14,807 matches
-
ar vrea să audă de mine, doar de-asta m-au și lăsat la orfelinat. — Prostii! Cum să nu te fi iubit? Dar erau prea săraci ca să se ocupe de tine. S-a Înclinat și și-a pus coatele pe genunchi. Povestește-mi tot ce știi despre familia ta. — La drept vorbind, nu știu nimic. și nici nu vreau să știu nimic despre trecutul meu. Te rog să nu-mi mai pui Întrebări. — Ba am să-ți pun, pentru că e important
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să-i fie și mai brăzdată. I-a aruncat o privire severă lui Adam și și-a Îndreptat arătătorul spre radioul de pe un scaun instalat În mijlocul grupului. și-au Întors cu toții scaunele În jur, s au aplecat cu coatele pe genunchi, cu bărbia În căușul palmei, gata să se concentreze. Adam i-a imitat. și-a amintit de povestirile lui Karl despre filozofii antici și s-a simțit ca un Învățăcel ori ca un scrib la picioarele unui predicator electronic. Liniștea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu călcâiul. Apoi, lângă ureche, o altă lovitură i-a umplut capul cu un zbârnâit surd care a acoperit toate celelalte zgomote. Cum Din Îi scăpase mâna, și a ridicat amândouă brațele să-și apere capul. S a ghemuit cu genunchii la gură și i-a fost ceva mai bine, cu toți pașii celor care se Împiedicau de el ori Îl călcau În picioare. Simțea o teribilă presiune În cap, de parcă stătea să-i plesnească. Zbârnâitul s-a transformat Într-un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o mai văzuse undeva. Sau poate că nu. Johan, așteaptă, nu fi așa grăbit, i-a șoptit Farah. Îi strângea mâna și se ținea aproape lipită, Încât el i-a simțit căldura incertă a trupului. I-a atins pulpa cu genunchiul și a repetat: Nu-mi da dru mul, te rog, nu mă lăsa singură! Nu-ți face griji, sunt lângă tine. Se auzea muzică, ceva vesel și metalic, Întâi o trompetă sau un saxofon, apoi tobe și castaniete. Iar e
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu dădea seamă de prezența lui Din. Trebuie că plecase nu mult după ce se crăpase de ziuă, când sărise În picioare să respecte chemarea la rugăciunea de dimineață, Azan Suboh. Adam deschisese doar un ochi și-l zărise căzând În genunchi și ridicându-se, lin, suplu, imponderabil, ca În vis. Probabil că plecase de Îndată ce ter minase să se roage. Când s-a ridicat În capul oaselor, Adam a fost mulțumit să constate că durerea din coaste i se mai potolise. A
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
urmă. S-a așezat și a măturat cu privirea teancurile de foi și de cărți. Totul era În ordine. Erau și bilețele de la diverși studenți, ca și manifeste politice. A Întins instinctiv mâna spre sertarul de jos din dreapta biroului, sub genunchi, a găsit cheița, ascunsă ca de obicei pe mica bordură a suportului mesei, iar când a deschis sertarul a fost satisfăcută să vadă același dosar maroniu așezat acolo de mulți ani, pe care erau scrise aceleași cuvinte, Tchambuli: rudenie și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
O vreme Johan n-a zis nimic. S-a aplecat, i s-a scurs apă pe frunte, i-a intrat În ochi și și-a strâns pleoapele. Da, așa cred. S-a aplecat și Farah, și-a rezemat coatele pe genunchi și și-a pus bărbia În palme. Ești necăjit? El a clătinat din cap. Întunericul Îi convenea, știa că ea nu-i vede bine fața. Oricum, a zis ea, Sungai Besi nu i așa departe. Tata zice că din când
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
imaginase vreodată, și totodată familiar, ca al lui. Pântecul Îi era plat, dar moale și catifelat, nu semăna deloc cu al lui, Însă avea pulpe zvelte, iar când a pus mâna, a simțit mușchiul lung care Îi traversa pulpa până la genunchi. În acele câteva clipe cât se strânseseră În brațe gră biți, ca niște Înotători care se agață de o plută, fusese perfect treaz. Când ea Îl Încălecase, și-a simțit fiecare părticică a corpului cu o limpezime pe care n-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o foaie de hârtie! și din câteva mișcări pricepute a transformat desenul Într-o bărcuță. — Hai după mine, l-a chemat și a luat-o la fugă spre plajă. A intrat În apă, pantalonii subțiri i s-au udat până la genunchi. A pus atent bărcuța pe apa calmă, ea s-a legănat Încoace și ncolo, până când a fost răsturnată de un vălușor. În drum spre casă, Adam nu s-a mai gândit la desen sau la stinghereala lui Karl când dăduse
