16,377 matches
-
Priveliști: "Toamna bacoviană geme-n ferestre: of..."); ecoul "tăcerii cu zumzete de roi" dintr-o poemă a lui Blaga... Al cochiliei pline de rumoarea și de întreg aleanul mării; al unei metropole,-n amurg, pe care o percepi sonor, de după geamuri sau dintr-o fereastră, - această,-n tălmăcirea lui Dan Botta, "... măsură a așteptării,/ De atâtea ori împlinite și târziu,/ Când viul din noi e dorul revărsării/ Într-un alt viu." Cât despre Sehnsucht-ul am Fenster (care provine din A II
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
Caietelor lui Malte..., referitoare la o oră de lectură în Biblioteca Națională din Paris), acel "... poet ce are o casă-n munți, tihnită. Cu sunet de clopot în văzduhul pur. Un poet ferice, vorbindu-ne despre fereastra proprie și despre geamurile bibliotecii lui, care răsfrâng, pe gânduri, o profunzime singuratică și dragă. E chiar poetul ce-aș fi vrut să fiu; căci este unul care știe multe în privința tinerelor fete ș...ț. El le rostește numele lejere, nume deșirându-se grațios
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
un tip de sordid aparte. Am vizitat două dintre hale în stare pură. Adică, neamenajate. Betonul de pe jos este acoperit, pe multe porțiuni, de băltoace. Apa, amestecată cu ulei de motor și cu noroi, formează un fel de mîzgă perpetuă. Geamuri întregi și geamuri sparte filtrează lumina soarelui sau a nopții într-un mod ciudat, îmblînzind-o parcă. O atmosferă stranie mătură întreg peisajul. Diferite unghiuri și cotloane adăpostesc puțină melancolie, nostalgie, resemnare. Resturi de șine, poate de tramvai, îmi poartă ochii
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
sordid aparte. Am vizitat două dintre hale în stare pură. Adică, neamenajate. Betonul de pe jos este acoperit, pe multe porțiuni, de băltoace. Apa, amestecată cu ulei de motor și cu noroi, formează un fel de mîzgă perpetuă. Geamuri întregi și geamuri sparte filtrează lumina soarelui sau a nopții într-un mod ciudat, îmblînzind-o parcă. O atmosferă stranie mătură întreg peisajul. Diferite unghiuri și cotloane adăpostesc puțină melancolie, nostalgie, resemnare. Resturi de șine, poate de tramvai, îmi poartă ochii peste tot și
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
un tip de sordid aparte. Am vizitat două dintre hale în stare pură. Adică, neamenajate. Betonul de pe jos este acoperit, pe multe porțiuni, de băltoace. Apa, amestecată cu ulei de motor și cu noroi, formează un fel de mîzgă perpetuă. Geamuri întregi și geamuri sparte filtrează lumina soarelui sau a nopții într-un mod ciudat, îmblînzind-o parcă. O atmosferă stranie mătură întreg peisajul. Diferite unghiuri și cotloane adăpostesc puțină melancolie, nostalgie, resemnare. Resturi de șine, poate de tramvai, îmi poartă ochii
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
sordid aparte. Am vizitat două dintre hale în stare pură. Adică, neamenajate. Betonul de pe jos este acoperit, pe multe porțiuni, de băltoace. Apa, amestecată cu ulei de motor și cu noroi, formează un fel de mîzgă perpetuă. Geamuri întregi și geamuri sparte filtrează lumina soarelui sau a nopții într-un mod ciudat, îmblînzind-o parcă. O atmosferă stranie mătură întreg peisajul. Diferite unghiuri și cotloane adăpostesc puțină melancolie, nostalgie, resemnare. Resturi de șine, poate de tramvai, îmi poartă ochii peste tot și
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
nostru, al tuturor. Venind agale spre noi, chiar de-acolo, din raiu lui, de pe plai. Venind bătrân, încovoiat, cu părul și barba albe ca spuma laptelui. Ținând-o așa, din nuntă în nuntă.[...] MAMA: își lipește fața, pe dinăuntru, de geamul televizorului și rămâne așa, uitându-se în gol. SORA: Chipul lui nu se mai șterge de pe ecran. Nici ziua, nici noaptea." Odată cu Un tramvai numit Popescu, poetul Cristian Popescu reintră în circuitul literaturii contemporane. într-o altă formă, poezia lui
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
să fie folosit ca denumire generică pentru un insecticid, eventual reactualizată prin numele unui produs mai recent: "eu așa am scăpat. Dar am dat și cu flit (raid) la greu... Dai cu Flit prin toate încăperile, pe la colțuri etc., lași geamurile închise măcar un sfert de oră" (gmclub.ro). Insecticidul Flit e un produs cu o tradiție respectabilă (Wikipedia îi explică succesul printr-o campanie publicitară celebră, din 1928; vechea cutie de Flit poate fi văzută pe pagina de net www
Flit și zacherlină by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8987_a_10312]
-
au permis să-i trateze ca pe cîini pe cei adunați acolo, se tăvălea pe jos, să culeagă mai repede acele mezeluri ale umilinței. Tot așa, cînd s-a deschis un supermarket în București, cu prețuri promoționale, s-au spart geamurile prăvăliei, la buluceală. Incidente din astea se mai petrec și în Occident, dar nu ca regulă, în timp ce la noi e de mirare cînd nu se întîmplă așa ceva. (De cînd ieșim pe stradă să petrecem Revelionul împreună, ne bucurăm cu vigilență
România lui "se dă ceva" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9017_a_10342]
-
Da, dar acum au venit foarte mulți îngeri. D.P.: Au venit, cumva, ca mijlocitori între tine și Dumnezeu? M.P.: Nu, de data asta n-au venit decât îngerii. Au venit tot felul de îngeri, care stăteau rezemați. Unii băteau în geam, iar alții stăteau rezemați de-o poartă. D.P.: Erau buni, cumsecade, sau era îngerul ăla, al morții, pe care-l tot invoci tu? M.P.: Era ăla. Era ăla, multiplicat. D.P.: Deocamdată este pașnic, este binevoitor, este cald cu tine? M.P.
