KorAP: Find »[drukola/base=fuma & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...62 63 64 ...281 >

7,001 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

fereastra înaltă printre cutiile de carton, unele din ele purtând deja indicii cu conținutul lor. Claire arăta mai bine decât o văzusem în ultimele luni; angajarea asta iminentă făcuse minuni pentru moralul ei. Sorta lucrurile plină de energie, în timp ce Paul, fumând o țigară în pat, părea un obiect de care ea trebuia să-și amintească să-l bage în bagaj. Se uita nemișcat la ea cum deșurubează masa de desen, ocupându-și timpul cu sfaturi în legătură cu procedeul; ea, în schimb, desființa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
care le acopereau jumătate din față. Jumătățile de jos ale fețelor erau mai puțin primitoare decât ale celor de la biroul de emigrări. Unul din paznici era angajat într-o conversație cu un bărbat foarte gras într-un costum foarte larg, fumând o țigară care în mâinile lui părea o scobitoare. M-am apropiat de celălalt gardian. Fața lui era marcată de vechi semne acneice, iar gura fixată într-o linie dreaptă ca și cum ar fi fost lipită așa. — Ah, bună, am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318

mei au cerut pe neașteptate să-l întâlnească. I-am spus asta lui Nunu și fața lui s-a făcut și mai galbenă. Chiar și corpul lui elegant și impunător parcă se micșorase, mâinile îi tremurau nervoase. Câteva minute a fumat în tăcere, apoi s-a ridicat și i-a sunat pe părinții mei, invitându-i la un restaurant de lux chiar în acea seară. Ne-am îmbrăcat repede și ne-am dus acolo, fără să vorbim nimic pe drum. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
zică nici măcar un mic „adio!“. Fiefel nu putea uita niciodată cum fusese când Sașa, polonezul evreu, venise prima dată la ei. Era îmbrăcat pur și simplu ca un papagal: pantaloni de culoarea mării și veston roșu. Sașa era roșcovan și fuma tot timpul trabuc, scoțând pe gură inele de fum în direcția lui Feifel. Era în asta o sfidare, pentru că (așa tălmăcise Feifel) îi era frică de soțul Ritei. Feifel aflase că Sașa fusese căsătorit cu o poloneză și fusese nefericit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
mai era nimic de făcut. Așa a trecut un timp. Feifel n-a făcut multe. Încercase din nou să scrie, dar n-a mers de loc. Și-a cumpărat un pat și un telefon. Casa părea mereu pustie. Începuse să fumeze din nou, ca să taie timpul. Într-o seară telefonul a sunat. Era Rita. - Cum o mai duci? - Bine. Dar tu? - Tot bine. Vreau să știi cât de mult țin la tine și vreau să mă întorc acasă. Cât mai repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
e râsul meu sau al altcuiva? Nu mai avea nici o importanță. Feifel simțea că era pe drumul cel bun: spre MAREA BUNĂTĂȚII. Multe zile trecuseră fără ca Feifel să știe cum. Se ducea ca un automat la redacție, apoi rămânea acasă, fumând sau răsfoind ziare din Tel Aviv. Fără să se simtă în nici un fel viu. - Mi-am pierdut căldura omenească, își spunea îngrijorat. Devenea din ce în ce mai palid, căci boala lui înainta în tăcere. Sentimentele lui se treziseră brusc când își dăduse seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
un buzunar și o pungă de ciocolată Côte d'or în celălalt buzunar, lucruri care-i asigurau buna dispoziție la începutul greu al zilei. Sclipirea din ochii lui albaștri era în același timp răutăcioasă și plină de bunăvoință. Obișnuia să fumeze o țigară într-un muștiuc de argint. Avea cinci copii și o soție credincioasă care-l ajuta mereu în meseria lui de tipograf, de-a lungul unei vieți pline de dificultăți și de utopice momente de fericire. Mult timp, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
totul în pivniță și se simțea fericit când, pe neașteptate Judit intră în cameră ca o furtună. Aflase deja că toate economiile lor dispăruseră din contul bancar comun. Noah dădu repede pe gât o sorbitură de coniac, pregătindu-se să fumeze o țigară. - Bețivanule, fumătorule, nebun de legat ce ești! Ai golit contul nostru ca să-l arunci pe ridicolul tău de joc! - Despre ce vorbești, încercă Noah să câștige timp, ca nu cumva să se lase învins de furia femeiască. Deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
miezul nopții. Atunci, prietenul nostru și-a adus aminte de „logodnica“ sau „mireasa“ papagalului, hotărât să aranjeze „nunta“. A scos-o pe papagalița albastră cu cap alb din colivia ei și a împins-o în colivia lui Sucki. Soțul meu fuma tot timpul și din norii de fum îl îmbia pe Sucki să se apropie de „mireasă“ și să-i facă felul. Sucki părea indiferent, parcă nici n-o văzuse pe „mireasa“ destinată lui. Era trecut de miezul nopții și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
ca de obicei: - Nimic grav, trebuie numai să te lași de fumat! - Nu poate, asta e singura lui bucurie! - Ce fel de bucurie, a întrebat doctorul, una care îți scurtează viața? În timp ce soțul meu ne povestea cum a început să fumeze de la vârsta de paisprezece ani, s-a auzit un țipăt ascuțit, care ne-a umplut inimile de o ciudată emoție. - I-a făcut felul, a strigat bucuros prietenul nostru, de-acum înainte o să așteptați o nouă generație de papagali galben-albaștri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
Piranesi, mâzgălind pe o foaie separată fața soțului meu. Era din nou concentrat în labirintul cifrelor. Totul părea liniștit în jurul nostru, Sucki dormea în colivia lui așezată în colțul cel mai întunecat al sufrageriei. Ușa de la balcon era deschisă, pentru că fumam țigări plăcute din Ticino cu miros și gust de Marsala. Nu știu cum au trecut orele, începuseră să mijească zorile. Vedeam culoarea roză cu dâre roșiatice a cerului în depărtare. Sufrageria era plină de fum. Un cintezoi începuse să cânte pe balconul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370

