20,979 matches
-
în care raționamentul este decupat cu precizie chirurgicală: " Construiești un zid spre a te apăra/ dar se scurg atâtea zile-asemeni nopților/ și atâtea nopți asemeni zilelor/ încât tu ești nevoit să aperi zidul" (Metamorfoză, p. 67). Deși sugerează un anumit gol existențial, poemele de acest tip au o robustețe cerebrală care trece dincolo de trăirea propriu-zisă. Ceea ce iese în evidență este modul în care a fost șlefuit raționamentul, nu angoasa existențială care, foarte probabil, l-a generat. În paralel cu aceste catrene-aforism
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
preț de cîteva luni, spațiul căminului școlii de literatură de pe Kiseleff, fostul Muzeu Toma Stelian, azi sediul PSD; Goma, cu care eram coleg în anul întîi al școlii, taciturn, enigmatic, avea să-și dezvăluie abia mai tîrziu figura reală). Un gol așadar nefiresc ce mă stimula și totodată mă inhiba. Proletcultismul părea să fi stîrpit, aidoma unei secete devastatoare, germenii unei succesiuni în planul creației, nelăsînd zarea niciunei nădejdi. Mă preumblam printr-un Cluj în care, ca prin miracol, îi mai
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
Roșca, precum printre ruinele unei cetăți. N-aveam de unde ști, nici nu bănuiam măcar, că în acel răstimp dezolant fără seamăn viețuiau undeva personalități cu zece-cincisprezece ani mai în vîrstă decît mine, hărăzite a se afirma cu strălucire, a umple "golul istoric". Exponenții Cercului literar de la Sibiu, cei ai școlii de la Târgoviște, dar și alții, aflați în floarea vîrstei, încă nu intraseră în scenă. Numele lor îmi erau complet necunoscute (pe cel al lui Doinaș l-am auzit prima oară din
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
mult timp pe platoul învingătorilor, al stăpânilor vieții, cum s-ar fi crezut, pentru că survine, și în cazul său, acea surpare interioară, acea ruptură de personalitate caracteristică tocmai eroilor brebanieni puternici, dominatori, ceea ce le și agravează de altfel "căderea în gol": "...se știe, indivizii vitali, cu o exorbitantă personalitate și voință de a fi, de a reuși, odată aflați în depresie, în acel vid sau boală psihică, surparea Ťedificiului lor internť este la fel de formidabilă, de neoprit, ca și cariera lor socială
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
și din replica intonată, din dialogul în triluri, din duetele macabre, din pasele cantabile și vorbele cu două înțelesuri, deși calitatea vocilor este modestă. Problema filmului o constituie excesul, la un moment dat, mecansimul ororii ajunge să se miște în gol, bărbierul scelerat devine o mașină de tocat precum cea uriașă din pivnița casei prin care trec ciolanele clienților. Istoria își pierde orice logică și alunecă într-un grotesc prins la rîndul său în vertijul morbid, pînă ce bărbierul se oprește
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
Pruteanu, Marian Papahagi, Eta Boeriu, Răzvan Codrescu și Alexandru Marcu. "Traducerile Divinei Comedii care au continuat să apară la noi, după aceea a lui George Coșbuc, n-au fost simțite ca o nevoie culturală, n-au avut de umplut un gol; nu sunt nici rezultatul/rodul vreunui context de emulație lirică sau intelectuală, a vreunei trufii concurențiale. Ele sunt dovezi ale unei adevărate pasiuni concurențiale și dorințe de depășire." În fine, Cronicarul s-a oprit asupra remarcabilului eseu semnat de Ion
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
citit întâia oară, am trăit pe deplin plăcerea întâlnirii mele în celălalt. - Sunt mai empatice, mai generoase, reevaluările postdecembriste ale creațiilor dvs.? Pentru că înainte de Revoluție m-am retras la țară, atunci când m-am întors în București se produsese deja un gol în jurul meu, o distanțare între exegeții operei mele - care, cei mai mulți, se refugiaseră în ziaristică - și operă. Nu pot să vorbesc despre o îmbrățișare mai generoasă a scrierilor mele după 1990, deși sunt câțiva - Mihai Dragolea, Ion Buzera, Ion Bogdan Lefter
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
a fi singurul care se temea că e ținta zelului gărzii regale, fiindcă muschetele lor aveau faima că trag mai întâi și -ntreabă abia după aceea. Începusem să amețesc de atâta alergat în zig-zag... Până ce m-am trezit suspendat în gol, peste apă. Am dat cât am putut din brațe încercând cu disperare să-mi regăsesc echilibrul, dar la nimic nu mi-au servit efemerele aripi. și aș fi căzut în apele întunecate, dacă o frânghie groasă, aproape mai groasă decât
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
