2,337 matches
-
-ți asumi totul? Pictorul a ridicat din umeri. — O să știu când o să-mi termin treaba, a spus, și chiar și lui i-a sunat ciudat răspunsul dat, pe când absurda amenințare cu moartea plutea Între ei. Celălalt a tăcut o vreme, gânditor, apoi a spus că și el Își făcea propriul tablou. Așa a spus: peisajul lui de război. Văzând zidul, a adăugat, Își dăduse seama ce Îl adusese până acolo. Totul trebuia să se potrivească, nu era adevărat? Să se potrivească
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de a celei care o concepuse. A unei priviri care poate că Îl Îmbogățea și explica. Faulques a trecut prin fața hotelului din Puerto Umbría - exista și o pensiune ceva mai departe, pe aceeași stradă - și a stat o clipă liniștit, gânditor, cu mâinile În buzunare și capul aplecat Într-o parte. Se tot gândea la altă amintire, mai apropiată și presantă: Ivo Markovic. Până la urmă, a hotărât să intre. Recepționerul l-a primit amabil. Îi părea foarte rău, dar nu. Domnul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ajuns să mă cunoști. Fotografiile mele și câte și mai câte... Markovic a clipit iar. Și-a scos pe Îndelete ochelarii și s-a uitat la lentile, ca și cum tocmai descoperise că transparența lor era nepotrivită. A Început să le șteargă, gânditor, cu un șervețel de hârtie scos din buzunar. - Acuma văd, a conchis după câteva clipe. Vrei să spui că cine-i câinos n-are cum să nu fie. - Spun că suntem câinoși, n-avem cum să nu fim. Că astea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nu-i ajută la nimic să implore, a murmurat. Nici măcar Înjosirea În fața călăului nu le garantează nimic. Croatul continua să dea paginile albumului. În fine, l-a Închis. - Dar Încearcă, a spus. Aproape toți, În realitate. Și unii izbutesc. Privea, gânditor, coperta albumului Închis. O fotografie alb-negru, asfaltul șoselei care venea de la aeroportul din Saigon: o femeie moartă pe carosabil, cu un copil mort În brațe. Ceva mai Încolo, soțul ținea de mână alt copil. Morți amândoi. Între ei, o pălărie
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Faulques și a stat așa, privind-o, fără s-o deschidă. Pictorul a deschis-o pe a lui, trăgând de clapetă. Era caldă, și un șuvoi de spumă i s-a curs printre degete. - Trăiești singur, atunci, a murmurat Markovic, gânditor. Faulques bea cu Înghițituri scurte, privindu-l. Fără să spună vreo vorbă, s-a șters la gură cu dosul palmei. Celălalt dădea din cap cu scurte gesturi afirmative. Părea să confirme ceva. La sfârșit, și-a deschis berea, a băut
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
țărânii. De asta depindeau apoi bogăția recoltei, ravagiile făcute de vremea proastă, de grindină ori Înghețuri. A amuțit iar, privind tot marea și coasta frântă. La sfârșit, și-a scos ochelarii și a Început să-i șteargă cu poalele cămășii, gânditor. - Hazardul, numele pe care Îl dăm neștiintei noastre. Așa-i? Nu era o Întrebare. Pictorul de război s-a așezat lângă croat, privindu-i mâinile: late, scurte, cu unghii boante. Cicatricea de pe mâna dreaptă. După ce privise lentilele În lumină, Markovic
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
civil. Markovic a tăcut o vreme. - Infamă condiție descrii, a murmurat În fine. - Exact. - Folosești bine vorbele. - Nici dumneata nu te descurci prea rău. Markovic a luat sacoșa cu beri, s-a ridicat și a Încuviințat din nou. Privea marea, gânditor. - Infamie, cuie pierdute, neglijențe, simetrii și hazarduri. Vorbim toată vremea despre același lucru, nu-i așa? - Despre ce să vorbim, dacă nu despre ele? - Despre brice rupte și poze care ucid. Și despre ele, a răspuns pictorul de război, rămânând
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
filantropia. Ori, cel puțin, așa se spune. - Poți să repeți ? Pictorul de război a spus sigur că da și a repetat. Celălalt a analizat o vreme, apoi a Încuviințat cu gura plină, aproape bucuros de idee. — Un artist, a repetat gânditor. Potrivit cu vremurile de azi. Adevărul e că niciodată nu-mi trecuse prin minte să judec lucrurile astfel, domnule Faulques. - Și mie, a acceptat acesta, mi-a luat ceva ani ca să le văd astfel. Pe la jumătatea cutiei de sardele, pictorul de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
