2,159 matches
-
abandonat de Kimball. Era evident în expresia lui că nu mai avea încredere în intriga povestirii. Scena crimei - asasinatul care a spulberat modelul - de la Orsic Motel, chiar la ieșirea de pe autostradă în Stoneboat era demențial de complicat elaborată. Se găsiseră funii și fragmente umane postate în fața oglinzilor; capul și mâinile lipseau, pereții mânjiți cu sânge; existau urme care indicau că la un moment dat se făcuse uz de o lampă cu gaz, iar oasele din ambele brațe fuseseră fracturate înainte ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care n-o văzuse nici un editor sau publicist. Era capitolul pe care îl tăiasem chiar și din prima versiune pe care n-o citise nimeni vreodată. Includea detaliile asasinării unei femei numite Amelia Light. Detaliile ficționale - capul și brațele lipsă, funiile, lampa de gaz - erau detalii identice cu omorul de la Orsic Motel într-o localitate numită Stoneboat, conform detaliilor împărtășite de Donald Kimball. Răsfoind aceste pagini, am realizat, chiar înainte de a ajunge la următorul capitol, că era intitulat „Paul Owen.“ Asasinatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
memoria, tot străbătând nesfârșitele culoare mohorâte, numărând etajele, intersecțiile și cotiturile până la punctul de destinație - restaurantul, recepția sau odaia în care locuiesc. Camera mea este îngustă, neaerisită, dar cu un plafon destul de înalt. Ca să deschid fereastra, trebuie să folosesc o funie, care, ghinion, se rupe când trag de ea. O înnod și reușesc în cele din urmă să deschid oberlihtul. Aerul este acum ceva mai respirabil, însă zgomotul traficului din stradă mă asurzește. Aș vrea să sper că la noapte străzile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
moarte. Dar o ființă mică, un pitic, răsare ca din pământ și deschide o poartă a țarinei. E un băiat desculț, îmbrăcat în zdrențe. Târziu, pe drumul Hârlăului, îl vedem din nou în urma noastră, pășind prin praful drumului, ducând de funie boii moșneagului care duce o parte din calabalâcurile noastre. "Ce-i cu băiatul ăsta? întreb mirat. Ia un drac, zice moșneagul. S-a ținut de la Probota cât colea în urma noastră, și numai ne-a ieșit înnainte ca un drac. Acu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ÎN DRUM SPRE MĂNĂSTIREA NEAMȚ] Pe drum spre M-rea Neamțului. Vânt, după ploae. Drumul e stropit. Pe drum umblă lume multă, căci e în ziua Iarmarocului Sfântului Ilie. Oamenii vin cu vite albe, cu porci cari se zbat în funie. Cerșetori presărați la marginile drumului, lângă șanț, sau pe movili de prund așteaptă mila sătenilor cari azi sunt mai darnici căci sunt cu chef. Lia. Uite o păsărică pe sârma telegrafului; uite un cal, cât de mic e... Nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Soliman a spânzurat mai mulți viziri de un copac frumos și mare. Ne-ar trebui și nouă o mlădiță din acel copac, s-o plantăm la noi. Și-a mușcat o dată limba: era să moară. *1 Susține interesele țării ca funia pe spânzurat. Un individ acostează pe altul: Punga sau viața! Ce întâmplare, se miră primul; tocmai asta voiam să vă cer și eu domniei voastre! O femeie pe care bărbatu-său o brutaliza în fiecare zi, se ruga, sara, lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a mai lătrat, ea să culcă. Șî vez’ că-i o găurice mică-n pământ - tu să intri pă gaura aia cu cal cu tot. Ș-acolo dai de zână” (Voia - Dâmbovița). În alt basm, Chipăruș coboară trei zile pe funie sub pământ, drumul în adâncuri completând axa lumilor parcursă alteori un an întreg pe verticală. Intrarea într-un pântec de munte este și mai evident un semn al incursiunii în sacru. Muntele constituie un simbol privilegiat din acest punct de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin metalele durabile, dar improprii purtării. Dacă încălțămintea arată că omul „răspunde de faptele sale”, purtarea opincilor cu hârzoabe de oțel constituie o augmentare a responsabilității, prin utilizarea accesoriilor speciale, caracteristice pentru mediile greu de parcurs. Hârzoabele de oțel reprezintă funiile cu care se leagă în mod obișnuit opincile și transferarea lor în plan metalifer hiperbolizează efortul de parcurgere a sacrului. Multitudinea perechilor distruse împarte drumul în etape ce formează un întreg desăvârșit, sugerat de numărul ritual invocat: „Șî să-ț
