1,639 matches
-
ca lumea să se întrebe: dar dacă chiar e rudă cu tovarășul și ne încearcă să vadă cum reacționăm?"), Mircea Radu Iacoban era un cunoscător din interior al nomenclaturii comuniste pe care, azi o reconstruiește meticulos și sardonic. Romanul Pompe funebre vine în contrasens nu numai cu evocările schematice sau grosolane ale acelei lumi făcute de foștii profitori ai partidului, impostori literari cu aere (Titus Popovici, Dinu Săraru, Paul Everac sau Dumitru Popescu), ci și cu autorii tineri lipsiți de informațiile
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pe M.R.I.? Poate pentru că realiza că e talentat și superior și îi plăcea să-și bată joc de șeptelul de "soldați credincioși ai partidului" care tropăiau slugarnic pe lângă el. Un alt posibil răspuns ar putea fi decelat și în Pompe funebre, un roman alert, construit pe mai multe planuri, cu mult aplomb vizual și cu o fină vivisecție din lumea cinematografiei și a nomenclaturii pre- și post-decembriste, un roman de moravuri în care autorul construiește personaje consistente, care trec proba veracității
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
unei colecții editoriale, Cioran s-ar fi regăsit cu delicii în maxima lui Alain Croix: "'A nu face nimic' e unul din cele patru țeluri ale omului. Le-am uitat pe celelalte trei" (Les lettres d'or de la paresse)... Aura funebră ce-i înconjoară imaginea e adeseori dezmințită de simțul deriziunii universale și de plăcerea jocului pur, de umorul său tandru și insolent, de apologia inutilității și de știința lenii, practicată cu rîvnă și încîntare: "Dacă e propriu înțeleptului să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de soare... Și, rar, când cerul le trimite O rază caldă, o zâmbire, În loc să cânte, să renască, Ei mor de fericire... în vreme ce marinarul bătrân, abia întors pe uscat, pleacă din nou, devorat de chemările acvatice. Ninsorile cad monotone, punctate de funebrele ciori și însoțite de țipete sinistre: Cîrduri-cîrduri, ciori de toamnă Pleacă... Desfrunzite crengi de arbori De sub vifor se apleacă... Cârduri, cârduri, ciori de toamnă Pleacă... Cum pe sufletul meu jalea... Boi și vaci, cu răget umple Valea... Ninge! Ninge!... Alb
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
te cînta-nstrunîndu-și elitrele sonore, Așa am fost de-a pururi și-același am rămas. Eu sunt întîiul sunet care-a trezit ecouri Făr-a trezi pe lume fiorul unei uri, Rapsodul ce-a rupt pacea înaltelor platouri Și-a deșteptat visarea funebrelor păduri. Ca într-o seră caldă trăiam punctând tăcerea, Privind plin de uimire cum vremile în mers Înalță continente ori pregătesc căderea A cine știe cărui fragment de univers. Părea cum că natura arareori sătulă De vechile tipare căta izvoade noi; - Cum
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
moștenește de la Traian Demetrescu sentimentalismul proletar, ținuta de refractar, nostalgia maladivă, "filozofiile" triste și mai ales tonul de romanță sfâșietoare, cu complicări estetice, precum audiția colorată. Simbolismul poetului e acela din tradiția sumbră a baudelairianismului, cu ploi insinuante, provincie, urât funebru, monotonie burgheză, tristeță autumnală: Plouă, plouă, plouă Ce melancolie! Vreme de beție Plouă, plouă, plouă... Și s-asculți pustiul Prototipii sunt Rodenbach, Rimbaud și Verlaine. De la Baudelaire vin cadavrele în putrefacție, sânii surpați ai iubitei, iar de la tuberculosul Jules Laforgue
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
plouă... Și s-asculți pustiul Prototipii sunt Rodenbach, Rimbaud și Verlaine. De la Baudelaire vin cadavrele în putrefacție, sânii surpați ai iubitei, iar de la tuberculosul Jules Laforgue toamnele insalubre, tusea și ftizia, în timp ce nevrozele, macabrul, sentimentalismul morbid, claviristele care cântă marșuri funebre de Chopin își au originea în Maurice Rollinat. Umiditatea pluvială de la Rodenbach ia la Bacovia aspecte infernale și se observă o adevărată teroare de apa tristă, ostilă, care contaminează tot, un sentiment fizic de insalubritate: Nu e nimeni... plouă... plînge-o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o pasăre "cu pene albe, pene negre", strigând "cu glas amar", poetul plânge și râde sarcastic "în ha, în ha", sau râde "hidos", pășește singuratec pe pustiile piețe, intră în casa iubitei și-i ordonă să-i cânte un marș funebru. El se duce în grădina autumnală și se-ntinde ca un mort pe masa părăsită, sau plânge în parcul dezolat, în haine negre. Odaia lui e de o sinistritate hoffmanniană, fantastică și simbolică (într-o poezie excelentă); prin ea cântă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. Când se apropie miezul nopții, cuprins de terori subite la ora satanică, poetul fuge din odaie-n odaie, iar când afară "ninge prăpădind", iubita se așează la pian și cântă