4,992 matches
-
când îmi aduc aminte cum m-am dus și cum a fost, simt cum mi se înfierbântă sângele. Cu un costumaș dintr-un material ieftin, cusut de o nemțoaică, Efia, croitoreasă vestită pe atunci, o cravată și câteva poezii în geantă, pe niște saci de sare goi, în lada unui camion care aducea sare la tăbăcăria din Ițcani, am mers până la București. Tătuca meu a aranjat cu un șofer care, după ce am plecat din Suceava, lua persoane la ocazie în cabină
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]
-
tremurat. Dan Simionescu se apropie de gazde. Maria nu-și mai putea stăpâni emoțiile. Bogdan o privi mirat. Lacrimile îi înnegurau ochii, roind sălbatic. Cei prezenți își ațintiseră privirile spre ea. Stârnise curiozitate, mister. Emoționată, scoase o hârtie împăturită, din geanta lăsată pe fotoliu și se adresă celor prezenți: - Aș vrea să vă citesc ceva. Nu-i o ocazie perfectă pentru asta, căci va anula, în parte, scopul întâlnirii noastre aici. Dar... Nimeni nu bănuia ce avea să le spună Maria
PROMISIUNEA DE JOI (XXII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340520_a_341849]
-
o carte din cele câteva pe care le are într-un rucsac. O deschide și începe să citească într-un fel cunoscut numai de ea. Gesturi repetitive. Îți recomandăm Poveste de la metrou: „Cum o fi, dom’ne, să găsești o geantă plină cu bani?” Fetița de statură mică, care ține cartea între mâini imitând pe cei din jurul ei, merge însoțită de mamă spre una dintre școlile normale din sectorul 1. La ultima evaluare medicală, a primit un coeficient de inteligența de
Poveste de la metrou: O fetiță puțin diferită de ceilalți copii, într-o țară neprietenoasă cu cei ca ea () [Corola-blog/BlogPost/338263_a_339592]
-
portofel. Erau suficienți pentru un bilet de tren doar până la Brașov, iar omul era din Sibiu. Niciodată nu am suficient cash în portofel ... Îmi puneam toate speranțele în al cincilea telefon. A apărut și un controlor. Căutându-mi abonamentul în geantă, mi-am amintit, nu știu cum, că în urmă cu câțiva ani, o femeie care m-a abordat în fața unei clinici medicale, mă făcuse să-i dau toți bani din portofel spunându-mi că nu avea cu ce să-și înmormânteze fiul
„A fi luat de prost”. Cum mi-a scos tânărul Valentin banii din portofel cu o poveste în autobuzul 331 () [Corola-blog/BlogPost/338275_a_339604]
-
cu ce se întâmpla atunci sub colțul ochiului meu stâng. Peste două stații trebuia să cobor și băiatul de lângă mine nu părea că găsise o soluție. Trebuia să iau rapid o decizie. De ce nu își pusese banii și actele în geanta aia mică pe care o purta hipstărește și în care avea două telefoane, să doarmă cu ea de gât? Cum adică nu îl primise la nicio cameră de gardă? Cum de nu s-a oferit niciunul dintre prietenii pe care
„A fi luat de prost”. Cum mi-a scos tânărul Valentin banii din portofel cu o poveste în autobuzul 331 () [Corola-blog/BlogPost/338275_a_339604]
-
vedem cât ne-a adus norocul, nu ne uităm să vedem dacă e pe aproape cel care l-a pierdut ca să nu ne vadă când îl luăm. În timp ce urcam scările de la stația de metrou Unirii ca să anunț că găsisem o geantă ce părea plină cu monede, în tonomatul de pe peron, îmi derulam în minte amuzată celebra scenă din BD. Doamna de la casierie m-a îndrumat la „secția de poliție de sub scări”. Am coborât, am intrat, am salutat și am anunțat: Îți
„Cum o fi, dom’ne, să găsești o geantă plină cu bani?” () [Corola-blog/BlogPost/338273_a_339602]
-