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
Cînd ciocîrlia a răsunat,/ Din tunecoasa a ei camară/ Și vioreaua s-a arătat" (Vioreaua). Prezența alexandrinului clasic poate fi trecută la aceeași categorie a experimentului prozodic: "Ceriul și naltul plai senine-s făr^ de nori/ Și gerul zugrăvi pe geamuri mîndre flori" (Vioreaua de martie). în tot acest catalog de versuri "exotice", cel mai răspîndit, mai proeminent și mai reușit vers de tip italian rămîne fără îndoială endecasilabul iambic, versul sonetului petrarchist; după cum sonetele marchează, desigur, punctul cel mai înalt
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
asumarea de către autorul-narator-protagonist a condiției lui de paria, chiar și atunci când epocile se schimbă. Însă scena de vârf, extraordinară, a cărții e una de interior. În apartamentul mizerabil al lui Pepino, care li se deschide numai dacă aruncă înăuntru, pe geam, cu bulgări de pământ, cei trei fugari sunt întâmpinați de surdomuta Steluța, nevastă disponibilă și mamă aprigă a unui copilaș jegos, chinuit de țigănușii de pe scară. Foamea, frica și instinctul sexual, plus cel matern, gătitul și îndestularea stomacului, avansurile "părințelului
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
nu pentru a scrie cu el, ci în virtutea unui instinct al suptului, atavic (care ne face, mai apoi, după sevrajul de rigoare, să sugem din pahar sau pipă, în pripă sau cu molcom har). Cu degetul se poate scrie, pe geam, în aer sau pe zgură, fără ca, pentru asta, să-l vîri întîi în gură, trampîndu-l cu salivă. E tot de-adevărat, în rest, că,-n vreme ce scriu litere (sau cifre), micii alumni scot limba, scriu cu limba, - în limba
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
mai vechi dintre instincte și nasc copii. Tot mai puține și, desigur, o singură dată. A ști să pună apă la fiert este ceea ce se poate pretinde, obiectiv, unei consoarte. Restul se negociază. Bucureștii mirosurilor de mâncare ieșeau pe un geam, Bucureștii cârciumilor și birturilor populare, orașul în care puii de găină se tăiau la colțul străzii, iar olteanul cu cobilița aducea peștele încă zvâcnind la poartă, în timp ce blocurile de gheață soseau cu camionul cu cai rămân fotografiați în memoria octogenarului
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
ei în placa băncii. Atunci, pe palma, întinsă la un energic îndemn, primeai o lovitură de riglă, în dungă - de neuitat. O sticlă de cerneală de un litru odihnea pe catedră. Răsturnarea ei ar fi însemnat sfârșitul lumii. Spargerea unui geam ridica pentru prima oară în viață problema delațiunii.... Erau vremuri arhaice, fără computere în clase și camere video, jandarmi ajutați de bodyguarzi nu ne apărau de atacuri, noi elevii în șorțulețe nu aveam telefoane mobile, nu consumam hamburgheri și nu
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
de pildă, pe Sena la vale și, după ce-ai văzut, de pe chei, panorama, ți-ar face trebuință un vapor, carevasăzică un bilet. In spate, coada se-ngroașă. In față, vînzătorul vorbește la telefon. Cu soția - conversația se aude prin geam. Gesticulează, cu urechea lipită de portable, și cu o nonșalanță care-ți taie din rădăcini indignarea răsăriteană. Bați în geam: Moment! Și momentul mai durează cinci minute. Termină, zîmbește: Je m'excuse... Și lumea e din nou la locul ei
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
carevasăzică un bilet. In spate, coada se-ngroașă. In față, vînzătorul vorbește la telefon. Cu soția - conversația se aude prin geam. Gesticulează, cu urechea lipită de portable, și cu o nonșalanță care-ți taie din rădăcini indignarea răsăriteană. Bați în geam: Moment! Și momentul mai durează cinci minute. Termină, zîmbește: Je m'excuse... Și lumea e din nou la locul ei. *** Românii. După ureche, ai zice că sînt über alles. Mai des în centrele comerciale decît în muzee, înghesuiți, de cum vin
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
