4,554 matches
-
la „proiectul național”, incipient la 1821-1822 și definitivat sub „Învățămintele” revoluției de la 1848 și ale „ocupațiilor rusești” de la 1848-1849 și 1853-1854. Că i-a fost dat să fie și europeană, marcând „internaționalizarea chestiunii române” <ref id="21">21 L. Boicu, Geneza „chestiunii române” ca problemă internațională, Iași, 1975, p. 134 și urm. </ref>, „cerința” respectivă se impune a fi văzută prioritar legată de programul național român, consacrat solemn de Adunările ad-hoc de la 1857, la semnificația de „program” al Unirii Principatelor ori
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
la reproducere. Rolul funcțional este și el foarte important în condițiile în care proteinele intră în structura tuturor enzimelor și a unor hormoni, în situația în care ele participă la: transportul oxigenului (hematii), secreții (glandele exo și endocrine), contracții (mușchi), geneza și transmiterea influxului nervos. Tot în cadrul rolului funcțional intră și intervenția proteinelor în reacțiile de apărare ale organismului (prin imunoglobuline), în menținerea constantă a tensiunii arteriale, în menținerea constantă a pH-ului sanguin, în coagulare și fibrinoliza (toți factorii plasmatici
IV. PARTICULARITĂŢILE ALIMENTAŢIEI PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Adriana Albu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_630]
-
O importanță deosebită acordă și folclorului, pe care îl consideră fundamentul literaturii culte. Într-un studiu despre basm, specie pe care o socotește rămășiță a miturilor primitive, el reliefează, în opoziție cu B. P. Hasdeu, rolul stării de veghe în geneza speciei. Deși S. avea un indiscutabil simț al limbii, numeroasele sale traduceri (multe rămase în presă) din literatura latină (Vergiliu), italiană (Leopardi, Silvio Pellico), franceză (Victor Hugo) și germană (Goethe, Schiller, Ferdinand Freiligrath) nu au alte calități în afara exactității. SCRIERI
STRAJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289967_a_291296]
-
prin contragerea ei într-un etos destinat umanității supraistorice. Astfel, dacă prima parte descrie stările-limită pe care le trăiește sufletul în călătoria sa intermundană, secțiunea secundă sugerează o posibilă „renaștere”, în care abundă amintirile din copilărie și reminiscențele arhaice, încât geneza individului reface pe cont propriu experiența civilizatoare a umanității. Fără a fi o anexă a poeziei, proza lui S. își probează apartenența la același repertoriu tematic. Spațiul narativ rămâne, în toate romanele - Femeia ascunsă (1997), Grijania (1999), Undeva, la Sud-Est
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
ajunge în deltă / Este epilogul celorlalți / Delta n-are culoarea înecului”. Câteva motive ordonează materialul poetic: delta, diamantul, arborele vieții, amfora, acestea fiind preluate și într-un volum de eseuri, Marele Inchizitor (1993). Alcătuită din trei părți, inegale ca pondere, Geneza (Toți trebuie să moară), Ecleziastul (Neantul ebraic), Apocalips Nou (Vidul valah), cartea este structurată sub forma unui dialog între câteva personaje care tind să fie considerate modele arhetipale: faraonul, scribul, cezarul, filosoful, învățătorul, preotul, piticul, copilul și nebunul. Textul amestecă
TAMARIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290043_a_291372]
-
pestriță a lumii postmoderne, în spatele căreia poetul presimte, mai rău decât moartea, nimicul. Ion Stratan face o poezie de cunoaștere (în terminologia veche a criticii) și reia un număr de simboluri, arhetipuri deja trecute prin poezie: oul, oglinda, nunta cosmică, geneza, Cuvântul, apocalipsa... Ele intră, în poem, în combinație cu formele negative ale realului. Tehnica este de a raporta pe cele din urmă la cele dintâi și a fixa liric o stare de spirit în raport cu lumea de obiecte din afară. Poetul
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
