1,653 matches
-
nici musca. Când am intrat eu în casă nu era nici un semn de ploaie. Ia deschide ochii, să vezi ce luminație îi afară. Maranda a întors fața către fereastră și a deschis ochii. Aista-i foc, Toadere! Aista nu-i fulger. Arde ceva încolo spre gârlă... Spre Șărpărie... Ei arde. Ce să ardă? Aista-i fulger, Marandă. Unde ai văzut tu fulger roșu? Fulgerul îi alb și te orbește. Așa de tare îi lumina lui. Și după aceea se aude tunetul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
deschide ochii, să vezi ce luminație îi afară. Maranda a întors fața către fereastră și a deschis ochii. Aista-i foc, Toadere! Aista nu-i fulger. Arde ceva încolo spre gârlă... Spre Șărpărie... Ei arde. Ce să ardă? Aista-i fulger, Marandă. Unde ai văzut tu fulger roșu? Fulgerul îi alb și te orbește. Așa de tare îi lumina lui. Și după aceea se aude tunetul. Aiasta îi lumină de foc, Toadere! Lasă că am să ies acușica afară - că tot
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
îi afară. Maranda a întors fața către fereastră și a deschis ochii. Aista-i foc, Toadere! Aista nu-i fulger. Arde ceva încolo spre gârlă... Spre Șărpărie... Ei arde. Ce să ardă? Aista-i fulger, Marandă. Unde ai văzut tu fulger roșu? Fulgerul îi alb și te orbește. Așa de tare îi lumina lui. Și după aceea se aude tunetul. Aiasta îi lumină de foc, Toadere! Lasă că am să ies acușica afară - că tot am o treabă - și ți-oi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
De ce ai vorbit în coantra colhozurilor din marea Uniune Sovietică? Am spus doar ce am văzut când eram pe front... Și luptai împotriva victorioasei Armate Roșii! După această afirmație, anchetatorul și-a făcut de lucru cu niște foi din dosar, fulgerându-l pe Toaibă cu o privire câinoasă. Apoi, cu un surâs ironic, a reluat vorba: Și ce ți-ai zis tu când a venit cu recheziția? Ia să vezi cum îi păcălesc eu pe aiștia... Și... și ce ai făcut
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ales pentru Toaibă. Pe la poarta Dochiței se simțea vlăguit deja. S-a oprit. De ce? Nu-i era clar. De oboseală sau... Tocmai își adusese aminte că Dochița i-a spus s-o caute la sfârșitul săptămânii... Dar deodată l-a fulgerat un gând: „Ia să mă mai lase în pace cu zemurile ei, că am să pot trăi și fără ele! Beau ce vreau și când vreau! Să nu-mi spună ea ce și cum!” Tocmai se hotărâse să pornească spre
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
doar că am rămas grea! Toaibă a făcut ochii mari, nevenindu-i să creadă ce a auzit. Simțea că trebuie să răsufle adânc, că altfel se înăbușă. „Uite că Dochița o avut dreptate. De unde o știut ea asta?” - i-a fulgerat prin minte, în timp ce a desfăcut larg brațele și a cuprins-o pe Maranda gata s-o sufoce, în vreme ce șoptea în neștire: „Oh! Fata tatii!” Maranda s-a lăsat moale, lipindu-și obrazul de pieptului lui larg și puternic. Erau o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Privise doar. Salix reușise să se salveze, dar singur. Fiind generos, nu-i reproșase lașitatea și nu-l lipsise de prietenia lui. De atunci Valerius trăia cu vina aceea tainică, imposibil de șters, care continua să-i chinuie conștiința. Îl fulgeră un gând: locul în care se afla era predestinat. Zeul Întâmplării îl adusese în coliba aceea ca să scape în sfârșit de rușine. În destinul pe care zeii îl țesuseră pentru el se deschidea acum un drum nou. Dar trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
De ce s-au dus la Capitolium? Se tem că soldații tăi îi vor ataca. Acolo se simt în siguranță. Capitolium-ul e un loc sacru. Dă-mi țiparii ăia. Listarius dădu să ia vasul din mâinile lui Allius Cerpicus, care îl fulgeră cu privirea. — Nu te mișca! Se întoarse spre împărat și îi spuse, aproape rugător: — Ai jurat că vei abdica și-l vei lăsa pe Antonius Primus să intre în Roma cu armata sa, fără vărsare de sânge... Lasă-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
toate nașterile. Notarul, un foarte bun funcționar, cercetează grăbit buletinele de naștere și condicile de transcriere și răspunde bucuros: - Domnule prefect, sunt în regulă, cea din ur mă naștere a fost la 5 septembrie. - Cum!... și prefectul se ridică furtunos, fulgerând cu mânie pe sătenii care umpluseră între timp to t localul primăriei. Ați văzut? De la 5 septembrie până acum n-a mai fost nici o naștere, timp de două luni! Mă rog, da r voi ce păziți aici, nu vi i