la „secția de poliție de sub scări”. Am coborât, am intrat, am salutat și am anunțat: Îți recomandăm „A fi luat de prost”. Cum mi-a scos tânărul Valentin banii din portofel cu o poveste în autobuzul 331 -Am găsit o geantă. -Ce facem noi când găsim pe stradă un portofel?, m-a întâmpinat zâmbind un domn „în civil” care m-a rugat să aștept. După câteva minute au apărut și doi polițiști. Mi-au căutat privirea curioși și apoi mi-au
„Cum o fi, dom’ne, să găsești o geantă plină cu bani?” () [Corola-blog/BlogPost/338273_a_339602]
-
un domn „în civil” care m-a rugat să aștept. După câteva minute au apărut și doi polițiști. Mi-au căutat privirea curioși și apoi mi-au măsurat ochiometric spiritul civic. Ne-am așezat la masă, iar polițistul a deschis geanta și a răsturnat pe masă banii: multe monede de 50 de bani, și mai multe bancnote de un leu, câteva de 5 și 10 lei și câteva hârtii ceva mai valoroase, care teoretic nu aveau ce să caute într-un
„Cum o fi, dom’ne, să găsești o geantă plină cu bani?” () [Corola-blog/BlogPost/338273_a_339602]
-
verbal pe care trebuia să-l semnez înainte să pot pleca. Colega lui îmi adusese între timp o cafea cumpărată din banii ei. A pus-o pe masă și apoi m-a îmbrățișat. Am mai povestit încă o data cum găsisem geanta. Un domn de la supraveghere m-a rugat să îi arăt exact tonomatul în care găsisem geanta, așa că am coborât pe peron. Lângă tonomat era nefericitul care își uitase geanta. Își amintise și se întorsese. Am grăbit pasul. Cu lacrimi în
„Cum o fi, dom’ne, să găsești o geantă plină cu bani?” () [Corola-blog/BlogPost/338273_a_339602]
-
timp o cafea cumpărată din banii ei. A pus-o pe masă și apoi m-a îmbrățișat. Am mai povestit încă o data cum găsisem geanta. Un domn de la supraveghere m-a rugat să îi arăt exact tonomatul în care găsisem geanta, așa că am coborât pe peron. Lângă tonomat era nefericitul care își uitase geanta. Își amintise și se întorsese. Am grăbit pasul. Cu lacrimi în ochi, mi-a mulțumit și apoi și-a anunțat soția că cineva găsise banii. „Tocmai am
„Cum o fi, dom’ne, să găsești o geantă plină cu bani?” () [Corola-blog/BlogPost/338273_a_339602]
-
apoi m-a îmbrățișat. Am mai povestit încă o data cum găsisem geanta. Un domn de la supraveghere m-a rugat să îi arăt exact tonomatul în care găsisem geanta, așa că am coborât pe peron. Lângă tonomat era nefericitul care își uitase geanta. Își amintise și se întorsese. Am grăbit pasul. Cu lacrimi în ochi, mi-a mulțumit și apoi și-a anunțat soția că cineva găsise banii. „Tocmai am vorbit cu șefu’ și mi-a zis să fac inventaru’ ca să știe câți
„Cum o fi, dom’ne, să găsești o geantă plină cu bani?” () [Corola-blog/BlogPost/338273_a_339602]
-
am refuzat, mi-a oferit la schimb cola. Am lăsat-o așa. La îndemnul polițistului, a început să-și numere banii. Unul dintre domnii care s-au tot perindat prin secție în tot acest timp, curioși să vadă cine adusese geanta cu bani, mi-a cerut telefonul să-mi facă o poză „pentru arhiva personală”. Inițial, așa mă și hotărâsem să rămână. Și să mă mulțumesc că aflasem răspunsul la întrebarea pe care o aveam de fiecare dată când, lucrând în
„Cum o fi, dom’ne, să găsești o geantă plină cu bani?” () [Corola-blog/BlogPost/338273_a_339602]
-
Inițial, așa mă și hotărâsem să rămână. Și să mă mulțumesc că aflasem răspunsul la întrebarea pe care o aveam de fiecare dată când, lucrând în presă, am dat astfel de știri: „Cum o fi, dom’ne, să găsești o geantă cu bani?” Ei bine, e extraordinar! Mă urmăreau însă zâmbetul meu ăla tâmp din poză și ușurarea de pe chipul omului numărându-și bani, pe care cumva nu aș fi vrut să le păstrez doar pentru mine. Îmi tot spuneam însă
