KorAP: Find »[drukola/base=găleată & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...62 63 64 ...102 >

2,545 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

cât pe ce să te omor astă noapte... MACABEUS (Continuă operațiunea cu sticlele.): Și? Ai adormit? PARASCHIV: Da... MACABEUS ( Reașază câteva cioburi.): Din moment ce nu m-ai omorât... (Sparge o sticlă.) aș putea spune că mi-ai salvat viața... PARASCHIV (Aruncă găleata și se agață și cu cealaltă mână; MACABEUS prinde găleata din zbor.) MACABEUS: Așa! Acum ai tot ce-ți trebuie. PARASCHIV (Scuipă în direcția lui MACABEUS.): Lepră! MACABEUS: Vorbești urât... (Își aprinde o țigară; aruncă fumul spre tavan.) Vorbești foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
operațiunea cu sticlele.): Și? Ai adormit? PARASCHIV: Da... MACABEUS ( Reașază câteva cioburi.): Din moment ce nu m-ai omorât... (Sparge o sticlă.) aș putea spune că mi-ai salvat viața... PARASCHIV (Aruncă găleata și se agață și cu cealaltă mână; MACABEUS prinde găleata din zbor.) MACABEUS: Așa! Acum ai tot ce-ți trebuie. PARASCHIV (Scuipă în direcția lui MACABEUS.): Lepră! MACABEUS: Vorbești urât... (Își aprinde o țigară; aruncă fumul spre tavan.) Vorbești foarte urât și din cauza ta trebuie să vorbesc și eu urât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
încet... MACABEUS: Cât de încet? PARASCHIV: Dumnezeu e ca picătura din sticlă... Pare că nu mai e, dar dacă știi să aștepți îți umezește fundul paharului... MACABEUS (Chinuit, obosit dintr-o dată, într-un fel de transă; reașează scara, îi aruncă găleata lui PARASCHIV.): Nu mai vreau să aștept... Du-te și adu apă... Apă multă... (PARASCHIV deschide chepengul și dispare.) De ce să aștepți? Se scurge prea încet... Mult prea încet... (Se întinde în culcuș; se scarpină; mormăie; se răsucește; se ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
privește în tăcere câteva zeci de secunde; scârbit.) Vax! (PARASCHIV apare, speriat, în deschizătura din tavan; coboară repede câteva trepte, stropind cu apă în jur, trântește capacul, se asigură că e bine închis și se așază pe scară, epuizat, cu găleata între picioare, are fața răvășită.) PARASCHIV: Ne-au prins! (Respiră greu, agitație.) MACABEUS: Ce? PARASCHIV: S-a zis! (Gâfâie.) Gata! MACABEUS (Iritat, se ridică într-o rână.): Ce e? PARASCHIV: Au început să ne caute. MACABEUS: Cine? Ce? (Sare de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
un foc mare... MACABEUS: Vino jos! PARASCHIV: Nu! Au să ne spânzure. MACABEUS: Vino jos! (Urlând.) Vino jos, n-auzi? (Îl apucă brutal și-l trage, răsturnându-l pe scară și rostogolindu-l, în așa fel încât jumătate din conținutul găleții să poată fi salvat.) Vino, mă, aici... (Îl prinde de urechi și-l privește în față.) Umbli cu tâmpenii? PARASCHIV: Jur! MAOABEUS: Pe mine? PARASCHIV: Du-te și te uită. Au făcut foc. MACABEUS: Pe mine vrei să mă prostești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cu tâmpenii? PARASCHIV: Jur! MAOABEUS: Pe mine? PARASCHIV: Du-te și te uită. Au făcut foc. MACABEUS: Pe mine vrei să mă prostești? (Îl lasă brusc, PARASCHIV cade.) Pe mine! (Pentru sine.) Pe mine! Se apleacă și bea apă din găleată.) Poate pe tine! (Bea.) Pe tine te caută! PARASCHIV: Ba pe tine! Ai să fii spânzurat! Iar eu am să te țin de picioare... MACABEUS (Își revine, râde.): Nu fi bleg. Nu ne caută nimeni. N-are cum să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
variante ale aceleași teme, cântă, se oprește, se gândește, iar cântă. MACABEUS sforăie. PARASCHIV se oprește, îl privește o vreme, se ridică, bea apă, se așază, cântă. MACABEUS ( În trezire.): Brrr! (Clepfăie.) Apă! PARASCHIV (Lasă trompeta jos, se duce la găleata cu apă, umple o ceașcă, i-o duce lui MACABEUS.): De ce ne caută ăștia? De ce? MACABEUS (Bea sufocat.): Ua! (Pentru sine.) Apă... PARASCHIV (Se duce, umple din nou ceașca și i-o aduce lui MACABEUS; în ultimul moment se răzgândește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
căzut de fazani. MACABEUS: Cum? PARASCHIV: Arm rămas ca proștii, aici. Le cădem în labă. MACABEUS: E-e! (Pauză.) Eu mă duc. Își răscolește printre lucruri și-și scoate un revolver; îl armează.) PARASCHIV: Mai gândește-te. MACABEUS: Prostii! Dă’ găleata! PARASCHIV: Mai stai. Poate că se trezește și pleacă. MACABEUS: Dă’ găleata! (Furios.) Nu-mi place să-l țin pe ăla... pe cap... PARASCHIV (Se ridică, îi întinde găleata.): Ai să crapi. O să-ți crape capul. MACABEUS: Și? PARASCHIV: Nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cădem în labă. MACABEUS: E-e! (Pauză.) Eu mă duc. Își răscolește printre lucruri și-și scoate un revolver; îl armează.) PARASCHIV: Mai gândește-te. MACABEUS: Prostii! Dă’ găleata! PARASCHIV: Mai stai. Poate că se trezește și pleacă. MACABEUS: Dă’ găleata! (Furios.) Nu-mi place să-l țin pe ăla... pe cap... PARASCHIV (Se ridică, îi întinde găleata.): Ai să crapi. O să-ți crape capul. MACABEUS: Și? PARASCHIV: Nimic. MACABEUS: Te temi să nu rămâi singur? PARASCHIV: Da. MACABEUS (Efuziv.): Zău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
un revolver; îl armează.) PARASCHIV: Mai gândește-te. MACABEUS: Prostii! Dă’ găleata! PARASCHIV: Mai stai. Poate că se trezește și pleacă. MACABEUS: Dă’ găleata! (Furios.) Nu-mi place să-l țin pe ăla... pe cap... PARASCHIV (Se ridică, îi întinde găleata.): Ai să crapi. O să-ți crape capul. MACABEUS: Și? PARASCHIV: Nimic. MACABEUS: Te temi să nu rămâi singur? PARASCHIV: Da. MACABEUS (Efuziv.): Zău? Puiuțule... (Îl ciupește de bărbie; PARASCHIV se retrage umilii și furios.) De ce nu mi-ai tăiat gâtul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
săptămâni... nici n-am dormit niciodată... HAMALUL: Deloc? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Deloc. HAMALUL: Și ce făceați? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nimic. Călătoream. Ascultam cum plouă. Dacă stătea ploaia, mă așezam pe o piatră și aruncam cu boabe de porumb într-o găleată cu apă. Puteam să stau zile întregi, așa, cu boabe de porumb lângă mine și cu o găleată plină cu apă. Aruncam boabele, ascultam cum cad în apă și atât... Când simțeam că prin apropiere trece o ploaie... că trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
PLOAIE: Nimic. Călătoream. Ascultam cum plouă. Dacă stătea ploaia, mă așezam pe o piatră și aruncam cu boabe de porumb într-o găleată cu apă. Puteam să stau zile întregi, așa, cu boabe de porumb lângă mine și cu o găleată plină cu apă. Aruncam boabele, ascultam cum cad în apă și atât... Când simțeam că prin apropiere trece o ploaie... că trebuie să vină vreo ploaie... mă ridicam și plecam înaintea ei... Călătoream apoi prin ploaia aceea până când se sfârșea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