continuitatea biologică, realizată cu orice preț. Într-un final sugestiv moartea se confundă cu nașterea, „înălțarea” pruncului nou-născut este plătită cu scufundarea mamei în apele unui potop, ce amintește de cel primordial. Mari evenimente - unele din Vechiul și din Noul Testament -, geneza omului și a lumii, potopul, moartea și renașterea se confundă și se interpretează reciproc, într-un text ce stă integral sub semnul paradigmei Matca. Personajul lui S. nu suferă niciodată de claustrofobie existențială, dat fiind că el însuși rămâne totdeauna
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
unde, de la un spectacol la altul, totul este refolosit cu grijă - actori, recuzită, costume. În toate piesele lui S. evenimentele model își dezvăluie și fața gravă, și pe cea ilară, ludică. Nu se face nicăieri un secret din faptul că geneze sau distrugeri ale lumii, întemeieri sau căderi de imperii, toate sunt înseriabile, confundându-se, la limită, cu cărțile în care sunt narate și care, la rândul lor, se repetă una pe alta. Ideea este subliniată în recitativul sibilinic la intrarea
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
care se tratează și în Vărul Shakespeare, unde evenimentul capital e producerea anevoioasă a unei opere numite Hamlet de-al doilea, care dă prilej unei colaborări pline de semnificații între un precursor și un urmaș, în speță Shakespeare și S. Geneza literaturii din literatură i-a neliniștit - de la Cervantes încoace - pe mulți scriitori, ridicându-le în față dificultăți de tehnică insurmontabile. În ceea ce îl privește, S. optează pentru o soluție ingenioasă și simplă: construiește o lume convingătoare și viabilă, cu semnalmente
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
acestor schimbări produce alte schimbări, neplanificate. Acest proces spontan neplanificat nu reprezintă o dezvoltare socială așa cum este definită aici. Este deci necesar să facem o distincție între un proces spontan de dezvoltare socială și un proces planificat, controlat de dezvoltare. Geneza paradigmei dezvoltării sociale Întârzierea cristalizării paradigmei dezvoltării sociale a fost expresia modului în care schimbarea socială de până în prezent a fost caracterizată mai mult de sintagma schimbare prin crize decât de dezvoltarea socială proiectată și planificată. În ultimul timp s-
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
început opera de modernizare prin apariția în cadrul societății românești a câtorva fenomene noi: a) nașterea burgheziei românești, denumită în epocă clasa boiernașilor comercializați sau a micilor boieri agrarieni, apărători ai principiilor liberale și interesați de negoțul cu produse agricole; b) geneza unor practici sociale moderne, precum producții agricole pentru schimb, extinderea circulației mărfurilor, „plămădind pas cu pas o nouă bază de forța socială: capitalul” (Zeletin, 1925/1991, p. 71); c) instituirea practicii cămătăriei, care, alături de capitalul comercial, a îndeplinit funcția de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
redefinire și a instituționalizat valorile universaliste și ale realizării. „În Japonia confucianismul, budismul și știința sunt japonizate. Religia japoneză a început ca etică a clasei războinice a samurailor. Într-un atare context, relația economie-religie devine cadrul fundamental al explicațiilor privind geneza capitalismului modern în Japonia”. Iată, succint, ideile lui Bellah în sinteza lui Alvin J. So. Marea transformare s-a petrecut între 1600 și 1868 - în perioada Tokugawa. În religia Tokugava, salvarea a fost raportată la acțiunea morală (ca semn al
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în jos” a societății și a economiei nu e posibilă (Ionete, 2003). Sociologia românească s-a ocupat prea puțin de ei până acum și încă și mai puțin de mecanismele pe care le-au utilizat pentru a schimba societatea. Problemele genezei noului capitalismului românesc Două mari paradigme există cu privire la capitalism. Cea originară în scrierile lui Marx afirmă că noua formă de organizare a economiei și a societății provine din proprietatea privată asupra capitalului și a muncii. În variantele sale teoretice, capitalismul
