6,593 matches
-
Iulia Adalmina Medeleanu Floare, floare de pădure, Frântă de atâta ploaie, Ofilită, arsă-n gânduri, Floare,floare de pădure... Câine, câine alb și slobod, Frigul mi te-a prins în gheare Și-ai pierit, fără să urli, Câine, câine alb și slobod... Aripi, aripi de țărână, Visuri sub călcâi strivite... Strigăt ultim către oameni Aripi, aripi de țărână...
Cântec. In: Așa sunt eu by Iulia Adalmina Medeleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/332_a_613]
-
Pliscurile lor deschise se conturează strident într-un țipăt ascuțit, lipsit de sunet exterior, dar cu atât mai înfiorător prin tăcerea lui încremenită. Priviri tenebroase, încărcate de mânie și ură, se desprind din trupuri de blană, ce se agață cu ghearele de balustradele de piatră și urmăresc victimele condamnate deja la sfâșiere. O ființă meditativă cu trup de maimuță, cu coarne și aripi, își împrătie gândurile otrăvite spre străduțele înguste ale Parisului. În altă parte, un monstru devorează fără milă o
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
și aripi de liliac își așteaptă neputincioasele victime. Un balaur cu limba scoasă pare să împrăștie pucioasă. Coastele lui se desenează dezgustător prin trupul descărnat, cu piele transparentă, a cărui culoare de piatră gălbuie are nuanțe de cadavru. Monștrii cu gheare și labe de animale răsucite veghează cerurile bătrânului oraș alături de imagini mai apropiate de figura umană, dar la fel înspăimântătoare prin urâțenia chipului și dizarmonia formelor. Un diavol cu coarne și urechi de țap se sprijină spre exterior de o
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
mai apropiate de figura umană, dar la fel înspăimântătoare prin urâțenia chipului și dizarmonia formelor. Un diavol cu coarne și urechi de țap se sprijină spre exterior de o margine rotundă și privește spre Tour Eiffel. Mâini crispate se alătură ghearelor, ciocuri dizgrațioase se deschid alături și boturi și râturi hâde, priviri însângerate și flămânde sfâșie aerul și înveninează lumea. Toate aceste chipuri smulse din infern sunt împrăștiate pe cornișele lăcașului sfânt al Maicii Domnului în inima Parisului. Catedralele și edificiile
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
era o frumusețe apusă, dar care încă mai emana o atracție sexuală zdravănă și un magnetism considerabil. Acum, la șaptezeci de ani, atracția sexuală dispăruse. Magnetismul se transformase într-o cramponare neplăcută și claustrofobică. L-a prins cu înfrigurare în gheare pe Vultur-în-Zbor, ca și când nu ar mai fi vrut să-i dea drumul până când i-ar fi murit în brațe, așa cum făcuse și nejelitul domn Oscar Cramm cu mulți ani în urmă. în public mâinile ei ca niște gheare scheletice nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
înfrigurare în gheare pe Vultur-în-Zbor, ca și când nu ar mai fi vrut să-i dea drumul până când i-ar fi murit în brațe, așa cum făcuse și nejelitul domn Oscar Cramm cu mulți ani în urmă. în public mâinile ei ca niște gheare scheletice nu-l slăbeau niciodată. în intimitate stătea veșnic cu capul în poala lui și-și strângea picioarele cu mâinile până când închieturile i se albeau. în pat îl apăsa cu atâta putere, încât adesea îl lăsa fără suflare. Dacă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
strop de îndoială, a rostit el tărăgănat. Livia Cramm este un monstru. Vultur-în-Zbor n-a spus nimic. — La Femme-Crampon, a spus Deggle, și a râs ascuțit, în falset. — Ce? — Dragul meu Vultur, abia acum mi-am dat seama. Știi în ghearele cui ai căzut? Se prăpădea de râs la propria-i glumă ininteligibilă. Vultur-în-Zbor i-a cântat în strună: — Continuă. Spune-mi cine este. — Păi, dragule, c’est la Femme-Crampon. Femeia crampon. Sau, cum ai zice tu, Bătrâna Mării! Băbătia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
foarte adevărat, a izbucnit el printre hohotele incontrolabile. E destul de bătrână. E destul de urâtă. Trăiește pentru călătoriile pe mare. Agață tinerei rătăcitori ca tine, deși tu nu ești chiar atât de tânăr pe cât pari. Și acum te-a prins în gheare și-o să te stoarcă, o să te strângă și o să te gâtuie până n-o să mai rămână nici un pic de suflu în trupul tău. Livia Cramm, spaima călătorilor! Păi, gândește-te numai. Te-a învățat să iubești marea ca să-i fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vedea nimic, doar negru înaintea ochilor) strânsoarea a slăbit. Vultur-în-Zbor a auzit vocea Liviei spunând: — Da, vulturul meu, pasărea mea în zbor. Da. Când s-a trezit, a găsit-o pe Livia Cramm moartă, cu amândouă mâinile înțepenite ca niște gheare în jurul propriului ei gât. Cana cu apă era răsturnată, iar grămada de pilule considerabil micșorată. Abia mai târziu în dimineața aceea Vultur-în-Zbor a descoperit că prețioasa lui sticluță, fiola cu lichid albastru, dătător de liniște, dispăruse. S-a dus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
