26,912 matches
-
ai orașului Tu ai plecat și ți-ai lăsat inima mea în portofelul gol Adie razele portocalei pe cer ca-n prima seară când te-am cunoscut Tăietorii de lemne au tăiat copacul unde te-am sărutat prima dată pe frunte Adie luna frunzele galbene și uscate de pe aleia care te-a părăsit Și toamna a rămas doar amintire târzie, în parcul central o adiere dureroasă Tăietorii de lemne mi-au frânt sufletul, iar buzele tale nu mai sunt dulci Și
TĂIETORII DE LEMNE, POEM DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377102_a_378431]
-
crăpat ușor în lumină, Când visam albastru și ciopleam păreri Am văzut Înaltul într-o zi senină, Încă îl mai caut și acum prin Veri... Strâng în brațe salbe de trăiri fumoase Și mă-îmbăt cu vinul aducerii-aminte Arborat pe frunte și cutat drapelul, Mă îndeamnă doar să merg înainte... 2 iulie 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Timpul efemer / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1647, Anul V, 05 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
TIMPUL EFEMER de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377125_a_378454]
-
XXI Amprenta veșniciei de David Sofianis reeditare 5.07.2015 (A.D.) Amprenta omului copac adâncă răsădire de uitare cu mintea agățată de mutare s-a răsădit în veacul cel din veac... alienat de prea multa știință și-a însemnat pe frunte false vorbe ca fiind esența vieții gânduri oarbe și înotând în patimi neputință un ins neomenit de Veacul Vieții și construit pe legi tehnicizate își ține capul mândru somn pe spate idolizând mocirla de moloz a pieții un somn neomenesc
POEM HIERATIC XXI AMPRENTA VEŞNICIEI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377122_a_378451]
-
și așezat. Din amintiri tristă-l privește, Un chip senin, cu ochi profunzi, Zâmbetul pe buze-i sclipește, Blânzii obraji îi sunt uzi. Se-nchină-n taină la icoane, Rugându-se și pentru ea, Pioasă înălțare, broboane, Lucesc firav pe fruntea sa. Prețiosul dar îl ține în suflet, Înnobilându-l prin trăiri, Din ziduri se-aude un sunet, E toaca, ce-i cheamă la zidiri. O rază se scurge prin vitralii Și-l luminează, blânda stea, Un suflet undeva oftează, Lumina
PLÂNGE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377145_a_378474]
-
va fi plină de navetiști. Am scos câteva manifeste din geantă, scrise la mașina de scris împrumutată de la colegul Calistru, și le-am pus cu grijă pe scaunele și băncile soioase. Pe afișe scrisesem: «Oameni buni! Partidul Muncitoresc Român, în frunte cu Dej, ne-a furat pământul, ne minte! Ne exploatează pentru a trăi ei bine și ucid oameni. Jos Dej! Jos Partidul comuniștilor criminali!»”. Pagini interesante sunt consacrate întâlnirilor cu scriitori de top ai vremii: Dan Deșliu, Nina Cassian, Mihai
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
Acasa > Poeme > Antologie > SUFLETUL DIN PIETRE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Golul dintre punctele de respir dispare printr-o linie care le unește. Fruntea săpată de văi, greierii neobosiți din urechi ne sporesc nesiguranța. În aer vântul furtunii strivește sunete bolnave și naște cântecul, la răspântii de drumuri palmele bântuite de linii își citesc destinul. Ochii se înduioșază de lacrima de sare pe obraz
SUFLETUL DIN PIETRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377187_a_378516]
-
celeste: „Ca pe un diamant, Stăpâne, m-ai pus în crucea stemei Tale Și-n aurul iubirii sfinte,-deasupra urii- Să licăresc în noaptea vrerii, când stele n-or mai fi pe cale, Ca un surguci al slavei Tale pe larga frunte a făpturii.” (Ca pe un diamant) Abia cu volumul „Pârgă” iese la iveală adevărata alcătuire internă a poetului, natură telurică, înfiorată de puternice aspirații spirituale. Acum sentimentul religios se interiorizează, fiind exprimat prin forme alegorice și simbolice, făcând din el
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
virtuțile artei naive: apostolii îi aduc lui Isus mielul cumpărat pentru Cina cea de taină, apoi într-un tablou giot-esc cade umbra tragică a Calvarului: „Era un miel molatic cu lațele plăvițe, Mirositor a lapte-și-l toropise somnul, Cu fruntea cucuiată de două mici cornițe, Și presimțind scăparea, a behăit spre Domnul Atunci duios și pașnic, cu un păstor din munte, Isus îl luă în brațe cu-adâncă sfâșiere, Îl sărută cu sete pe bot, pe ochi pe frunte, Apoi
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
