1,684 matches
-
piatră, care dă spre golf. Aceasta e cunoscută drept Arcada Ariadnei, de unde, potrivit legendei, fiica regelui Minos din Creta a avut plăcerea de a-l vedea pe eroicul ei iubit, Tezeu, tăind-o înapoi la Atena fără ea. Cu sufletul frânt, Ariadna s-a căsătorit în cele din urmă cu Bahus, zeul vinului și-al cântecului, și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Ceea ce, crede Clio, e un fel de-a spune că a devenit o bețivă nebună și că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apropieri naturale care acum se pierduse. Mi-am dat seama că lumea întreagă, călătoria noastră de două zile prin ne-spațiu, tot ce se întâmplase între noi, puținele semne, puținele avataruri ale ei care existaseră, curând aveau să se piardă, frânte și rămase în urmă. Mergem cu toții înainte și n-o să ne mai întoarcem niciodată. M-am întins și mi-am aruncat rucsacul pe umeri, clătinându-mă puțin sub greutatea lui. După câteva clipe, l-am ridicat și pe-al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
important ca, înainte de ziua de mâine, tu să înțelegi ce ai fost, ce ești. M-am uitat la el; lumânările i se reflectau în ochelari. — Când tu... când Eric Sanderson Unu a venit la mine, era distrus și cu inima frântă și obsedat. Trebuia să-l refuz, dar și eu eram distrus și obsedat și mi-am spus: dacă aș putea trăi atât cât să-i predau lecțiile. N-ar fi trebuit niciodată să-ți dau cunoștințe atât de puternice, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
insista - haide spune-o - că ea era Clio Aames. Altceva mai aiurea nu puteam gândi sau spune și totuși... și totuși, o parte nefamiliară din mine, din adâncul ființei mele, spunea ar putea fi singura metodă prin care lumea asta frântă să-și afle din nou coerența. Am încuviințat, m-am trezit pe dată, mâna zvâcnindu-mi pe pahar. Somnul dăduse să mă înhațe și eu mă prinsesem cu unghiile de marginea lumii conștiente în ultimul minut. Am ridicat paharul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-l scăpa din ochi. Scout, mai leagă un butoi și-o să... Am împins din nou maneta. Țevile de eșapament continuară să scoată fum negru, noi ne-am urnit mai repede, apoi huruitul motorului se frânse cu un țipăt de metal frânt. Un zăngănit puternic de sub punte și apoi nimic. Ambarcațiunea pluti mai departe într-o tăcere pe care doar o rană fatală o aduce. Am răsucit cheia în contact, dar n-am reușit să provoc decât un firav, neînsemnat scrâșnet. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în timp ce bărcuța se îndepărtă de Orpheus într-un mic vârtej gravitațional de rămășițe plutitoare. — Îți doresc noroc, am șoptit, și el a început să plutească încet, în derivă. — Prea bine, am strigat spre marea calmă, cu o voce tremurătoare și frântă de lacrimi. Bine, deci, unde ești? Unde ești, rechinule, pentru că eu sunt chiar aici. Sunt chiar aici. Am inspirat sacadat. — Și nu mai am unde să fug. Orpheus stătea înclinat acum la 45 de grade, jos în ocean, apa urcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apă. Rămășițe de rechin și de barcă cădeau într-un ropot în jos, abia întrevăzute în ceață, o ploaie de meteoriți a umbrelor. Cu ochii larg deschiși și gâfâind, m-am băgat sub apă când o bucată uriașă de carenă frântă se ivi rotindu-se din albul dimprejur și ateriză cu zgomot în ocean, în spatele meu. Ieșind repede la suprafață, tușind și scuipând, am înotat prin valuri și printre hălci de carne spre grămada năruită a navei Orpheus, m-am cățărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dispăruse, cheiul era pustiu. Timpul era la fel de plăcut. În fața clădirii În care locuia Annick se strânsese o mică mulțime, doi polițiști Încercau s-o stăpânească. Bruno se apropie. Trupul fetei era zdrobit de pavaj, dislocat Într-un mod straniu. Brațele frânte formau un fel de apendice pe lângă craniu, o baltă de sânge Înconjura ceea ce rămânea din față; probabil că Înaintea impactului, cu un ultim reflex de apărare, Își dusese mâinile la cap. „A sărit de la etajul șapte. A murit pe loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un cult pentru Bob Marley. (n.tr.) Blaise Pascal, Cugetări (texte alese), traducere, note și comentarii de Ioan Alexandru Badea, Editura Univers, București, 1978, p. 29. (n.tr.) Entrelac, „motiv ornamental care constă Într-o Împletitură de linii curbe sau frânte”. (În Florin Marcu și Constant Maneca, Dicționar de neologisme, Editura Academiei, București, 1978) (n.tr.) FILENAME \p D:\Carti operare\Particulele elementare\MH Particulele II.doc PAGE 171
