1,645 matches
-
umbre iuți străbătînd mulțimea pestriță de pe cheiurile Senei, din gări și hale, vînturînd harnică pleava din buzunare și genți. Adulmecau timizi și nesățioși, se risipeau, se adunau, îmbrînceau tinere în blugi, cu rucsacuri și aparate de fotografiat agățate de gît, gospodine grase împovărate cu sacoșe, bătrînele cocîrjate, și țîșneau ca din pușcă în direcții diferite, cu bancnote mototolite asudîndu-le în pumni. Se scălămbăiau și jeleau și se tîrau prin praful și fumul peroanelor, dați-mi un bănuț, dați-mi un bănuț
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
senin, căzu în șotron copilul. Înalt ca iarba în care se pierde repede și regele cu calul lui cu tot, chițăi de pe casă somnambulul. Alb ca zăpada în care își spală mai întâi picioarele morții, se lumină cu gândul aiurea gospodina. Zorit ca focul ce roade repede totul de jur-împrejur, pufăi din pipă de unul singur în casă bătrânul. Copil din flori precum un text apocrif, vorbi celălalt, cel din oglindă sau tu, cititorule. Vavilon Nicicând n-a fost mai adevărat
Poezii by Vasile Dan () [Corola-website/Imaginative/4854_a_6179]
-
vom constată că mai toți locuitorii Brebului trăiau în bordeie de lemn și pământ, cu adăposturi pentru vite, ca expresie a principalei ocupații -păstoritul montan. Pentru iluminat se întrebuința în perioadă aceea opaițul cu seu de oaie, la lumina căruia gospodinele țeseau în războaie pânză de in și stofă (dimia) de lână. Ca și încălțări, tipice pentru întreagă comunitate erau opincile din piele de vacă și porc. Școala Primară din Brebu a început să funcționeze abia în anul 1920, într-un
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
din sat. Jocul se oprea în seara zilei de Sf. Vasile, când tinerii organizau balul cel mare, la care participa toată suflarea satului. Cerbul era realizat din lemn, făurit de meșterii satului, fiind împodobit cu scoarțe țărănești, țesute de vrednicele gospodine. “Le-am făcut costume tuturor băieților care formează alaiul, pentru a ține vie dragostea față de datinile străbune. Țineți minte ce vă spun: dacă nu vor mai exista aceste obiceiuri, atunci înseamnă că am rămas fără respect pentru țara asta“, spune
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
Hădăreni). Totuși articolul cu cel mai mare răsunet din această serie a fost cel despre găina care a născut puii vii. În numărul 390 din "Evenimentul zilei" (2 octombrie 1993) ziarul își informa cititorii: „Marți, 28 septembrie a.c. în curtea gospodinei Sevastița M., aflată în strada Vatra din Pașcani, județul Iași s-a întâmplat un miracol: o găină a născut doi puii vii, unul fără un picior și altul fără o aripă”, articol scris de Cătălin Ștefănescu. Totodată, "Evenimentul zilei" relata
Evenimentul zilei () [Corola-website/Science/300039_a_301368]
-
și ninsori, prin ger și arșițe, dar le era și o școală totodată, căci multe vedeau și multe învățau. De aceea prin munca lor, prin istețime și chibzuință, ei au gospodării frumoase, bine întreținute și curate, răsfrângându-se acest merit gospodinelor, și potrivindu-se aici de minune proverbul popular: "„Jupânul ține drumul, jupâneasa ține casa”". Astăzi cărăușia este practicată de un număr semnificativ de săteni, însă la un alt nivel potrivit secolului al XXI -lea, și mai poartă denumirea de speculă
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
monumentale din lemn de stejar în fața caselor țărănești. Existau încă până în anul 1974-80 ocupațiile tradiționale ale femeilor, în mod deosebit ce constau în cusutul ștergarelor țărănești, al iilor sau al altor podoabe care erau și un fel de mândrie a gospodinei și o oglindă a hărniciei și priceperii tinerelor fete. Altădată se organizau șezători frumoase unde vecine și prietene se adunau, îndeosebi în serile lungi de iarnă, ca să coasă, să toarcă și să țeasă aceste minunate costume populare care se purtau
Cireșu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302002_a_303331]
-
