2,203 matches
-
puțin de un sfert de ceas de la terminarea liturghiei, călări așa cum au venit, intrau în codru ținând-o tot spre răsărit, spre Râmnic. Mergeau alături, drumul fiind destul de bun; în urmă venea măgarul Mitropoliei Târgoviștei, fără povară, legat cu o funie de oblâncul șeii ieromonahului. Cât stătuseră la mânăstire, de teamă să nu fie recunoscut, Ștefan nu scosese nici o vorbă și acum curiozitatea nu i da pace: — Înțeleg că Leu știe bine drumul, măgarul celălalt vine legat, deci cuvioșia ta se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pas, fără să se ardă. Revine cu o batistă pusă pe față. Materialul subțire începe să fumege. Perdeaua incandescentă a flăcărilor se umflă, îl împresoară ca o copcă lacomă. Respiră cu greutate, nu mai are aer, simte ceva ca o funie groasă care-i cuprinde traheea, gâtuindu-l. Mâneca mantalei începe să ardă mocnit. O stinge cu greu, dar încăpățânată, flacăra își face din nou loc în postavul gros. Începe să amețească și capul parcă stă să-i explodeze. Prin fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ce mi-o fi venit? Am câteodată un fel de pasiune rămasă din școala generală, de când citeam romanele lui Jules Verne și mă entuziasmam la listele făcute pentru plecarea în expediții: 800 kg făină, 71 de pâini, 200 m de funie, 20 m² de pânză, 100 kg praf de pușcă, 2354 de gloanțe. Iar dacă mă uit la tablă și văd că nu e cretă, ceva din bucuria de odinioară a planificării pune iar stăpânire pe mine. O tablă trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
erau replicile și atitudinea acestei femei, pe care acum trei ani o credeam un fel de Gretchen în eternitate. Dar fetele sunt crisalide care provoacă surprize când se transformă. De altfel, quasideclarațiile mele ar fi devenit declarații, un bărbat înnodînd funii groase acolo unde femeia, subtilă și strategă din natură, împletește fire de painjen. Elogiile mele având rolul să justifice prietenia pe care i-o arăt, ea mă întrebă în chipul cel mai natural - simplu și serios - la cine "țin" mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de lumină. Atunci, din cotul bulboanei, se desprinse întreaga negură. în strașnica izbitură care urmă, prăjina omului se frânse. Grinzile opustului vuiră și întreg stăvilarul păru că a pornit din loc. Chiar în acea clipă, din noapte, se iscară umbre. - Funiile ! răcni năprasnic, de sus, morarul. Căzuse în genunchi, agățându-se de grinda pe care se zbătea felinarul. Sprinteni, oamenii legară șfacurile. înotând ca niște monștri scufundați, copacii porniră către mal. Șuvoiul se limpezi iar opustul venea cu scrâșnete la loc.
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
dinăuntru de ceva nevăzut. Faurii ei apar mai puțin : un cap, un trunchi, câte un braț sau, întinsă la soare, o cămașă cadrilată. Ceea ce e mereu la vedere este scripetele într-un du- te-vino necurmat. Urcate greoi pe funie, tomberoanele recad vertiginos ; sărit ca din pușcă dintr-o deschizătură de zid, un braț apare iute, smulge tomberonul plin și-l împinge gol înapoi. Pe platforma crudă de beton se întind rogojini. Numai după ce s-a turnat planșeul a apărut
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pe jos. Cum s-a spânzurat ? După această ghicitoare m-am îndepărtat și mai mult de Jean-Claude. El era sloiul de gheață pe care stăteam sprijinită cu picioarele, care se topea văzând cu ochii de la o zi la alta, iar funia mi se strângea din ce în ce mai tare în jurul gâtului. Ce nu aparține : ploaie, abur, foc sau zăpadă ? - m-a întrebat altă dată Jan. Îmi era deja foarte greu să le diferențiez. Una vine din cealaltă, precum un șarpe care își înghite coada
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Și apoi: Durere. Durere de vis, reală și În același timp ireală, doar neuroni izbucnind În flăcări. Adânc Înăuntrul Desdemonei explodează un balon cu apă. Căldura Îi inundă coapsele și barca de salvare se umple cu sânge. Lefty trage de funie o dată, apoi Încă o dată. Fața căpitanului e Împroșcată cu sânge, dar acesta Își lasă În jos cozorocul și Înfruntă mai departe situația. Desdemona țipă, barca de salvare se clatină și apoi se aude o pocnitură și simte o senzație groaznică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mânerul unei șei de piele. Margaret Thompson era prima fată din oraș ai cărei părinți aveau un cap de duș cu masaj. Adăugam datele propriilor mele senzații la toate aceste istorii clinice (acela era anul În care mă Îndrăgostisem de funiile din sălile de gimnastică), dar tot rămânea un gol vag, imposibil de definit, Între freamătul pe care-l simțiseră prietenele mele și extazul acaparant al propriilor mele spasme uscate. Uneori, aplecându-mă din patul meu de sus În raza de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
