1,909 matches
-
sculptează excavații circulare sau ovale denumite marmite de fund, respectiv, laterale. Nivelele de marmitaj se extind sub forma unor terase în rocă. Pe pereții, tavanul și patul peșterilor pot fi întâlnite lapiezuri, forme concoidale (lingurițele și farfurioarele turbionare), striuri de frecare. Formele de precipitare chimică și acumulare dau o gamă deosebit de complexă și de variată; cea mai mare parte se datorează acumulării calciului și aragonitului. Formele de tavan. La baza rupturilor fine apar țevișoare albe, ce gravitează pe tavan, denumite stilotite
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
mai ieftine și mai durabile, însă ele se comportă diferit. Rețin mai puțină vopsea, din care lasă mult la atingerea hârtiei. Din această cauză cu ele nu se pot trasa tușe lungi. Sunt bune pentru texturat, ridicarea culorii și pentru frecarea culorilor. Forma pensulei poate fi rotundă, plată, sau de diferite forme adaptate nevoilor. Pensulele rotunde au smocul conic, gros la bază și subțire la vârf și sunt bune pentru aproape orice. Cele plate au smocul lățit cu vârful tăiat drept
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
de Nordenskiöld în 1878-79, de-a lungul coastei nordice a Siberiei. Progresul a fost îngreunat de condițiile de ceață și gheață din mările necartografiate. Echipajul a avut de suferit și fenomenul de , în care înaintarea unui vas este împiedicată de frecarea cauzată de un strat de apă dulce aflat deasupra unuia mai dens de apă sărată. Cu toate acestea, , cel mai nordic punct al masei continentale eurasiatice, a fost depășit la 10 septembrie. Zece zile mai târziu, când "Fram" s-a
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
ghidează centrala este levitația magnetică care face ca paleții agregatului eolian să plutească în aer, fără rulmenți. Turbinele funcționează datorită fluxului magnetic permanent. Acești magneți permanenți sunt compuși dintr-un metal rar denumit "neodim", care nu-și pierde energia prin frecare, fiind utilizat pentru rezonanța magnetică iar de către NASA în zborurile spațiale . Vânturile se formează deorece soarele nu încălzește Pământul uniform, fapt care creează mișcări de aer. Energia cinetică a vântului poate fi folosită pentru a roti turbine capabile de a
Energie eoliană () [Corola-website/Science/298644_a_299973]
-
inclusiv parcurgerea buclei ce permite întoarcerea trenului. Trenurile Eurostar circulă mult mai încet prin tunel decât pe restul parcursului (160 km/h față de 300 km/h viteză maximă), pentru a permite intercalarea navetelor și pentru a evita problemele generate de frecarea cu aerul în interiorul tunelului. Costul întregului proiect a fost de aproximativ £10 miliarde, inclusiv o depășire a estimărilor inițiale cu 80%. Tunelul a operat în pierdere, acțiunile care au permis finanțarea proiectului pierzându-și 90% din valoare între 1989 și
Tunelul Canalului Mânecii () [Corola-website/Science/298711_a_300040]
-
mauspad este, în general, necesar atunci când se folosește un maus cu bilă, deoarece bila necesită aderența oferită de mauspad pentru a se rostogoli bine. Piciorușele mausului, de obicei 4 la număr, sunt confecționate din material plastic șlefuit, cu coeficient de frecare mic. Acest lucru asigură mausului o bună alunecare (cu frecare redusă) pe o suprafață netedă (de ex. pe un "mouse pad"). Pentru a îmbunătăți și mai mult alunecarea, unele modele de calitate superioară au piciorușe confecționate din teflon. Accesorii pentru
Maus () [Corola-website/Science/299841_a_301170]
-
cu bilă, deoarece bila necesită aderența oferită de mauspad pentru a se rostogoli bine. Piciorușele mausului, de obicei 4 la număr, sunt confecționate din material plastic șlefuit, cu coeficient de frecare mic. Acest lucru asigură mausului o bună alunecare (cu frecare redusă) pe o suprafață netedă (de ex. pe un "mouse pad"). Pentru a îmbunătăți și mai mult alunecarea, unele modele de calitate superioară au piciorușe confecționate din teflon. Accesorii pentru a administra firul unui maus sunt de diferite forme, dar
Maus () [Corola-website/Science/299841_a_301170]
-
și poate fi socotită și încheiată în cursul secolului al XIX-lea. Clarificarea naturii electricității, a purtătorului microscopic de sarcină electrică, a devenit o realitate la sfârșitul acestui secol, odată cu semnarea actului de naștere al fizicii atomice. Corpurile care prin frecare căpătă proprietatea de a atrage alte corpuri au fost numite corpuri electrizate, iar ceea ce conferă corpurilor această proprietate a fost numită electricitate. În limitele unor concepții naive se admitea existența a două fluide, unul pozitiv și altul negativ, care ar
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