a împiedicat sau, în orice caz, a limitat accesul unor scriitori care nu se găseau în grațiile puterii. Așa s-a întâmplat, printre alții, cu poetul Tudor George, "prezență insolită în peisajul literar al acelor vremuri grele". De aici, marile goluri în Fonoteca de aur. Liviu Grăsoiu deplânge nu o dată starea de sărăcie a scriitorilor, faptul că munca lor nu e răsplătită corespunzător, de asemeni, prețul prohibitiv al cărții. Nemulțumirile lui privesc unele din efectele tranziției, diletantismul, amatorismul, spiritul de improvizație
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
ispășirii" (Poetul și semnele timpului. Temeiuri pentru Poem). Această icoană a unei divinități ce se ascunde ("Fața Mea nu vei putea să o vezi", glăsuiește și Sfînta Scriptură) îl obsedează pe poet, însuflețindu-l poate tocmai prin categoriile negative ale golului, absenței, sterilității care joacă rolul unor penitențe paramonahale. Zăvorît în incomunicabil, într-o tăcere "mai cumplit de îndurat decît orișice tunet", conceptul Domnului apare cu precădere raportabil la o astfel de tăcere terifiantă: "eu m-am născut întemnițat în miezul
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
Naratorul-personaj pornește într-o adevărată odisee, rătăcind, asemenea lui Leopold Bloom, prin labirintul de străzi al unui oraș tentacular (nenumit, așa cum nenumit rămâne până la sfârșit și personajul), în căutarea unei realități "laterale", singura capabilă să facă față - pentru o vreme - golului și absenței. Practic trama epică este ca și inexistentă, dar lipsa ei e suplinită de o extraordinară consistență romanescă a imaginarului, de organizarea epică a trăirilor, a obsesiilor și halucinațiilor, amestecate până la indistincție cu banalul cotidian. De aceea romanul se
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
sunt promise și toate ne sunt retrase pe parcursul adâncirii în capitolele Cărții de colorat pentru orbi. Ineditul acestui roman, atât cât este, vine din explorarea fictivă a propriului trecut familial, întins pe orizontală și pe verticală, ramificat și plin de goluri de informație, umplute cu fantasme și ficțiuni. O saga inventată cu bună-știință de personajul-narator Ana-Maria, urmând liniile magnetice prefigurate de multiple- și nu consecvent explicitate - frustrări: aceea a copilului vitreg și vitregit, aceea a transfugului sătul de bunăstarea depeizată a
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
pentru număra lucrurile din jur. Ciudățenia este că, la babilonieni, zeroul nu avea o valoare numerică, ci desemna spațiul gol dintre două pietre de pe abac. Zero era simbolul folosit pentru a desemna o lipsă în șirul pietrelor de numerotare, un gol. În schimb, grecii nu au putut integra în viziunea lor noțiunea de zero, și asta fiindcă numerele aveau în ochii grecilor o semnificație geometrică. Ca să gîndească numerele, ei desenau figuri geometrice. Pentru Pitagora, în concepția căruia numerele erau esența lucrurilor
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
de sine. Cronica Bătrînului evocă eșecul unei lumi - eșecul celui care scrie".Eșecul în cauză provine pe de o parte din șubrezirea structurii trupești, intrate în "geografia nopții" care e senectutea ("M-am întîlnit cu trupul meu gol în oglindă / gol ca în ziua Judecății-de-Apoi... i-am pipăit coastele genunchii sternul / i-am pipăit atent / întregul ornament de oase năruite"),pe de altă parte din criza toposului provincial (tîrgul natal e supus unei eroziuni, unei agonii nu mai puțin dureroase decît
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
temporale, dintre care al treilea este redus la un minim explicativ și întrucîtva disforic, descompletînd melodrama de visul ei de biruință. Un personaj în trei vîrste - puberal-adolescentină, tînără și bătrînă - constituie pivotul întregii povești, o declanșează, o construiește plombînd compensatoriu golurile ei. În ipostaza juvenilă, Briony Tallis (Saoirse Ronan) supraveghează cu un ochi hipersensibil idila vertiginoasă dintre Robbie (James McAvoy), fiul servitorilor admis să studieze la Cambridge, și sora sa mai mare, Cecilia Tallis (Keira Knightley). Una dintre scenele elocvente pentru
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
Citez în continuare doar câteva secvențe: "Nu ți-e ușor să înțelegi / că poezia nu mai are nevoie de hârtie / că un glonț se face mai auzit decât o carte.." (Călătorie), "și iată că tot așteptând să se-mpută gloria Golului / lașitatea noastră a con-gelat-o definitiv" (Evoluția vinului), "... n-avem noi nisip câte capete putem ascunde" (Epistolă despre acceptarea realității cu postscriptum ușor metafizic), "Ferește-mă, Doamne de cei ce-mi vor binele /de băieții simpatici/ dispuși oricând la o turnătorie
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