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dintre nenumărații, neștiuții pelerini ce au ajuns aici și recunoștința pentru acest mare dar îmi curge din inimă, pe buze și pe lespedea de marmură. îmi ridic apoi privirea și văd totul, văd altarul, văd cadelnița celebră legată cu o funie enormă. Mă ridic și mă îndrept spre mormântul apostolului Iacob, la care ajung înainte de a începe celebrarea Sf. Liturghii pentru pelerini la ora 12. Mormântul apostolului Iacob - Catedrala este plină. Pe fețele pelerinilor, obosite, citești o bucurie, o mulțumire, o
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cineva se striga: ihhhh...) De asta nimănui nu-i păsa. Socul a înmugurit de parcă n-ar fi fost nimic. Meiul ovăzul au dat în spic. Prune de uscat, destule. Merita să te duci după ciuperci. Și c-o vacă de funie, s-a-ntors flăcăul cu mustața-n furculiță, Din taberele de iarnă, invalid și acum, ca de fiecare dată. De la Zordorf avea două degete mai puțin, De la Torgau venea râzând cu un singur ochi, De la Hochkirch a rămas cu un semn pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ca o expediție de promenadă a avut repede cu totul alte rezultate decât cele scontate de țar, gloriosul învingător de la Poltava: a fost trimis în tabăra turcească generalul-maior M. B. Șeremetev, fiul feldmareșalului B. P. Șeremetev, cu o basma în loc de funie în jurul gâtului, spre a cere pace. Petru I a hotărât să-i trimită marelui vizir Baltadgi Mehmed-pașa, în dar (!) (de fapt, mită) 200.000 de ducați, în afara sumelor pentru ofițerii superiorii. După negocieri, la 12 iulie 1711, s-a încheiat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
elaborat de P. Zosin, intitulat " Planul ospiciului Mănăstirii Neamț". Din aceeași sursă aflăm că niște călugări bătrâni relatau în amintirile lor de niște stâlpi unde erau legați nebunii (Ion Vicovan, în 2003, amintește de copaci de care se legau cu funii bolnavii agitați). În această etapă, activitatea de asistență a fost mai mult empirică; abia de la 1851, când s-a înființat spitalul din Târgul Neamț, medicii acestui spital au primit însărcinarea de a asista pe alienații de la azilul mănăstirii. Devenind ospiciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pentru furibunzi se întrebuințează cămașa de forță, Dușele și Carcera". Știm ce înseamnă prima și ultima din aceste recomandări. Despre a doua, "despre Dușe", se spune că, aici la Neamț, Eminescu, internat cu "manie furibundă", fusese bătut, la dușe, cu funia udă. Mentalitatea pe care am menționat-o anterior se împacă perfect cu o frază naivă cu care inspectorii își încheie paragraful: "nu am constatat însă întrebuințarea mijloacelor violente" (sic) deși, mai pe la sfârșitul raportului, la pagina 8, la "ameliorațiuni", se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
posturile fiind păzite. Ospiciul avea și o spălătorie (un feredeu) unde se spăla inventarul moale lenjeria bolnavilor și a personalului. Spălătoria, o încăpere mică, avea ca instalație un cazan îngropat "1 balie, 1 putină leșie, 4 frânghii (dar putina și funiile erau putrede), precum și una pereche mângălaie mică și 1 mângălaie mare, pe picioare". Nu se făcea baie bolnavilor aici, spălătoria având unicul scop de întreținere a lenjeriei. Lenjeria era relativ suficientă, dar în stare proastă; transferată de la alte instituții ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
9 a aceleiași luni). La Neamț, tratamentul aplicat pacientului care a prezentat un acces tipic de manie, a fost cel curent pentru medicina timpului: hidroterapie cu apă rece, prin băi și găleți cu apă aruncate în cap și bătăi cu funia udă. Este de observat că acest tratament, în cazul unui delirium tremens, ar fi omorât un pacient, fie el chiar atletic precum era poetul. La Neamț, Eminescu a fost tratat sub îngrijirea dr. Neculai Ursulescu, care venea de la oraș cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
comodităței și a iuțălei, are totuși farmecul coloarei locale și te predispune la veselie. Când te vezi gurguțat 179 colo sus pe un pat de fân și tras în pas leneș de doi plăvani bine scoși din iarnă, duși de funie de un țăran cu opinci, suman și căciulă, parcă-ți tot vine a râde și a zburda. Ei, așa veneam eu odată într-o zi din luna iulie împreună cu trei tovarăși de la monastirea Agapia la Târgul Neamțului unde aveam de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
