2,684 matches
-
actuală cetatea a fost reclădită în timpul lui Frederic cel Mare între anii 1817 și 1828 de inginerul prusac Carl Schnitzler. Cetatea a fost sediul garnizoanei prusace făcând parte din sistemul de fortificație Koblenz pentru apărarea Cursului mijlociu al Rinului. Azi fortificația aparține landului Rheinland-Pfalz fiind un muzeu și Jugendherberge (loc de sălaș pentru tineret).
Cetatea Ehrenbreitstein () [Corola-website/Science/309575_a_310904]
-
expuse la Muzeul Zilei Z:: De-a lungul anilor 1942 și 1943, germanii considerau invazia aliată în vestul Europei ca pe o posibilitate îndepărtată. Pregătirile pentru contracararea invaziei au fost limitate la construirea de către Organizația Todt a unui număr de fortificații impresionante, care să protejeze porturile importante. La sfârșitul anului 1943, concentrarea de forțe aliate din Anglia l-a făcut pe feldmareșalul Gerd von Rundstedt, comandantul suprem german din vest, să ceară întăriri. În afară de unități noi, felmareșalul a primit și un
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
fost organizat Grupul de Armate B în februarie 1944. Forțele germane din sudul Franței au fost redenumite Grupul de Armate G și au fost puse sub comanda generalului Johannes Blaskowitz. Rommel și-a dat seama că, în afara valorii lor propagandistice, fortificațiile Zidului Atlanticului nu acopereau decât porturile. Plajele dintre ele erau slab sau de loc apărate, iar Aliații puteau debarca practic oriunde, după care puteau cuceri porturile prin atacuri declanșate din interiorul continentului. El a refăcut și îmbunățit toate lucrările de
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
sau ofițeri inferiori. Divizia a 82-a a cucerit orașul Sainte-Mère-Église în dimineața zilei de 6 iunie, aceasta fiind considerată prima localitate eliberată în timpul invaziei. Atacul de pe plaja Sword a început în jurul orei 3:00 printr-un bombardament aerian al fortificațiilor și al artileriei germane de coastă. Bombardamentele navale au început câteva ore mai târziu. La ora 7:30, primele unități au debarcat pe plajă: subunități de tancuri amfibii (tancuri DD) și infanterie. Pe plaja Sword, infanteria britanică a suferit puține
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
Diviziei a 6-a aeropurtate. Forțele canadiene care au debarcat pe plaja Juno s-au găsit în fața a 11 baterii de tunuri grele de 155 mm, 9 baterii de tunuri de 75 mm, a numeroase cuiburi de mitralieră, cazemate, diferite fortificații din beton ca și a unei faleze de două ori mai înalte decât cea de pe plaja Omaha. Primul val debarcat a suferit pierderi grele de aproximativ 50%, printre cele mai înalte din prima zi de debarcare. Debarcarea blindatelor s-a
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
sub focul inamicului, pe frânghii și scări, faleza înaltă de 30 de metri și să distrugă tunurile care ar fi ținut sub control întreaga plajă Omaha. Comandanții americani nu aflaseră însă că tunurile fuseseră mutate mai înainte de declanșarea atacului. Oricum, fortificațiile de pe plajă rămăseseră obiective extrem de importante, de vreme ce un simplu observator de artilerie ar fi putut regla cu ușurință tirul tunurilor germane aflate pe alte amplasamente. Atacul americanilor a fost în cele din urmă încununat cu succes, dar la sfârșitul a
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
cucerirea și punerea în funcțiune a portului Cherbourg. În timpul campaniei din Normandia, aliații s-au bucurat de o superioritate considerabilă în trupe (aproximativ 3,5:1) și vehicule blindate (aproximativ 4:1), ceea ce a dus la depășirea avantajelor germane ale fortificațiilor și terenului. Serviciile aliate de spionaj și contraspionaj au avut succese care au depășit așteptările. Operațiunile de diversiune au menținut atenția germanilor îndreptată spre Pas-de-Calais, aici fiind concentrate cele mai bine instruite și mai bine dotate unități germane. Până în iulie
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
împăratul micșorase efectivele garnizoanelor. În 1187 s-a consumat o nouă bătălie, soldată cu victoria bizantină. Luptele au continuat și în anii următori, dar împăratul nu a obținut victorii decisive. Românii s-au întărit în regiunea muntoasă în cetăți și fortificații puternice. Detronarea lui Isaac II Anghelos a ușurat efortul românilor, întrucât trupele bizantine au fost chemate în capitală pentru a întări autoritatea noului împărat, Alexios III. Potrivit istoricului rus A.A. Vasiliev: „"În baza mărturiilor viabile, mișcarea de eliberare din
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