marginea pădurii Obiectul se opri. ― O să fie ud? Întrebă ea. Am teniși de pânză În picioare. ― Hai, spuse Rex Reese, trăgând-o de mână. Udă-te. Ea țipă teatral. Se dădu pe spate, de parcă s-ar fi ținut de o funie, apoi se lăsă trasă, legănându-se, printre copaci. M-am oprit și eu, privind În desiș și așteptând ca Jerome să facă același lucru. Însă el n-o făcu. În schimb, intră direct În mlaștină și apoi se topi Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îi apucam cu mâinile dosul coapselor, potrivindu-i picioarele În jurul mijlocului meu. Băgam mâna sub ea. O trăgeam spre mine. Și apoi trupul meu, asemenea unei catedrale, Începea să răsune. Cocoșatul din clopotniță sărise afară și acum trăgea frenetic de funie. În tot acest timp nu ajunsesem la nici o concluzie pertinentă despre mine Însămi. Știu că-i greu de crezut, dar așa stau lucrurile. Mintea se autoorganizează. Mintea se curăță singură. E cu totul altceva să fii Înăuntrul unui trup decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
câte o zi, în vreo comună ilfoveană, și din aceste drumuri cu masiva Volga neagră mă-ntorceam mereu extrem de obosit, cu câteva imagini neplăcute în minte: vrăbiile însîngerate surprinse și ucise de grilajul din față al Volgii, vaci duse de funie de copii mici pe marginea drumurilor, sate identice, cu inși cu pălării și pulovere pestrițe pe la porți, președinți de I.A.S.-uri, mai toți grași și cu fețe ca de cartofi, luptîndu-se cu cifre și indicatori la birourile lor cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
arunca departe pe locuitorii țării. Îi voi strînge de aproape, ca să simtă." 19. "Vai de mine! Sunt zdrobită! Mă doare rana!" " Dar eu zic: "O nenorocire a dat peste mine și o voi suferi! 20. Cortul îmi este dărîmat, toate funiile îmi sunt rupte, fiii mei m-au părăsit, nu mai sunt; n-am pe nimeni, care să-mi întindă cortul din nou, sau să-mi ridice pînzele! 21. Păstorii s-au prostit, n-au căutat pe Domnul; pentru aceea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
mîinile voastre; căci împăratul nu poate nimic împotriva voastră!" 6. Atunci ei au luat pe Ieremia, și l-au aruncat în groapa lui Malchia, fiul împăratului, care se afla în curtea temniței, și au coborît în ea pe Ieremia cu funii. În groapă nu era apă, dar era noroi; și Ieremia s-a afundat în noroi. 7. Ebed-Melec, Etiopianul, famen dregător la curtea împăratului, a auzit că Ieremia fusese aruncat în groapă. Împăratul stătea la poarta lui Beniamin. 8. Ebed-Melec a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
pe oamenii aceia, și s-a dus la casa împăratului într-un loc dedesubtul vistieriei; a luat de acolo niște petice de haine purtate și niște trențe de haine vechi și le-a coborît lui Ieremia în groapă, cu niște funii. 12. Ebed-Melec, Etiopianul, a zis lui Ieremia: Pune aceste petice purtate și aceste trențe sub subțiori, sub funii." Și Ieremia a făcut așa. 13. Au tras astfel pe Ieremia cu funiile, și l-au scos afară din groapă. Ieremia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
acolo niște petice de haine purtate și niște trențe de haine vechi și le-a coborît lui Ieremia în groapă, cu niște funii. 12. Ebed-Melec, Etiopianul, a zis lui Ieremia: Pune aceste petice purtate și aceste trențe sub subțiori, sub funii." Și Ieremia a făcut așa. 13. Au tras astfel pe Ieremia cu funiile, și l-au scos afară din groapă. Ieremia a rămas în curtea temniței. 14. Împăratul Zedechia a trimis după proorocul Ieremia, și l-a adus la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
