4,556 matches
-
erau matematicieni renumiți și au influențat filosofia lui Platon, precum și ""Cartea elementelor"" a lui Euclid. Prin dovedirea imposibilității de a măsura rapoartele de lungime ale laturilor unui poligon regulat, au demonstrat că numerele raționle sunt insuficiente pentru determinarea acestor lungimi. Geometria, teoria muzicii, teoriile calendarului și ale rapoartelor astronomice, elaborate de școala pitagoreică au rămas valabile până după sfârșitul evului mediu. Într-o formă elementară, Heraclit pune bazele dialecticii cu două milenii înaintea lui Hegel. Celebra maximă "" Totul curge"" (πανα ρει
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
cunoaște foarte puțin despre doctrina acestei școli. Unul din reprezentații ei, Menedemos, a transferat sediul școlii la Eretria ("școala din Eretria"). Școala megarică a fost creată de Euclid din Megara (a nu se confunda cu matematicianul Euclid din Alexandria, creatorul geometriei clasice, zise "euclidiene"). Filosofii megarici au jucat un rol important în dezvoltarea logicii, dând preferință dialecticii, și a metafizicii. Reprezentanți ai școlii megarice: Filosofia clasică greacă s-a dezvoltat mai departe și în epoca elenistică. Astfel la Alexandria a luat
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
Museum Budapest. De lineas, formas, medidas, color y materia. Galeria Edurne, Madrid. Diet Sayler: Norigramme. Muzeul de Artă, Timișoara. Ornamental Structures. Stadtgalerie Saarbrücken. 2010 Diet Sayler: Fugă ligure. Museo CAMeC, La Spezia. Diet Sayler: Fuge. Museum der Wahrnehmung, Graz. Couleur & Geometrie. Actualité de l´art construit européen. Musées de Sens. Die Neue Galerie - Auftritt im Schloss Neue Galerie, Kassel. Twentysix Gasoline Stations Ed Altri Libri DArtista. Museo Regionale di Messina. 2009 Diet Sayler: Malerei lügt nicht. Kunstmuseum Bayreuth. L'oblique. Musée
Diet Sayler () [Corola-website/Science/329872_a_331201]
-
Städtische Galerie Erlangen. Diet Sayler. Galerie Linde Hollinger, Ladenburg. Diet Sayler. Galerie Kunst im Gang, Bamberg. Konkrete Kunst - Einheit und Vielfalt. Kunsthalle Villa Kobe, Halle. 2002 Segni e contești. Studio B2, Genua. Diet Sayler., Nottingham Trent University. 2001 Diet Sayler: Geometria e tempo. Palazzo Ducale, Genua. Kunst für Kaliningrad-Königsberg. Kaliningrad State Art Gallery. 2000 Diet Sayler. Czech Museum of Fine Arts, Prag. Diet Sayler. Retrospective Kettle´s Yard, Cambridge. • Anca Arghir, Eugen Gomringer: Diet Sayler. Veränderung. Galerie Herrmanns, München 1979. • Lucio
Diet Sayler () [Corola-website/Science/329872_a_331201]
-
Maggio 2009, galeria fortuna arte: Messina 2009. • Max Bense, Diet Sayler: Diet Sayler. Ausstellungskatalog [Zeichnungen, Bilder, Fotos; Ausstellung vom 16. Mai - 9 Juni 1978, Studiengalerie, Studium Generale, Univ. Stuttgart]. Stuttgart 1978. • Viana Conți, Pier Giulio Bonifacio, Hanswalter Graf, Diet Sayler: Geometrie di confine. Tre cași. Bonifacio Graf Sayler; dal 19 gennaio al 18 febbraio 1995. Galleria Orți Sauli. Genova 1995. • Richard W. Gassen, Roxana Theodorescu, Jan Sekera, Michael Harriso, Vera Molnar, Lida von Mengden, Dora Maurer, Jan Andrew Nilsen, Waldo Balart
Diet Sayler () [Corola-website/Science/329872_a_331201]
-
mult mai rarefiată decât cea a lui Triton sau a lui Pluton. Această limită superioară este totuși de câteva ori mai mare decât presiunea maximă posibilă a dioxidului de carbon, ceea ce înseamnă că măsurătorile nu pun constrângeri asupra parametrilor atmosferei. Geometria neobișnuită a sistemului uranian face ca polii sateliților să primească mai multă energie solară decât regiunile ecuatoriale. Întrucât presiunea vaporilor de CO depinde foarte mult de temperatură, aceasta poate duce la acumularea de dioxid de carbon în regiunile de joasă