la nivelul moleculei sau solide formate din ioni, cum este clorura de sodiu. În condiții normale, în substanțe, sarcinile pozitive și negative, egale ca mărime, sunt distribuite uniform. Introducerea unei distribuții neuniforme de sarcini pozitive și negative în corpuri (prin frecare) sau între părți diferite ale aceluiași corp (prin influență) reprezintă un proces de electrizare. Există o diferențiere între modul de plasare a sarcinilor electrice, apărute prin electrizare pe de o parte în conductori, pe de alta în izolatorii solizi. În
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
altă natură. Prin ionizarea particulelor din jur, acestea sunt atrase spre vârfuri pe care se depun. Filtrul este curățat din când în când pentru a fi reutilizat. Metode experimentale de electrizare. Antichitatea cunoștea doar două metode de electrizare: electrizarea prin frecare, descrisă de Thales din Milet și care a determinat construirea primei mașini de electrizare de către Otto von Guericke; vechii hinduși cunoșteau proprietatea de electrizare a unor cristale în urma încălzirii, azi denumită piroelectricitate. După secolul al XVIII-lea au mai fost
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
moduri de electrizare: electrizarea prin contact, prin influență; electrizarea norilor, proces deosebit de complex. Au fost descoperite ulterior și alte mecanisme de obținere a electricității: pila Volta, termoelectricitatea, razele catodice, emisia termoelectrică, fotoelectricitatea, radioactivitatea, emisia electronică în urma unor reacții violente. Prin frecarea a două substanțe este posibil ca electronii de valență ai atomilor unei substanțe să fie rupți de legăturile lor și să treacă pe cealaltă. Nu este prea ușor de stabilit mecanismul intim care are loc la frecare, deoarece este greu
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
reacții violente. Prin frecarea a două substanțe este posibil ca electronii de valență ai atomilor unei substanțe să fie rupți de legăturile lor și să treacă pe cealaltă. Nu este prea ușor de stabilit mecanismul intim care are loc la frecare, deoarece este greu de crezut că o simplă activitate mecanică ar duce la ionizare. Este posibil să avem de-a face cu o ionizare termică produsă de căldura ce se degajă prin frecare. Nu trebuie neglijat și rolul substanțelor ce
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
stabilit mecanismul intim care are loc la frecare, deoarece este greu de crezut că o simplă activitate mecanică ar duce la ionizare. Este posibil să avem de-a face cu o ionizare termică produsă de căldura ce se degajă prin frecare. Nu trebuie neglijat și rolul substanțelor ce intră în joc: unele au afinitate mai mare pentru electroni, altele au o afinitate mai mică. Este evident că cele din prima categorie vor accepta parte din electronii cedați de cele din categoria
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
negativ și invers. Aceste materiale sunt dielectrici care nu trebuie confundați cu izolatorii. Polarizarea dielectricului poate fi indusă de un câmp electric sau poate exista în mod spontan. Sunt de reținut unele proprietăți și observații referitoare la producerea electricității prin frecare: când se freacă doi dielectrici, corpul cu permitivitatea dielectrică mai mare se încarcă cu electricitate pozitivă. Electrizarea prin contact are loc la contactul a doi sau mai mulți conductori aflați la potențiale diferite; unii dintre ei pot chiar să fie
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
două milenii, după Thales, până să se poată face primii pași către explicarea ei științifică. Cercetările în domeniul electricității efectuate de William Gilbert (1540-1603) cu „versorium” (primul electroscop) au permis să se facă distincția între corpurile care se electrizează prin frecare și cele care nu se electrizează. Galilei considera că savantul englez „trebuie admirat pentru numărul atât de mare de observații noi și corecte pe care le-a făcut”. Este formată dintr-un pahar de sticlă care constituie dielectricul, acoperit în
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
cauciucată trecută peste două role cilindrice și care poate fi pusă în mișcare cu ajutorul unei manivele. Două periuțe metalice (una aflată la partea superioară, iar cealaltă la partea inferioară a mașinii) preiau sarcinile care apar pe bandă ca urmare a frecării ei cu cele două role și le transmit celor două sfere. Colectorul de sarcini se va electriza negativ, iar eclatorul se va electriza pozitiv. Accesorii ale mașinii electrostatice: Este un generator de sarcini electrice pe care le acumulează la un
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
totalitate. În jocule 9-ball, sunt folosite doar bilele cu nr. de la 1 la 9 . Bilele regulamentare au 5.7 centimetri în diametru, și greutate cuprinsă între 156 și 170 de grame. Alte proprietăți specifice cum ar fi: duritatea, coeficientul de frecare, elasticitatea sunt foarte importante. Unele bile folosite în jocurile televizate sunt colorate diferit pentru a putea fi distinse pe imaginile ecranului de la televizor. Bilă nr. 4 folosită în astfel de jocuri este colorată în roz în loc de mov, iar bilă nr.