se apreciază pozitiv reprezentările în care aceasta este identificabilă. Eroinele nu sunt doar muncitoare merituoase, ci și femei ”cu oarecare gingășie în figură, înnobilitate de bunătate”, trăsături care ajută la imaginarea lor în viața particulară ca ”mame grijulii și bune gospodine”. Discutând despre bustul unei muncitoare evidențiate, o lucrare de Dorio Lazăr, autoarea eseului remarcă faptul că sculptorul ”pune în lumină trăsăturile ce-i subliniază caracterul dârz, fără a lipsi această figură de anumite trăsături de feminitate”. (p.10) Masculinizarea trăsăturilor
Realism socialist și gen - Feminitate în discursul criticii de artă în deceniul al șaselea () [Corola-website/Science/296141_a_297470]
-
conexă muncii și nu intervine nicio discuție despre separarea vieții publice și private. Nimic nu ne duce cu gândul la cum poate fi muncitorul în viața sa privată, așa cum portretele femeilor ne puteau face să ne imaginăm că sunt bune gospodine și mame grijulii. Pe fața inteligentă și concentrată a sudorului e întipărită atenția, mâinile sale prind cu putere și grijă țeava aparatului de sudat...” (p.12) Sau despre o lucrare intitulată Tânăr muncitor de Egon Lowith: Dragostea de meseria de
Realism socialist și gen - Feminitate în discursul criticii de artă în deceniul al șaselea () [Corola-website/Science/296141_a_297470]
-
style="color: #000000;"><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">a</spân></spân></spân></spân><spân style="color: #000000;"><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> gospodine și două funduri care se lovesc... nu e simplu</spân></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">. Erau în bucătărie două mese, două aragaze, frigiderul îl țineam în vestibul. Dar
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA SOCIALISTĂ : ANII 1950-1980 () [Corola-website/Science/296143_a_297472]
-
făcea foc dedesubt, dar cele trei găuri aveau niște cercuri. Unul mai mare, unul mai mic... Când era nevoie de mai multă căldură, se scoteau cercurile astea. Pe perete erau niște pânze albe scrise cu niste desene cu fir albastru: „Gospodina când e bună, rostul casei merge struna!”. </spân></spân></p> În fața casei aveam un felinar cu lampă de gaze. În fiecare seară venea un cetățean de la primărie, deschidea și aprindea. Dimineață venea și stingea. Așa era iluminația străzii. Casă asta
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA INTERBELICĂ: ANII 1920 - 1930 () [Corola-website/Science/296134_a_297463]
-
apare ca model în tabloul "" (1911) și în din str. Păcurari. Ana Popovici a pozat și în tabloul "Mama și copilul", în care își alăptează pruncul. Copiii artistului au fost modele în "Historia, Micul răzvrătit, , Atacul gâștelor, Primii pași, Viitoarea gospodină, Copilul" și "" (fiul său Grigore). Nepoata lui Băncilă apare în lucrarea "" și "Ruga". Mihăiță, un copil aciuat pe lângă casa Băncilă, a fost folosit pentru mai multe lucrări dintre care se remarcă "Obositul, Mihăiță" și compoziția "April". Mai multe portrete a
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Hainele au fost cusute de mână o perioadă, mai precis înainte de 1850, chiar de către cei care le purtau. Calitatea produsului depindea de talentul cusătoresei. Climatul în care locuia și tendința din țară dar și standardele comunității locale erau reperele unei gospodine obișnuite, în materie de modă, astfel încât toată comunitatea dintr-o anumită regiune se îmbrăca la fel, cu foarte mici diferențe. „Vinovatul” datorită căruia apar astăzi tendințe noi în fiecare sezon este Ludovic al XIV-lea, care avea un simț aparte
Modă () [Corola-website/Science/307975_a_309304]
-
Max. După un timp Sally afla că e însărcinată, dar nu este sigură cine este tatăl copilului. Brian o cere în căsătorie și îi propune să meargă cu el spre Universitatea din Cambridge. Inițial acceptă, dar gândul de a fi gospodină și mamă o determină sa facă avort. Filmul se încheie cu plecarea lui Brian în Anglia și cu Sally continuând-și viața în Berlin, cântând ,Cabaret, în fața unui public apreciativ.
