s-au ridicat fortificații de aparare a căror origine coboară adesea din antichitatea daco-romană. Dintre acestea cele mai cunoscute pasuri sînt: Poiana Mărului (770 m), care face legătura pe văile Bîrsa și Șinca între Zărnești și Făgăraș; Perșani (Vlădeni - 615 m), care permit accesul
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
din cei cam 20.000 de oameni care începuseră pelerinajul. Godfrey, Robert de Flandra și Robert de Normandia au asediat zona începând de la zidurile nordice până la Turnul lui David, în vreme ce Raymond și-a așezat tabăra pe partea de vest a fortificațiilor, având în grijă zona de la Turnul lui David până la Muntele Sion. Asaltul direct asupra zidurilor cetății de pe 13 iunie a fost un eșec. Fără apă și alimente, atât oamenii cât și animalele aveau să moară rapid de sete și foame
Asediul Ierusalimului (1099) () [Corola-website/Science/306563_a_307892]
-
ai Ierusalimului. Procesiunea s-a oprit pe Muntele Măslinilor și au fost ținute predici de mai mulți călugări printre care și Pierre l’Ermite. În tot timpul asediului, cruciații au încercat de mai multe ori să ia cu asalt zidurile fortificațiilor, dar au fost respinși. Trupele genoveze, conduse de Guglielmo Embriaco, demontaseră deja corăbiile cu care sosiseră în portul Iaffa, folosind lemnul obținut pentru construirea unor turnuri de asediu. Turnurile de asalt au fost împinse până spre zidurile orașului în noaptea
Asediul Ierusalimului (1099) () [Corola-website/Science/306563_a_307892]
-
18 minute cu elicopterul fiind și cea mai aglomerată. Distanța de la Helsinki până în orașe precum Tampere și Turku poate fi făcută într-un interval de o oră și jumătate, două cu trenul și o oră, două și jumătate cu autoturismul. Fortificația Suomenlinna de lângă Helsinki a fost înscrisă în anul 1991 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. La început Helsinki era cunoscut sub numele suedez "Helsingfors"(pronunțat [hɛlsiŋ'fɔrs] sau [hɛlsiŋ'fɔʂ]) însă varianta finlandeză era mult mai folosită în celelalte limbi
Helsinki () [Corola-website/Science/296644_a_297973]
-
1942. Clădirea muzeului cuprinde șase săli care adăpostesc aproape 120 de lucrări plastice, dar și obiecte personale ale artistei care a fost supranumita ""doamna acuarelei românești"", precum și și o expoziție de ceramică și unelte meșteșugărești din zonă. "Cetatea dacică Petrodava" - Fortificația a fost construită lângă Piatra Neamț pe o prelungire nordică (bâtcă de 457 m) a muntelui Doamna. Nivelele de locuire încep din Neoliticul timpuriu (Cucuteni A), continuă cu Epoca bronzului (cultura Monteoru) și ulterior cu cetatea dacică (secolul I î.e
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
fost deasemenea conștienți de acest lucru, de aceia au întărit puternic fiecare port important din zonele de invazie, în speranța că acest lucru le-ar permite să-i copleșească pe aliații de pe plaje, încă din faza de început a debarcării. Fortificațiile din Cherbourg erau formidabile. Orașul a fost înconjurat de un inel de fortificații din beton construite pe trei creste. În oraș au mobilizat un întreg arsenal, iar marina a construit forturi pentru a apăra portul. Între 10 - 18 iunie, ofensiva
Bătălia de la Cherbourg () [Corola-website/Science/328157_a_329486]
-
important din zonele de invazie, în speranța că acest lucru le-ar permite să-i copleșească pe aliații de pe plaje, încă din faza de început a debarcării. Fortificațiile din Cherbourg erau formidabile. Orașul a fost înconjurat de un inel de fortificații din beton construite pe trei creste. În oraș au mobilizat un întreg arsenal, iar marina a construit forturi pentru a apăra portul. Între 10 - 18 iunie, ofensiva diviziei a IV artilerie, împreună cu regimentul 505 infanterie parașutiști și divizia 82 aeropurtate
Bătălia de la Cherbourg () [Corola-website/Science/328157_a_329486]
-
Gras cu un singur foc. Existau diferențe și între cele două forțe navale. În 1897 Marina Elenă era formată din trei nave de luptă mici din clasa "Hydra", un crucișător, "Miaoulis", și mai multe vedete vechi. Navele grecești au bombardat fortificațiile turcești și au escortat transporturile de trupe, dar nu a fost nici o mare bătălie navală în timpul războiului. Flota Otomană avea opt nave de luptă cel puțin la fel de mari ca navele de luptă grecești și, deși cele mai multe dintre acestea erau modele
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
a putut plăti decat 90 de dinari din cei 100 pe care îi pretinsese negustorul, resursele sale financiare fiind epuizate în urma campaniilor militare, așa cum spune Ali ben ʿAbdullah al- Ghuzuli. În timpul cruciadelor francii căzuți prizonieri au contribuit la construirea de fortificații, folosindu- și experiența în materie de contrucții la ridicarea acestora. De asemenea, comerțul cu arme și muniție a constituit un aspect important al relației cu lumea occidentală, Saladin permițându- le negustorilor de arme europeni să rămână în porturile recucerite de
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
și au asediat orașul Sevastopol, baza principală a flotei țariste a Mării Negre, de unde venea principala amenințare de invadare a Mediteranei. Rușii și-au sabordat navele de război, tunurile navale fiind folosite la mărirea numărului pieselor de artilerie folosite la apărarea fortificațiilor, iar marinarii au fost încadrați în trupele terestre pe post de infanteriști. Orașul a fost cucerit de englezi, francezi si italieni în septembrie 1855, imediat dupa capturarea fortului Malakof, principala reduta de rezistență. Rusii rămași în viață au abandonat orașul
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
în exces a altor teatre de luptă a umbrit conflictul din această zonă, aflat în vecinătatea capitalei Rusiei. De la început, campania din Baltica a intrat în impas. Flota rusă a Mării Baltice, copleșită numeric, și-a redus mișcările la zonele din jurul fortificațiilor. Pe de altă parte, deși comandanții aliați aveau cea mai mare flotă de la războaiele napoleoniene, au considerat fortificațiile rusești, în special fortăreața de la Kronstadt, prea greu de cucerit, și de aceea și-au limitat operațiunile la blocarea comerțului rușilor și
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
De la început, campania din Baltica a intrat în impas. Flota rusă a Mării Baltice, copleșită numeric, și-a redus mișcările la zonele din jurul fortificațiilor. Pe de altă parte, deși comandanții aliați aveau cea mai mare flotă de la războaiele napoleoniene, au considerat fortificațiile rusești, în special fortăreața de la Kronstadt, prea greu de cucerit, și de aceea și-au limitat operațiunile la blocarea comerțului rușilor și la raiduri pe coastele mai puțin apărate ale Finlandei. Rusia era dependentă de importuri atât pentru industria civilă
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]