din ’950. Hurducăind și zbârnâind, mașinăria a început să funcționeze, spre fericirea mea. M-am dus și-am stins lumina. M-am așezat lângă Bogdan, care era deja învăluit complet în eternul fum al mereu ultimei țigări pe care-o fumează, acest prieten fidel al unui păr uriaș și strâmb, parcă decupat cu ciobul verde al sticlei de lapte. Țin minte că zâmbeam și, chiar dacă afară ploua torențial, lucru care înrăutățea și mai tare starea mea sufletească, chiar dacă părul lui Bogdan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
zeci de mii de piepturi. Lucru care se și-ntâmpla, pentru că aproape instantaneu Luca se oprea, iar în dreptul membrului său se forma la fel de instantaneu o coadă de vreo zece mii de suflete. - Pe rând, pe rând, că e timp, spunea Luca, fumându-și țigările de foi. La un moment dat, în dreptul său ajunse un moș. - Gagiule, ești prea bătrân, exclamă Luca demonic. Dispari. O să-mi cadă pula dacă mi-o sugi tu. - Dar, domnule Cioran, spuse el, vă rog, sunteți genial, susură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488

a pleca. Mi-amintesc cum i-am cerut odată niște bani împrumut, o sumă neînsemnată, câteva ruble. Fără un cuvânt, Stein a scos dintr-un buzunar lateral, cu o mișcare largă și mijindu-și ochii (deși în momentul acela nu fuma), o pungă de mătase de unde a extras o hârtie nou-nouță, foșnitoare, de o sută de ruble. „Oare mi-o dă?“ mă gândeam eu - și straniu, deși banii îmi erau foarte necesari, am simțit mai mult ca oricând cât mă dezamăgesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
încât apa nu le poate umezi, ci doar le răcorește. În momentul când înghit, simt că și apa îmi face silă, dar o beau ca pe un medicament. - Cel mai bun lucru ar fi o cafea neagră, dar nu avem. Fumează, și asta face bine. Încep să fumez. De fiecare dată când duc țigara la buze, îmi surprind buzele într-o mișcare continuă de sugere. Prin această mișcare mă eliberez de excesul de plăcere pe care o încerc. Știu că, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
doar le răcorește. În momentul când înghit, simt că și apa îmi face silă, dar o beau ca pe un medicament. - Cel mai bun lucru ar fi o cafea neagră, dar nu avem. Fumează, și asta face bine. Încep să fumez. De fiecare dată când duc țigara la buze, îmi surprind buzele într-o mișcare continuă de sugere. Prin această mișcare mă eliberez de excesul de plăcere pe care o încerc. Știu că, dacă trebuie, mă pot stăpâni, dar asta ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

