2,211 matches
-
să se supună ordinii sociale, morale, chiar profesionale ( dacă ne amintim cum s-a Încheiat cola borarea lui cu Teatrul Mic). Furdui, deduc acum, după ce lam cunoscut bine, din memorii, a fost un norocos convins că e mereu pîndit de ghinion. Nu putea rezista multă vreme În limita normalității. Egofilia-i cerea să redemonstreze, Într-una, oriunde s-ar afla, că el e un caz. A fost. Din copilăria Începută la Soroca, pînă la finalul Încă suspect, petrecut, cam devreme, În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu-i bine!), dar nu mă pot abține să mă gîndesc la vorba aceea din bătrîni : fiecare are publicul pe care-l merită... A durat incredibil de mult, drumul de la primirea cărții de amintiri din teatru a lui Ion Focșa - Ghinionul a fost norocul meu ( februarie, 2004), pînă la scrierea aces tor rînduri ( noiembrie, 2006). De ce? Nu contează. Impor tant e că mi s-a luat o piatră de pe inimă! Cronica există, Ion Focșa există, deci, știu că Îi va face
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
el Însă, a avut curajul s-o recunoască și , poate, să creadă Într-o viață viitoare, mult mai apropiată de per fecțiune decît cea care (vai!) trece... Să nu trageți concluzia că venerabilul artist ar fi fost o țintă a ghinionului : a cunoscut monștri sacri, a jucat alături de ei, s-a bucurat de prețuirea unor celebri actori, dramaturgi, regizori, directori de teatre. A slujit cu de votament și inspirație scenele patriei, Începînd cu cele ale Capitalei, continuînd cu Galați și sfîrșind
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
jenantă - Ion Focșa a Îndrăznit săi scrie și să-l mustre, afectuos & respectuos . În fine, vreau să-l felicit pe autorul/actor și pentru faptul că n-a lăsat să se stingă (lucrul se vede bine În carte!) tradiția artistului-intelectual ; Ghinionul a fost norocul meu inserează des, agreabil de des, incredibil de des, citate, fragmente din cronici, documente vechi ( sau doar inedite), cărți de specialitate, dialoguri neoficiale. Car tea este un capitol prețios din prețioasa istorie a teatrului românesc. Iar artistul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Încep să cred, În unele momente de visare impunibilă, că am stat cu-adevărat În preajma doamnelor Bulandra, Alice Voinescu, Maria Giurgea, ori a domnilor Manolescu, Storin, Vraca, Ciprian, Radu Aldulescu ș.a. Cu toate acestea, multe personaje ale volumului secund din Ghinionul a fost norocul meu Îmi sunt chiar vag-cunoscute ; prin forța de memorialist a venerabilului actor Însă, ele devin acum prezente, familiare & familiale, trăiesc, le văd cu ochii minții și le simt cu inimami histrionică. Stîrnesc În pasiunea-mi pentru trecutul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
că suntem un public subtil și rafinat, care gustă scenele de mare Încărcătură intelectuală (scene nesesizate de alții) . Așa o fi! Mă crispează atitudinile de cramponare - de un partener erotic, ori de o funcție. Am mai spus-o : am avut ghinionul să fiu alături de mulți directori de teatru, În clipa În care li se cerea demisia. Unii se umileau, alții-amenințau, intrau În mania persecuției, vedeau comploturi peste tot... bref, deveneau ridicoli prin inutila lor cramponare. Fiindcă, mai devre me, ori mai
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Haralamb Lecca are proasta inspirație să suprime postul din statul de funcțiuni, actorul C. B. Penel face o criză de nervi și...renunță la actorie ! Chiar așa, Penele tată?!... „Meseria de actor are Întotdeauna ceva sordid” (Jouvet). Știam... Cu toții avem ghinionul de-a da peste cronofagi ; nimeni n-a scăpat de insistența lor sterilă și creatoare de alergii. Dar cei mai periculoși, În lumea noastră, sunt cronofagii veleitari ; egofilii păguboși ; ploșnițele cotidiene cu vagă circulație prin lumea culturală. Ei te obligă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
trebuie să ai Încredere În tineri - de altfel, nimeni nu i-a persecutat, În ultimele decenii. Dar ce faci cu Rebengiuc, Ciulei, Pintilie, Andrei Șerban, Marin Moraru, Ștefan Iordache, Vali Seciu, Olga Tudorache, Cătălina Buzoianu, Dorel Vișan ș.a., care au ghinionul de-a fi depășit 60 de ani și care n-au bunul-simț de-a trage oblonul?... Alt verdict dat de juna comentatoare :” În momentul de față, teatrul din România plictisește!”. Aoleu! Chiar tot? Chiar și cel al protejaților cronicarei ? Chiar
