4,792 matches
-
și-o formase despre această planetă era poate prematură, dar nu renunța la ea. Peisajul acesta neguros și mohorât nu prezenta nici o pată de culoare aprinsă și primitoare. Nici urmă de albastru, de verde, doar o pătură tristă de un galben mat, portocaliu trist și cenușiu. Nimic nu înveselea ochiul, nu încălzea inima, nu liniștea sufletul. Aerul părea rezultatul respingător al unei experiențe chimice nereușite; solul avea culoara unei nave cosmice industriale. Lui Lambert îi fu milă de orice ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pe pasarela pustie. Nu voia să se gândească în gol. Era mai bine sâ muncească decât să-și roadă unghiile... 4 Cu cât urca mai mult soarele pe firmament, culoarea roșie a atmosferei se dilua treptat. Acum era de un galben murdar, mucegăit, aducând vag cu razele soarelui pământean. Și totuși această ameliorare sensibilă era binevenită. Furtuna se mai potolise, iar praful omniprezent începea să se așeze. De când părăsiseră nava, cei trei exploratori abia acum reușeau să vadă la vreo zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Bistrița-Năsăud, Caraș-Severin, Hunedoara, Gorj și Vîlcea), avînd la cealaltă extremă „bastioanele agriculturii de stat” din Dobrogea, Călărași, Buzău, Brăila și Timiș. O altă hartă, în care ponderea populației active în agricultură la nivel de comună este prezentată în nuanțe de la galben spre verde, arată precum o pădure în plină vară. „începînd cu 1990, structura recentă a fluxurilor interne (de migrație) arată trei faze, cu un fenomen puțin așteptat - «replierea» orășenilor spre sate : 1) pînă în 1995, o creștere a mobilităților între
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
noastre. Totul era cu-atît mai dezolant cu cât așteptasem primăvara ca pe o renaștere după infernul iernii. Lăsasem baltă paltoanele grele și, sub soarele umed și strălucitor, învîrtejiți în mirosul acela de cruditate, până și lepra atelierelor de pe Venerei, și galbenul de closet al școlii Silvestru ni se părea că au farmecul unei lumi noi și curate. Din curți auzeai tropot de copite, iar granitul lucios al caldarâmului începea să reflecte strâmb albastrul cerului; în locul beznei prin care-o condusesem toată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mici, înfățișînd, prin mulaje vopsite grosolan, viața în cambrian, silurian, devonian (doar niște forme subacvatice, greu de identificat, un soi de moluște cu cochilia conică, nerăsucită, și cu tentacule la bot, apoi un soi de știuleți de porumb de un galben nenatural, prinși de fundul oceanului cu pedunculi subțiri), carbonifer, permian, triasic, jurasic, cretacicul cu reptilele lui caraghioase (Gina se strâmba de râs privind "marele" Tiranosaurus rex, de vreo cincisprezece centimetri înălțime), miocen, pliocen, cuaternar (mamuți înzăpeziți în peisaje apocaliptice, față de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îi apăreau atât de des în vise (și eu am visat de mai multe ori, de atunci, fluturi uriași, multicolori), și-mi arătă niște exemplare cu aripile mai mari decât o palmă de om, de un azuriu electric sau un galben palid, mătăsos, terminate în coadă de rândunică sau în capete de cobră: viermi cu aripi somnoroase.Unii erau pufoși ca plușul, alții translucizi ca sticla. Gina deschise un insectar și, scoase, înfipt în acul său, cel mai mare fluture, țin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ce ai scris. Ești eseist? Locul tău e acolo, între Petros Haris și Camus, și trebuie să îmbraci straie cernite. Ești politolog, atomist, biolog cu ceva idei originale, sociolog, antropolog? La "Idei contemporane". Ai dreptul să-ți alegi culoarea, de la galben ca lămâia până la violet ca panseaua. Ești ceva nedefinit, romancier necunoscut sau prea cunoscut, pedagog? Volum separat, cu toate avantajele și dezavantajele. Ești inginer constructor, profesor de rezistența materialelor, cazangiu, matematician? Regretăm. Doamna care locuiește în garsoniera aceasta nu te
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
închipuiam că aș putea trăi toată viața în cabina aceasta, având grijă de Zizi și spunîndu-i tot felul de povești și de poezii. Bordul camionului era spart, desprins. Câte un cadran atârna de două fire izolate în fâșii de plastic galben, altul avea geamul spart și îi puteam mișca acul indicator cu degetul. Doar cadranul kilometrajului rămăsese la locul lui, deși vibra și el în toate direcțiile, ieșit din șuruburi. De altfel, era singura piesă a camionului care mai funcționa. După ce