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
plus, eram deja plictisit. Lăsasem cam toate grijile În seama Clarei, pentru ca eu să nu fac mai nimic. Noroc că Încă nu-mi plăcea să beau, iar Clara se descurca destul de bine. Îmi raporta Încasările seara târziu, când ajungea acasă frântă și mă găsea poticnit la televizor. Cam asta făceam toată ziua: mă uitam la filme, pe HBO, pe video, din când În când pe Arte. Ajunsesem mare specialist În producții cinematografice de ultimă oră. Înghițeam aproape orice și-mi formasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
care luminase de-atâtea ori, în decursul nopții, ca un mic semn de viață, încăperea. Voia să-și întindă, să-și dezmorțească picioarele. Să se lase în uitarea și moliciunea unor perne groase. Renunță să ajungă la fotoliu. Se ghemuise, frântă, pe pervaz, rezemată în coate. Auzi, după multă vreme, ușa deschizându-se. Nu se clinti, n- aveau decât s-o târască unde vor. Ușa se închise, nimeni n-o striga. „Așteaptă să mă întorc speriată sau buimăcită spre dânsul. Să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pelicula arămie, perfect întinsă a pielii, bust trufaș, zbătându-se, greu să-ți ferești privirea. — N-ai venit aseară. Nu cu noi îți vindeci astenia, bineînțeles. Vera se rezemase într-un cot. Mișcare neprevăzută, bruscând imaginea. Capul, străin trupului. Nas frânt, obraz ascuțit, isoscel, haotice pete brune, fruntea ascunsă sub părul roșu, sârmos. Același chip, în urmă cu zece ani : proaspăt, gingaș, de o stranie suavitate. — Eram obosiți. Lasă ! N-aveați chef de aceleași vechi cunoștințe. În spate, Lucian aranjase pânza
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de copac care creșteau peste tot În jur. Le-a pisat cu piatra de mână până ce a făcut un terci pe care l-a presărat pe rană, după care a pus deasupra frunze de salcie. Se uită apoi la... pășitorul frânt. - Nu poți să-l tragi la loc, Îi zise Enkim care se pricepea și el la de-astea. - Nu, mormăi ea, și mă trimise pe malul apei după niște mâl galben. Când m-am Întors, i-am găsit pe amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
arătat eu ce știu. Oase și Încheieturi. Șold, coapsă, genunchi, gambă, gleznă, picior. Dacă se rupe oricare dintre părți, cioplești niște crengi groase, iei câțiva pumni de mâl umed și după aia... Le-am spus cum se face cu oasele frânte și li l-am arătat pe Enkim care Începuse din nou să pășească de la o vreme Încoace. Le-am arătat pășitorii de lemn făcuți de Selat - Îi numisem cârje - și i-am Învățat ce era de făcut dacă doreai ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
arătat pe Enkim care Începuse din nou să pășească de la o vreme Încoace. Le-am arătat pășitorii de lemn făcuți de Selat - Îi numisem cârje - și i-am Învățat ce era de făcut dacă doreai ca un om cu oasele frânte să meargă din nou. - Ar putea un astfel de om să mai fie bun de vânătoare? - se interesă Vindecătorul. I-am spus că da. Până la urmă, deși mințeam de Înghețau apele, mă crezură și-mi luară cu toții palma ca să și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Enkim, Enkim, mi-am spus. Of, of, Enkim, tu m-ai trecut prima apă mare pe care am văzut-o vreodată și tot tu m-ai scos din mâinile vrăjmașilor, iar eu te-am cărat peste munte când aveai piciorul frânt și ți-am purtat pruncul În brațe prin inima nisipului - ne-am tot scăpat unul pe altul din brațele Umbrei și ne-am Împărțit mâncarea și apa, iar acum? Ce-ai făcut, Enkim? Am Înghițit În sec. Apoi l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
