85,346 matches
-
înnodînd în batistă legile mele ce înscriu pe inimile îngerilor numere de deținuți, înaintînd pînă la iconul unde te-ai ascuns, Rabbi, ca un cuvînt care pătrunde pînă acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gîndurile inimii și a fost clipa cînd, iscînd embrionul de verset din matricea amniotică, egal cu tine însuți și cu plăsmuirea celui ce se înfruptă din tine, ni te-ai arătat în sfîrșit, Rabbi, gol și descoperit, cu pielea ta albă
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
să vină au venit și m-au îmbrăcat pe mine cu ele scurt pe doi poemele miraculoase ce trebuiau negreșit să se ivească s-au ivit și m-au îmbrăcat pe mine pe de-a-ntregul pe dedesubt de celule și gînduri cu ele scurt pe doi va sosi din văzduhuri o bicicletă zburătoare și se va-mbrăca pe șaua sa cu mine scurt pe doi voi pleca undeva unde nu mă veți mai întîlni vreodată va fi bine va ploua vertical
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
oricînd scurt pe doi deșteptarea piele de pe trup deșteptarea suflet de sub piele deșteptarea tu mînă și tu genunchi și tu ureche și tu geană și sprînceană căci dimineața care începe poate fi eternă scurt pe doi frumusețea cărnii și frumusețea gîndului coborîte ca doi soli de vază în poem mîncîndu-se din ochi una pe alta sorbindu-se pe de-a-ntregul una pe cealaltă nesăturîndu-se niciodată una de alta scurt pe doi domnul cîine și doamna pisică copilul cîine și fetița pisică
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
textelor tale o bătaie în timp prea scurtă? Nu e singurul risc, mai există unul. Acela al arealului prea îngust. Cineva mi-a propus să-mi traduc un capitol în engleză, pentru o eventuală publicare afară, și am căzut pe gînduri. Nu știu dacă pe un olandez l-ar interesa comportamentul unui primar de sector din București sau al unui șef de galerie. Mai degrabă nu. Cît despre bătaia prea scurtă în timp, ai dreptate, ea înseamnă de obicei datare iremediabilă
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
cafelei de la șase dimineața, ci mai tîrziu, aproape de prînz. . Uneori, cînd îmi ascut creioanele pentru a-ncepe rugăciunea zilnică, îmi vine, brusc, să mi le bag în ochi, pînă la creier, să scotocesc acolo cu furie, cu deznădejde, cu ură, gîndurile mele leneșe și murdare. Mi-am urît părinții, am urît cu patimă tristețea, prăbușirea adolescenței mele-n boală, l-am urît pe Dumnezeu cînd, la optsprezece ani, a trebuit să fac, tuberculos, cură cadaverică, am urît facultatea de medicină cu
Aș vrea să vă vorbesc despre ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12828_a_14153]
-
Nicolae Labiș, apărută în 1977! Au trebuit, deci, trei ani pînă să pot ajunge cu sufletul meu la sufletul ei. Pentru a mă însuma celor scrise într-însa, pentru a o însuma trupului meu de acum, cu viscerele fierbinți, cu gîndurile și bucuriile și deznădejdile lui. Cît de bine am făcut, ce minunat lucru e să nu te pripești! Ca și atunci cînd "pîndeam" începutul unei poezii cum pîndesc momentul hărăzit lecturii unei cărți. Dar tot așa cum n-am scris poezii
Aș vrea să vă vorbesc despre ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12828_a_14153]
-
e lumină albă și rece de toamnă. Cafea multă, tranchilizante cu pumnul. Fetița la grădiniță. Tamara Nikolaevna la spital. Părinții luptînd cu praful de pe covoare și de pe cărți. Eu, în haină de antilopă neagră, cu tîmplele albe, înspumate de furia gîndurilor, cu inel subțire de om de-a pururi căsătorit, scriind, scriind, scriind scrisori către dumneavoastră. "Risipa" asta îmi dă senzația (falsă) de bogăție! Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 20-IX-980
Aș vrea să vă vorbesc despre ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12828_a_14153]
-
oftând. - Eu l-am făcut să se ridice și să-mi dea locul. Tot timpul asta i-am spus: "Ușcheală". Și, vezi, a plecat. - Coboară la prima. M-a privit hotărâtă. - Eu l-am făcut să coboare. I-am transmis gândul meu. Sunt psihopată. Caimacamul se foia nemulțumit. Tresărise puțin când fata luase ghiveciul într-o mână, cu cealaltă sprijinindu-se de genunchiul meu, să se așeze. "Atenție! Să nu dai de belea!" îmi șopti speriat. - Adică ce ești? - Am văzut
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