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
observasem că în cameră era atât de întuneric încît mai vedeam numai suprafețele lucioase: buza alburie a unui pahar de pe masă, ochii purpurii ai alungitului, colțurile rotunjite ale sobei. Fâșia de geam mat a ușii se lumină brusc într-un galben murdar: tanti Aura aprinsese dincolo lumina. Acum ne striga cu vocea ei pătrunzătoare, graseiată: trebuia s-o admirăm pe "doamna Bach" gătită într-o fantastică rochie albastră cu model imprimat: crenguțe de cireș înflorit. Eram pitică pe lângă sperietoarele cu gesturi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Carmina. Nici nu s-ar fi putut să nu fie ele una după cealaltă, cu culori atât de asemănătoare. Verdele, culoarea din mijloc, i-a căzut Puiei, care chiar o merita prin limpezimea verde, puțin perversă, a ochilor ei. Cu galbenul s-a pricopsit, cu totul aiurea, Ester, care s-a strâmbat de cum a citit: sigur că ei i s-ar fi potrivit numai roșul, ar fi fost Regina Roșie din cap până-n picioare, dar așa a fost să fie. Galbenul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
galbenul s-a pricopsit, cu totul aiurea, Ester, care s-a strâmbat de cum a citit: sigur că ei i s-ar fi potrivit numai roșul, ar fi fost Regina Roșie din cap până-n picioare, dar așa a fost să fie. Galbenul era singura culoare pe care n-o putea suferi. Totul părea să fie împotriva bietei mele prietene. Și ăsta a fost doar începutul. Garoafa a tras oranjul, culoare țigănească, fie vorba-ntre noi, ceea ce ne-a făcut să pufnim în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și rece. Îl împodobisem ca pe un pom de Crăciun cu panglicuțe și-i pusesem coronițe de flori, ca niște inele, pe toate degetele. Ester, care avea să fie în acea zi regină, refuzase cu încăpățînare să se îmbrace în galben. I-ar fi stat și caraghios, ce-i drept, în schimb, își adusese, cine știe de pe unde împrumutate, o umbreluță de dantelă galbenă, cum nu văzusem nici una din noi niciodată, și un evantai rabatabil, cu care-și ascundea jumătatea de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
familii prietene în Calcutta, unde îmi petreceam și eu serile și cu ale căror fete ieșeam săptămânal la dancinguri. Acestui Harold încercai să-i descriu ― mai mult pentru lămurirea mea decât a lui ― brațul gol al Maitreyiei și straniul acelui galben întunecat atât de turburător, atât de puțin feminin, de parcă ar fi fost mai mult al unei zeițe sau al unei cadre decât al unei indiene. Harold se bărbierea în oglinda cu picior de pe măsuța lui. Văd și acum scene: ceștile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o nestemată verde-neagră în forma unui cap de șopârlă, străbătută în creștet de o geană sângerie. Începu să-mi explice inelul. Va fi lucrat după ceremonialul căsătoriei indiene ― din fier și aur ― ca doi șerpi încolăciți, unul întunecat și altul galben, cel dintâi reprezentând virilitatea, celălalt feminitatea. Piatra o alesese ea dintr-o grămadă întreagă, adunată din strămoși și păstrată în sipetul d-nei Sen, N-avea nici un preț, și nimeni nu putea spune că a furat-o luînd-o fără știrea mamei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de lut. Apoi, Moșu a visat comoara de mic copil, acum optzeci și mai bine de ani. Dar când m-am apucat să număr galbenii, am văzut că cei mai mulți sânt noi. Am găsit unii din 1911. Am găsit și un galben grecesc din 1913... Voiam să spun: "Asta înseamnă că sânt două comori...", când am auzit o salvă de artilerie, foarte aproape. Am tresărit amândoi, și au tresărit și ceilalți. Am întors toți capetele spre vale. - Ce zici, Marine? strigă Popa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și m-am întins în pat. Știam că atât îi era de ajuns ca să mă urască și mai tare. După ce ea a ieșit, m-am ridicat din pat, mi-am clătit gura acrită și obrazul pe care se uscase ceva galben, apoi m-am întins la loc, înapoi, și, de teamă să nu adorm, m-am uitat la vrejul de iederă care taie fereastra în două. Totul ar fi putut fi evitat, m-am gândit atunci, cât stăteam în pat. Totul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