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sistemului de valori ale acestui mediu, ca și dezvoltarea „mecanismelor de a face față” (coping mechanismes). Educația și socializarea primară În familia copilului și apoi a adolescentului se formează În condiții de dependență afectivă și au o mare importanță În geneza violenței atunci când compatibiliatea armonioasă a familiei este Înlocuită de o atitudine dominată de neînțelegeri, conflicte și manifestări violente. În aceste condiții are loc o identificare cu persoane violente, Îndeosebi În familiile nucleare cu unul sau puțini copii În care nu
AGRESIVITATEA ŞI CONDUITELE VIOLENTE – DIMENSIUNI CONCEPTUALE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
-
aspecte ale psihodinamicii individuale și familiale, ca și dinamica socializării influențează limitele de declanșare a mecanismelor primitive de apărare În situații de insecuritate și de amenințare și favorizează manifestări individuale de violență. Factorii dinamicii familiale se particularizează ca importanță În geneza sau absența tendințelor agresive și violenței la vârsta adolescenței. Perturbările dinamicii familiale vizează În acest sens unele aspecte ale relațiilor interpersonale care se referă la fenomenul de „transfer”, la situațiile tensionate și inferioritatea, „incapacitatea” sau „slăbiciunea” desecurizantă a liderului familiei
AGRESIVITATEA ŞI CONDUITELE VIOLENTE – DIMENSIUNI CONCEPTUALE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
-
și psihice 36. Modelele de personalitate în psihopatologie 37. Modelele psiho-biografice în psihopatologie 38. Modalitățile de organizare ale proceselor psihopatologice 39. Psihozele colective I (Factori de modelare și control ai psihologiei colective) 40. Psihozele colective II (Modelul de viață și geneza psihozelor colective) 41. Psihozele colective III (Caracteristicile și mecanismele psihozelor colective) 42. Psihozele colective IV (Clasificare, forme, descriere) 43. Psihopatologia transculturală (Aspectele etno-culturale comparate ale tulburărilor psihice) 44. Statul, boala psihică și bolnavul mintal 45. Psihopatologia și etica 46. Raporturile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și, legat de acestea, biogeneza. Ea este susținută de teoria organodinamistă a lui H. Ey. Dimensiunea psihologică (S. Freud, P. Janet, J. Piaget, P. Ricoeur) pune problema conflictului, a psihotraumatismelor, a refulării și a complexelor, în special „situația oedipiană” în geneza bolilor psihice. Faptul psihopatologic apare astfel în legătură directă cu procesele de psihogeneză. Cele de mai sus pun în evidență o determinare polivalentă a faptului psihopatologic. Orice modificare psihopatologică reprezintă o trăire a unui individ, unică în perspectiva istoriei sale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Această etapă este dominată de teoria degenerescenței (A. Morel, V. Magnan, C. Lombroso) în explicarea apariției bolilor psihice. b) Teoria cauzelor determinante, de origine exterioară, aduc în discuție aspectul medical din medicina generală, somatică. În sensul acesta sunt incriminați, în geneza bolilor psihice, factori infecțioși, toxici, discrinici, dismetabolici, intoxicații sau consecințe ale evoluției unor boli somatice grave, cronice etc. c) Teoria cauzelor morale pune probleme mai nuanțate de etiologie a bolilor psihice. Pentru J. Rogues de Foursac, „cauzele morale” sunt reprezentate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
înscriu următoarele teorii: a) Teoria patoplastiei bolilor psihice prin inducție sugestivă hipnotică așa cum a fost demonstrată de J.M. Charcot și Școala de la Galpetrière, în cazul isteriei (P. Janet, J. Babinski etc.). b) Teoria psihanalitică dezvoltată de S. Freud, care explică geneza bolilor psihice prin dinamica pulsiunilor inconștientului (conflicte, frustrări, stări complexuale) care se organizează (fiind împiedicate să se exteriorizeze) în focare de tensiune intrapsihică din care se constituie „simptomele clinice” organizate în tablouri nevrotice, psihotice etc. c) Teoria psihodinamică a lui