le-a coborît lui Ieremia în groapă, cu niște funii. 12. Ebed-Melec, Etiopianul, a zis lui Ieremia: Pune aceste petice purtate și aceste trențe sub subțiori, sub funii." Și Ieremia a făcut așa. 13. Au tras astfel pe Ieremia cu funiile, și l-au scos afară din groapă. Ieremia a rămas în curtea temniței. 14. Împăratul Zedechia a trimis după proorocul Ieremia, și l-a adus la el la intrarea a treia a Casei Domnului. Și împăratul a zis lui Ieremia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
actele de stare civilă) a fost doar bunicul meu. Al meu și atât. Or, cum el era doar al meu și eu eram singurul lui nepot, cum el, ca tată, avea două fete și eu eram băiat, vă închipuiți ce funii groase, ca parâmele, ne-au legat în chip nevăzut. În semn de prietenie, din clipa în care am izbutit să scot câteva sunete, i-am și spus pe numele mic. Nu nimeream chiar sunetele potrivite și, poate tocmai de-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
luntrea în mare, sub cuvînt că ar vrea să arunce ancorele înspre partea dinainte a corăbiei, 31. Pavel a zis sutașului și ostașilor: Dacă oamenii aceștia nu vor rămîne în corabie, nu puteți fi scăpați." 32. Atunci, ostașii au tăiat funiile luntrii și au lăsat-o să cadă jos. 33. Înainte de ziuă, Pavel a rugat pe toți să mănînce, și a zis: "Astăzi sunt patrusprezece zile, de cînd stați mereu de veghe, și n-ați luat nimic de mîncare în gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
pămîntul; dar au văzut de departe un golf, care avea maluri nisipoase, și au hotărît să împingă corabia într-acolo, dacă va fi cu putință. 40. Au tăiat ancorele, ca să le sloboadă în mare, și au slăbit în același timp funiile cîrmelor; apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vîntului, și s-au îndreptat spre mal. 41. Dar au dat peste o limbă de pămînt unde s-a înfipt corabia și partea dinainte a corăbiei s-a împlîntat și stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
și se duce cel vechi, deși, în definitiv, anul ce a trecut a fost mai bun pentru noi. De ce a fost mai bun?!.. -Hm?!.. In anul care a trecut, eram mai tineri cu un an, pe când acum suntem mai bătrâni. “Funia de par” era mai lungă, mai departe de par, pe când acum suntem mai aproape!.. a fost mai bun anul trecut, pentru că am scăpat, în primul rând, cu viață până acum. Dar a venit si Noul An!.. murmură bătrânul. A venit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
trandafiri pe pante-nsorite, pe când pe munții din jur brazii verzi-întunecați se-ndesau unul în altul ca mușchiul pe o piatră umedă și umbrită. Un schit de maici... un luminiș pe marginea șoselei, cu o vacă greoaie păscând, trasă de funie de o fetiță de cel mult patru ani... autoturisme încinse depășindu-ne pe asfaltul pătat de ulei ars... și colegii mei urmîndu-și repertoriul fără sfârșit, cântând despre Carolina și Mița Biciclista și țigănci cu părul bălai și sâni ca de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
femei e mai lent. Și trebuie să le dea niște chiloți impermeabili. Wilt se holbă la ea, dezgustat. — Ce să fie impermeabil? întrebă el reflex. — Chiloți impermeabili, repetă fata cea masivă. — Doamne Dumnezeule! zise Wilt. — Vedeți, când ajung la capătul funiei, le cad măruntaiele, continuă tânăra, administrându-i lovitura de grație. Wilt o privi furios și plecă din clasă, poticnindu-se în drum. — Ce-i cu el? se miră fata. Ai crede că i-am zis cine știe ce blestemăție! Ajuns pe coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o privire? — Cu ochelarii ăștia? întrebă Gaskell. N-o să fiu în stare să văd nimic. — Știi că eu nu pot să înot, replică Sally. Am problema asta la picior. — Eu pot să înot, interveni Eva. — O să te legăm cu o funie. Așa nu o să te îneci, îi spuse Gaskell. Tot ce trebuie să faci este să intri sub barcă și să pipăi pe-acolo să vezi dacă e ceva dedesubt. Dar știm ce-i acolo dedesubt, zise Sally. Noroi. — în jurul elicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nu ne mai trebuie decât un afurisit de albatros. Dacă vrei să știi, eu sunt de părere că avem unul, sugeră Gaskell chiar când Eva ieși din cabină și își puse pe cap o cască de baie. — Ei, unde-i funia aia? întrebă ea. Gaskell căută într-un dulăpaș și găsi una. O legă în jurul taliei femeii, iar Eva se cățără pe bordul navei și intră în apă. — E așa de rece! se hlizi ea. — E din cauza curentului din golf, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]