văzut. Ceea ce vede. - Înainte de a muri? - Desigur. Înainte de a muri. Nimeni n-ar trebui să se ducă fără să lase În spatele lui o Troie În flăcări. - O Troie, spui. Markovic, care se mișca acum agale În lungul zidului, a zâmbit gânditor. - Știi ceva, domnule Faulques? Datorită dumitale nu mai pot să cred În certitudinile celor care au casă, familie și prieteni. Zâmbetul Îi dezgolea golul din dantură, când s-a oprit lângă ceata de războinici ce așteptau să intre În luptă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Parker. Lăsând cartea deschisă la pagina cu tabloul, pictorul de război și-a dat pe gât cafeaua. Era rece. - Deși, În realitate, a comentat brusc Markovic, poate că Înțeleg, totuși, ce vrei să spui. Se Întorsese și Îl privea, fumând gânditor. Și e ceva, a adăugat, care mi-ar plăcea să Înțelegi și dumneata, domnule Faulques. Cu propriile dumitale argumente. Vorbesc despre istoria tabloului meu personal. În ceea ce mă privește, dumneata ai luat parte la un proces pe care nu l-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
contact aspru, puternic. Mâini de țăran, și-a confirmat. Dure și primejdioase. Markovic a dat să se Întoarcă și să plece, dar a mai zăbovit o clipă. — Ar trebui să te duci În sat, a zis brusc, cu un aer gânditor. S-o cunoști pe femeia de pe șalupă. Nu mai ai multă vreme. Faulques a surâs vag. Un zâmbet delicat și trist. - Și ce-o să se aleagă de tablou? Cine are să-l termine? Markovic și-a dezgolit locul gol dintre dinți
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care el Însuși Îl evoca. În fața unei pânze din 1958, care reproducea mănușa roșie pictată cu patruzeci și patru de ani În urmă, În Enigma fatalității (deși timpul era suspect la un artist care falsifica uneori data propriilor opere), contemplând gânditoare pictura, Olvido murmurase În italiană acel taci și odihnește-te: aici se sfârșește cântul. Al vieții tale. Al vechiului bocet. Apoi Îl privise pe Faulques cu ochi nespus de triști și, În lumina romană, albă și fantomatică ce Înviora casa
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
din urmă. Poate că-i așa. S-a uitat la mare, apoi iar la ea și a văzut că-l studia cu aceeași curiozitate ca și pe terasa barului. A mai văzut și că Își machiase discret ochii și gura. Gânditor, și-a Întors privirile spre păduricea de pini, Întrebându-se pe unde umbla Ivo Markovic. Apoi a condus-o pe Carmen Elsken În turn, În fața frescei, unde, orbită la Început de lumina de afară, a rămas nemișcată. Depășită. - Nu mă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de nici o strădanie ca să lase lucrurile așa cum erau. Nu mai era nevoie. Așa că a trecut pe lângă femeie (i-a intuit zăpăceala, când a atins-o), a ieșit din turn și a așteptat-o afară. Ea a venit agale, studiindu-l gânditoare, și, ajungând lângă el, a surâs cu gura Întredeschisă, gata să spună câteva vorbe, care n-au ajuns să i se desprindă de pe buze. Faulques a condus-o până unde Începea poteca, a strâns mâna Întinsă și a rămas pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Andromaca - Îmi amintește de cum m-am despărțit de nevasta mea. Are haz, nu? Paradoxurile vieții. Plângea fiindcă Îi era teamă că aveau să mă omoare, și de murit a murit ea. Cu copilul. Iar eu sunt aici. Markovic a repetat gânditor „iar eu sunt aici,” și a rămas cu ochii la cele trei chiștoace puse de Faulques pe masă. A stat așa un moment, absorbit, apoi și-a atins nasul. E adevărat, a spus. Mi-am luat libertatea să vin azi-dimineață
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și eu. Dat fiind că ai făcut ce-ai făcut din viața mea, mi-am putut da seama ce rol jucăm fiecare În acest tablou. În realitate, Îți sunt recunoscător, chiar foarte. A tras de mai multe ori din țigară, gânditor, apoi s-a ridicat și s-a apropiat de frescă. — Și am mai Învățat și alte lucruri, a adăugat. De pildă că, odată făcut, un lucru nu mai poate fi schimbat, nici dres. Nu rămâne decât să plătești prețul. Căința
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ceea ce urma să se Întâmple se Întâmpla de patru sute cincizeci de milioane de ani. Era ceva la fel de comun ca viața și universul. Și era târziu pentru orice, a mai gândit. Mai ales pentru el. Vocea lui Markovic a răsunat stinsă, gânditoare. În loc să stea de vorbă, părea că-și exprima un gând cu glas tare. Farul și-a arătat iar conturul, În racursiu. Croatul se ridicase un pic. - Când am venit să te caut, domnule Faulques, Îmi spuneam că o să omor un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ar fi redundantă. Atunci de ce oare tradiția (dovedită a nu respecta logica) pare atît de austeră, iar gnosticii antitradiționali, a căror logică este aproape impecabilă, par atît de fanteziști? Deoarece narațiunea mitică este o secvență bazată pe alegeri multiple, iar gînditorii gnostici (cei care Împărtășesc cele două premise, ori mai degrabă refuzuri, menționate mai Înainte) se dovedeau capabili, cel puțin pentru o vreme, să completeze nu doar una, ci toate căsuțele libere. Către Începuturile Islamului, Gnosticii fuseseră epuizați, expulzați din istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