are ca profesori pe Poisson, Ampère, Hachette, Prony. În 1807 termină studiile la Politehnică și intră la École nationale des ponts et chaussées. La finalizarea studiilor, în 1810, intră ca inginer al căilor de comunicație din Cherbourg și la reconstrucția fortificațiilor. Din motive de sănătate, a fost nevoit să părăsească funcția de inginer și se dedică studiului și predării matematicii. Astfel, în septembrie 1812 se reîntoarce la Paris. Totuși, în primăvara anului viitor, la solicitarea inginerului Pierre-Simon Girard, participă la lucrările
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]
-
Radu cel Frumos, se refugiază în cetatea din București, numită în cronica lui Ștefan cel Mare descoperită de Oligierd Gorka,’’cetatea de scaun Dâmbovița’’. După un asediu care a durat câteva zile, cetatea este cucerită, după ce Radu cel Frumos părăsește fortificația în toiul nopții. În 24 noiembrie 1473, moldovenii pătrund în cetate, iar conform letopisețului lui Grigore Ureche, Ștefan a dobândit Cetatea Dâmboviței punând mâna pe toate avuțiile lui Radu cel Frumos chiar și pe fiica acestuia Voichița. Ștefan îl urcă
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
fost, și de această dată, de partea bizantinilor, care l-au capturat chiar pe Boris al II-lea, în timp ce armata rusă, înfrântă, s-a adăpostit în cetate. Bătălia, însă, nu avea să se oprească aici, deoarece trupele imperiale au atacat fortificația în care se retrăseseră adversarii lor. În vreme ce se petreceau toate acestea, mulțimea romanilor (bizantinilor), aflată în mișcare în afara zidurilor, izbi cu putere și zdrobi balamalele și ușorii porților, pătrunse în interiorul cetății și săvârși un măcel nemaipomenit în rândurile lor (rușilor
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
pentru drum și să le asigure, pe viitor, vechile privilegii comerciale cu Bizanțul. Acest eveniment, petrecut în anul 971, a scos la suprafață o informație extrem de prețioasă referitoare la existența autohtonilor din Dobrogea și din nordul Dunării, care dispuneau de fortificații puternice și se puseseră în slujba lui Sviatoslav după victoriile repurtate de acesta în Peninsula Balcanică. Documentarea se găsește la cronicarii bizantini Skylitzes și Kedrenos care ne spun că: au venit la dânsul (în fața împăratului) din Constanția și din alte
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
deosebită dacă, în cazul cetăților de mai sus, situația de consolidare a apărării zonei a fost ușurată de faptul că bizantinii au refăcut construcțiile din perioada de glorie a Imperiului Roman, trebuie spus că noii stăpâni ai zonei au construit fortificații noi, ca cea de la Păcuiul lui Soare, într-un ostrov dunărean la circa 20 km în aval de Silistra - punct naval avansat pentru apărarea Dorostolon-ului, zidit de bizantini după tehnici constructiv-arhitecturale specifice lor. În primele decenii de existență, cetatea de la
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
Planificatorii aliați s-au așteptat ca, odată cu cucerirea portului Antwerp, docurile să devenă imediat disponibile pentru aprovizionare armatei. Niciunul dintre comandanții aliați nu a luat în calcul faptul că germanii au minat apele estuarului fluviului Scheldt și că au construit fortificații solide, prin aceste măsuri reușind să-i împiedice pe aliați să folosească portul. Generalul Horrocks afirmă că soluția corectă ar fi fost ocolirea orașului Antwerp pe 3-4 septembrie, deplasarea pe direcția nord-vest spre Woensdrecht, reușindu-se astfel izolarea istmului Beveland
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
regiunea Canalului Albert, canal begian aflat în calea deplasării trupelor aliate spre Berlin, au descoperit cu surprindere că linia defensivă numită de mareșalul Model „Noua linie germană” era practic inexistentă. În zonă nu fuseseră săpate tranșee și nu fuseseră construite fortificații. Parașutiștii lui Student au început să peregătească în mare grabă noile poziții defensive pe malul sudic al canalului, plasând încărcături explozive pentru distrugerea podurilor vizate de Aliații în deplasarea lor spre Berlin. Generalul Kurt Chill, care se afla la comanda
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
("germană: Altstadt") este un cartier cuprins între vechile ziduri de apărare a orașului. Aceste fortificații medievale se pot observa clar pe traseul străzilor ""Wallstraßen" Kirchwall, Rüdesheimer Torwall, Disternicher Torwall, Neutorwall". Astăzi, circulația auto este în mare parte limitată în orașul vechi, care are numeroase promenade și prăvălii. Aici se află și bisericile impozante ale orașului
Euskirchen-Orașul vechi () [Corola-website/Science/310031_a_311360]
-