înainte de debutul în volum al autorului), în plină epocă proletcultistă. Aceste poeme sunt rodul inspirației unui autor care, la vremea respectivă, avea 17-18 ani. De aceea, la prima vedere, rolul acestui volum ar fi doar acela de a umple un gol în bibliografia poetului. Dar el este mai mult decât o pagină de istorie literară. La 17 ani, universul poetic al lui Emil Brumaru este deja bine definit, pe principalele coordonate care vor face peste decenii specificitatea scrisului său. Nimic din
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
deprins să înghițim foarte multe. Din acest punct de vedere, omul occidental ar putea să se dovedească mai fragil". Ovidiu Pecican e de părere că prin retragerea, după '89, a unor figuri charismatice" ale criticii noastre s-a creat un gol în care au prosperat atacurile nefondate, exercițiile unei fronde ce, în absența necesarei argumentații, frizează degringolada. Să fie oare suficient a contesta fără să-ți dovedești contestația?" Esențial este de a constata că vechii critici, criticii cu piedestal de pînă
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
pe celălalt pentru fondul de afectivitate, pentru noblețea sufletească în amiciție, deși erau conștienți de neîmpăcarea și adversitatea pe planul convingerilor. Ar fi trebuit să insist mai mult asupra carantinei programate în privința concepțiilor. Dacă omitem divergența din adâncuri, plutim în gol, bâjbâim în întuneric. Cât de radical a fost, deci, conflictul care amenința mereu să-i despartă? Cu intenția de a comprima sintetic discuția, folosind instrumentele artei, un critic a susținut că a dăinuit o simetrie în opoziție, o oglindire în
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
uimirea, să dezmintă ce e previzibil, neocolind exhibiționismul. Când Malraux a plecat în Spania, Drieu a stat pe loc, a rămas ostentaiv departe de înfruntare. În declarații însă s-a situat de partea lui Franco. L-a exasperat învârtirea în gol a cărturarilor, incapabili să concretizeze o aspirație, cantonați într-o retorică stearpă. La naziști a aderat în 1934, iar la finele unor rătăciri, în proză și în teatru readuce motivul vechilor incapacități, drogurile, femeile, iluziile pierdute. Încă în romanul Gilles
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
indivizi ce doresc să depășească înjosirea animalului? Fusese convins în mod naiv că a obținut o ierarhizare, care funcționa automat. Cruda realitate era că nu scăpase de dependență. Sforțarea de a sfărâma lanțurile l-au dus la o suspendare în gol. Femeia se sforțase să răscumpere greșeala, ("voise de aceea să se poarte tandru cu el, numai că bărbatul nu mai suporta apropierea dintre ei, el care altădată îi cerșise să nu plece și să rămână lângă ea, izbăvit de mohoreala
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
pe gânduri - prima variantă. Totuși, nefiind un spirit speculativ și neavând megalomane tentații eseistice, el refuză - inspirat - să-și transforme opțiunile în program. În matricea sa analitică, tema prefigurează glosa. Iar întrebarea de căpătâi nu e mai niciodată rostită în gol. A-i reproșa, prin urmare, într-un corpus de texte atât de dens și de profund, inaderența la tiparul matein ar fi o obtuzitate. A-l acuza, pe de altă parte, de un localism suspect, care-l face să exceleze
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
să te zidim". Leacul glumei, tragicei glume, este comuniunea. Rezolvarea, vorba vine, folclorică a unei situații fără întoarcere, antidotul blestemului romantic "un chin s-aveți, de-a nu muri deodată". Melcul e luat acasă și devine obiectul unui ritual în gol: "Melc, melc/ Cotobelc,/ Plouă soare/ Prin fînețuri și răzoare,/ Lujerii te-așteaptă-n crîng,/ Dar n-ai corn/ Nici drept/ Nici stîng:/ Sînt în sîn la moșul Iene/ Din poiene;/ Cornul drept,/ Cornul stîng...// Iarna coarnele se frîng./ Melc nătîng,/ Melc nătîng
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
vinile familiei lui, de-acum douăzeci sau treizeci de ani, ce importanță are... N-are importanță decât că atâtea vini ale altora, neînțelese, mi-au fost date mie și eu le-am acceptat demult, înainte măcar să-mi dau seama. Și golul ăsta de spaimă, pe care îl simt ori de câte ori mă gândesc că m-aș putea ridica să vorbesc și că sala întreagă s-ar întoarce spre mine, golul ăsta tot de aicea vine. N-am îndrăznit niciodată să iau cuvântul într-
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
mie și eu le-am acceptat demult, înainte măcar să-mi dau seama. Și golul ăsta de spaimă, pe care îl simt ori de câte ori mă gândesc că m-aș putea ridica să vorbesc și că sala întreagă s-ar întoarce spre mine, golul ăsta tot de aicea vine. N-am îndrăznit niciodată să iau cuvântul într-o ședință, am stat întotdeauna deoparte, ca să nu-mi stârnesc vinovăția. Pentru că ar fi poate de-ajuns să mă ridic și să rostesc cuvintele astea pe care
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]