15,944 matches
-
Nu-l vedeam pe colonel, ci pe sergentul Brad Filip... Atunci, în 1917... Parcă îl auzeam vorbindune când am plecat pe front în 1917: „Făceți-vă cruce copii și Doamne-ajută! Cine știe când și dacă vom mai coborî în această gară?”... „Ia loc, sergent!” am auzit ca prin vis. M-am executat, fără să-mi pot lua ochii de la colonel... N-am apucat să-mi revin din aiureală, când colonelul s-a ridicat... A pus mâna pe unul din paharele de pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ne aflam în tren, echipați de război. Destinația? Nimeni nu ne-o spus-o. Colonelul și ofițerii care ne-au instruit au urcat în primul vagon. Ordinul era să nu coboare nimeni până la capătul drumului. Numai ce am ieșit din gară și noaptea a înghițit trenul. La curbe, se vedeau doar scânteile din coșul locomotivei... În rest, nimic. Cam la două ceasuri după miezul nopții, ” ne-am oprit. Gara era cufundată în beznă... „Unde suntem, Costăchele” - am întrebat eu. „Am ajuns
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să nu coboare nimeni până la capătul drumului. Numai ce am ieșit din gară și noaptea a înghițit trenul. La curbe, se vedeau doar scânteile din coșul locomotivei... În rest, nimic. Cam la două ceasuri după miezul nopții, ” ne-am oprit. Gara era cufundată în beznă... „Unde suntem, Costăchele” - am întrebat eu. „Am ajuns oare la destinație?” - a întrebat un camarad. După câteva minute, căpitanul a ordonat - vine vorba - mai mult a șoptit: „Toată trupa, jos! Atenție la armament și echipament! Adunarea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în beznă... „Unde suntem, Costăchele” - am întrebat eu. „Am ajuns oare la destinație?” - a întrebat un camarad. După câteva minute, căpitanul a ordonat - vine vorba - mai mult a șoptit: „Toată trupa, jos! Atenție la armament și echipament! Adunarea, pe peronul gării!”... Când neam văzut în formație, m am uitat mai atent în jur... Costache își învârtea ochii la fel de curios ca și mine... „Costache! Ție nu ți se pare cunoscută gara asta?” - l-am întrebat eu. „Ba bine că nu. Îi gara
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Toată trupa, jos! Atenție la armament și echipament! Adunarea, pe peronul gării!”... Când neam văzut în formație, m am uitat mai atent în jur... Costache își învârtea ochii la fel de curios ca și mine... „Costache! Ție nu ți se pare cunoscută gara asta?” - l-am întrebat eu. „Ba bine că nu. Îi gara din târgul nostru, băiete!” Nu mă înșelasem... În scurtă vreme, colonelul a chemat comandanții de plutoane în biroul de mișcare al gării. Acum, să vă povestească Costache ce le-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Costache! Ție nu ți se pare cunoscută gara asta?” - l-am întrebat eu. „Ba bine că nu. Îi gara din târgul nostru, băiete!” Nu mă înșelasem... În scurtă vreme, colonelul a chemat comandanții de plutoane în biroul de mișcare al gării. Acum, să vă povestească Costache ce le-a spus colonelul... Până să cuvânte Costache, ar fi cazul să ușurăm cele ulcele de povara pe care o poartă... Între timp, am să arunc un lemn-două în sobă. Parcă altfel curge povestea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dacă moartea-i colea în față? Măcar să-i râd în nas. Ce, să-i arăt că mi-i frică de ea?”... Așa era caporalul Tânjală... În scurt timp, ni s-a alăturat unul din ofițerii care ne-au așteptat în gară. El cunoștea situația din ziua ce trecuse. „Șoseaua este interceptată de inamic și este bine păzită... Noi vom rămâne aici, să ținem sub observație tot ce este la liziera pădurii. Atenție sporită pe Poiana, unde este o infiltrație inamică. Până
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
trei picioare sub cireșul din fața casei și să aibă sub priviri mereu aceleași orătănii și cele câteva straturi de ceapă din mica lui gospodărie. Ochii lui erau deprinși să cuprindă din mersul trenului întinderile ce i se desfășurau în cale, gările cu mulțimea pestriță a pasagerilor pe care-i purta după el în vagoanele înșiruite ca un alai de nuntă. Acum se vedea ca un om de prisos, fără nici un rost. Singurul gând care îi mai încălzea inima și-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de undeva. Pe tatăl ei l-a podidit plânsul. Zile în șir n-a mai fost Costache Deleanu cel din zilele lui însorite. * Casa lui Costache Deleanu s-a