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
prin jur, țipenie de om. După ce-au mîncat, au aflat ce se petrecuse. În clipa-n care fuseseră văzuți năvălind asupra comunei neajutorate, Într-un nor de praf și sclipiri de zale, țăranii au fost curentați de-o amintire fulgerînd din negura memoriei naționale și s-au Îngrozit instantaneu, vin turcii!, că figuranții erau mai ales turci, a fost un singur țipăt sfredelitor și cît ai clipi n-au mai rămas prin colibe nici nou-născuții, fugiseră-n pădure in corpore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rămas ce-ați fost de atâtea mii de ani. S-au risipit zeii, v-a uitat Zalmoxis, dar voi ați rămas cum v-au ursit strămoșii voștri... Își coborî privirile și-mi căută ochii. Parcă ar fi voit să mă fulgere. - De ce n-ați avut noroc? mă întrebă ridicând glasul. De ce trebuie să vă prăbușiți înainte de vreme? Îi scăpărau ochii de parcă ar fi fost mâniat. - Vă prăbușiți în întunerec pentru încă o mie de ani. Întunerec, în adânc, tot mai adânc
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
scos pansamentul din sacul de merinde și am Început să leg rana de la picior. În acest timp, m-am trezit că cineva mă zgâlțâie de umăr... Am Înlemnit! „Pe lângă faptul că am fost rănit, am ajuns și prizonier!” - mi-a fulgerat prin minte. Instinctiv, am vrut să apuc automatul, dar o mână ca un clește m-a oprit... „Fii calm, frate! Te-au lovit? Unde? Te poți mișca vreun pic?... ― Cine era? - a Întrebat Despina șoptit. ― Pe om Îl ai În fața
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și automatul În coaste. „Vaniaaa...” a mai reușit să rostească rusul, ca și cum ar fi fost ștrangulat. „Unde-s cei trei ostași?” - l-a Întrebat Păpădie În șoaptă. „Vot tam!” - a răspuns individul, arătând cu capul În stânga lui. Am pornit ca fulgerat În acea direcție. Acoperiți complet cu omăt, căpitanul și cei doi cercetași ședeau ghemuiți, cu niște cârpe răsucite În gură și mâinile legate cu sfori... I-am dezlegat cât am putut de repede. Tremurau ca varga de frig și poate
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Marievici: mohorîtăuzatădestrămată și, pe deasupra, cu bereta SUA uitată pe cap. Mă atinge cu palma pe spate și spatele mi se îndreaptă: Refuz domnește să ne despărțim ca doi boschetari. De ce mergi înainte cum merge orbul din parabolă? Și se oprește, fulgerat de cuvînt: orbul. Nu-mi pot reprima hohotul de plîns. Știi? Da știu. Ei, ei, lasă! N-am piese de schimb. Mama a uitat să-mi facă și piese de schimb. Dar de mine n-o să scapi. O să te caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să scrie, cu toate că tastele rămâneau nemișcate. Din când în când, salvarea automată împiedica pierderea vreunei... idei. Dacă nu cumva însăși această ipoteză conform căreia un aparat poate să aștearnă propriile idei în format word rămânea doar o altă aberație. * Afară fulgeră, un tunet făcu din nou alarmele mașinilor să se jeluiască, prelung, iar Scriitorul își spuse da, acest Magician dorește al dracului de tare să-mi fie frică de propria viață, numai că Iepurele strânge din dinți, indiferent, și merge mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
parcă o confirmare din partea Olgăi, aceasta avea privirea undeva în salon. Olga nu putea suporta acum, mai mult ca niciodată, privirea Inei. O teamă ascunsă îi evita ochii în care parcă se stinseseră toate luminile. Oare Ina ar putea fi fulgerată de vreo presimțire? se întrebă ea, fiindu-i greu să-și mărturisească și ei Însăși cele întâmplate. Ina, stoarsă de puteri, nu mai putu să articuleze alte cuvinte. Își dedică clipele următoare copilului, privindu-l cu nesaț. Cum acesta încă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
prealabilă: - Vrei să fii soția mea!? Olga rămase surprinsă de gest, de graba cu care acesta îi cere mâna și e dispus să pornească alături de ea în viață deși se cunoșteau destul de puțin. Totuși, răspunse fără a ezita prea mult, fulgerată de un gând: dacă a doua zi Victor ar fi uitat acele cuvinte atât de așteptate de ea: - Da, Victore, vreau! Sper să nu greșim nici unul dintre noi. - Speri!? spuse el mimând alarmat surprinderea Olgăi, ceea ce îi dădu acesteia fiori
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