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
a audiat cursurile sale. El a fost primul matematician american de anvergură cu studiile complete în America. Lucrările sale reliefează preocupări în domeniile analizei matematice (în special în domeniul ecuațiilor diferențiale), mecanicii statistice, teoriei relativității, teoriei gravitației, mecanicii fluidelor și geometriei. În 1944 a dezvoltat teoria gravitonului. Continuator al unor cercetări ale lui Henri Poincaré (1854-1912), cum a fost problema celor trei corpuri, a studiat teoria generală a sistemelor dinamice (1913) precizând noțiunea stabilității în câmpul real (1927) și demonstrând principiul
George David Birkhoff () [Corola-website/Science/312187_a_313516]
-
Dmitri Fiodorovici Egorov (în , n. 22 decembrie 1869 - d. 10 septembrie 1931) a fost un matematician rus, cunoscut pentru contribuțiile însemnate în geometria diferențială și analiza matematică. A fost profesor de matematică la Universitatea din Moscova, iar în perioada 1922 - 1931 președintele Societății de Matematică din Moscova. A efectuat lucrarea de doctorat sub îndrumarea lui Nikolai Bugaev. I-a fost profesor lui Pavel
Dmitri Egorov () [Corola-website/Science/331410_a_332739]
-
fost profesor lui Pavel Sergheievici Aleksandrov. Este unul dintre inițiatorii școlii matematice sovietice. Din școala sa au mai făcut parte geometrii: Nikolai Luzin, Ivan Privalov, V. V. Tolubev, Viacheslav Stepanov, Ivan Petrovski, Serghei Finikov. Activitatea sa a vizat în primul rând geometria diferențială, teoria ecuațiilor integrale, calculul variațional și teoria funcțiilor. A dat o metodă originală și elegantă de rezolvare a ecuației diferențiale descoperite de Jacobi. În 1921 a definit curba și suprafața de sprijin. A studiat problema grupurilor maxime de mișcări
Dmitri Egorov () [Corola-website/Science/331410_a_332739]
-
fecundă cu idei inovatoare în care se întrezărește concepția lui despre matematică și tehnica lui personală de mânuire a instrumentului matematic, făcând apropieri între idei foarte îndepărtate, utilizând noțiuni din domenii complet deosebite. Publică lucrări în domeniile mecanicii, analizei matematice, geometriei, algebrei și logicii matematice. A extins în spațiul cu mai multe dimensiuni derivata areolară a lui Pompeiu și a studiat funcțiile monogene de o variabilă hipercomplexă, cu aplicații la mecanică. A introdus algebre numite de el "Łukasiewicz trivalente și polivalente
Grigore C. Moisil () [Corola-website/Science/298547_a_299876]
-
(n. 26 iulie 1902 la Travnik - d. 30 aprilie 1980 la Cracovia) a fost un matematician polon, cunoscut pentru contribuțiile aduse în domeniul geometriei afine și al celei diferențiale. A studiat matematica la Universitatea Jagiellonă, în 1931 este absolvent, ca în anul următor să intre ca profesor în prestigioasa universitate. Ulterior, ocupă poziția de profesor la Universitatea de la Cracovia. În urma acțiunii naziste Sonderaktion Krakau
Stanisław Gołąb () [Corola-website/Science/334715_a_336044]
-
o serie de probleme legate de teoria iraționalităților cubice. A dat o expunere geometrică diagramei lui Voronoi. A rezolvat problema identității pentru corpuri comutative de ordinul al treilea, adică a rezolvat problema inversă transformării lui Tschirnhausen. Cercetările sale din domeniul geometriei le-a aplicat cu succes în cristalografie. Începând cu anul 1932 reîncepe studiul algebrei. Astfel cercetează din punct de vedere geometric soluțiile în radicali pentru ecuațiile de gradul al treilea și al patrulea.