dai de belea!" îmi șopti speriat. - Adică ce ești? - Am văzut la televizor, la ruși. Era cu ăla, psihopatu, care se uită fix și te face să ridici mâna. Acum pot și io. Dacă mă uit la cineva îi trimit gândul meu. O priveam amuzat. Turuia cu o voce învăluitoare, călduță ca fularul galben de la gâtul ei. - Nu mă crezi, nu? Nimeni nu mă crede. Dar eu știu că așa sunt, când vreau ceva. Și la serviciu am probat-o. I-
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
două zile. Da cine-o mai trăi până la anu? - Ești tânără, de ce spui așa? - Tânără, zici? Câți îmi dai, ei? Am privit-o. Câți... Dacă lucrează, concediu mic, subțirică. - Nouășpe! - Vezi că te-am dus? Eu ți-am spus în gând nouășpe și ți-am dat plasă. - Cum mi-ai spus? - Cât te-ai gândit, eu ți-am comandat în capul meu: "Prostule, zi nouășpe!" - Și n-ai atât? - Douășcinci. Pe muchie. De Ziua Crucii i-am împlinit, a râs triumfătoare
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Spune, să vedem. Mă urmărea încercând să pară cât mai concentrată. își țuguiase buzele. - Treișdoi! a pocnit victorioasă din palme. Nimerise. A văzut uimirea mea. - Am ghicit. Tu mi-ai spus-o. M-am concentrat și te-am întrebat în gând: "Douășopt, treizeci sau treijdoi?" La treijdoi ai tresărit și m-am prins. - Am tresărit de durere, i-am răspuns scrâșnit. - Ce te doare? Sufletul? Ca pe Hamlet? A fost lovitura clipei. De unde Hamlet pe buzele unei pistruiate cu fișele de la
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Munții Neamțului, în aglomerația de poporeni puși pe distracție, de pe platoul de pe care se înălțau la cer, dimpreună cu praful stârnit de mișcarea mulțimii, cântecele, chiuiturile și tropăitul dansatorilor care evoluau pe scenă ca pe bandă rulantă. Și revenind cu gândul la acea fără doar și poate dramatică renunțare a lui Norman Manea la ingineria care îi asigura o existență aproape lipsită de griji, în favoarea uneia în care grija stă călare pe șapte cai, gestul mi se pare cu atât mai
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
autorități și care își punea, inginerește cuvintele la treabă, adică fără putința de a mai fi dislocate din context și își construia, meticulos, densul "edificiu" literar din idei limpezi și riguros exprimate. Așa că l-am întrebat, firește, dacă are de gând să folosească, în vreun fel, în scrisul său, amintirile tragediei numită Transnistria. Norman Manea știa, desigur că, în ceea ce mă privește, mi-am asumat evreitatea chiar de la debut (placheta de versuri "Lumină întârziată", 1967), este drept însă, mai mult ca
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
hotare Nu se cufundă pe veci în uitare Ce mai rămâne din depărtare Oricât ai crede și oricum ai spune că... Ceva se spulberă, câtva se-ntunecă Peste pământuri norii alunecă. Pân-o să pierd... Pân-o să pierd și bruma de gând, până-ntr-o oară Când n-o să știu ce semne mai cată să mă doară Pe drumul care suie, de dincolo de moară Până la vii, deasupra, la sfânta lor comoară O să apuc din teamă ori numa-așa-ntr-o doară Să caut leacul lumii
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
-nvie nicicând a doua oară Cu nori de praf Cu nori de praf deprins, și nu de foc Du-ți turmele pe șesuri și veghează Când crucea zilei suie în amiază Și umbra-i foarte rară ori deloc Se sparie gândul însă mai cutează Profeții din pustiu când îi invoc Și caut semnul Lui din loc în loc Pe fața mea să simt cum se așează De unde vii și unde vrei să-ajungi Poate un nor se va alege-odată În dunga lumii foarte
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
a reluat chris rea a câta oară și timpul mort își întinde trupul lui șerpuitor în weekend-ul acesta fără ton care îmi traversează tacticos mintea cu udul incandescent al unei râme metalice încinse la flacăra brichetei... când însuși glasul gândurilor tace cu ce să umplu timpul care vine încontinuu nestăvilit weekend-ul mă sărută pe gură încă din insomnia de vineri sugându-mi plămânii într-un rest de respirație înghesuindu-mă în dimineața strâmtorată ca o debara ticsită de lucruri
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
clătina capul de trestie subțire și gînditoare peste amețitoarele ape ale rîului Lethe și-am băut pînă la fund paharul melancoliei - soarele negru - într-o noapte spre ziuă am comandat atîtea căni cît să umplă o masă și-am lansat gîndurilor negre invitația să se-mprăștie cu căni de vin în mînă deasupra orașului - n-am mai văzut un cer atît de frumos înstelat și niciodată n-am simțit mai adîncă reîntemeindu-mi ființa legea morală Biblioteca Astra Statutile de bronz aliniate
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