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cu aplauzele. Unii spectatori s-au luat la bătaie. A fost nevoie de intervenția poliției, care a dat afară cîțiva scandalagii” (relatarea aparține tot lui Troyat). Critica a considerat textul un eșec. Și piesa a rămas, În timp, pîndită de ghinion, fiind cel mai puțin jucat text al dramaturgului... După ce a scris Pescărușul ( piesă inspirată, crede Troyat, „din mizerabila aventură a Likăi și-a lui Potapenko”p.182), Îi spunea Elenei Șavrova:”... Nu e nimic deosebit.În ansamblu, aș zice că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sută de ani, n-aș mai scrie o altă piesă de teatru! În acest domeniu nu voi Înregistra decît eșecuri!”. Din fericire, se Înșela, deoarece chiar În 1897 primea drepturi de autor sub stanțiale de pe urma capodoperei care-a debutat cu ghinion... Și premiera Unchiului Vanea (1900) a fost un succes răsunător. De data asta, autorului Îi plăcuse Întrea ga distribuție, În frunte cu Olga Knipper ( care juca Elena). Mai puțin Înțeleasă a fost, la premiera absolută, Trei surori (1901): de altfel
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
printre borcănașe cu otravă! CHARLES: Chiar nu ți-e milă? EMMA: Aș! Totuși mai e o șansă. Era un ocnaș evadat... nimeni nu știa că a venit la noi... îl îngropi în grădină... CHARLES: Și dacă mă vede cineva? EMMA: Ghinionul tău. Totuși, ai o șansă. CHARLES: Nu pot! EMMA: Atunci, recunoaște-ți crima! CHARLES: Care? EMMA: Asta pe care n-ai comis-o, spintecătorule! Pentru alea pe care nu le-ai făcut nu te va osîndi, din păcate, nimeni. CHARLES
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
am parte de viața asta. Mie totul mi se-ntâmplă în plină zi! Disproporția și melodrama sunt pâinea mea cea de toate zilele! Coincidențele din vise, simbolurile, situațiile înspăimântător de caraghioase, banalitățile prevestitoare de nenorociri, accidentele și umilințele, bafta sau ghinionul de care alții au parte doar cu ochii închiși mie mi se-ntâmplă cu ochii deschiși! Mai cunoști pe careva pe care să-l fi amenințat maică-sa cu monstruozitatea aia de cuțit? Care-a mai avut bafta să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Numai în timpul cât ești elev sau student, profesorii îți dau explicații. După absolvirea studiilor intri în competiția concurenței de competență, îndemânare, dexteritate care stratifică oamenii și-i elimină pe cei necorespunzători. Nu arunca vina pe lipsa de noroc și pe ghinion. Cât te afli în instituțiile de învățământ, învață temeinic, lasă alte preocupări, ca să nu ajungi un ratat, pentru care părinții au cheltuit banii degeaba. După absolvirea Facultății, orice alte cursuri, studii trebuie plătite și ai nevoie și de tot timpul
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
dar permanenta așteptare încordată și coșmarul nopților nedormite au făcut uitate acele comentarii, acum căutând aproape zilnic răspunsuri în stratul gros de zaț la îngrijorările ei. Era teafăr? Fusese cumva rănit? Căzuse prizonier? Niciodată nu se gândise la moarte, aducea ghinion și atunci când i se părea că vede nenumărate cruci negre pe smalțul alb, își alunga spaima, spunându-și că poate nu învârtise ea bine ceașca. Zâmbește firav amintindu-și că în urmă cu numai patru-cinci zile văzuse două sicrie. Simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ca și cum ceva se rupe în interiorul lor. Și atunci încep să vorbească, uneori chiar și despre ceea ce nu te interesează. Practic nu-i mai poți opri. Evident, există și varianta ca subiectul să moară. Dacă asta se întâmplă înainte să mărturisească, ghinion. Riști să pierzi înaintarea în grad sau o mustrare zdravănă din partea șefilor. Evident, poți să te căptușești cu un bilet numai dus la vreo unitate a jandarmeriei pe frontul de răsărit. Dar un profesionist știe să evite astfel de complicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru asta. Mobilul a fost jaful, cel puțin așa au scris ziarele. Expresia lui Bocioagă, transmisionistul, continuă să rămână neschimbată. Hm, dacă așa au scris ei... Adevărul este că un concurent mult prea gelos pe succesul armeanului a comandat lovitura. Ghinionul lor a fost că au venit prea devreme la magazin. Iar tu știi asta... Pentru simplul motiv că eram acolo. Deci tu ești adevăratul făptaș. Ce mai pot spune? Așa este. Cineva m-a pus pe tavă, știu și cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fost sădite de generațiile trecute (a se studia capitolul “Vindecarea arborelui genealogic” din volumul II al cărții). Toate acestea revin în plan fizic sub forma unor de evenimente, circumstanțe ce ne îngrădesc posibilitățile de manifestare armonioasă în viitor, ne aduc ghinion și dezechilibre. Starea generală ce se manifestă pe Terra, aceea de frică față de siguranța zilei de maine, a competiției acerbe, a dușmăniei și invidiei, a neprețuirii virtuților, a denigrării aproapelui pentru profit etc. Acestea sunt în primul rând semințele plantate