umplut de pustiu. Uneori Costache își mai îneca tristețile pe la restaurantul gării, având la întoarcerea acasă privirile-săgeți ale soției, care numai purtătoare de vorbe bune nu puteau fi. În sinea ei, tot ea își zicea: ce să facă bietul de el? Și ei îi era greu. În fiecare sâmbătă, stătea cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Simona își propuse să-și petreacă primul ei concediu de profesoară în casa părintească. Îi anunță printr-o telegramă: ,,Sosesc joi, ora 23 cu acceleratul. Vă îmbrățișez, Mona!" După pensionare, tatăl ei, ca fost mecanic de locomotivă, era prezent în gară aproape în fiecare zi. Nu se putea lipsi de plăcerea de a privi trenurile care soseau și plecau din gară; în plus, își revedea și saluta foștii lui tovarăși de muncă, mecanici de locomotivă, care pe lângă binețe, ștergându-și mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
joi, ora 23 cu acceleratul. Vă îmbrățișez, Mona!" După pensionare, tatăl ei, ca fost mecanic de locomotivă, era prezent în gară aproape în fiecare zi. Nu se putea lipsi de plăcerea de a privi trenurile care soseau și plecau din gară; în plus, își revedea și saluta foștii lui tovarăși de muncă, mecanici de locomotivă, care pe lângă binețe, ștergându-și mâinile de unsori și reziduuri de cărbune, îl îmbrățișau cu toată căldura, întrebându-l de sănătate. Acum, când își aștepta fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de muncă, mecanici de locomotivă, care pe lângă binețe, ștergându-și mâinile de unsori și reziduuri de cărbune, îl îmbrățișau cu toată căldura, întrebându-l de sănătate. Acum, când își aștepta fata, se lipsi de plăcerea de a intra în restaurantul gării pentru a zăbovi ore în șir, lângă o cinzeacă, cu gândurile plecate peste dealurile și văile pe care le străbătuse cândva în viteza trenului. Când Simona coborî din vagon, el se afla chiar lângă scara acestuia. Bine ai venit acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
inginerul șef de la Trustul S.M.A. care o rugă să-i acorde câte două ore pe săptămână băiețelului său care pășise în clasa a II-a elementară. Urmă un ofițer de la unitatea militară, la care se adăugă apoi copilul șefului de gară, ca în cele din urmă să o caute doctorul Teodoru, șeful secției obstetrică și ginecologie de la spitalul orășenesc, care îi propuse, dacă timpul îi îngăduie, să-i dea câteva ore de engleză fetiței sale Beatrice. Simona nu refuză nici o ofertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
N-o să vă supărați, dar timpul nu-mi îngăduie. Sunt foarte ocupată. Totuși insist, s-ar putea să nu mai am niciodată o asemenea ocazie în viață. Vă dați seama, e ca un tren care trece o singură dată prin gara mea. De dimineață și până la ora 8 seara sunt încontinuu ocupată, domnul meu! Nu mă pot angaja, mă simt destul de obosită la sfârșitul unei zile. De la opt la nouă seara, o singură oră domnișoară, o singură oră. Vin la dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
rudele mai îndepărtate, nu încălcase aceste reguli sfinte ale bunei cuviințe. * Câteva zile în șir, Costache Deleanu umblă înnegurat. Nu-și găsea locul. Tot ce făcea i se părea a fi fără nici o noimă. S-ar fi dus la restaurantul gării să tragă o beție strașnică, dar niciodată cunoscuții sau foștii lui tovarăși de muncă nu-l văzuseră întrecând măsura. Și apoi mai era ceva, dacă-l vedeau pe două cărări l-ar fi întrebat: ,,Ce-i cu dumneata, bade Costache
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
avea s-o ducă cu ea pe cea lume și dacă se va întâlni acolo cu Costache, având o vagă bănuială că toate cele făptuite pe pământ sunt iertate, îi va spune, poate. Poate nici acolo... * Când Simona ajunse în gară, se simți strivită de cele întâmpinate acasă. Petrecu câteva ore bune pe peronul aproape pustiu, până să prindă trenul de care avea nevoie. Tot timpul, derulă filmul întâlnirii cu părinții și le dădea într-un fel dreptate. Din multele drumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
alese îngrijiri. Nu mult timp după primirea acestei scrisori, la care Simona plânse din belșug și se zbuciumase multe nopți la rând, o telegramă o anunța că mama ei decedase. Atunci își luă băiețelul în brațe și o porni spre gară, fără prea multă pregătire. Când ajunse în dreptul casei de care se simțea legată cu toate fibrele ființei ei, văzu multă lume adunată în curte. Era chiar ziua înmormântării. Auzea de dincolo de poartă glasul preotului care săvârșea probabil ultima slujbă, prohodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