un marș funebru, după care faptă cade în delir. Atunci poetul face un gest straniu: plângând resfiră pletele iubitei. O altă femeie brună, în mantie neagră, cântă la clavir, gemând, marșul funebru al lui Chopin, între făclii, într-un salon gol. Apoi apare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ninge prăpădind", iubita se așează la pian și cântă un marș funebru, după care faptă cade în delir. Atunci poetul face un gest straniu: plângând resfiră pletele iubitei. O altă femeie brună, în mantie neagră, cântă la clavir, gemând, marșul funebru al lui Chopin, între făclii, într-un salon gol. Apoi apare în salon o blondă goală, care ia o scripcă neagră și-ncepe a cânta lugubrul cântec. A doua poză (în această poezie deloc simplă) este retorica întoarsă, adică sfărâmarea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
A. Pop Marțian colectează ecouri din Camil Baltazar, Pillat, Blaga, Gh. Tuleș schițează natura moartă (fructe) în stil ortodoxist, Tudor Măinescu se distrează în genul Cincinat Pavelescu, George Voevidca scrie sonete și versuri în stil popular, G. St. Cazacu cultivă funebrul bacovian. Alții: George Silviu, Ilariu Dobridor, M. D. Ioanid, N. Țațomir, Alexandru Baiculescu. Sunt poeți cărora nu li s-ar putea nega vocația, dar care își datoresc vibrația în bună parte condiției de bolnavi. Acesta e cazul tuberculosului Ioan Ciorănescu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
diagnoză, embrionar, fonetism, fibră, fiziolog, genetic, idiomatic, microcefal, paralogism, peripatetic, simptom, steril, supapă, telegraf, trigonometrie ș.a.; g) însușiri, atitudini, calități: abnegație, absurd, ariditate, atracțiune, barbarie, calomnie, catilinar, colosal, compromis, conduită, decepțiune, denatura, desfigura, dualism, duplicitate, echilibru, eufemistic, febril, flagrant, flotant, funebru, funest, gregar, imoralitate, impetuos, magnificență, maltratare, munificență, odios, onestitate, oportun, predilecție, rapacitate, rudimentar, rutinar, sporadic, stereotipie, stupid, vigilență ș.a. Mare parte dintre neologismele folosite de jurnalist aparțin limbajului politic și ele sunt perfect adaptate sistemului limbii române: a adera, apodictic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
referirea la un grup cu statut superior" (Jean Baudrillard, Societatea de consum, p. 76). 355 "Trebuie să distingem între risipa individuală sau colectivă ca act simbolic de cheltuială, ca ritual de sărbătoare și formă exaltată de socializare, și caricatura sa funebră și birocratică din societățile noastre, unde consumul în exces a devenit o obligație cotidiană, o instituție inevitabilă și adesea inconștientă, ca impozitul indirect, o participare automată la constrângerile de ordin economic" (ibidem, p. 59). Această obligativitate de a consuma se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dintre asasinii lui Cezar sunt legate: Antonii epistulae, Bruti contiones 247. Numele lui Brutus implica un întreg program politic 248. După cum se știe, unchiul său era Cato din Utica, la școala căruia a crescut și căruia i-a adus elogii funebre pentru că a murit apărând ideile republicane. Se căsătorise cu Porcia, fiica lui Cato și văduva lui Bibulo, hrănită așadar în spirit anti-Cezar. Era adeptul doctrinelor stoice pentru care asasinarea tiranului era o datorie socială, fără să conteze că tiranul îi
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
corbii, Precum tot spre lumină cu jale cată orbii, Țintesc cu neclipire spre dînsul ochi sălbatici Ce noaptea printre arbori s-aprind ca roși jaratici. Ei zboară pretutindeni alăture-mpreună, Formîndu-i pe sub nouri cu zborul o cunună, Un larg cortegi funebru ce lasă unde trece De albe oseminte o cladă tristă, rece!” Citind aceste versuri, un fapt se observă: poezia, ieșind de sub regimul solarului, grațiosului, devine mai puțin evazivă, indistinctă. Stimulată de sentimentul ororii, fantezia inventează imagini pline, de o materialitate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
amestecat, metamorfozat În poezia europeană. Poemul scris de Conachi la moartea tatălui ar putea fi apropiat de formula planh-ului. Versurile scrise după moartea Zulniei au ceva din lamentațiile unui Bertrand de Born și, În genere, arată oarecare afinitate cu baladele funebre din Evul Mediu: exprimarea zgomotoasă a durerii, elogiul celui decedat, intervenția pe lingă Dumnezeu În favoarea dispărutului... Conachi ține planh-ul său la primele două nivele. Misticismul e redus, credința că poate Îndrepta ceva dincolo de mormînt e aproape nulă. Dăm și de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din această situație. Biserica din Franța, copleșită de rele, gata să accepte tutela regelui, nu este în măsură să răspundă neliniștilor populației greu încercate. Aceasta este bîntuită de moarte și se observă dezvoltîndu-se o liturghie a morții și o artă funebră, înmulțindu-se capelele și monumentele funerare. Pietatea oscilează între două tendințe: o formă individuală, care duce la misticism, și mari ceremonii comunitare predici, procesiuni, patimi interpretate în piața din fața bisericilor (parvis) care exprimă aspirația la penitență și la mîntuire colectivă