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
absolute nu există decât în filozofia cea mai... filozofică, că dacă o fi existând vreun vinovat între doi soți care se iubesc... de mama focului, acesta nu putea fi decât baba, pentru că orice babă poartă cu ea o mie de ghinioane, pe care le leapădă oricui atunci când are ocazia. Și atunci, aține-te! De aceea, împăcându-mi sufletul și liniștindu-mă în această privință, m-am culcat. Dar ce, credeți că am putut adormi? Fel de fel de idei îmi fluturau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
trist. Eram mulțumit că am reușit să surprind câteva mici aspecte ale unui noian de întâmplări care constituie viața din mediul rural, cu bune și cu rele. Și mă grăbii spre stația de unde pleca spre oraș ultimul microbuz. Zi cu ghinion Ziua se anunța a fi una posomorâtă, cu cerul întunecat, a ploaie. Și chiar se porni. O burniță de aceea de durată, care-ți intră în suflet și-ți dă prin gând să-ți faci o plăcere, și anume aceea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mira ce m-a găsit. Dar ziua aceea era așa de departe, ca de la mine la steaua Sirius. Până acasă nu mi s-a mai întâmplat nimic neplăcut, încât mă miram cum de se putea așa ceva. Așa mă obișnuisem cu ghinioanele, precum câinele evreului cu mere pădurețe, încât parcă acum îmi era dor de o nouă aventură, o strâmbă, cum se spune într-un anumit limbaj. Și parcă auzindu-mi gândul, destinul îmi mai pregăti una, dar una mică. Pe scara
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Zi-mi fraier și gata! De alături, cu puteri înzecite, probabil mai dormise peste zi, vecinul meu se opintea din greu răcnind la intervale regulate „Opriți timpul”. Îmi venea să urlu. El dorea să oprească timpul acela parșiv, plin de ghinioane și de ploaie! Pentru ce? Lui îi convenea, stătea în casă și trăgea mereu din sticlă, văzând viața în roz. Trăia într-o lume a lui, nu avea ghinioane, nici treburi pe la ghișeie, și nu-i băga nimeni mâna în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să urlu. El dorea să oprească timpul acela parșiv, plin de ghinioane și de ploaie! Pentru ce? Lui îi convenea, stătea în casă și trăgea mereu din sticlă, văzând viața în roz. Trăia într-o lume a lui, nu avea ghinioane, nici treburi pe la ghișeie, și nu-i băga nimeni mâna în buzunar. Pur și simplu stătea în casă și bea, bea și cerea providenței pe un ton imperativ să oprească timpul! Scurt! Străveziu Pășesc pe trotuar și nu-l văd
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
spate. Gazda bătăilor era Gabi, iar cel mai bun se dovedea a fi Hari. Mai jucau și poker, dar din lipsa banilor mărunți, jucau pe bețe de chibrituri. De pescuit nu prea se mai ocupau, doar eu eram mai consecvent. Ghinioanele se țineau scai de noi. Aveam o saltea pneumatică pe care mă mai întindeam când mă dureau șalele prea tare. Se spărsese și nu mai era bună de nimic. Atunci Gabi a tăiat niște pari cu toporișca și a făcut
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
corecte. Știuse că Tessie avea să fie Tessie. Ghicise sexul fratelui meu și al tuturor copiilor prietenelor ei de la biserică. Singurii copii al căror sex nu-l profețise erau ai ei, pentru că o mamă care sonda misterele propriului pântec aducea ghinion. Pe al mamei mele Îl sonda Însă fără teamă. După niște ezitări inițiale, lingura se legănă de la nord la sud, ceea ce Însemna că aveam să fiu băiat. Stând pe scaun cu picioarele crăcănate, mama mea se străduia să zâmbească. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care erau prea grele pentru el. ― Te crezi tânăr? Lasă că le cară Milton. Tu ești bătrân. La o subsuoară ținea cutia pentru viermi de mătase, care nu era de vânzare. Când văzu portretul patriarhului, suspină Îngrozită: ― N-avem destul ghinion? Vrei acum să-l vinzi și pe patriarh? Înșfăcă portretul și Îl duse Înăuntru. Tot restul zilei rămase În bucătărie, nefiind În stare să privească hoarda pestriță a vânătorilor de talciocuri gospodărești, care-i căutau prin lucrurile personale. Erau anticarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]