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în mod justificat de altfel, ca atenția să fie concentrată asupra tulburărilor de adaptare și a tulburărilor de comportament, cu consecințe asupra comunicării și a relațiilor interpersonale. În spiritul acestei concepții distingem următoarele puncte de vedere: a) Teoria interpersonală a genezei bolilor psihice propusă de H.S. Sullivan, care susține că bolile psihice sunt „conflicte” de întâlnire, interpersonale, de acord, în cadrul comunicării interumane. O stare de alienare a relațiilor cu ceilalți. b) Teoria explicării sociogenetice a lui J.L. Moreno apelează la natura
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
susține că bolile psihice sunt „conflicte” de întâlnire, interpersonale, de acord, în cadrul comunicării interumane. O stare de alienare a relațiilor cu ceilalți. b) Teoria explicării sociogenetice a lui J.L. Moreno apelează la natura relațiilor interpersonale, la dinamica acestora, atât în geneza conflictelor, cât și în lichidarea acestora. Metoda sociometriei și psihodrama reunesc ambele aspecte și le ilustrează. c) Teoria sociogenetică a bolilor psihice a lui R. Bastide este precedată de studiile întreprinse de Școala Franceză de Sociologie (E. Durkheim, M. Halbwachs
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sociometriei și psihodrama reunesc ambele aspecte și le ilustrează. c) Teoria sociogenetică a bolilor psihice a lui R. Bastide este precedată de studiile întreprinse de Școala Franceză de Sociologie (E. Durkheim, M. Halbwachs) în special prin studii referitoare la explicarea genezei plurifactoriale a suicidului și homicidului. Un loc aparte în această direcție este reprezentat de R. Bastide care studiază „sociologia bolilor psihice”, precum și studiile ulterioare ale lui Hollinshead și Redlich, referitoare la epidemiologia bolilor psihice. 5) Etapa studiilor de genetică și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unor boli psihice și riscul transmiterii genetice a acestora. b) Studii de psihofarmacologice a bolilor psihice (J. Delay și P. Denicker, Gross și Kaltenbäck) au pus în evidență existența unor mecanisme și tulburări intracelulare de natură biochimică și metabolică în geneza tulburărilor psihice, precum și corectarea lor terapeutică. 6) Etapa studiilor de psihoigienă și sănătate mintală, aduce o nouă „viziune” sau imagine a bolii psihice precum și o nouă „atitudine” față de bolnavul mintal. Se pune accentul pe psihoprofilaxia bolilor psihice, ameliorarea condițiilor de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
apariția tulburărilor psihice. Acest model de înțelegere al producerii fenomenelor psihice morbide este preluat ca modalitate de gândire din sfera medicinei somatice, dar în cadrul clinicii psihiatrice el dobândește particularități noi. Psihopatologia este interesată de problemele etiologiei, numai în măsura în care aceasta explică geneza fenomenelor psihice morbide, motiv pentru care vom prezenta acest aspect într-o manieră sintetică. Din punct de vedere etiologic bolile psihice sunt de două categorii: boli exogene - care recunosc o cauză exterioară personalității - și boli endogene - a căror cauză există
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dialogului dintre medic și bolnav. În sensul acesta va trebui ca să ținem seamă de următoarele aspecte: a) Este imposibil de separat istoria bolii de istoria vieții individuale (psihobiografia) bolnavului. Fiecare element biografic poate avea o semnificație favorabilă sau nefavorabilă în geneza tulburărilor sale clinice, în procesul de dezorganizare a sistemului personalității, a relațiilor sale cu ceilalți, a conduitelor etc. b) Anamneza trebuie să fie cât se poate de obiectivă. Se va face distincția între aspectele obiective ale bolii și relatările subiective
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]