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
deloc. Scoici, probabil scoici. A simțit apă Între degete, apoi până la glezne. Apa era caldă și noroiul nu mai părea așa de rece, iar Johan se oprise și se holba la golul nesfârșit al mării. Apa Îi ajun sese la genunchi, Însă uneori se umfla și-i ajungea până la mijloc, apoi se retrăgea din nou. Adam a Înaintat Încă puțin. Îi vedea spatele lui Johan, cămașa lui albă era plină de dâre de murdărie. Dimineața, cei de la orfelinat le dăduseră, și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
spălate, acum erau pline de noroi. — Oprește-te, a strigat Adam cât l-au ținut puterile. Nu mă părăsi, Johan! Johan s-a Întors fără grabă. Era Întuneric și Adam nu-i vedea fața prea bine. Valurile Îi ajunseseră până la genunchi și era cât pe-aci să-și piardă echilibrul. — Pleacă, Adam! Ți-am spus, nu trebuie să te ții după mine. Glasul Îi era liniștit, Însă Adam a știut că numai liniștit nu era. Adam a Înaintat spre el, pietricelele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rigide, controlate de un om care știe că este filmat și faptul nu-i este la îndemînă. Poate tîrziu, în noapte, cînd jur împrejur lumina se stinge, Fana iese de sub control și se îngheboșează sub plapumă, își cuprinde în brațe genunchii și mușchii feței se relaxează și atîrnă moi către pernă, poate bărbatul ei alături doarme, ori rememorează absent ultimele evenimente ale zilei, înainte de a se da somnului, în tot cazul, respiră regulat, puțin șuierat pe nări și nu este conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
luat comanda o femeie grasă, roșcovană, cu un aer bosumflat, superior, parcă ar fi vrut să le reproșeze, ei, ce pricepeți voi. S-a îndepărtat pășind printre mese țeapănă, ca o regină ultragiată, la un moment dat a lovit cu genunchiul, ca din întâmplare un scaun ce-i stătea în cale, îmbrâncindu-l la locul său de sub masă, cu o precizie milimetrică. Alexe găsise o revistă uitată de cineva, o deschise reflex căutând cu privirea cine știe ce rubrici cunoscute. Se lăsase tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu mă deranja", cu degetele lungi, frumoase, ce nu păreau a fi făcute să ducă vreo plasă cu morcovi, acest lucru fiind, evident o absurditate. Așa slabă, firavă, fără pântec, Carmina și-o imagină, pe plajă, întinsă pe spate, cu genunchii puțin flexați în sus poziția lăsând să se reliefeze, pe sub tegumentele subțiri, osatura toracelui ce poate fi numărată precum clapele unui pian și forma adâncită, ca de covată, a abdomenului. Ei, bine, tânăra era în ultimul an de liceu, voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apatie. De dimineață o văzuse pe Ioana, femeia de serviciu de la birouri, o brunetă mică și foarte vorbăreață, picotea pe un hârb de scaun, la WC-uri. Ședea cu tâmpla rezemată de perete, cu un picior împins în față, cu genunchiul dezgolit, cu celălalt flexat sub scaun, cu laba întoarsă, lăsând să se vadă o gaură în talpa ghetelor cutate și jerpelite de atâta purtat, cu mâinile atârnând moi în poale. Nu se trezi decât atunci când apa se dezlănțui cu zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe Carmina până la ușa biroului. Nu era prima oară când femeia îi povestea cu lux de amănunte secvențe picante din viața ei de familie. Dar în ziua aceea, amestecul acela de soare ce promitea și întărâta speranțele, mirosul de clor, genunchiul Mariei dezgolit, mâinile desfăcute în poală, relaxate ca după un efort teribil, oglinda jupuită, pereții vopsiți de un verde catran, toate îi creaseră o senzație nelămurită de silă, un gen de irascibilitate tulbure, se gândea cu dezgust la toate aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