Cu fruntea cucuiată de două mici cornițe, Și presimțind scăparea, a behăit spre Domnul Atunci duios și pașnic, cu un păstor din munte, Isus îl luă în brațe cu-adâncă sfâșiere, Îl sărută cu sete pe bot, pe ochi pe frunte, Apoi întoarse capul și-l dete spre junghiere...” Ultimele volume și-au epuizat resursele, alegorismul luând forma unui „ petrarchim strident” și „supărător” care le sufocă orice lirism. (G. Călinescu). Cuvântul colțuros dispare treptat, spre a face loc euforiei verbale. Asistăm
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
batistă, mai aspră ca mâna unui măceș, mai tandră ca mătasea cuvântului pe care-l puteam rosti în taină doar uneori, nimănui... “Mamă...” șopteam în noapte -să stiu cum sună-, să mi-o imaginez în somn punându-și palma peste fruntea mea de frig, peste fruntea mea de urâtă, dar acolo nu era nimeni, doar șirul prelung de spaime și mâinile mici, strângându-se deasupra capului, să nu mă lovească din nou piciorul acela cu pantof de lac și mâna aceea
DRAGOSTEA...CA O COAJĂ DE OU ÎNTR-O BATISTĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377206_a_378535]
-
unui măceș, mai tandră ca mătasea cuvântului pe care-l puteam rosti în taină doar uneori, nimănui... “Mamă...” șopteam în noapte -să stiu cum sună-, să mi-o imaginez în somn punându-și palma peste fruntea mea de frig, peste fruntea mea de urâtă, dar acolo nu era nimeni, doar șirul prelung de spaime și mâinile mici, strângându-se deasupra capului, să nu mă lovească din nou piciorul acela cu pantof de lac și mâna aceea sub formă de gheară ...și
DRAGOSTEA...CA O COAJĂ DE OU ÎNTR-O BATISTĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377206_a_378535]
-
Cu iubire nesfârșită... Dă scântei la fiecare! Ai văzut Izvorul viu Care setea-ți potolește? Când deșertul te tot strânge Fără sfori și fără clește? Ai văzut eternitatea, Cum se sprijină de munți? Poartă lauri de lumină, În pecetea de pe frunți... Ai văzut? foto imagine internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Ai văzut? / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1536, Anul V, 16 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
AI VĂZUT? de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377215_a_378544]
-
noi. Sâmbătă dimineața, din nou ne ducea mama la biserică. Alte momente pline de mister, când mama ne punea să ne închinăm la toate icoanele din fața altarului și când părintele Băluță ieșea din altar și ne ungea cu mir pe frunte. Ne vorbea așa de blând și așa de bine mă simțeam după ce părintele mă ungea cu mir!.. Apoi, sâmbătă noaptea, tata și mama ne luau la Înviere...Un alt moment solemn, când părintele Băluță ieșea din altar cu o lumânare
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
o bluză albastră de mohair. În jurul gâtului i se vede discret un fular alb. Poartă o pereche de adidași, tip baschet. O căciulă bej de melană îi acoperă capul și câteva fire de păr ale bretonului drept tronnează dezordonate pe frunte, fiindcă și-o pusese în grabă, înainte de-a pleca de acasă. Fața ei lungă este marcată de doi ochi mari și verzi, umbriți de niște gene negre și rimelate, iar dintre sprâncenele dese și pensate drept, un nas frumos
RĂPIREA (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377194_a_378523]
-
examenul evaluării. Gâtul delicat, suficient de lung, leagă de corpu-i fără cusur un cap pe dreaptă măsură. Fața e ovală. Nasul ușor în vânt. Ochii mari sunt depărtați nefiresc de frumos. Părul închis, retezat puțin mai jos de urechi, ascunde frunte și sprâncene sub bretonul luxuriant. Să fi depășit de puțină vreme adolescența?! mă-ntreb răscolit. Totuși, privirile au profunzimi de femeie pe sub genele dese! Clipește repede, dar nu din stânjeneala c-ar fi fost fixată, nu! Cel puțin așa-mi
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
frumusețea ei... Gâtul delicat, suficient de lung, leagă de corpu-i fără cusur un cap pe dreaptă măsură. Fața e ovală. Nasul ușor în vânt. Ochii mari sunt depărtați nefiresc de frumos. Părul închis, retezat puțin mai jos de urechi, ascunde frunte și sprâncene sub bretonul bogat. Îmi pun, răscolit și lipsit de inventivitate, aceeași întrebare. Să fi depășit de puțină vreme adolescența?! Totuși, privirile au profunzimi de femeie pe sub genele dese! Mă stăpânesc să nu mă duc spre ea cu declarația
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
reveniți în localitate după o îndelungă misiune în alte sate. Dar cel rău, parcă pentru a nesocoti această zi minunată de Sabat, își năpusti toate forțele sale furibunde, spumegând de răutate, să prindă pe toți credincioșii adunați la templu, în frunte cu conducătorii lor, adică Lucas și Nicolas. Unii dintre credincioși aflați în templu, mai iuți de picior, reușiră să fugă, să se facă nevăzuți în desișul de lângă tufișurile care înconjurau biserica. Printre aceștia fusese și Nicolas, prezbiterul bisericii. Lucas nu