apus și carul din șură își îndreaptă oiștea spre stele - dincolo de gardul de sîrmă al muzeului veacul se rostogolește tot mai grăbit pe roți de mașini și tramvaie spre orașul turnat în beton și asfalt mă-ntorc răscolit de atîtea gînduri cîte n-ar putea să încapă într-o carte - brusc din uitare un copil îmi răsare-n față murmurînd un cîntec și împingînd cu bățul spre casă un cerc Sala Thalia Zeiței protectoare a Sibiului - Thalia cu chip de paiață
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
văzînd cum își trec povara lucrării din gură în gură așa cum în copilărie văzuse el în mușuroaiele de furnici la care se uita ore în șir bucuria-i ținu însă cît durata fulgerului timp destul pentru nașterea florii de mină gîndul că după primul rod o altă încercare îl așteaptă în Vale fără să știe cît de puternice vor fi vinele picioarelor noilor născuți îl neliniști peste măsură deschise celălalt ochi care vedea numai în afara sa și desluși cum dinspre partea
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
echivoc, semănînd mai mult a picior, a crac rotund scos pe geam în văzu-ntregei lumi, mișcîndu-se nesfîrșit, trenul făcînd lent o curbură, minute și iar minute, ca-ntr-un orgasm de adio. Acea mînă-picior mi-a răvășit mult timp gîndurile, era un dar neașteptat, nu credeam că așa, deodată, se poate arăta unui om, printr-un gest de altfel obișnuit, atîta secretă sexualitate. Pentru că, repet, senzația a fost că-și flutură piciorul ei divin, iar fluturarea asta nepermisă a durat
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]
-
el reprezintă același tip de umanitate. Amândoi sunt dominați de eros, însă el nu se constituie ca singura trăsătură. Iată portretul interior al lui Mihai Aspru: “E voluntar, inteligent, stăruitor, susceptibil, e mândru și egoist, pare însuflețit câteodată numai de gândul parvenirii, dar obsesia erotică e totuși resortul principal”. Cu totul alt fel îi apare Tănase Scatiu, “omul-căpușă, care se umflă pe măsură ce victima se sleiește de putere” și mai ales Dinu Păturică, având un relief mult mai accentuat. Acesta pare pus
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
dintre cele mai reușite din câte a conturat Vladimir Streinu în studiul pe care-l discutăm: “Atâta cumul de viciu, sminteală și boală, nu găsim nici în cele mai cumplite pagini ale lui Dostoievski, deși către acesta ni se îndreaptă gândul, închizând Craii de Curtea-Veche”. Și urmează strângerea într-un mănunchi a particularităților definitorii ale noului și dezgustătorului tip, stabilindu-se și asemănările lui cu cei de mai înainte, fără însă a-i confunda: “Gore Pirgu, Tănase Scatiu, Dinu Păturică, Lukian
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
Ștefan Cazimir în diverse etape ale vieții e o întrebare fără răspuns, pentru că nici un asemenea text nu ne stă la îndemînă. În absența autobiografiei trebuie așadar să vorbească biografia, construită fără alt sprijin decît acela al documentelor și fără alt gînd decît al aflării adevărului. 2. Bucureștiul se transformase într-un Hyde Park uriaș. În Piața Unirii, la Universitate, la Romană, grupurile se agregau gălăgios și spontan în jurul unor vorbitori de ocazie, aclamîndu-i pe unii, ocărîndu-i pe alții, nu o dată chiar
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
cuprinse în Țara fetelor. Dar, mai erau etape de parcurs până la definitivarea volumului apărut puțin înaintea Crăciunului 1937. Nici un semn de cristalizare pripită din partea poetei. Deocamdată, se lasă pradă impetuozităților temperamentale și ține să dea de știre tuturor: „Mi-e gândul spre lume repezit ca un taur./ Inima scurmă vremurile, inima-i una./ Tâmpla-mi zvâcnește mai tare ca tâmplele vremii./ Mă gândesc să sorb din viață ca atâți alți golani,/ dar mă frige până și aburul iute al zemii./ știți
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
zis 39,5 grade - temperatură de alertă pentru corp). Alături de ingenuități de tipul „să-ncui soarele-n sâni“, păstrate întocmai, în tiparul versurilor pătrund zvonuri de răzmeriță împotriva calapoadelor anchilozate ale existenței, contestări când mai domoale („Să n-ai nici un gând călcat pe dungă“), când ușor hazlii („Să te strâmbi după madam Rifca“), izvorâte din dorința discreditării rânduielilor curente („Să șterpelești ouă din toate cuiburile/ și dacă doamnei societăți îi ghiorăie mațele/ și-și ascute dinții...“), ca să ajungă a profera nedeghizate
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]