2,243 matches
-
să recunoască, de la bun început, inutilitatea analizei. Pentru el, însă, analiza nu reprezintă un instrument de cunoaștere. E o formă de viață. Exact prin acest obicei al "reflecției întristătoare" se singularizează tânărul, ca individ înstrăinat de comunitate, și stârnește curiozitatea grațioasei femei care nu avea habar nici de "sterilitatea analizei" și nici nu credea în existența amorului spiritual. Lulù e descrisă ca "un mic animal indolent cu mișcări grațioase, conduse de instinct", ce "se întindea, trăgea la sine, strângea: acte reflexe
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
întristătoare" se singularizează tânărul, ca individ înstrăinat de comunitate, și stârnește curiozitatea grațioasei femei care nu avea habar nici de "sterilitatea analizei" și nici nu credea în existența amorului spiritual. Lulù e descrisă ca "un mic animal indolent cu mișcări grațioase, conduse de instinct", ce "se întindea, trăgea la sine, strângea: acte reflexe executate cu precizie, fără complicația gândirii și, uneori, fără amestecul inimii". Adevărată "plantă carnivoră", tentaculară și cameleonică, Lulù întruchipează, cum remarca Ileana Vrancea, un tip de femeie "prezent
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
studiu introductiv de Vasile Muscă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998. 194 În opinia Ligiei Tudurachi, motivul romanului lovinescian "își are sursa în teatrul lui Frank Wedekind (1895), unde Lulù e personaj al unei tragedii monstruoase, reprezentând o feminitate în același timp grațioasă și devoratoare (dramaturgul german Frank Wedekind concepe o trilogie Lulù în 1895, realizată în final ca bilogie și incluzând piesele Spiritul pământului și Cutia Pandorei; teatrul lui Wedekind se bucura de succes la noi încă din 1917, când au loc
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sus Iisus cu cele cinci fecioare cu candele aprinse, doar cinci capete de femei și cinci luminițe, trupurile contopindu-se în desen. Jos spre ușa foișorului, cinci trupuri de femei privite din spate erau surprinse în plină mișcare. Aveau gesturi grațioase, una bătea în ușă, una alerga, alta implora cu brațele în sus spre Iisus, dedesubt cinci trupuri în mișcare grăbite, sus cinci fețe contemplând fiecare în felul ei aceeași minune. Toate cele cinci fețe erau portretele unei Lavinii senine și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un semn, seimenii călări, strângând ca o coardă frâiele și arcuind gâturile cailor se aliniară și, în două șiruri pe marginile drumului, porniră îndată în pas de manej. Turcii care se apropiau încetiniră trapul. Tobele răpăiau ritmat iar bidiviii, ridicând grațios copitele din față, se încadrau perfect în bătaia lor. Dulamele roșii ale seimenilor păreau și mai colorate în lumina soarelui de prânz. Când distanța dintre cele două cete de călăreți a fost cam de douăzeci de lungimi de cal, seimenii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cea mai literară limbă turcă, prințul Constantin răspunse salutului imbrohorului și-și exprimă durerea că tatăl lui, fiind suferind, nu poate să facă față obligațiilor impuse de protocol. — Dar ce are, ce s-a întâmplat? Prințul Constantin, cu un gest grațios al mâinii, arătă spre doctorul Iacob Pylarino care, după câteva formule de politețe rostite tot în limba turcă, începu să explice în latinește cu lux de amănunte ce boală este și cum se poate trata. Prelegerea savantă nu o înțelegeau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lac, din parcul domnesc, alt tril îi răspunse la început grav, apoi urcând spre cele mai înalte acute și rămânând suspendat, susținut, până când altă și altă privighetoare îl reluă. Selin privea vrăjit spre reședința domnească, văruită în alb, cu foișorul grațios, luminat de lună dintr-o parte. În cuhnie el și Ștefan n-au fost admiși decât atât cât să se încălzească, apoi au rămas femeile cu beiul Constantin. Prințul a plecat la grajduri să pregătească rădvanul și călăreți cu torțe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se bucure, că ce-i pasă rusului de noi? Vrea marea cea mare, Marea Neagră și Dunărea, Cetatea Azovului, Benderul și Cetatea Albă. Le vrea de la tătari și de la turci, dar așa... să i le dăm noi pe tavă, că prea grațiosul împărat al tuturor Rusiilor, în loc să se pregătească să afle cum arde soarele pe aici vara, cum năvălesc turcii și tătarii și cum se bat ienicerii și spahiii și să vină cu oaste pe potrivă, a venit cu niște gloate de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spuse de bunici bătrâne, legenda marelui duce Notaras care, atunci când Mahomed al doilea a cucerit Bizanțul... Dar ce este asta? Privitorilor nu le venea să creadă: cel de al treilea fiu al Brâncoveanului își dezlegase prin nu știu ce minune mâinile și, grațios, zâmbind ca într-un dans magnific înaintă spre butuc. Acolo se opri, dădu din cap cu un salut timid și înălță brațele spre cer: — Cred, Doamne, și mărturisesc! Își făcu cruce și, îngenunchind, îmbrățișă cu amândouă brațele butucul, călăul se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