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mișcării și a iraționalului, arta catolicismului victorios. Barocul triumfă mai puțin în arhitectură, comparativ cu pictura și arta decorativă: tablouri de Rubens pentru palatul Luxemburg, gravuri de Jacques Callot, catapetesme de biserici, decor pentru viața cotidiană, construcții efemere ca pompele funebre sau arcul de triumf pentru intrările regale. În literatură, poemele lui Saint-Amant sau ale lui Théophile de Viau țin de aceeași estetică, la fel ca și tragi-comediile imitate după spanioli, operele à l'italienne, baletele de curte. Dar, mai mult
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mult. Nici celelalte categorii nu erau mai puțin îndatorate. Numai bancherii și perceptorii trăiau în pace și veselie, avînd în mîinile lor toți banii regatului. Regele a fost dus la Saint-Denis pe 10 sau 12 ale acelei luni și discursul funebru s-a făcut la Saint-Denis către sfîrșitul lunii octombrie". Inventar-Sumar al arhivelor comunale anterioare anului 1790, departamentul Loir-et-Cher, seria E, supliment, Blois, 1887, p. 72. Acest "discurs funebru" pentru Ludovic al XIV-lea, scris de un obscur preot de țară
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dus la Saint-Denis pe 10 sau 12 ale acelei luni și discursul funebru s-a făcut la Saint-Denis către sfîrșitul lunii octombrie". Inventar-Sumar al arhivelor comunale anterioare anului 1790, departamentul Loir-et-Cher, seria E, supliment, Blois, 1887, p. 72. Acest "discurs funebru" pentru Ludovic al XIV-lea, scris de un obscur preot de țară, nu are nimic de-a face cu cele pronunțate de episcopii de Curte după moartea Marelui Rege. El atestă, în felul său, extrema impopularitate a lui Ludovic al
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cred c-a și ajuns în depărtatele Antile. Dacă-l găsești, ogoiește-l, căci trebuie să fie tare necăjit: și-a uitat tamburina, uite, iar eu am găsit-o. Taram-taram-tam... Hai, Queequeg, mori acum, iar eu o să-ți cînt marșul funebru! Ă Am auzit - rosti în șoaptă Starbuck, privind prin spirai - am auzit că unii oameni bolnavi de friguri se pomenesc vorbind în limbi străvechi, pe care nu le cunosc, deși, la o cercetare atentă, se vădește că, în copilăria lor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
e! Ă Nu ești tu cel ce mi-ai făurit piciorul? Nu tu mi-ai meșterit ciotul ăsta? Ă Ba, cred că da. Catarama se ține bine, domnule? Ă Destul de bine. Dar ia spune-mi, ești și antreprenor de pompe funebre? Ă Sînt, domnule. I-am făcut coșciugul ăsta lui Queequeg, dar acum m-au pus să-l transform în altceva. Ă Ce fel de păgîn nemernic și ahtiat de cîștig ești, de faci într-o zi picioare, a doua zi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
viața de apoi... Ă înainte! Cîrma în vînt! tună Ahab către oamenii lui. Dar oricît de repede ar fi pornit Pequod, aceștia nu putură să nu audă plescăitul cadavrului aruncat în apă, după cum corabia însăși nu putu scăpa de botezul funebru al stropilor ce-i împoșcau coca. în vreme ce Ahab și corabia lui se depărtau de Bucuria îndoliată, ciudatul colac de salvare atîrnat la pupa ieși brusc la iveală. Ă Ia uitați-vă colo, oameni buni! strigă un glas de cobe în urma
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ă Da, domnule, făcu Stubb, s-a încurcat în saula dumneavoastră, mi se pare că l-am văzut cum îl trage peste bord. Ă Saula mea? Saula mea? S-a dus? S-a dus? Ce înseamnă vorba asta? Ce clopot funebru sună în ea, de tremur ca o clopotniță? Și harponul! Căutați-l printre sfărîmăturile alea îl vedeți? Oameni buni, găsiți-mi fierul, fierul Balenei Albe... Nu, nu, nu! Nebun blestemat! L-am aruncat cu mîna asta! Harponul e-n spinarea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mod direct credincioșilor de către biserici, moschei, temple, sinagogi și alte lăcașe de rugăciune și de către reprezentanți ai cultelor, pe cont propriu - activități misionare - activități religioase specializate, cum sunt servicii de botez și creștinare, servicii de confirmare, servicii de cununie, servicii funebre etc. - activități religioase, inclusiv activități de refugiu religios oferite de case ale ordinelor religioase - activități referitoare la religie și servicii religioase neclasificate altfel 9132 Servicii realizate de organizațiile politice 9132.1 Servicii realizate de organizațiile politice 9132.10 Servicii realizate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/151323_a_152652]