atârnau pe frunte, gata să pice. Sprâncenele i se arcuiau înspre interior și-n jos, către vârful grosolan al nasului, răsfirându-se în drumul lor pe deasupra ochilor scăpărători. Vorbea repede. Mâinile i se legănau cu gesturi mari, periculoase, ca niște gheare. Tovarășul lui era pe atât de zvelt pe cât era el de masiv și pe atât de agil și elegant pe cât era el de greoi. Era un bărbat cochet, cu o față tinerească și aceiași ochi bătrâni pe care-i aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ll be seeing ya î„Pe curând“). Pasărea roc sau rukh este o creatură legendară din cultura persană, considerată adesea o variantă a păsării simurg. Despre ea se spune că era albă și atât de mare, încât putea duce în gheare un elefant. Pasăre legendară din mitologia persană. Pasăre solară indiană, regina tuturor păsărilor, prezentă în epopeile Mahabharata și Ramayana. Este pasărea care-l poartă în zbor pe Vishnu. Variantă a păsării Phoenix în cultura egipteană, identificată aici cu un bâtlan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de isterie. Faceți ce spune Belinda, ieșiți, ieșiți, ieșiți! Amândouă țipau acum la noi, fețele lor frumoase strâmbându-se cu expresii de ură, la fel de veninoase precum șerpii. Buzele Belindei îi dezveleau dinții, avea mâinile ridicate deasupra mea, unghiile ei precum ghearele azvârlite asupra feței mele. Era îngrozitoare această transformare rapidă - mai ales a lui Suki, care aproape se eliberase pentru ca apoi să eșueze în ultimul moment și acum respingea persoana care putea să o salveze - dacă m-ar fi lăsat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fără cruce și al unor vieți fără supunerea vremelniciei. Se demola din greu pe acele străduțe de lângă fosta Operetă. Priveam, proptit în înalta masă cu un picior a Expresului de pe Apolodor, cum ciozvârtele de case nu se lăsau duse de ghearele macaralelor puse să schilodească duhul Timpului, chiar și în acele duminici de liniște, de rugă și, pentru unii ca mine, de ducere în nimicul din fața unei sticle de bere într-o bodegă mohorâtă. Îmi beam berile cu gândul pierdut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o cumpărase din avansul lui Cabestany și două teancuri de foi, unul În alb și celălalt scris pe ambele fețe. Julián Împărțea apartamentul cu un imens motan alb pe nume Kurtz. Felina mă privea bănuitoare de la picioarele stăpînului, ascuțindu-și ghearele. Am numărat două scaune, un cuier și mai nimic altceva. Restul erau cărți. Ziduri de cărți acopereau pereții, de la podea pînă În tavan, pe două rînduri. În timp ce eu cercetam locul, Julián a oftat. — E un hotel la două străzi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de salariul mizerabil pe care mi-l oferea. Într-o seară, Sanmartí a Început-o cu rutina masajului, apucîndu-se să mă pipăie cu lăcomie. Într-o zi ai să mă faci să-mi pierd capul, gemea el. Am scăpat din ghearele lui dintr-o smuncitură și am alergat pînă la ieșire, tîrÎnd după mine pardesiul și poșeta. Sanmartí rîdea În urma mea. Pe scară am dat peste o figură Întunecată ce părea să alunece prin vestibul fără să atingă pardoseala. — Ce surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Carax cu privirea ce mi se stingea, Însă nu l-am găsit. O altă figură Îi luase locul. Era Laín Coubert, Întocmai cum Învățasem să mă tem de el citind o carte, cu atîția ani În urmă. De astă dată, ghearele lui Coubert se afundară În ochii lui Fumero și Începură să-l tîrască aidoma unor cîrlige. Am izbutit să observ cum picioarele inspectorului dispăreau pe ușa bibliotecii, cum trupul său se zvîrcolea În timp ce Coubert Îl tîra nemilos spre ieșire, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o însteleze, dacă vine ziua, ea devine zi. Steluța se răsfiră în cântec, se deschide în dimineți, se revarsă peste lunci în strălucirea ei și pleacă repede din lume ca să nu fie pătată. Și dacă Steluța ar zăbovi mai mult, ghearele noroiului ar prinde-o, suflul pământului ar înghiți-o și ea oricum ar fi ucisă. Nu poate trăi mult printre oameni. Vine să le dea o candelă din inima ei curată, să le dea vise senine, să le dăruiască o