însă nu grădina - cu tot covorul de frunze galben-verzi, smulse de torentele de ploaie-, ci modesta noastră perdea de iederă care îmbracă zidul casei și întreaga terasă în culori cu nuanțe de-a dreptul divine - roșii, portocalii, verde striat cu galben. Cum să poți crede că această frumusețe a înflorit din apropiata desfrunzire și moarte ? Sau că, oricând, pe cerul limpezit, pot apărea deodată ucigașele Taube ? Margot a venit să se așeze alături de mine, cu acea nouă expresie de melancolică resemnare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Hattie începură să zburde ca niște școlărițe în vacanță, râzând în gura mare, probabil că de el. Regreta că acceptase să vină. Nu era adevărat că priveliștea îi amintea de Donegal, acolo marea e de un albastru deschis și uscatul galben pal și sidefiu. Donegal are o paletă mult mai variată de culori. Dar, probabil, nu o să revadă niciodată Donegal. Îl văzuse pe Brian observându-l cât de vârtos se dăduse la băutură. Își spuse: „Luni și luni de zile abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-vă de mână! Atenție la sârme! Se supuseră pe loc energiei poruncitoare ce venea din culise, căutându-se cu înfrigurare unul pe altul cu mâinile întinse. Lucian observă abia atunci că fiecare era îmbrăcat într-o altă culoare bleu, vernil, galben, crem și rozul rochiei lui, toate laolaltă precum creioanele colorate orânduite după culorile curcubeului în cutia proaspăt primită în dar de Crăciun. Un hohot de râs se ridică din sală atunci când, la un pas înaintea lui Lucian, îngerul galben se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fiindcă Alin Pivniceru, primul din șir, intrase în scenă săltăreț, așa cum de bună seamă cerea rolul, în timp ce Mirel Poenaru venea în urma lui cu pas poticnit, înghețat de trac, abia reușind, tras de Alin și împins de la spate de îngerul în galben, să pună un picior înaintea celuilalt. Ceata Domnului suntem.. Am venit în Noaptea Sfântă... Lângă voi să-ngenunchem... Pe când cerurile cântă. Se opreau alături de Moș Crăciun unul lângă altul, ținându-se de mână și cântau. Apoi tot cântând, cu Alin
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
urmă rămăsese Alexe din ultima lecție a abecedarului, băcanul cel cu inima bună și ochii din două linioare negre. Și încă și mai departe rămăsese Zamfir, cel cu poalele cămășii în flăcări, sărind peste focul de pe culmea delușorului conturat cu galben. Damian era și acum primul care răspundea la întrebările puse de Doamna, prompt, c-un zâmbet de satisfacție neascuns. Premiantul de anul trecut. Între colțul ochiului și vârful sprâncenei subțiri, un loc neobișnuit de înalt și arcuit spre tâmplă îi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în zăpada călcată în picioare din mijlocul trotuarului. Că doar nu era s-aștepte până ce-i dispar din cale doi mucoși de doișpe ani, abia intrați la gimnaziu. Cei doi purtau, ambii, matricolă pe brațul stâng. Așa era regula. Scris galben pe fond bleumarin. Doamna directoare Bruda ieși din curtea Școlii de Fete, pe poarta dinspre Primărie, unde era anexa cu atelierul de croitorie. Și, înaltă, masivă, bățoasă, cu o blană de vulpe în jurul gâtului, trecu la doi pași de Daniel
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de jos legăturica cu pești și a ieșit în hol. Ochii i-au căzut pe un afiș de pe perete, pe care nu-l remarcase până atunci. Ceea ce îți sărea în ochi acolo era o explozie violentă numai zig-zaguri în roșu, galben și alb pe un fond negru. O explozie care aproape că îi smulsese din cot mâna unui tânăr care făcuse imprudența să ridice de jos de pe trotuar un stilou pe care îl crezuse pierdut de cineva. Era de fapt un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
centri de forță macrocosmică, cu culori, forme, dimensiuni, străluciri invizibile din punct de vedere fizic. Cele 7 ciacra principale sunt: De asemenea, ciacrele se referă la centri de forță psihică, centri simbolici, distribuiți de-a lungul corpului: -unu - un pătrat galben cu un elefant, elementul pământ; -doi - masculin/feminin, elementul apă, lună; -trei - la nivelul plexului solar reglează sistemul digestiv; -patru - centru între cele șapte niveluri, locul inimii; -cinci - la nivelul faringelui, un triunghi strălucitor; -șase - faimosul „al treilea” ochi, implică
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
De pildă, pasărea, de obicei în zbor, solitară sau în stoluri, numită generic sau prin referire la diferite specii (grauri, prigorii, mierle, ciori, porumbei), apare frecvent, într-o cromatică bogată (o stranie pasăre neagră; pasărea albastră; o pasăre, de-un galben / Miraculos), încărcată de sugestii, susținute adesea și prin determinanți adjectivali (straniu, miraculos etc.). Alteori, apare doar metonimic: triluri ce se-nfioară; cântătoarele etc. Dar și insectele, fluturi, albine, furnici, punctează cu grația lor efemeră peisajele traversate de ochiul poetului, atent la
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]