despre dorința nestăvilită a mamei ei de a o revedea și despre mânia cătrănită a tatălui care nu găsea în sufletul lui loc să deschidă o poartă spre iertarea de care Simona avea atîta nevoie. A doua zi porni spre gară. Se urcă în tren și duse cu ea parcă toate durerile la care se adăuga cea mai cumplită dintre toate: pierderea mamei sale. Refuzul tatălui său de a-i îngădui să o însoțească pe mama ei pe ultimul drum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
-le pe cele care veniseră să o viziteze fără măcar o vorbă de rămas bun. Se instala în pat și asistenta îi administra o injecție care îi produse un somn îndelungat. După această întrevedere, cele două colege se îndreptară spre gară și o dată urcate în tren, se cufundară într-o tăcere din care nimeni și nimic nu le putu scoate. Duceau cu ele dureroasele impresii cu care se încărcaseră la întâlnirea cu fosta lor colegă. În câte lumi îi este dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și să-l așeze În fața sobei. Mi-am amintit de după-amiaza aceea de toamnă caldă și blândă, când m-am Întors de acasă cu sacoșele pline cu struguri, cu mere și zarzavaturi sănătoase crescute În grădina casei părintești. Drumul de la gară până În fața ușii apartamentului În care locuiam mi s-a părut nesfârșit. După ce am descuiat ușa am abandonat sacoșele pe hol, lângă cuierul cu haine, și din câțiva pași am fost lângă telefon. „Alo!”. Bună ziua. Am ajuns acum câteva minute
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Am rămas destul de confuză și contrariată, cu cele două traiste cu cărți, darul meu cel mai prețios de Crăciun, care au fost nevoite să facă “bordura “o vreme, Întrucât nu reușeam să prind un taxi care să ne ducă la gară. (Iași - Pașcani ) (După o Întâmplare reală) Vino, Doamne, să vezi... Citeam, nu știu pentru a câta oară, „Viața pe un peron”, de Octavian Paler. La un moment dat, conștientizezi prezența ta pe acest peron, rămânând o vreme nehotărât. „Quo vadis
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe același peron, strecurându-mă nevăzută, noapte de noapte, și cu sufletul ars de remușcări, caut privirea nevinovată, Înlăcrimată, a celui ce mă striga cu ani În urmă: „Mamă, ia-mă cu tine!...” Am rămas cu mâna Întinsă Într-o gară pustie; și un vânt sălbatic Îmi biciuiește năprasnic tâmpla albită de așteptare... Vino, doamne, să vezi! 28 mai 5 iunie 2013 Zi fatidică... ( Madrid, 14 martie 2004) M-am Întors după-amiază, puțin după ora 17.00, de la pensiune unde fusesem
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și lăsați-l să cânte, să vibreze, Însoțit de taina și frumusețea cuvântului! Notam undeva: "Poezia a fost și este pentru mine "aurul sufletului." Destinul m-a purtat spre locuri nevisate, și anume, spre Tulcea. La un singur pas de gară se afla Dunărea, care și-a deschis brațele spre a mă primi cum se cuvine. Aici am cunoscut adevărata iubire, adevărata dăruire și comuniune cu natura, cu pământul care asculta tăcut și răbdător zbuciumul inimii mele și pentru fiecare lacrimă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
stând de veghe Întreaga noapte, iar gândurile au făcut ocolul pământului... de mai multe ori. În ziua plecării nu eram În stare să țin ochii deschiși. O greutate ca de plumb părea că atârnă de fruntea mea. Am ajuns la gară destul de devreme. Mai aveam de așteptat cel puțin o oră. A Început să ningă și să bată vântul. Nu găseam un loc unde să mă adăpostesc. În sala de așteptare erau destui boschetari și cerșetori( nu lipseau nici țiganii). Am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
care au contribuit la această performanță, dorindu-le, totodată, activitate Îndelungată! Odată ajunsă În stradă, am inspirat aerul curat și m-am bucurat de fiecare pas făcut, avânt sufletul senin și plin de prospețimea zilei. Iată-mă În drum spre gară! După ce am coborât treptele de la „Râpa galbenă”, am zăbovit câteva minute pe o bancă pentru a-mi trage sufletul. Mersul pe jos este o adevărată Încântare, dar vine o vreme când trebuie să-ți iei un timp pentru respiro. Am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]