„Cum o fi, dom’ne, să găsești o geantă plină cu bani?” () [Corola-blog/BlogPost/338273_a_339602]
-
pentru mine. Îmi tot spuneam însă că lauda de sine nu miroase a bine și că gestul meu va fi cu atât mai valoros, cu cât va rămâne doar al meu. Cum să scrii pe Facebook că ai găsit o geantă cu bani și ai dus-o la poliție? Nu aveam chef să explic că „norocul” meu era de fapt necazul unui om care ar fi trebuit să muncească mai bine de o lună ca să acopere paguba. Cum să vii tu
„Cum o fi, dom’ne, să găsești o geantă plină cu bani?” () [Corola-blog/BlogPost/338273_a_339602]
-
și eu aș apela la prieteni. Ceasul arăta leneș 19.25, sigur nu mai era nimeni lângă dulapul cu investigații. Am zis să sun, totuși, la spital. Nu m-așteptam la prea multe, dar aveam o grămadă de clătite în geantă și n-aș fi vrut să facem degeaba o escală până în Berceni. O voce m-a izbit cu claxonul plictisului și-a spus un singur cuvânt: „Spitalul.” M-am fâstâcit cam ca la o primă întâlnire și-am spus ceva
Am intrat în spital ca un om sănătos, am ieșit neom () [Corola-blog/BlogPost/338264_a_339593]
-
12.30 la laborator. Miercuri, sfântă zi lucrătoare, de la 11 la 12.30, Pipera - Șoseaua Vitan-Bârzești 13. Mă-nvoiesc și plec de la serviciu, a friend in need is a friend indeed. Capul în bască, mâinile în mănuși, Jose Saramago în geantă, de la Piața Sudului pe jos până la spital, cat de mult poate fi?, ajung. Intru în instituție, un domn gardian simpatic mă îndrumă spre biroul de informații: tot înainte, iar în capăt, stânga. Ah, cât de ușor e, și cât de
Am intrat în spital ca un om sănătos, am ieșit neom () [Corola-blog/BlogPost/338264_a_339593]
-
fraxinus angustifolia. Este foarte corect și principial, iar când vine vorba ca elevii să respecte termenul la proiecte, taie în carne vie. Limbi străine. Profesorul sofisticat Profesoara de limbi străine este un model de feminitate. Cultivată, sensibilă, cochetă, modernă. În geanta ei, lângă volumul de Proust, Shakespeare sau Goethe, stă mereu trusa de machiaj de calitate. Se simte chemată să accesorizeze o lume prea gri, atât prin vestimentația și accesoriile proprii, cât și prin atitudinea ei, optimistă și echilibrată. Istorie. Profesorul
Tipul profesorului ideal, din perspectiva unui profesor () [Corola-blog/BlogPost/338331_a_339660]
-
patru și șase vin mai mult cei cu vârste cuprinse între 45 și 60 de ani, care au un program mai normal, apoi seara vin cei care lucrează până mai târziu. Ei plătesc cu cardul și au cel mai adesea gențile de laptop cu ei”, a văzut Radu Chiriță. Cei din urmă seamănă un pic cu versiunea lui de anul trecut pe vremea asta. „Nu aș mai da locul ăsta nici pe 1000 de birouri la o multinațională. Constat că iubesc
A renunțat la cariera în vânzări ca să își deschidă un aprozar. „Am dovedit că pot vinde mofturi scumpe. De ce să nu pot să le vând oamenilor lucruri esențiale ieftine?”. Generația B () [Corola-blog/BlogPost/338424_a_339753]
-
acolo, că nicio afacere n-a mers acolo. Dar eu de cum am intrat în spațiu am știut că o să fie bine. Și este bine”, spune antreprenoarea. Îți recomandăm GENERAȚIA B. Câțiva tineri transformă bannerele și prelatele de tir uzate în genți și portofele. „Vindem de 3000 de euro pe lună” „O să fiu puțin Gică Contra și o să afirm că în cazul meu totul a fost ușor” Cât de greu i-a fost să obțină autorizații, avize de la autorități? A simțit că
O fostă actriță vinde la Iași prăjituri de 300.000 de euro pe an. „Impozitele pe salarii sunt foarte mari. Am auzit că în Bulgaria sunt la jumătate”. GENERAȚIA B () [Corola-blog/BlogPost/338752_a_340081]