Cabaret (film) () [Corola-website/Science/312128_a_313457]
-
la care au contribuit peste o sută de regizori, scenariști, compozitori și producători, care s-au folosit de "vremurile de aur" pentru a spune povești contemporane. Xena, o prințesă care se căiește pentru păcatele sale se întâlnește cu Gabrielle, o gospodină într-o fermă din Poteiada. Gabrielle, sătulă să lucreze, își ia hârtii pe care să scrie despre aventurile sale și pleacă la drum cu Xena. Xena este prezentată ca fiind o războinică având un costum de piele, stăpână pe chackram
Xena, Prințesa războinică () [Corola-website/Science/312815_a_314144]
-
femei. În vreme ce femeile reprezentau o prezență normală, numeroasă și chiar temută în rândurile mișcărilor de rezistență din Italia, Grecia, Iugoslavia sau Uniunea Sovietică, în Franța ele puteau fi întâlnite mai degrabă în cadrul mișcării rurale „maquis”. Femeile au organizat demonstații ale gospodinelor în 1940, au fost active în „comitetele populare” ale organizațiilor clandestine comuniste, au asigurat încurajarea și sprijinul general material greviștilor sau celor care se eschivau de la serviciul de muncă obligatorie. Ele au fost folosite ca dactilografe și ca agenți de
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
uscat, scărmănat și dărăcit, în urma cărora se obține lâna pentru tors și canura (fibre sau resturi de fire de lână rămase în dinții pieptenului), aceasta din urmă fiind folosită la confecționarea plăpumilor. Lână care este făcută caiere este toarsă de gospodine, fiind apoi urzită și țesută la stative corespunzătoare pentru a se obține pănura. Pănura este bătută la piuă timp de 24 de ore, uneori și mai mult, pentru a se obține o stofă plușată (suman) de culoare albă, maro sau
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
decât a îmbrăca un bărbat în haine femeiești doar pentru a obține efectul comic, echipa Pitonilor (complet masculină) compunea scenete întregi pentru femei, pe care apoi le interpretau chiar ei. Astfel, într-o scenă în care era nevoie de o gospodină, unul dintre Pitoni apărea îmbrăcat de casă, cu un șorț, vorbind în „"falsetto"”. Deși asta accentua umorul, nu era în sine însăși gluma (efectul comic produs de schimbul de replici ar fi fost același și dacă rolul ar fi fost
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
conducătorul artistic profesorul Mihail Grati, care la numeroase concursuri și festivale atât în țară cât și peste hotare ne-au reprezentat și au luat locuri de frunte. Oamenii din sat sunt harnici, gospodari, bineprimitori și întotdeauna cu un sfat bun, gospodinele se pot lăuda cu unele din cele mai frumoase copturi de colaci și mai gustose plăcinte, iar gospodari au în beciurile reci un vin curat și demn de toată lauda.
Zăicana, Criuleni () [Corola-website/Science/305158_a_306487]
-
casă. Astfel, unii se ocupă cu prepararea pastelor făinoase chiar sub ochii clientului, alții s-au specializat în tăbăcirea pieilor, alții în confecționarea căciulilor din piele de iepure, de oaie. Din păcate s-au pierdut vechile tradiții ale gospodarilor și gospodinelor din trecut de a țese covoare din lînă naturală, de a broda, tricota. Doar unele femei mai în vîrstă se mai îndeletnicesc cu asemenea activități, împletind diferite articole vestimentare: bluze, mănuși, ciorapi, toate din lînă de oaie. În ceia ce
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
astfel de pîine era tare și grea. Pîinea din făină de grîu era considerată de țărani un lux și era pregătită și consumată numai cu ocazia anumitor sărbători. Din vremuri străvechi, pîinea se cocea de obicei sîmbăta. În acea zi gospodina nu se ducea în cîmp, rămînînd acasă pentru a coace pîine și a spăla rufele. Se credea că atunci cînd femeia coace pîine, ea nu trerbuie să fie supărată de nimeni, altfel pîinea ori nu dospește, ori nu se coace
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
acasă pentru a coace pîine și a spăla rufele. Se credea că atunci cînd femeia coace pîine, ea nu trerbuie să fie supărată de nimeni, altfel pîinea ori nu dospește, ori nu se coace bine, ori nu va fi gustoasă. Gospodinele mai în vîrstă le spuneau fiicelor și nurorilor că pîinea nu trebuie grăbită, ci totul se face cu îngăduială și mare răbdare. Aluatul se pregătea într-un vas din lemn special, numit covată. Procesul de frămîntare a pîinii era destul de
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
în vîrstă le spuneau fiicelor și nurorilor că pîinea nu trebuie grăbită, ci totul se face cu îngăduială și mare răbdare. Aluatul se pregătea într-un vas din lemn special, numit covată. Procesul de frămîntare a pîinii era destul de greu. Gospodinele spuneau, că pîinea trebuie frămîntată pînă „curge apă din streșină”, adică pînă asudă fruntea. După aceasta aluatul era „adunat” și lăsat să dospească și să se „odihnească”. Lemnele din cuptor, puse și ele cu socoteală, ardeau negrăbit, potrivit. După un
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
curge apă din streșină”, adică pînă asudă fruntea. După aceasta aluatul era „adunat” și lăsat să dospească și să se „odihnească”. Lemnele din cuptor, puse și ele cu socoteală, ardeau negrăbit, potrivit. După un timp oarecare, cînd focul se potolea, gospodina verifica dacă partea de sus a cuptorului s-a înălbit. Înainte de a da pîinea în cuptor, femeia făcea semnul crucii deasupra cuptorului și deasupra fiecărei pîini. Ea ridicat de sus lopata atît de înaltă să crească pîinea. Înainte de a pune
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
a da pîinea în cuptor, femeia făcea semnul crucii deasupra cuptorului și deasupra fiecărei pîini. Ea ridicat de sus lopata atît de înaltă să crească pîinea. Înainte de a pune gurarul la cuptor, iar făcea semnul crucii la gura cuptorului. Fiecare gospodină cunoștea „puterea focului”, adică cît timp trebuie să se afle pîinea în cuptor pentru a se coace, astfel, încît să fie nici crudă, nici arsă. Scoasă din cuptor, pîinea era pusă pe un așternut de pînză de cînepă sau in
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]