1,633 matches
-
ușă, ghiontindu-l în spate cu țeava revolverului. Mișcă, mă, odată! Și l-au împins brutal în tindă, de unde tata a mai scos un singur cuvânt, după care nu l-am mai auzit nouă ani de zile: Copiii!! La acest geamăt sfâșietor al tatălui meu, mama a răspuns tot cu un singur cuvânt care cumula în el toată dragostea, nădejdea și suferința unei mame obligată de-acum să facă față de una singură tuturor greutăților: Vasilică!! La strigătul ei disperat, am înconjurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care există între noi, sufletul nostru și organele noastre interne. Spaimă, din păcate, trăită, căci sunt operat de hernie la spitalul Ministerului de Interne, plasat lângă Foișorul de Foc. Vreau să uit repede acest episod. Îmi rămân totuși în memorie gemetele de durere și confesiunile unui fost plutonier din aprovizionare, operat de "varice gastrice" (se pare că este boala specifică celor care duc o viață dezordonată și excesivă în toate). În timpul nopții petrecute la terapie intensivă, plutonierul varicos rememora cu voce
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
am ochelarii pe nas), mă gândesc să strig. Însă mi se pare complet aiurea să urlu în beznă ajutor, când nu se vede și nici nu se aude țipenie de om în jur. Așa că tac și mă mulțumesc cu niște gemete înfundate, pentru că genunchiul drept începe să mă doară. Iar în clipa când dau să mă scarpin la ochi și simt că n-am ochelari, fără să mă mai pot controla, încep să scot niște scheunături deznădăjduite. Chiar atunci se aud
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pielea cât a permis zona puroiată, a spălat cu rivanol și cu spirt sanitar dar nu a descoperit cauza care a dus la infectarea călcâiului. Trebuie să menționez că această operație reușită a fost făcută fără anestezie, iar eu pe lângă gemete mai scoteam și câte un urlet. În perioada convalescenței am continuat să citesc și mă simțeam deranjat când prietenii veneau în vizită iar eu nu puteam să merg la joacă. Rana se vindeca destul de repede și la finele lunii august
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
reci și mici îi străpungeau fără cruțare ceafa, le simțea în tot corpul ei încercat cu loviturile vieții. Pentru o clipa, toate simțurile incetară să mai funcționeze. Ochii i se umeziseră, dar nu plânse. În străfundul sufletului se auzi un geamăt, iar ea îl ignora încercând să-și continuie drumul. Închipuiți-vă dragi cititori că vă aflați întro țară străină, pentru prima oară, fără a cunoaște limba, fără a ști istoria și obiceiurile acestei tări, fără a avea moneda necesară, fără
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ciocnesc de toți pereții și unii de alții de parcă ar fi bătuți cu telul de un bucătar uriaș. Ralantiul eternizează chinurile lor ; parcă ne-am uita la schingiuiții din infern. După furtună rămîn cu toții pe unde au căzut și ascultă gemetele dinozauriene ale vaporului rănit. Printre ei se află și familia Mancuso, compusă din Salvatore (Vincenzo Amato), bătrîna lui mamă, Fortunata (Aurora Quattrocchi), și cei doi fii ai lui, Pietro (Filippo Pucillo) și Angelo (Francesco Casisa), dintre care primul e mut
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
aduse un vas cu apă caldă ca să spele rana ce sângera. împreună cu mamă-sa curăță cu grijă rana, apoi freacă între degete câteva frunze de ciumăfaie și le așează cu grijă peste rana sângerândă. Lacrimile îi curgeau pe obraji auzind gemetele de durere scoase de Costache, totuși nu se pierdu cu firea și o ajută pe maică-sa să înfășoare capul rănit cu fâșia de pânză pregătită de Maria. Băiatul Gheorghiță între timp a deshămat caii, i-a legat la iesle
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de fum; − Ce știm noi, mamă, că nu se vede nimic de fum, spuse Emilia; Maricica, care era deprinsă să se descurce mai ușor în întuneric, se repezi la ușă, o deschise și ieși afară pe prispa casei. Auzi niște gemete dar nu zări nimic din cauza fumului. Se îndreptă spre gemetele ce se auzeau spre poartă și-l găsi pe Săndel cu o rană la piciorul stâng, care sângera. Strigă spre maică-sa să vină cu o bucată de pânză ca să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nimic de fum, spuse Emilia; Maricica, care era deprinsă să se descurce mai ușor în întuneric, se repezi la ușă, o deschise și ieși afară pe prispa casei. Auzi niște gemete dar nu zări nimic din cauza fumului. Se îndreptă spre gemetele ce se auzeau spre poartă și-l găsi pe Săndel cu o rană la piciorul stâng, care sângera. Strigă spre