-
cei 10 clienți îi confirmă întâlnirea, așa că agentul nostru își ia laptopul și se îndreaptă către aceștia. Pentru că traficul e foarte aglomerat, decide să își lase mașina în parcare și să circule cu metroul. Laptopul e pus în siguranță în geantă și agentul nostru o păzește cât poate el de bine. Până la acest moment, deja avem cel puțin două momente de expunere la risc a datelor: avea agentul dreptul să acceseze acele date? Probabil că da, având în vedere funcția, însă
„- De unde aveți datele mele, pentru că nu am lucrat niciodată cu banca dvs.?” Ce pățește un agent de vânzări care „expune” datele personale ale clienților () [Corola-blog/BlogPost/338883_a_340212]
-
când întreb pe stradă despre ora exactă, ca atunci când eram țânc, ceilalți mă privesc chiorâș: acum ceasul îl ai pe telefon, cum să nu știi pe ce lume te afli?). N-am purtat costum sau cravată, n-am avut o geantă de firmă sau pantofi scumpi. Nu știu ce-s ăia adidași originali. Toată lumea mă cunoaște purtând veșnica mea șapcă cu cozoroc, pe care-o folosesc doar ca să-mi apăr ochii de soare. Port o singură pereche de încălțări, până se duce naibii
Omul fără niciun mobil () [Corola-blog/BlogPost/338890_a_340219]
-
Dar, pentru asta, trebuie să facem mai mult. Și sunt destule de făcut. Pentru început, un ghid în trei pași simpli: 1. Dacă nu o aveți deja, luați-vă Constituția României. Mai răsfoiți-o în timpii morți. Purtați-o în geantă cu voi. Pe bune. Hai să știm despre ce vorbim. Și investiți în educație civică. Pentru voi și pentru cei de lângă voi. Luați de aici informație sau din alte părți. 2. Căutați adevărul (pentru că există!), rumegați bine ce vă spun
20 de lecții după anul tehnocrat și după alegeri. Schimbările care sunt ireversibile () [Corola-blog/BlogPost/338965_a_340294]
-
un control mai amănunțit?”, am întrebat sceptică. „Da, asta zic”, mi-a spus zâmbind. M-am ridicat de pe scaun și am dat să plec. Domnul Profesor mi-a întins mână și mi-a zis: „Veți fi bine”. Am scos din geantă o cutie cu bomboane și am pus-o pe birou, deasupra unei cărți groase. Bunicul a zâmbit. Am mers de la Bagdasar Arseni direct la redacție și câteva săptămâni mai târziu mi-am dat demisia. Mi-am luat un an sabatic
Jurnalul suferinței. Bunicul cu halat alb care i-a dat de cap durerii mele () [Corola-blog/BlogPost/338465_a_339794]
-
radar. Acasă la tata e într-un sat la malul mării, unde Robert (Alexandru Papadopol) ajunge cu un bagaj suspect de mare pentru vizitele lui obișnuite (adică scurte). La nedumeririle tatălui (Florin Zamfirescu), personajul principal îi răspunde țâfnos că în geantă are droguri. Acest clin d'oeil către Marfa și banii, momentul zero al Noului Val Românesc, nu avea cum să scape și receptarea filmului s-a cantonat în principal în jurul filiațiilor cu mișcarea mai sus amintită. Recunosc, mie mi-a
în București și în provincie () [Corola-blog/BlogPost/338488_a_339817]
-
s-ar crede, pentru că Acasă la tata e o variație importantă de la filmele „felii de viață” în care „nu se întâmplă nimic”. Da, e o felie de viață, fără mare miză, fără vreo evoluție a personajelor, iar dilema personajului principal (geanta neagră de la început) se rezolvă cu bine printr-un deus ex machina. Dar filmul are un atu care ar putea să mai umple din prăpastia care separă Noul Val de publicul mare: umorul. Fără să fie neapărat o comedie, poate
în București și în provincie () [Corola-blog/BlogPost/338488_a_339817]