Boris Delaunay () [Corola-website/Science/329941_a_331270]
-
se înțelege că rezultatul va avea aceeași semnificație indiferent de persoana care măsoară. În literatură sunt citate studii în care cazuri în care la corectarea acelorași lucrări s-au observat diferențe apreciabile între examinatori. La corectarea unei aceleiași lucrări (la geometrie) de către 118 examinatori, pe scara de 100 s-au obținut valori între 28 și 92 de puncte, cu eroarea probabilă de 7,5 puncte. Piéron prezintă alt caz, în care aceiași candidați sunt clasificați de două comisii diferite. Candidatul clasificat
Docimologie () [Corola-website/Science/316260_a_317589]
-
ale hidrocentralelor sau de la stațiile de pompare. O provocare pentru modelarea hidraulică a fost încă de la început modelarea mișcării lichidelor cu suprafață liberă. Dacă pentru curgerile permanente modelarea fizică nu este prea complicată, curgerile nepermanente în albiile râurilor cu o geometrie neregulată ridică mari probleme de modelare. Modelarea numerică a reușit în mare parte să rezolve problema simulării pentru mișcări cu suprafață liberă unidimensionale și bidimensionale. Pentru mișcări tridimensionale elaborarea modelelor de calcul întâmpină însă și în prezent mari dificultăți. Dificultățile
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
dezvoltat rapid la începutul secolului următor. Astăzi, principalele simboluri masonice sunt cele „trei mari lumini“: „echerul“, „compasul“ și „volumul Legii Sacre“, precum și litera „G“, scrisă în interiorul unui echer și al unui compas, care reprezintă de fapt inițiala cuvintelor „God“ (zeu), „geometrie, generare, geniu, gnoză“... Albert Mackey considera că masonii au fost învățați că „masoneria și geometria sunt sinonime“ și că „simbolurile geometrice care se găsesc în ritualurile francmasoneriei moderne pot fi considerate rămășițele secretelor geometrice cunoscute de masonii Evului Mediu, despre
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
echerul“, „compasul“ și „volumul Legii Sacre“, precum și litera „G“, scrisă în interiorul unui echer și al unui compas, care reprezintă de fapt inițiala cuvintelor „God“ (zeu), „geometrie, generare, geniu, gnoză“... Albert Mackey considera că masonii au fost învățați că „masoneria și geometria sunt sinonime“ și că „simbolurile geometrice care se găsesc în ritualurile francmasoneriei moderne pot fi considerate rămășițele secretelor geometrice cunoscute de masonii Evului Mediu, despre care acum se crede că s-au pierdut“. Geometria ocultă, denumită uneori „geometrie sacră“, folosește
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
au fost învățați că „masoneria și geometria sunt sinonime“ și că „simbolurile geometrice care se găsesc în ritualurile francmasoneriei moderne pot fi considerate rămășițele secretelor geometrice cunoscute de masonii Evului Mediu, despre care acum se crede că s-au pierdut“. Geometria ocultă, denumită uneori „geometrie sacră“, folosește de mult timp simboluri geometrice, ca de exemplu cercul, triunghiul, pentagrama etc., pentru ilustrarea unor idei metafizice și filozofice. Christopher Knight și Robert Lomas au dat o interpretare interesantă binecunoscutelor simboluri masonice echerul și
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
masoneria și geometria sunt sinonime“ și că „simbolurile geometrice care se găsesc în ritualurile francmasoneriei moderne pot fi considerate rămășițele secretelor geometrice cunoscute de masonii Evului Mediu, despre care acum se crede că s-au pierdut“. Geometria ocultă, denumită uneori „geometrie sacră“, folosește de mult timp simboluri geometrice, ca de exemplu cercul, triunghiul, pentagrama etc., pentru ilustrarea unor idei metafizice și filozofice. Christopher Knight și Robert Lomas au dat o interpretare interesantă binecunoscutelor simboluri masonice echerul și compasul. Ei susțin că
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