înfulecase stropit cu mujdei, clefăind și behăind cât îl ținea gura: Corbane, ești tu cam dolofan, da’ cu nițică busuioacă aluneci pe gât în jos de nu te mai prinde nimeni, nenică! mmm, bun, bun! Ne-am întors în noapte, frânți. Dibuisem drumul de întoarcere cu ajutorul lunii. La Cobilița luna avea nasul mare și moacă tristă. Cică învățătorul satului o botezase Cleopatra. Generația tânără îi zicea însă Barbra Streisand. În camera de oaspeți búni Corban avea televizor alb-negru cu lămpi. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bătrână. Punct ochit, punct lovit. Mă întristez groaznic, mă frâng de mijloc: - Ce vrei să fac? Nu avem casă, tu nu ai încă serviciu, cum vrei să fac propuneri concrete? Hălăduim încă două ore prin bezna cartierului, apoi ne întoarcem frânți. Bag cheia în broască, răsucesc ușor, deschid ușa cu băgare de seamă. Imediat capul cu bigudiuri al lui madam Ciolpan se ivește din dormitor: ce s-a întâmplat? Fața ei exprimă indignare, stupizenie, frică. Poate e doar din cauza bigudiurilor, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fuseseră nevoiți să-și pună uși metalice și gratii la balcon, chiar dacă locuiau la etajul opt. Cosmin ieși pe balcon, să nu scape scrumul pe covor. Printre blocuri văzu mișunând trupuri obeze sau ațoase, cămilite, cărând sacoșe doldora. Aveau umerii frânți, mergeau cu genunchii îndoiți. Pe chipurile de obicei încruntate sau viclene, acum se citea bucuria vânătorii îmbelșugate. Nu numai că își vor umple burțile, dar era asigurată hrana și pentru viitoarea generație de prădători urbani. Stinse țigara în farfuriuța de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu le scape nici o para marțafoilor. Groparii aduseră capacul sicriului, îl îndesară deasupra omului revoltat. Pumnul se încăpățâna să amenințe cerul. Atunci țârcovnicul se azvârli cu toate burțile lui peste coșciug. Cutia se închise cu un pârâit ca de oase frânte. Două frânghii fură trecute pe sub conserva de lemn negeluit și Ulrich fu zdruncinat într-o groapă vecină cu mormântul lui Tinel Păpușoi, „gunoier șef și tată de familie model”. Cerșetorii se fandosiră pentru taxa de ceremonie. Cristina le împărți bomboane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cursă. Fiindcă „materialul” din care-și zidește poetul opera este cuvântul, este firesc să zăbovească asupra lui, înălțându-i imn (Imn cuvintelor) și găsindu-i sursa din gât, din inimă, chiar din / feciorie. Multe dintre poezii sunt ca un zbor frânt, prin apelul la elipsă, artistul implicându-l, în felul acesta, pe lector în actul de reconsiderare a realității: A fi surprinde / a surprinde a fi / tu însuți surpriza sau: vapor fără porturi / tren fără gări / nor fără ceruri / eu fără
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pe care-l invocă, implicit sau explicit, necontenit, să-i remodeleze inima: Doamne, / remodelează-mi inima toată /(...) Ascultă mi cererea, / Cerescule Tată. Și ruga îi e ascultată, din moment ce făuritorul de petale îi dă înapoi inimă-soare, / inimă-stea, transformată în amforă albastră / frântă pe cruce, încât, după un lung periplu, în care se umple de măreția Creației, el însuși parte conștientă a ei, care se oferă celorlalți drumeți ca apă și se răstignește pe cruce, văzând în actul crucificării marele privilegiul (Ce mare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
el, poetul, le aude, după cum tot el le poate recepta pe cele străvechi, ale copitelor cailor călăriți de vizigoți, străbătând Caucalandra, și pe care eul liric îi urmărește, închis într-un trunchi de arin, cu sufletul rătăcind spre Danubius. Aspirații frânte, renunțări născute din teama anticipativă de neîmplinire (steaua - sic! - care-o caut poate nu e), frunze căzând peste sate, odată cu timpul, zăpada coborând peste același spațiu obsedant, satul, gânduri care, și ele, cad ca zăpezile, estompând conturul real al lucrurilor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o zi și, când dădu cu ochii de brad, îi scăpărară de bucurie. Se apucă repede să rupă frunzele cu crengi cu tot; tăie, smulse și înșfăcă tot ce putu, până ce lăsă puiul de brad aproape mort, cu toate ramurile frânte. Mult a durat de data asta pâna și-a revenit brăduțul, dar soarele și aerul curat l-au făcut în cele din urmă să-și recapete puterile. Și mai târziu, când zâna trecu pe acolo, îl auzi spunând: "Ce minunate
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Și-o să mănânce ouăle! adăugă și Ilieș. N-avea frică, știe rățoiul ce face. Pe apă, rățoiul facea pe beteagul, lăsase o aripă în jos și dacă nu l-am fi văzut zburând mai înainte puteam să jurăm că e frântă. Pesemne că asta a crezut-o și vulpoiul când s-a lăsat înot pe apă, pe urmele rățoiului. Acesta se jeluia pe limba lui și înota la doi pași de colții vulpoiului. Merse așa până izbuti să-l îndeparteze de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]