cutii, lighene crăpate, pungi, înghețat bocnă, pământul nu poate primi și nu poate ascunde nimic și până la vară când or răsări buruienile, istoria se oglindește mai departe în geografia patriei. Femeia care învârte în mămăligă trage ceaunul de pe foc, apucă găleata de zoaie și crăpând ușa, o zvârle în șănțulețul de scurgere săpat printre câteva lespezi. Firișorul argintiu de gheață de pe fundul șanțului e înecat de viitura care pornește la vale câteva capace de plastic, ghemotoace de praf cu fire de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
ga-lop... Atașatul Plainjones e plictisit. Plictisit și mahmur. Și sătul până peste cap de colțul ăsta uitat de lume, îi vine să... Să ce? I-au ajuns moldovlahii la os, numai aseară, de pildă, a trebuit să care apă cu găleata de la cișmeaua din Piața Latină, după ce s-a ars pompa, a câta oară? S-a oprit curentul, și de câte ori se oprește, se arde pompa. Cine știe de ce! Nimeni nu știe! Nimeni, nimeni în țara asta nu știe cum funcționează, totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
banii dați și cu ochii scoși, cum se spune pe la români, știu ei bine de ce. Iar acum, poftim, e aproape patru, în loc să se ducă și el la casa lui, că mai are de cărat până la etajul cinci vreo douăzeci de găleți dacă vrea să facă și baie, și trebuie, că diseară e mare dineu nu mai știe nici el unde, ori la palatul patriarhal ori la palatul parlamentului, în orice caz uite că e patru și trebuie să stea și după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
bine cu chimia. Nu putem să le dăm un simplu obiect din fier ruginit, îmbătrânit pe cale corozivă. E nevoie de ceva mai sofisticat. Pe vremuri, la voi la observator exista o cameră, o cămăruță mică-mică, un depozit de mături și găleți, de fapt. Mai există? Cred că da. Nu s-a mai clintit nimic pe la noi în douăzeci de ani. De ce n-ar fi? Atunci totul e-n regulă. În cămăruța aia se ascunde un secret. De fapt n-o să mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659