află și bisericile impozante ale orașului: "St. Martin și Herz-Jesu". După anul 1302, când localitatea a devenit oraș, s-au luat măsuri de fortificare cu șanțuri și ziduri de apărare, astfel că în anul 1355 s-a ajuns la o fortificație masivă a orașului . La început a fost clădită partea de nord a zidului între "„Dicker Turm”" (Turnul gros) și turnul "„Kallenturm”", iar partea sudică a zidului cu o lungime de 1.450 m a fost clădită mai târziu. În total
Euskirchen-Orașul vechi () [Corola-website/Science/310031_a_311360]
-
fost clădită mai târziu. În total erau șapte turnuri de apărare și trei porți de intrare ("Kessenicher Tor, Rüdesheimer Tor, Disternicher Tor"). Zidurile cuprindeau în interiorul lor așezările Kessenich, Rüdesheim și Disternich, la care s-a adăugat ulterior așezarea a patra. Fortificația era construită dn gresie roșie și piatră cenușie de carieră, astfel că zidurile atingeau o înălțime de 7 m și o grosime de 1m. Orașul era înconjurat cu șanțuri cu apă. În anul 1538 a fost construit un turn de
Euskirchen-Orașul vechi () [Corola-website/Science/310031_a_311360]
-
cenușie de carieră, astfel că zidurile atingeau o înălțime de 7 m și o grosime de 1m. Orașul era înconjurat cu șanțuri cu apă. În anul 1538 a fost construit un turn de 20 m înălțime, „Fangenturm”, prevăzut cu tunuri. Fortificația a suferit distrugeri serioase, provocate de francezi în anul 1702, devenind o ruină. În anul 1906 s-a început dărâmarea zidurilor de apărare care frânau dezvoltarea orașului. Azi au rămas numai resturi din fortificația medievală. Interesant este de observat că
Euskirchen-Orașul vechi () [Corola-website/Science/310031_a_311360]
-
m înălțime, „Fangenturm”, prevăzut cu tunuri. Fortificația a suferit distrugeri serioase, provocate de francezi în anul 1702, devenind o ruină. În anul 1906 s-a început dărâmarea zidurilor de apărare care frânau dezvoltarea orașului. Azi au rămas numai resturi din fortificația medievală. Interesant este de observat că, pe străzile Wallstraßen, vechiul zid de apărare alcătuiește unul din zidurile caselor de azi. Piața veche ("Alter Markt"), care a primit în anul 1322 dreptul de „târg”, era situată pe atunci în centru, la
Euskirchen-Orașul vechi () [Corola-website/Science/310031_a_311360]
-
sale în sud, ajungând la vărsarea Niprului. Pe 25 ianuarie 1648, datașamentul său de maxim 500 de oameni, ajutat de unii cazaci înregistrați care i s-au alăturat, a dezarmat formațiunea militară poloneză din regiunea Siciului și au preluat conducerea fortificației. O încercare a polonezilor de preluare a controlului asupra Siciului a fost respinsă de cazacii de sub comanda lui Hmelnițki. La sfârșitul lunii ianuarie 1648, Rada cazacilor l-a ales în unanimitate pe Hmelnițki în funcția de hatman. A început o
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
întoarcă armata și să o angajeze într-un nou marș de 386 de kilometri pentru a întâmpina atacul lui William, care debarcase 7000 de oameni în Sussex, în sudul Angliei la 28 septembrie. Harold și-a așezat în forțele în fortificații de pământ ridicate în grabă lângă Hastings. Cele două armate s-au ciocnit în celebra bătălie de la Hastings, lângă orașul Battle de astăzi la 14 octombrie. După o luptă crâncenă forțele lui Harold au fost împrăștiate și Harold însuși ucis
Harold al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310167_a_311496]
-
în ) este o comună în județul Brașov, Transilvania, România, formată din satele Mateiaș și Racoș (reședința). În perimetrul comunei Racoș a existat una din cele mai mari așezări dacice din Țara Bârsei, care avea un rol important în rețeaua de fortificații dacice. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Racoș se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (52,19%). Principalele minorități sunt cele de români (22,27
Comuna Racoș, Brașov () [Corola-website/Science/310259_a_311588]
-
de familia sa Margareta intră în Liga catolică care reunește catolicii intransigenți și toate persoanele ostile politicii lui Henric al III-lea ca și lui Henric de Navara. Ia în stăpânire Agen, oraș care făcea parte din dota sa. Întărește fortificațile și reclutând trupe începe să cucerească orașele înconjurătoare. Dar locuitorii din Agen, la un moment dat sătui de pretențiile ei, se revoltă și se pun de acord cu generalul regelui. Margareta e nevoită să fugă. În noiembrie se stabilește la
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
este situat în Münster (Westfalen), Germania, zwingerul făcând parte din fortificația medievală a orașului. A fost clădit în 1530. În timpul naziștilor a servit că închisoare și loc de execuție a deținuților gestapului. În timpul celui de al doilea război mondial din cauza bombardamentelor a suferit stricăciuni însemnate. După război a devenit un monument
Zwinger (Münster) () [Corola-website/Science/310348_a_311677]