patriarhul evreilor, le-a transmis egiptenilor învățături speciale înainte de potop. Mai târziu, învățăturile (despre care se spunea ca ar fi reprezentat opera legendarului Hermes Trismegistus) au fost adunate de filosoful Euclid într-un volum. El le-a studiat sub denumirea „geometrie“. Inițial grecii, apoi romanii, au numit această disciplină „arhitectură“. Legendele masonice plasează formarea organizației în epoca Turnului Babel și în cea a construirii Templului din Ierusalim de către regele Solomon, despre care se pomenește în Biblie. Or, potrivit lui Mircea Eliade „istoria
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
istoria începe în Sumer“. Practic, începuturile masoneriei operative reprezintă începuturile culturii urbane, construcția primelor orașe-cetăți. Din punct de vedere al preistoriei speciei umane însă, omul a fost dintotdeauna un cioplitor al pietrei. Când arta cioplirii pietrei a fost combinată cu geometria, a apărut Arhitectura. Primii Mari Maeștri au fost, de fapt, Arhitecți. În secolul al XIX-lea, Mackey afirma că masonii din epoca medievală preluaseră atât cunoștințele în materie de construcții, cât și modelul de organizare de la „arhitecții Lombardiei“. Această breaslă
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
de spațiu-timp. Acest spațiu, însă, este foarte similar cu spațiul tridimensional euclidian standard, și astfel este ușor de lucrat cu el. Diferențiala distanței ("ds") în spațiul cartezian 3D este definită ca: unde formula 74 sunt diferențialele celor trei dimensiuni spațiale. În geometria relativității restrânse, se adaugă o a patra dimensiune, derivată din timp, și astfel ecuația diferențialei distanței devine: Dacă se dorește să se facă și coordonata timpului să arate ca și cele spațiale, se poate trata timpul ca fiind imaginar: "x
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
secunde în urmă. Din acest motiv, conul dual nul este numit și 'con de lumină'. Conul din regiunea "-t" este informația pe care acel punct o primește, iar conul din secțiunea "+t" este informația pe care acel punct o trimite. Geometria spațiului Minkowski poate fi descrisă printr-o diagramă Minkowski, utilă în înțelegerea multor experimente imaginare din teoria relativității restrânse. Poziția unui eveniment în spațiu-timp este dată de un cuadrivector contravariant ale cărui componente sunt: Adică, formula 84, formula 85, formula 86 și formula 87
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
noțiune de distanță dintre doi vectori. Este în special cazul spațiilor Banach și spațiilor Hilbert, care sunt fundamentale în analiza matematică. Din punct de vedere istoric, primele idei care au condus la noțiunea de spațiu vectorial pot fi găsite în geometria analitică, matricele, sisteme de ecuații liniare, și vectorii euclidieni din secolul al XVII-lea. Abordarea modernă, mai abstractă, formulată pentru prima dată de către Giuseppe Peano în 1888, cuprinde obiecte mai generale decât spațiul euclidian, dar o mare parte din teorie
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
vectorii euclidieni din secolul al XVII-lea. Abordarea modernă, mai abstractă, formulată pentru prima dată de către Giuseppe Peano în 1888, cuprinde obiecte mai generale decât spațiul euclidian, dar o mare parte din teorie poate fi văzută ca extensie ideilor din geometria clasică idei, cum ar fi drepte, planuri și analogii în dimensiuni superioare. Astăzi, spațiile vectoriale au aplicații în toată matematica, în științe și inginerie. Acestea sunt noțiunile liniar-algebrice adecvate pentru a trata sisteme de ecuații liniare; a oferi un cadru
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
a trata obiecte fizice sau geometrice, cum ar fi . Aceasta, la rândul său, permite examinarea proprietăților locale ale varietăților prin tehnici de liniarizare. Spațiile vectoriale pot fi generalizate în mai multe moduri, ceea ce duce la mai multe noțiuni avansate în geometrie și algebra abstractă. Conceptul de spațiu vectorial va fi explicat în primul rând prin descrierea a două exemple concrete: Primul exemplu de spațiu vectorial constă din săgeți într-un plan, pornind de la un punct fix (originea). Acestea sunt folosite în
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]