era într-o uniformă pusă la punct și că era mai mic și mult mai slab decât mine îmi dădea de bănuit că avea undeva la el o armă - foarte posibil un pistol. În clipa următoare s-a ridicat de pe găleată, arătându-mi prin felul cum se clătina cât de beat era. Până să se ridice a răsturnat și găleata. — Ai avut vreodată coșmaruri cu mine, Campbell? m-a întrebat el rânjind. — De multe ori, am zis. Era firește o minciună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
dădea de bănuit că avea undeva la el o armă - foarte posibil un pistol. În clipa următoare s-a ridicat de pe găleată, arătându-mi prin felul cum se clătina cât de beat era. Până să se ridice a răsturnat și găleata. — Ai avut vreodată coșmaruri cu mine, Campbell? m-a întrebat el rânjind. — De multe ori, am zis. Era firește o minciună. — Te surprinde că n-am adus pe nimeni cu mine? continuă el. — Da, am spus eu. — O mulțime de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

-o, alintând-o cu buricele degetelor. - Și ce-a făcut... L-a găsit dimineața spânzurat în beci. Nevastă-sa l-a găsit. Totolea îi zicea omului ăla. Lăsase și caneaua de la butoi deschisă. Un butoi de treizeci și două de găleți. Vă dați seama câte vedre de vin au pierdut ai lui Totolea la revoluție! Ce-a fost la gura lor... Bătrânul oftă. - Neamul lui Nisip a fost cu politica veche. A dat și un martir pentru democrație. Teofil Nisip, candidat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
în cămăruța lui. Mobilul sună de câteva ori, apoi se opri brusc. Bătrânul privea prin ușa larg deschisă a cizmăriei dincolo, peste străduță. Forfota obișnuită a unei dimineți de vară. La pâine se formase coadă. Nu venise mașina. Bătrâna cu găleata de prune, chircită pe trotuar, cântărea unei fetișcane câteva fructe într-o plasă de plastic roăie, cu chipul prefectului Soporan imprimat. Și sloganul lui electoral: „Cu mine veți trăi bine!“ Țiganca de alături își agita eșarfele date la „juma de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
printre care un dezinfectant cu microunde și o instalație de determinat cantitatea de freoni din cabine. Își puse apoi un fel de mască chirurgicală, o botniță verde care îi acoperea gura și nasul. Instală și furtunul gros, aspersor. Luă o găleată albă cu o soluție albastră și, cu o bidinea mare, groasă, păroasă, stropi, cu gesturi largi, generoase, primele două cabine. Parcă le binecuvânta. Instalația de dezinfectat cu microunde nu funcționa. Scosese totuși mașinăria aceea pentru că așa cerea protocolul și, în caz că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
video... Cine a fost, mă, tâmpitul ăla? Vrginel nu-i răspunse. Urmărea, cu atenția cu care privești desfășurarea unei pantomime postmoderne, încercând să-i descoperi metaforele absconse, cum Biluță așează torsul lângă celelalte două mâini retezate. Se duce și ia găleata cu soluție albastră și cu bidineaua mare, păroasă, stropește cele trei ciozvârte cu gesturi largi, de mitropolit sfințind Podul de Flori de la Oancea, peste Prut, spre frații din Cahul. - Că eu nu văd nimic, Vergilică. Domnul de trecu p-acilea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
și mi s-a arătat din nou. Nu știu dacă l-ai văzut și tu. Verginel nu-l asculta. Parcă îl vrăjise Biluță, cu gestica lui înceată, tacticoasă, ca într-un fel de dans. Își muie și Biluță mâinile în găleata cu zeamă albastră, apoi luă un prosop vișiniu din cabină și se șterse îndelung, aproape râgâind de plăcere. Scoase din torpedoul mașinii un pachet înfășurat într-o pagină de ziar și începu să înfulece din bucata mare de pâine, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

Fluturi! Și Arhipelagul Bonarp, cu vulcanii și atolii! Vezi, Samuel, nu?” Îi plăcea să-l tachineze, știind că lui îi lipsește imaginația și că asemenea manifestări creative îl fascinează și îl uimesc. Așezat pe un scăunel, Samuel amesteca placid în găleata cu vopsea. Albastrul și albul se combinau în spirale grațioase, creând un reconfortant bleu ciel. Când Margareta se va plictisi de varul căzut, va începe să vadă lucruri și în găleată. Anticipând asta, Samuel încerca fără succes să i-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
uimesc. Așezat pe un scăunel, Samuel amesteca placid în găleata cu vopsea. Albastrul și albul se combinau în spirale grațioase, creând un reconfortant bleu ciel. Când Margareta se va plictisi de varul căzut, va începe să vadă lucruri și în găleată. Anticipând asta, Samuel încerca fără succes să i-o ia înainte. Ea îl întrebă ceva, el răspunse în doi peri, concentrat pe o gazelă descrisă de două linii sinuoase, care dispăru în secunda următoare. Gazele în vopsea, ce porcărie. Ca și cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]