dedați la elegii! În fața ușii creștea mărul cunoașterii! Pereții exteriori ai casei erau căptușiți cu zorele. Mai era și o grădiniță de flori, invadată de crini, chiar sub fereastra camerei noastre vaste; uneori melcii intrau printre gratiile grațios curbate ale geamului deschis înspre drum. Remarcasem un melc enorm, bătrîn probabil, dar rezistînd eroic, deșălat de zefiri, ștampilat de frunzele parfumate de nuc... Fereastra dinspre canton (și dinspre barieră) o înfundam pe timp de iarnă cu un dulap. Pe timp de vară
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
credeau că iau notițe. Ajuns acasă, le descifram și le băteam la mașină. Rareori mai modificam cîte ceva. Unele erau chiar bune! Dar... dar veneau zilele mele de grație, zilele din dosul casei, al magaziei... magazia avea un ochi de geam mic, murdar... La temelia ei colcăia o groapă imundă de gunoaie casnice... mirosea îmbătător, ca și latrina de scînduri, largă, îndemînoasă, cu ziare vechi, îngălbenite, înfipte într-un cui puternic... Mă tolăneam într-un șezlong, alături era încă unul, gol
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
pavilionul galant al urechii. Nu am putut citi sau scrie, și nici învăța, noaptea. Adolescent fiind, obișnuiam să rătăcesc prin Iași, singur, în orele toride ale amiezii, pe străduțe necunoscute, la periferia orașului, închipuind scene tandre și obscene, ascunse în spatele geamurilor căscate, negre, mistuitoare... Mă fascinau cișmelele, picurul în van pe cimentul fierbinte, crăpat de smocuri de iarbă, al curților părăginite... sau într-un lighean smălțuit fantastic, stîrnind ecouri... Întrezăream, halucinant, femei dubioase, fermecătoare, cu șoldurile evazate, cu sînii căzuți, moi
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
Mă rog, dacă face parte... Dar o să dureze și deja e coadă în spatele meu. N-au decât să aștepte? Fiecare când îi vine rândul? Vă dau orice informație doriți, dar nu vă aud prea bine. Sunteți bun să ridicați puțin geamul ghișeului? Mulțumesc. Atunci, îmi încep C.V.-ul. Cap născut pe 12 octombrie, la... - Locul nu ne interesează. Mai departe. - Cum? Locul e totuși esențial. Altfel, de ce aș vrea un cap nou? E chiar partea cea mai importantă din biografie. - Îmi
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
cade niciodată în parodiile nefericite după superpoducții, gen Scarry movie. Astfel, pentru că nu are timp să completeze toate formularele cerute de o asistentă care devine isterică în momentul în care i se pun mai multe întrebări, familia își recuperează pe geamul de la morgă cadavrul bunicului, mort din pricina unei overdoze, și-l îmbarcă în portbagaj, și chiar dacă scena este ușor trasă de păr, ea se înscrie în suita picarescă de evenimente. M-aș opri puțin la Dwayne (Paul Dano) și Unchiul Frank
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
tuburi țâșnesc de sub maxilar și apasă apa, cada, gresia. În apă trebuie să mă comport ca o apă, echilibrat, cu un sex anume, statură și religie. Destulă pace pentru un război Zeci de insecte, strălucitoare și mici, se izbesc de geamul meu. Pietricele se rostogolesc pe acoperiș. Un pic de stare epică și destulă pace pentru un război. Pentru mine și pentru ele, apasă tu degetul meu cu al tău și răsfoiește. Înainte de a declanșa o întreagă bibliotecă, doar coborând colțul
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
crezut în siguranța lui nici un moment așa cum nici acum nu credem în nici un fel de stabilitate. Undeva era un amplificator ce îi dădea pământului volum: să nu facă, dar să nu facă buf! ne-a tot fost teamă. Karmacoma/psycho Geamul e roșu; nimeni nu știe de ce. Aksinya intră-n baie și, de mai multe ori, trece cu vârfurile degetelor pe abdomen, de parcă s-ar simți ușurată de intruziunea unor energii străine. din spatele peretelui, Boris aude cum urinează Aksinya, în liniște
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
Este cald, chiar foarte cald, și totuși Aksinya se-nfioară. Este cald, chiar foarte cald, și totuși Boris tremură. Pielea lui subțire umflându-se sub palma lui tânără. pe cărămida roșie, foarte frumos întreținută se mișcă o gânganie. În depărtare, pe geam, pădurea foșnește și înghite toată lumina. Cum e lumea asta, Aksinya nu știe. Cum iese din baie. Sicriul din baie Antena tv se scurge în direcția răsăritului, odată cu refluxul apei din țevi. Aksinya se șterge potolit la fund, refugiindu-se
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]