intimitatea geniului și să simt cât este de ridicol? Să mă zgâiesc la nenorociții ăia de cercetători transformați În actorași? Nu vreau la Călinescu! Nu suport să-l văd simulând senilitatea. Îmi ajunge acel Călinescu sclipitor de la curs, acel Giove fulgerând balaurul cu o mie de capete al mediocrității crase, acel bărbat superb, cu ochii Înghețați de pasiunea ideilor pure, la Întâlnirea cărora studentele juisează de o plăcere senzuală netraversată“. A. nu se lasă. „Mă duc singură!“ „Du-te! Ia-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cealaltă, de Irimescu, și acest lucru mă făcea atât de gelos, că nu știam ce să-i fac ca să mă răzbun; scorpie mică, neîmblânzită, ea simțea jocul și se Întorcea spre mine, privindu-mă cu prefăcută naivitate, iar eu o fulgeram cu o uitătură distrugătoare, la care ea răspundea cu falsă mirare de inocentă martirizată de obsesiile unui Othello bolnav de sine. Privirile noastre deveneau acum, când tandre chemări corporale spre ceva bănuit, dar Încă interzis din frică și timiditate, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
puse subit, cu privirea arzătoare. ― Mi-ai arătat atâtea moșii boierești, moșii peste moșii, mari și frumoase. Dar pământurile oamenilor unde sunt? Grigore Iuga tresări. Nu așteptase acuma întrebarea, deși, pe când îi explica, pe drum, în câteva rânduri, i-a fulgerat și lui prin minte și chiar s-a mirat că Titu nu i-o pune. Își reveni repede și răspunse: ― Apoi vezi, pământurile oamenilor, asta e chestia țărănească!... Pămînturile! Nu prea sunt, și unde au fost s-au cam spulberat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ca niciodată odaia lui Roșu era plină de redactori și de gălăgie. Se discutau întîmplările de ieri de la Cameră și mai cu seamă un articol-manifest apărut în Glasul poporului, oficiosul opoziției, semnat de un fost ministru. Directorul Deliceanu tuna și fulgera comentând pasagiile, pe care un redactor roșcovan, veșnic revoltatul Bebe Antoniade, le citea cu glas tare. ― Stai, șefule, ascultă, că acuma vine partea cea mai tare! strigă Bebe triumfător. Ia ascultați: "Cu câtă durere de inimă văd insuficiența, nedestoinicia guvernului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
atât de înfrățit cu ei prin toată viața sa și a înaintașilor săi, încît i se părea peste putință ca țăranii să nu aibă instinctul aceleiași frății. " Ar fi trebuit să mă duc totuși la Ruginoasa să-i dojenesc! îi fulgeră iar prin creier gândul care-l frământase toată ziua și pe care-l înlăturase mereu. Te pomenești că țăranii vor crede că mi-a fost frică și..." Ajunsese la marginea grădinii, unde începea ogorul. Conacul rămăsese în urmă. Felinarele din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
parcă de răceala lui Grigore. Ochii lui, roșii și tulburi, cuprindeau în aceeași privire amândouă coșciugurile. Erau la fel de mari, din același lemn, parc-ar fi fost comandate de mult. În sufletul tânărului Iuga dăinuia o liniște resemnată. Gânduri multe îi fulgerau prin minte, se ciocneau, se alungau fără încetare și fără a se cristaliza, ca niște crâmpeie fără rost, vânturate de întîmplare. Numai în inimă îi stăruia un simțământ apăsător ca o rană deschisă, care te doare fără să-ți mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de înghionteli până când, aruncați unii peste alții, prinșii erau duși către secțiile de poliție. — E greu, răspunse Rada, închizând ochii și strângându-și degetele pumn, așa cum făcuse atunci când îi întinseseră tușiera să-și apese buricele degetelor pentru amprente și lumina fulgerase ca s-o fotografieze regulamentar, cu amândouă urechile la vedere. Mai ales când nu știi dacă mai ieși vreodată de-acolo. Dar pentru dumneata e mai simplu, n-ai făcut nimic, n-are de ce să-ți fie frică... Ziceți că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
petreceau în fața lui. Duse mâna la întrerupător. Apăsă și deschise ochii. Crezu, o clipă, că furia amestecată cu mirare îl împiedică să vadă lumina. Închise ochii și îi dechise iar, dar întunericul persista. Țăcăni din nou întrerupătorul, dar în zadar. Fulgerat de o bănuială, scoase bricheta și o ridică spre tavan. Becul fusese smuls, cu fir cu tot. Nici măcar nu se osteniseră să-l deșurubeze. Simți în aer un vag miros de țigară puturoasă care nu lăsa niciun dubiu asupra celui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]