profesori în casă, dar, oricum, i se părea imposibil ca micuța Nina să poată presta un asemenea travaliu casnic, să șadă adică aplecată deasupra căzii, învăluită în aburul plin de mirosuri grele, frecând țesăturile, icnind de efort, ținând rufele între genunchi și pereții căzii atunci când le storcea în timp ce pielea mâinilor se irita de detergent și obrazul căpăta o coloratură vineție, apoasă, o, nu, era absurd, pe Nina o vedea stând pe colțul din stânga al canapelei, cu picioarele încrucișate sub ea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îmbrăcată luxos, cu mult aur, cu păr lung, ondulat natural, revărsat pe spate, foarte sigură pe ea și conștientă de puterea ei de seducție. Se ridică de la birou, mișcând din șolduri, se auzea clar, pronunțat, fâșâitul ciorapilor de mătase atunci când genunchii se atingeau unul de celălalt era foarte excitant, intim, toate femeile poartă ciorapi de mătase dar la niciuna nu foșneau așa. Când puse mâna să deschidă fișetul, inelul masiv de aur se izbi de mânerul metalic, își clătină de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
obicei imediat după ce-și punea picături în ochi, se îndepărta de toate. La plecare, în timp ce-i conducea pe oaspeți, tatăl se lovi de căldarea cu apă, era cât pe ce s-o verse, gemu de durere și-și frecă genunchiul. Apa se clătină sărind în sus până la gura vasului. Unde te-oi fi uitând, îl apostrofă din urmă nevastă-sa, deși știa bine că omul are vederea slabă. Mergeau după cei doi oaspeți prin zăpadă spre poartă, tatălui îi atârnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
după o jumătate de oră, mirosea toată a rom și vanilie, figura îi radia de zâmbet. Nu ne-ai adus nimic? se alinta Nina, Vreau prăjitură, spunea și se sălta pe canapea ca un copil mofturos, își bătea palmele de genunchi, vreau prăjitură! Spune-i și tu, Nik, nu-i așa că și tu vrei prăjitură? Să se răcească, spunea autoritară Marga, altfel vă doare burtica și nu o să vă fie bine. Trebuie să aduci măcar o bucățică, una mică de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încerce cineva să se salte, că este tras rapid de picioare înapoi, după părerea lui toți suntem în aceeași oală, pe aceeași treaptă, în afara lui, Alexe, supremul, bineînțeles! Sau așa ar trebui să fie. Carmina stătea nemișcată pe bancă, cu genunchii lipiți, frământa în mână cordonul bleumarin al jachetei, îl auzea cum vorbește, îl înțelegea perfect, știa că are dreptate în felul său dar percepea în același timp răsuflarea lui greoaie, fierbinte, îi simțea izul acriu ce ieșea din interioarele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu capul pe umeri care să mai și gândească cu propriile puteri? Se gândi la ciorba de burtă pusă la fiert de dimineață de mamă-sa, femeia îl aștepta moțăind în fotoliu, ultimele două butoniere are rochiei, sfârtecate vor dezveli genunchiul masiv, rotund, cu rotula îngropată în carne. Oala acoperită cu capac îl aștepta și ea pe aragaz. Mama va icni când se va smulge din fotoliu, sfâșiată de cine știe ce durere, va porni spre aragaz târșind pașii, va aprinde flacăra între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scara autobuzului, s-ar fi așezat pe scaunul acoperit cu vinilin și s-ar fi lăsat dus către acei ani pe care n-avea să-i mai regăsească nicicând. Era o zi de toamnă însorită. Umbra frunzelor rărite le păta genunchii. Știi, spuse dintr-odată, Alexe nu mi-o iartă, nu mi-o iartă, continuă el și pocni din degete. Am fost mai demult pe la ei în vizită, știi, era acasă doar Nina, am prins-o într-o dispoziție excelentă. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
auzea cum toarce la picioarele ei, încolăcită, pisica. Poate e fericită, rosti Carmina și glasul îi sună strident în încăperea prăfuită. Ceva ca o năvală, un vârtej întunecă imaginea. Sidonia își întoarse încet capul de la fereastră, își așeză palmele pe genunchii ușor depărtați, așa cum stătea aplecată prin decolteul rochiei largi i se vedeau sânii mici, atârnând. Numai de-ar fi, Dumnezeule, rosti într-un târziu, abia mișcând buzele. Când am fost acolo la ea am avut impresia că totul nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea vreo doi, trei plozi, astea îi sunt năzuințele și dacă până aici se mărginește, cum s-o faci să sară cu de-a sila peste prag? Din nou o expresie de suferință îi văluri ridurile. Își cuprinse între palme genunchii. Poate îi este suficient și atât, murmură cu ochii plecați și numai mie îmi displace ideea ca ea, ea, fata mea, să ude zarzavaturile din grădină, să facă zacuscă, cine ar fi putut crede, Dumnezeului că o să se împotmolească aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]