maică-sa să vină cu o bucată de pânză ca să bandajeze rana și auzi glasul lui Lențâca, dinspre colțul bucătăriei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Întreg torent de sunete prinde viață: glasuri ce vorbesc deodată, o nucă spartă, țăcănitul unui spărgător de nuci, dat apoi mai departe cu nonșalanță, treizeci de inimi omenești ce o Înăbușesc pe a mea cu bătăile lor regulate; freamătul și gemetele a o mie de copaci, armonia locală a gureșelor păsări de vară și, peste râu, dincolo de copacii ritmici, vacarmul haotic și entuziast produs de tinerii satului care se scaldă, ca un fundal sonor de aplauze furtunoase. Capitolul 9 1 Am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
emitea din pâlnia lui de alamă așa-zisele țiganskie romansî, Îndrăgite de generația mea. Acestea erau imitații mai mult sau mai puțin anonime ale cântecelor țigănești - sau imitații ale unor astfel de imitații. Calitatea de „țigănesc“ era dată de un geamăt adânc și monoton, Întrerupt de un fel de sughiț, expresia sonoră a sfărâmării unei inimi bolnave de dragoste. În varianta lor cea mai bună, produceau o notă spartă vibrând pe alocuri În operele unor poeți adevărați (mă gândesc Îndeosebi la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bâjbâind spre ea. Întotdeauna dorești să vorbești mai elocvent despre asemenea lucruri, despre multe altele care speri Întotdeauna că ar putea supraviețui captivității În grădina zoologică a cuvintelor - dar străvezii tei Îngrămădiți lângă casă Înăbușă monologul Mnemosinei cu trosnetele și gemetele lor În noaptea agitată. Suspinul lor va dăinui. Burlanul dintr-o parte a terasei se aude bolborosind constant, ca o persoană pisăloagă. Uneori, un foșnet tulbură ritmul ploii printre frunze, făcând-o pe Tamara să se Întoarcă În direcția unui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu o schimbare calitativă a regimului sovietic. Lovitura de trăsnet provocată de epurările ce-i afectaseră pe „vechii bolșevici“, eroii tinereții lui, Îi produseseră un șoc salutar, pe care nu reușiseră să i-l producă pe vremea lui Lenin toate gemetele ce răzbăteau din lagărul de muncă forțată de la Solovki sau din temnița Lubianka. Rosti cutremurat de groază numele lui Ejov și Iagoda, dar uitase complet de predecesorii lor, Urițki și Dzerjinski. Deși odată cu trecerea timpului Învățase să judece mai corect
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pământ, cu fruntea la pământ. Rămâne așa, neclintit, în tăcere, ghemuit. Boierii se uită uluiți la Ștefan și nu știu ce să creadă: "Ce face Măria sa? Se roagă? Sărută pământul? Plânge? Să plângă Măria sa?"... Tăcere... Nu se aude decât ghiogârțul lui Gherasim, gemetele, plescăitul de plăcere și mormăitul: Cotnar... Cotnar... Apoi Ștefan se ridică. Arată cerul: Acolo Sus cineva ne iubește... spune el încetișor, apoi izbucnește într-un hohot de râs nervos, nestăpânit: Fantastic!... "Vin turcii!... Vin turcii!"... "Turcii nu mai vin!"... Vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bici cu nodurele de plumb la capete. Și pe piatră lor au ajuns stropi de Sânge și fărâmituri din Trupul Domnului când îl loveau cu biciul. Au auzit și loviturile și cuvintele de batjocură și au văzut și scuipările și gemetele și toată răutatea umană dezlănțuita. Dacă vezi, te ia groază. Toate par a vorbi câte a îndurat Domnul pentru noi. L-au bătut, a fost tras de barbă și multe cuvinte josnice I sau spus. Toate parcă șoptesc tainic de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
se pare „eșec” pentru că pierduse „sursa” iubirii, prin moartea unei singure ființe, soția. O femeie simplă îl iubește, dar el o respinge brutal, agățându-se de „iubirea defunctă”. Credincioșii vin la el ca să fie consolați, dar primesc în schimb numai gemetele neputinței sale, unul dintre ei se sinucide. Drumul către iubirea Domnului fiind un drum plin de morți, eșecuri și redresări infinite, a iubi nu se limitează la o singură persoană, fie ea și o soție, drumul iubirii nu e o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
el ca la un înger salvator. «Annàmo da don Alessà! Solo lui ce pò aiutà!», era refrenul și concluzia în fața problemelor de subzistență ori a celor cu justiția. Don Alessandro se despuia de toate. Mizeria care îl înconjura îi smulgea gemete de compasiune și dădea și se dăruia fără măsură și fără rezerve. Cei cumsecade spunea despre el că e: «Numai inimă și fără cap». Și, poate, omenește vorbind, aveau dreptate. Casa lui parohială era mereu deschisă tuturor. Împărțea cu săracii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