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]
-
se-nchine. Toți nădăjduiau ca Pronia Cerească se va milostivi de ei aducând norii cu ploaie... Dacă i-ar fi privit cineva așezați în rând cu troița, ar fi crezut că secerătorii alcătuiau o adevărată procesiune. Toți erau tăcuți, cu frunțile plecate, iar, când se găseau la troiță, se închinau cu evlavie. Cum trecuse și ultimul pâlc de săteni, liniștea se așternuse ușor peste vipia groasă. Și, ca la un semn, baierile cerului se desfăcură slobozind fulger după fulger minute în
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
din comuna dobrogeană Pecineaga. Cooperativa era înființată încă de prin 1949-1950, după modelul colhozurilor sovietice, imediat după alungarea regelui Mihai I din țară și preluarea puterii administrative de către Petru Groza ca prim-ministru și a celei politice de către comuniști, în frunte cu Gheorghe Gheorghiu Dej. Viorel era inginer agronom, iar tânăra și frumoasa sa soție, inginer zootehnist. Ei s-au cunoscut încă din primii ani de facultate, iar în anul patru de studii și-au unit destinele prin căsătoria civilă. La
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377258_a_378587]
-
neînlocuit! Te-am ascultat cu ochii, cu inima lipită de clipe, ureche, cu răsuflarea tăiată în ecoul pieptului de nenumărate răsărituri, înnoptări. Te-am urmărit fascinată, topită de drag, bucată ruptă din tine cu fiecare stare. Te-am mângâiat pe frunte, pe spate, pe cumpăna vremii, te-am îmbrățișat până la rotirea universului, am văzut cu ochii tăi nuanțele măsurării mișcării. Te așteptam așa cum aștepți izbăvirea, îți netezeam cutele gândurilor, contemplam oglinda gestului, mă înălțam în palma ta până la bucurie, până la esențe
CINSTIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377307_a_378636]
-
o îndemnă să urce repede. Odată urcată, nu mai știu ce să facă. Toți călătorii, așezați pe scaune, priveau aiurea, cu gândurile zburând după stolurile de griji care fluturau în jurul lor. Fețe crispate, ochii adânciți în orbite, fălci încleștate și frunți adânc arate de gânduri și socoteli : atât am luat primă, atât am dat pe brad, atât pe jumătate de porc... atât pe canistra cu vin. Aoleu, nu-mi ajunge pentru revelionul la munte! Trebuie să-l fac la restaurant...Dar
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
-mi ajunge. Atunci...acasă! Ah, banii ăștia, niciodată nu-ți ajung!... Și pentru colindători? Asta-i bună! Să stea acasă, să nu umble haimanale prin blocuri și tramvaie... Și roiurile de viespi-socoteli (con)jugate cu tăunii-gânduri negre arau și pârjoleau frunțile călătorilor, tot mai încrețite. În acest răstimp musculițele-gânduri bâzâiau în căpșorul Floricicăi: „Să cânt, să nu cânt? Cânt sau nu cânt? Acum, acum, până nu se apropie tramvaiul de cealaltă stație. Acum ori niciodată, bâzâi un bărzăune mai mare și
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
cealaltă stație. Acum ori niciodată, bâzâi un bărzăune mai mare și Floricica lansă în spațiul sonor din tramvai, cu toate vibrațiile cristaline ale sufletului său, un îngeresc „Steaua sus răsare”. Urmare acestor vibrații celeste, stolurile de griji și socoteli de pe frunțile oamenilor se agitară speriate, încercară să se bulucească spre uși și ferestre, care, bineînțeles că erau închise și, în vaiete jalnice, se topiră, transformându-se în mirifice boabe sclipitoare de liniște și bucurie. Toți zâmbeau, însă erau nedumeriți și contrariați
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
ce au ajuns colindele! Frumoasele noastre tradiții strămoșești! O formă mascată de cerșetorie! Sau de bișniță. Mă rog, tot furt se cheamă. Din buzunarul onestului cetățean!” Într-o fracțiune de secundă, strălucitoarele boabe de senin și bucurie se evaporară de pe frunțile încrețite, ca și când n-ar fi fost. Ochii călătorilor începură să arunce bulgări de lavă către Floricica. Smoala topită începu să li se scurgă și din guri. -Ne-au sufocat, dom’le, derbedeii! Îți cântă „lerui ler” și alții te buzunăresc. -Și
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
Înveșnicind secunda de-nceput, Nopțile privind spre carul mare? De te-aș iubi, ai înțelege, oare, Puterea dragostei ce te-ar susține? Care pătrunde în inimi și-n simțire, Pecetluindu-ne întreaga veșnicie? Baia Mare, 19 iunie 2016 Nedumerire Stele sărută fruntea nopții-n taină. Pe cer cununi de aștri luminând... Se-ntreabă unde-om fi în astă vară, De nu ne văd plimbându-ne zâmbind. Se miră florile din parcuri și din zare, Unde sunt iubirile ce-au fost... Și dacă
DE TE-AŞ IUBI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382131_a_383460]