Biliard () [Corola-website/Science/298947_a_300276]
-
El a înțeles parabola, atât în termeni de secțiune conică, cât și în termeni de ordonată (y) ce variază cu pătratul abscisei (x). Galilei a afirmat și că parabola este traiectoria teoretică ideală a unui proiectil uniform accelerat în absența frecării și a altor perturbații. A acceptat că există limitări ale valorii de adevăr a acestei teorii, notând că, teoretic, traiectoria unui proiectil cu o dimensiune comparabilă cu a Pământului nu poate fi o parabolă, dar a continuat să susțină că
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
ziua aceea, deviația traiectoriei unui proiectil de la o parabolă este doar una foarte mică. În al treilea rând, a recunoscut că datele sale experimentale nu vor fi în acord cu nicio formă matematică sau teoretică din cauza impreciziei măsurării, imposibilității eliminării frecării și a altor factori. Conform lui Stephen Hawking, Galileo poartă mai mult decât oricine responsabilitatea pentru nașterea științei moderne, iar Albert Einstein l-a intitulat „părintele științei moderne”. Doar pe baza unor descrieri nesigure a primului telescop practic, inventat de
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
timpului folosind construcții geometrice și cuvinte cu sens matematic exact, conform standardelor vremii sale. (A rămas în sarcina altora să reexprime legea în termeni algebrici). El a concluzionat și că obiectele "își păstrează viteza" dacă nu acționează nicio forță—adesea frecarea—asupra lor, contrazicând ipoteza aristoteliană general acceptată că obiectsle încetinesc pe cale „naturală” și se opresc dacă nu acționează nicio forță asupra lor (idei filosofice legate de inerție fuseseră propuse și de Ibn al-Haytham cu câteva secole în urmă, ca și
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
și de Jean Buridan, și, după cum notează Joseph Needham, Mo Tzu făcuse o asemenea propunere cu mai multe secole înaintea celorlalți, dar aceasta a fost prima oară când a fost exprimată matematic, verificată experimental și introdusă ideea de forță de frecare, o descoperire-cheie pentru validarea inerției). Principiul de Inerție al lui Galileo spunea: „Un corp care se mișcă pe o suprafață netedă va continua în aceeași direcție cu viteză constantă dacă nu este perturbat.” Acest principiu a fost incorporat în legile
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
0.2 L/cm apă. Complianța toraco-pulmonară are o valoare mai mică de numai 0.1 L/cm apă din cauza unei elasticități mai reduse a toracelui comparativ cu plămânul. Rezistența vâscoasă are o componentă tisulară și una gazoasă dată de frecarea aerului de pereții conductelor aeriene ce reprezintă rezistența la flux. Rezistența la flux are o valoare de 1.6 cm apă/L/s și depinde de viteza de circulație a aerului ca și de calibrul căilor aeriene care este influențat
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
în vedere suprafața (350 cm2) și posibilitatea de a se deplasa cu 10 cm în sus și în jos. Ca urmare a faptului că plămânii sunt solidari cu pereții cutiei toracice prin intermediul foițelor pleurale ce asigură aderența și mișcarea fără frecare, ei urmează îndeaproape variațiile de volum ale cutiei toracice. Astfel, modificările volumului pulmonar antrenează variații ale presiunii aerului din alveole urmate de pătrunderea sau ieșirea acestuia. Interrelația dintre variațiile presiunilor și a volumelor pulmonare poate fi urmărită pe un preparat
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
plămânului fiind cam de 3 ori mai mică. Dacă îndepărtăm surfactantul volumul pulmonar va fi mai mic la aceeași presiune. 70 datorită rigidizării cutiei toracice și a reducerii forței musculare. Rezistența vâscoasă (vâscanța) este dată în special de rezistența la frecare și are o valoare de 2 cm apă/L/s fiind alcătuiră din 2 componente: -tisulară datorită elementelor neelastice pulmonare -gazoasă (80%) datorită frecării aerului de pereții conductelor aeriene (rezistența la flux) Ambele depind de fluxul aerului. Rezistența inerțială este
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
toracice și a reducerii forței musculare. Rezistența vâscoasă (vâscanța) este dată în special de rezistența la frecare și are o valoare de 2 cm apă/L/s fiind alcătuiră din 2 componente: -tisulară datorită elementelor neelastice pulmonare -gazoasă (80%) datorită frecării aerului de pereții conductelor aeriene (rezistența la flux) Ambele depind de fluxul aerului. Rezistența inerțială este dependentă de accelerația fluxului având valori neglijabile la frecvențe respiratorii de sub 100/min. Rezistența la flux. Trecerea aerului prin căile aeriene întâmpină o rezistență
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]