dădu cu lehamite din mână bărbatul. Nu-i nici o problemă, îl liniști Cristi, vă ascult! Simion Pop se întinse pe scaunul său și își băgă mâna în buzunarul de la pantaloni de unde scoase un pachet de țigări boțit și o brichetă. Fumezi? îl întrebă el pe Cristi. Puțin, răspunse acesta, mai mult le pufăi decât trag în piept. În regulă, ia și tu o țigară! îl îmbie Pop. Nu, mulțumesc! E prea târziu acum. No, eu am de gând să trag un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îl îmbie Pop. Nu, mulțumesc! E prea târziu acum. No, eu am de gând să trag un fum. Vezi să nu-i spui lui nevastă-mea! îl avertiză Simion. Dacă simte mirosul și pune între bări, declari că tu ai fumat. Eu nu am voie, mi-a interzis doctorul, cică am tensiune. Am priceput. Eu mă simt depășit de situație, începu Pop să vorbească după ce trase un fum adânc în piept. Am făcut raport la județ, cerând ajutorul. N-am primit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
m-am gândit să-ți spun și ție de problema pe care o am eu aici. Poate mă poți ajuta. Poftim? întrebă Cristi luat pe nepregătite. Vorbiți serios? Sigur că vorbesc serios, nu glumesc cu chestiile astea! Cred că voi fuma și eu o țigară! spuse Cristi ridicându-se de pe pat și scotocind după pachet în buzunarul sacoului din șifo nier. Mi se pare mai mult decât atractivă propunerea dumneavoastră. Ia una de aici de la mine! îl îndemnă Pop, văzându-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Sus și poate și vreo câteva localități învecinate. Ieși grăbit afară și se îndreptă spre secția de poliție. Trebuia să afle de acolo detalii cu privire la dispariția puradelului din șatra de zlătari. 8 Așezat comod în fotoliul de sub umbrar, Cristian Toma fuma în tăcere. Stătea singur în întuneric, încercând să-și pună ordine în gânduri. După cina mai mult decât îmbelșugată, pe care o servise doamna Maria mai devreme, urcase în camera lui. Pop nu venise la masă, iar Cristi bănuia că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
se epuizează, ele se mută în alte locuri. Știu, oftă ea cu amărăciune, și înțeleg foarte bine legea economică care guvernează acest fenomen dar tot nu mă pot împăca cu ideea. Nici unul dintre cei doi nu mai spunea nimic. Cristian fuma tăcut urmărind fumul care se strecura printre frunzele acoperișului pergolei, dispărând apoi în întuneric. Haideți să nu mai vorbim despre asta! rupse Ileana tăcerea. Dați-mi și mie o țigară, dacă nu vă supărați! Atunci nu vă mai rămâne decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și mie. 9 Steiul uriaș arunca o umbră răcoroasă peste micul luminiș din inima pădurii. Nu se auzea decât bâzâitul gângăniilor zburătoare și, din când în când, câte un ciripit de pasăre. Așezați pe bușteanul prăbușit, Cristi și Vasilică Pohoață fumau în tăcere. Permiteți să spun ceva? întrebă la un moment dat Vasilică. Dacă ai de spus ceva, dă-i drumul! spuse Cristi plictisit. Nu te mai formaliza atâta, agent! Nu se cade, domnule inspector, răspunse Pohoață. Am înțeles, să trăiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Gata, spuse Cristi hotărât, am terminat. Orice discuție pe tema aceasta se oprește aici și acum. Mi-ajunge, nu mai vreau să aud nimic. Surprins de reacția vehementă a inspectorului, Vasilică rămase tăcut. Strivi cu călcâiul țigara pe care o fumase și, cu un gest reflex, își aprinse alta. Hai, spuse Cristian, termină-ți țigara și să mergem! Am venit aici cu o treabă. Vă rog, domnule inspector! insistă Vasilică. Lămuriți-mă și pe mine un lucru! Toma se întoarse spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
grădina din spatele casei și se trânti într-unul dintre fotolii. Își aprinse o țigară, căutând din ochi scrumiera voluminoasă pe care o văzuse cu o seară înainte. Era pe masa cealaltă, așa încât se ridică oftând și o aduse mai aproape. Fuma tăcut încercând să recapituleze tot ceea ce se întâmplase în ultimele ore. Îl sâcâia faptul că gândurile refuzau să se adune într-o ordine cât de cât rațională. Trăgea cu sete din țigară privind în întunericul grădinii. Un licurici singuratic zbura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mie o țigară, te rog! Am să mă apuc iar de fumat, adăugă ea scotocind în pachetul pe care i-l întindea Cristian. Vreau să renunț dar după tot ce s-a întâmplat în noaptea aceasta simt că trebuie să fumez. Chiar despre asta vreau și eu să întreb. Mi-ai rămas datoare cu o explicație. Spune-mi te rog, ce a fost acolo? N-ai văzut? întrebă femeia suflând fumul prelung în sus. Doar am fost împreună. Nu ocoli răspunsul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]