care pot să-l dau acum. Să mă facă Isus să văd și să-mi dea milostivirea sa și să-mi dea să-i împlinesc, cu prețul oricărei încercări și suferințe, voința sfântă» (29 aprilie 1954). Biserica Mea! A fost geamătul pe care îl avea continuu pe buze, pe care îl simțea profund ca pe o lamă tăioasă care-i pătrundea în trup. Motivul profetic ce vibrează în acel geamăt are notele iubirii sale consumate pentru Biserică, a bucuriei pentru vitalitatea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și suferințe, voința sfântă» (29 aprilie 1954). Biserica Mea! A fost geamătul pe care îl avea continuu pe buze, pe care îl simțea profund ca pe o lamă tăioasă care-i pătrundea în trup. Motivul profetic ce vibrează în acel geamăt are notele iubirii sale consumate pentru Biserică, a bucuriei pentru vitalitatea operelor pe care le-a împlinit în ea, a speranței în victoria lui Cristos, căruia i-a crezut în plinătatea credinței. Capitolul XXIV O metodă educativă Stilul pedagogic Don
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nu impresioneze și să nu ne îndemne să-i aducem mulțumire lui Dumnezeu, care a suscitat în mijlocul nostru un asemenea mărturisitor al încrederii fără rezerve în cuvântul Evangheliei. Dar despre don Calabria trebuie să mai amintim iubirea sa pentru Biserică. Geamătul ultimilor ani ai vieții sale, după cum e bine știut, era precum reflexul neliniștii celui Răstignit pentru suflete. Descria atât de insistent acel suspin ca fiind glasul Domnului: „Biserica Mea, Biserica Mea“. Din această iubire pătimită pentru Mireasa lui Cristos s-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Ea plătea onorariile. Cu banii lui Cretianu, bineînțeles. Vorba e că lui Cretianu nu-i plăcea revista. O socotea prea literară și prea modernistă. Nu știu exact ce însemna modernist în mintea lui, oricum nu m-am lăsat impresionat de gemetele Sandei, care îmi transmitea insatisfacția fondatorului - cu alte cuvinte, a omului cu fondurile. După numai patru numere, fondatorul Cretianu a hotărât să nu mai dea amărâții de dolari care-i dădea. Ce credeți că s-a întâmplat? Ei bine, revista
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
vite, într-un tablou vrednic de Troyon: Era în murgul serii și soarele sfințise; A puțurilor cumpeni țipând parcă chema A satului cireadă ce greu, mereu sosise Și vitele muginde la sghiab întins pășea. Dar altele-adăpate trăgea în bătătură, În gemete de mumă vițeii lor striga! Vibra al serii aer de tauri grea murmură; Zglobii sărind vițeii la uger alerga. S-astîmpără ăst zgomot, și-a laptelui fântână Începe să s-auză ca șoaptă în susur, Când ugerul se lasă sub fecioreasca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Verlaine. Parcurile, grădinile cu havuzuri, păunii, n-au altă origine. În același timp, prin Traian Demetrescu sau direct de la urmașii lui Baudelaire, poetul adoptă funerarul sinistru, cu corbi și hohote sarcastice: Se stinse alba lampă căzând pe piatra tare Cu geamăt lung și jalnic de suflet chinuit Și umbra fu ca plumbul în turnul urgisit Iar corbii s-adunară strigând în depărtare. Ha, corbii s-adunară strigând în depărtare, Căci prada lor gătirăm din trupul prihănit Ce sta întins și rece
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai mult de șapte decenii.” (Sebastian Mocanu) Până când această oribilă nedreptate făcută legionarului român de a ne blama veșnic și a ne ține în ilegalitate într-un moment greu, când Țara răvășită de hoardele și anarhia comunistă se sufoca în geamătul durerilor, și inima istovită a românului sângerează și așteaptă? Țara are nevoie de ajutorul oricărui bun român pentru redresare și supraviețuire. Până când această miopie a nevrednicilor guvernanți? Opriți abuzul, opriți infamia, opriți minciuna, opriți defăimarea legionarului! Legionarul nu a făcut
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
iubiri cântate de părinți, murmur de izvoare și adulmecări de sânge. El va lovi pururi pe tirani, veșnici înrobitori. Cântecul legionar înseamnă o mică oază în deșertul pământesc, pururea bântuită și devastată de nisipurile iadului. Cântecul legionar înseamnă tărâm însângerat, gemete răpuse, scrâșniri pe roată, fiori de grele lanțuri din adâncimi de temniți, răstigniri ascunse, suind spre Dumnezeu. Cântecul legionar, iezăr carpatin, aghiazmă cerească ce spală obrajii biciuiți de palma nărăviților și înseninează fruntea luptătorului încrustată de loviri infame. „...Probabil, nepornind
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]