STELUŢA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_724]
-
am văzut un zgârcit înghețat de gheața morții (...) pradă îngrozită unei cohorte de draci, dintre care unul îi smulgea, din gura horcăindă, inima în formă de copil (...), și am văzut un orgolios pe umerii căruia se cocoțase un drac, bagându-i ghearele în ochi, în timp ce alți doi lacomi se sfâșiau într-o încăierare corp la corp, dezgustătoare, și încă alte creaturi, cu căpățână de capră, coamă de leu, beregată de panteră, prinse într-o pădure de flăcări din care părea că auzi
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
trupul păstrând o siluetă antropomorfă, dar forma, creată de Dumnezeu “după chipul și asemănarea sa”, este pervertită, transformată monstruos prin diformități sau prin adăugarea unor caracteristici animale (cioc, bot, coarne, urechi ascuțite, aripi de liliac, coadă, corp acoperit de păr, gheare de pasăre de pradă). Pe lângă diavolul terifiant, există de asemenea un diavol “grotesc” sau “ridicol”, așa cum este înfățișat de Creangă. Departe de a fi un personaj înspăimântător, diavolul apare slab, lipsit de obișnuitul său caracter înfricoșător, ușor de păcălit. Și
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
de om, oameni cu cap de animal etc, anihilând astfel toate frontierele regnului zoologic (aș).a cum se va observe în anexe Aliajul de trupuri vii și materii anorganice devine o obsesie de care nu scapă nici obiectele. Ele capătă gheare, dinți, ferocitatea animalului; ele pot fi observate unindu-se cu patrupedul și cu omul. Pictura lui Bosch este atât de șocantă și pentru faptul că amestecă fierul, lemnul și carnea. Până la sfârșitul Evului Mediu animalele se încrucișează între ele sau
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
admirativ”deoarece pe marginea ei era înfățișată o lume răsturnată “față de cea cu care se obișnuiseră simțurile noastre”: “(...) o lume așezată cu capul în jos, în care câinii aleargă înaintea iepurelui, și cerbii îl vânează pe leu. Capete mici, cu gheare de păsări, animale cu mâini omenești pe spinare, capete pletoase din care țâșneasu picioare, dragoni zebrați, patrupede cu gât de șarpe care se înfășura în mii de noduri de nedesfăcut, maimuțe cu coarne de cerb, sirene cu forme de zburătoare
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
naturale ale rațiunii, în timp ce omul poate varia de la brutalii și agresivii yahoo până la educatul Gulliver. Yahoo sunt făpturi dezgustătoare, “dobitoace” degenerate, oglindă a întregii umanități: “legate de gât cu funii trainice prinse de o grindă și-și țineau hrana în ghearele picioarelor din față, sfâșiind-o cu dinții.(...) Nu pot zugrăvi scârba și uimirea ce m-au cuprins când am băgat de seamă că acel animal hidos avea o înfățișare întru totul asemenea oamenilor. Este adevărat că obrazul îi era teșit
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
merg În urma lui. Se târăsc fără zgomot, Într-o ordine desăvârșită. „Nimeni nu mișca un deget pentru nimeni”, meditează Noimann. Și, În timp ce meditează, o mână se apropie, ca o pasăre de pradă se apropie. Ca o pasăre de pradă În ghearele ei Îl Înhață și-l duce zburând spre barieră. Aici Îl așează pe calea ferată, În calea altor mâini și altor degete. „Mathilda, Mathilda... Lilith, Lilith...” PAGINĂ NOUĂ XI. Locomotiva Noimann Construită În secolul trecut, gara Iași Îi impune călătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și pe tine cu măsline te fac! Domnița: Tăticule...(leșină) Împăratul: Ajutor, ajutor, săriți că mă omoară!...(se ascunde sub pat) iepurașul: Ah, ah, nu mai pot de frică! Cotoșman: Stai tâlharule! Marele Dregător: În sfârșit, mi-ai căzut în gheară, cotoi blestemat! Te jupoi de viu!... Îl omor și pe Împărat! Mă logodesc eu cu Domnița și mă fac eu împărat! Cotoșman: Vino mai aproape, dacă ai curaj, țap logodit... Marele Dregător: N-am curaj eu? (Cotoșman scoate de la brâu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
folosească un șiretlic.El s-a trântit la pământ , ca și cum și-ar fi pierdut cunoștința din pricina rănilor primite, și, la apropierea grifonului, îi dădu o lovitură prin cre i-a retezat una din apripi. Dar căzând, monstrul îl încleștă în ghearele-i lungi și ascuțite ca niște pumnale, străpungându-i platoșa și zalele; atunci Rolando i-a mai înfipt o dată sabia în trup, cu furia deznădejdei și aceasta a fost lovitura de grație. Rinaldo a intrat apoi în peștreă unde a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]