În curtea otelului era așazat un mic telescop, prin care am putu observa cum o societate de escursioniști tocmai atunci se scoborau de pe Mont Blanc și-i puteam distinge așa de bine, că vedeam urmele ce lăsau pe zăpadă și funia cu care erau legați. Ce n-aș fi dat să fiu și eu între dânșii! Poate căm acest dor o fi avut la bază o nuanță de vanitate; dar, în sfârșit, dintre toate vanitățile lumești, aceqasta este negreșit mai scuzabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Este un rege de stat. Face speculă la locul de întretăiere dintre viață și moarte: pe inoportuni îi zvârle într-ascuns de la etaj, îi aruncă sub roțile trenului sau ale mașinii, le face vânt de pe poduri, îi atârnă de-o funie, îi otrăvește - iar apoi își deghizează omorurile în sinucideri. Pune ca fugarii să fie sfâșiați la graniță de câini dresați, îi lasă să zacă acolo pentru ca mai târziu, la vremea secerișului, țăranii să dea pe câmp peste leșurile pe jumătate
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
multă grijă una câte una fără să le presăm, să le îndesăm și să le rupem. Cerința era să le aducem acasă întregi, pe cât posibil. Asta era marea performanță! Transportul până acasă se făcea cu spatele. Adică: întindeam jos două funii paralele; deasupra lor puneam sacul; mă așezam în fund, treceam cele două funii peste umeri și pe sub brațe, legându-le în dreptul pieptului; mă așezam mai întâi în poziția în genunchi, apoi mă ridicam încet în picioare. Era destul de greu. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să le rupem. Cerința era să le aducem acasă întregi, pe cât posibil. Asta era marea performanță! Transportul până acasă se făcea cu spatele. Adică: întindeam jos două funii paralele; deasupra lor puneam sacul; mă așezam în fund, treceam cele două funii peste umeri și pe sub brațe, legându-le în dreptul pieptului; mă așezam mai întâi în poziția în genunchi, apoi mă ridicam încet în picioare. Era destul de greu. Eu eram mic și slăbuț; sforile alea subțiri îmi intrau în carne; n-aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ducă-se pe pustii! Eram complet descurajat, abătut și dezorientat. Totuși... Ce nume să-i pun, domnule, ce nume? În timpul acestei adânci și sterile frământări am primit un ajutor substanțial și nesperat de la însăși ființa pe care o țineam de funie. Me... Me... Sunetul acesta monosilabic mi-a străfulgerat deodată creierul cu viteza luminii sau cu speranța spânzuratului care se ține de funie. Am eliminat rapid vocala "e" , înlocuind-o cu "a"; Ma... Ma... Nu, nu mergea. Mu... Nu mergea. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și sterile frământări am primit un ajutor substanțial și nesperat de la însăși ființa pe care o țineam de funie. Me... Me... Sunetul acesta monosilabic mi-a străfulgerat deodată creierul cu viteza luminii sau cu speranța spânzuratului care se ține de funie. Am eliminat rapid vocala "e" , înlocuind-o cu "a"; Ma... Ma... Nu, nu mergea. Mu... Nu mergea. Am schimbat-o cu semivocala "i" Mi... Mi... Miți... Miți... Evrica! Asta-i! Am găsit. Da, așa va fi; de-acum se va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dar ulterior am iertat-o în perfectă concordanță cu preceptele moralei creștine: "iartă și ți se va ierta" (Luca, 6:37). Am ajuns la moș Danilov. Ne-am luat rămas bun de la bătrânul cumsecade și inimos și, cu Miți de funie, am ajuns acasă. Toți eram deosebit de bucuroși. Tata a muls-o, iar mama ne-a servit în aceeași seară câte-o cană de lapte cald, minunat, marca "MIȚI". Laptele m-a uns la inimă. Privindu-mă cu duioșie, tata s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
își vopsise părul în roșu. - Nu trageți, mă predau. Îmi voi lăsa pistolul pe pat. CAPITOLUL XII Un tip evadează din închisoarea orașului francez Bourges, așa cum se evadează; taie cu o pilă gratiile celulei și coboară pe fereastră folosind o funie confecționată din cearșafuri. Ajuns în curtea închisorii, se fofilează până la un zid înalt - cum e și firesc - de 7 metri. Îl escaladează: descoperă o bicicletă, o încalecă și - așa cum scrie la carte - o întinde mâncând pământul. Pe urmă - mașina jandarmeriei
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Cunosc nenumărați oameni cinstiți care evadează după toate legile evadării și se trezesc, bătând câmpii, exact în perimetrele unde bat, șuieră și explodează obuze cinstite. Nimeni nu mai găsește liniște în evadare. Toate edenurile sunt poligoane de tir. La capătul funiei făcute din cearșafuri se află spaima de balistică. Și toți revenim în igluurile noastre sub sau fără escortă - căci ce mai contează jandarmii în toată povestea asta? În această epocă minunată cu mașinile ei zburătoare, în această epocă în care
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]