putea fi posibile Într-o lume paralelă. Ar fi totuși arbitrar să-i atribuim lui Ioan de Lugio această Înțelegere de tip protestant a tăcerii lui Dumnezeu. Trebuie să ne mulțumim, prin urmare, să observăm că cel mai profund dintre gînditorii cathari a activat una dintre cele mai puțin probabile opțiuni ale exegezei inverse, și anume inversarea inversării: Biblia este absolut falsă În privința acestei lumi (inversare extremă), dar este absolut și În mod literal adevărată În privința unei alte lumi (inversare extremă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
engleză, modernitatea nu este scena victoriei finale a gnosticismului, ci, dimpotrivă, a izgonirii lui finale. Reversul ar fi avut loc În acea epocă a „teologiei științei” (cum o etichetează În mod strălucit Amos Funkenstein 44), secolul al XVII-lea, cînd gînditori ca Descartes și Leibnitz au dezbătut - și au respins - ideea că Autorul acestei lumi ar fi un „mare Înșelător” (deceptor potentissimus). Critici față de precaritatea poziției lui Blumenberg au fost numeroase, și Amos Funkenstein, printre alții, a demonstrat că filozofia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
capabil; capete; car; care?; carte; caută; cămașă; căpătîie; căpitan; căpos; centru; chef; chel; chipiu; cîine; coafură; comandă; conduce; conștiință; creastă; cugetare; cunoștință; dă; decizie; dezgolit; mă doare; dovleac; drum în viață; durere de cap; encefal; eu; fără; fes; fire; gîndac; gînditor; gît; gleznă; greu; head; idei; importanță; inovare; intelectual; interes; isteț; înaintaș; încăpățînat; îngîmfat; îngrijit; învățat; judecată; lan; laudă; limpede; linie; de linie; listă; logic; look; lume; de lume; mansardă; medicină; meditare; memorie; migrenă; de minte; mintea; mintios; mîini; mînă; monedă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mari; buze rujate; cafea; de cafea; caiet; călătorie; cale de acces; cărnoasă; căscată; cavitate; cavitate orală; cer; ciocolată; ciupercă; cîntă; clanț; cod; control; conversație; copil; curbă; dantură; deal; deschidere; deschisă; dinții; discurs; esențial; exprimare; ființă; film; fruct; frumos; frumusețe; gingășie; gînditor; gît; greșeală; groapă; gros; gură; guriță; gustoasă; hrănitoare; interes; intră; intrare; izvor; îmbucătură; kiss; largă; leu; leului; libertate; limbaj; lume; lumi; lup; mai; matur; maxilar; măsele; mesteca; a mesteca; mestecă; miere; mimică; minciună; pentru minte; miros; mîncare mîncat; moară; mor
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
burlac; caiet; canapea; capră; cerșetor; cîteodată; comoditate; complacere; confortabil; copac; cuminte; da; dansator; dați-i o palmă; degradat; dezgust; dimineața; dimineață; dormire; fără energie; eșec; evitare; fericit; filme; firav; flori; fără folos; frate; fricos; frunze; furios; gaură; gazdă; în general; gînditor; gospodar; greierul; greu; fără griji; guraliv; hain; hapsîn; hopeless; hoț; hoții; idiot; ignorant; ignoranță; inactiv; insuportabil; Ioneluș; iresponsabil; isteț; împuțit; înfometat; jalnic; judecată; lama; laș; lecție; lenevi; lenevie; lenoasă; lepră; leu; lipsă de motivare; lucru; fără lucru; maimuță; maimuțică; melc
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
bucate; bucurie; bunătăți; a bunicii; cadou; căruță; chei; ciobănaș; cîmp; colaci; colb; colind; colindat; colindă; comunism; copil; coș; culori; cusută; deget; degrabă; demult; desagă; drumeții; duce; eu; excursie; fată; față; fermecată; folclor; fund; furt; galbeni; geacă; geantă mică; geantă veche; gînditoare; greu; greutate; de haine; harnic; interes; înaltă; încăpătoare; îngrijorat; învelit; lapte; a lăsa; loc; luneca; magazin; mamaia; material; mătase; mereu; în mînă; mîner; moldovean; moș; Moș Crăciun; mult; muncă; murdară; naționalitate; nasol; neam; nefericită; neîmplinită; nevoi; nevoie; nuci; obicei; obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ardoare; aspirație; aventură; aviator; avioane; cu avionul; barză; calm; în cer; cioară; cișmea; cîștig; coboară; cocor; codru; concediu; cosmos; creion; curat; curiozitate; decolez; deget; deltaplan; departe; descătușare; descoperire; drum; elicopter; Emirate; emoții; euforie; extaz; fidelitate; fly; frică; fulg; gaz; gînd; gînditor; cu gîndul; gînduri; grație; greu; hulub; iarbă; incredibil; inevitabil; infinit; Italia; înalturi; înălțător; înălțime; început; îndelung; îndelungat; îndepărtare; îndepărtat; lacrimi; libertate/cer; limonadă; magie; peste mare; măreț; mers în aer; mîndrie; nădejde; necontenit; de nedescris; nemărginire; noroc; panică; papagal; cu
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]