leagăn, lumina mea, si taciNu pot cânta si încă nu ești destul de mare, Ca sa-ti pot spune basmul cel nesfârșit, in care Se sting de frig si foame copiii cei săraci... Muma tânăra de Dimitrie Bolintineanu I Lăutarii cânta hore grațioase; Tinerii feciori Cântă după părul fetelor frumoase Să răpească flori. Ca dulci fragi de câmpuri albele fetite Dulce rumenesc, Apărând cu mana mandrele cosite, Sărutări pe gura las de le răpesc. II Dar tu, femeie tânăra, De ce stai gânditoare? În
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
nu e aceasta o dublă binefacere pentru București? Astăzi, terenurile mlăștinoase asanate, traversate de o derivație a Dâmboviței, sunt acoperite de o vegetație luxuriantă și de lacuri conturate capricios. Mlaștina a făcut loc verzilor peluze, aleilor drepte, potecilor șerpuite, parterelor grațioase, unde inteligența arhitectului a desfășurat toate resursele liniei drepte și ale neprevăzutului. Plantele rare, arbuștii odoriferanți își dispută spațiile libere dintre masivii de verdeață. O moviliță centrală, construită în formă de labirint, peșteri în stil rocaille, elegante foișoare, scaune comode
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de femeile din înalta societate și de câteva demimondene elegante a căror prezență este tolerată; această grădină seamănă cu Mabille sau cu Château des fleurs, cu o singură excepție: aici nu se dansează lumea se plimbă, cumpără înghețată, privește chipuri grațioase; nu e oare și asta o treabă 70? Mai există și alte grădini, săli de dans în aer liber în care colonia germană se consacră exercițiilor coregrafice de duminică, precum și consumării unei cantități infinite de pipe și de halbe de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
repeta niciodată de-ajuns spre edificarea călătorilor și pentru a stimula terminarea șoselelor aflate în stadiul de proiect. Când norii de praf permit o înseninare, se zăresc, la stânga, cele patru etaje ale Carpaților, ale căror dealuri inferioare sunt acoperite de grațioase și fertile podgorii ce se desfășoară fără întrerupere de la Ploiești și până la Buzău. Orășelul Mizil se află la a doua poștă, într-o poziție încântătoare: ce orașe fermecătoare s-ar face în țara aceasta dacă oamenii ar ști să înalțe
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
această încântătoare reședință, a cărei locuire ne-a devenit mai plăcută ca oricând prin întâlnirea cu o tânără familie din București. Soțul, fiu al foștilor stăpâni ai regiunii, al căror nume îl poartă încă; soția sa, una dintre cele mai grațioase și mai elegante persoane din Valahia. Fie ca aceste rânduri, dacă le vor cădea vreodată sub ochi, să le transmită amintirea recunoștinței noastre pentru compania lor atât de agreabilă! Era scris ca drumul de la Buzău la Ploiești să ne fie
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
punctul în care primește apa Cernei; de aici călătorul intră în valea Băilor; această scurtă excursie se face prin una dintre cele mai vesele ținuturi ale globului. Toate versantele Carpaților sunt admirabile, când grandioase, ca văile Oltului, Prahovei, Siretului, când grațioase precum vâlcelele Moldovei, pitorești precum albia torentelor ce le străbat. Aceste versante au fost comparate cu cele ale Alpilor elvețieni: e o comparație prea ambițioasă; Carpații amintesc mai degrabă de munții Jura, de Vosgi, mai ales: solul, stâncile, plantele, esențele
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
bogate își construiesc locuința cum cred de cuviință și sunt servite de atâtea slugi câte doresc. Norma nu le obligă strict la purtarea rasei; pot înlocui materialele de lână cu mătase și catifea și pot da tocii o croială mai grațioasă. Nu li se refuză nici piane, nici tablouri, nici bibliotecă, niciunul dintre lucrurile de prisos ce țin de confortul interior, până într-atât încât pot invita la masă. Fiind conduși la una dintre aceste doamne de către una dintre rudele sale
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
naturală și simpatică, o inteligență vie, o uimitoare ușurință în a vorbi toate limbile. Când vor să-și dea osteneala, reușesc în cele mai dificile întreprinderi; în Franța, mai ales, plac și au mult succes. Ce se descoperă sub această grațioasă înfățișare? O lene incurabilă, gustul risipei, al vieții ușuratice; o vanitate, o ambiție nemăsurate. Acești domni sunt stăpâni aspri, nemiloși, atât pentru servitorii, cât și pentru țăranii lor: e imposibil a le smulge cea mai mică îngăduință, a obține de la
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
altă urmare decât un îndemn foarte acru la executarea capitulațiilor și, în plus, un mesaj al trimisului englez pe care îl cităm cuvânt cu cuvânt: "Dacă guvernul dumneavoastră nu e mulțumit, i se răspunse agentului Principatelor, să-i declare război grațioasei mele suverane!" Minunată vorbă, dar era adresată unor oameni neputincioși. Se semnează un tratat de comerț cu Serbia, dar afacerea se desfășoară și plenipotențiarul este desemnat fără știrea prințului I. Ghica, ministru al afacerilor externe. Acesta își dă demisia și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
când în când, pe deasupra capetelor vizitatorilor, Jonas întâlnea privirea Louisei, și i se părea că această privire e tristă. Venea, în sfârșit, și seara, unii plecau, alții mai rămâneau în camera cea mare, privind înduioșați cum Louise culca copiii, ajutată grațios de o elegantă doamnă cu pălărie, ce se socotea nefericită că va ajunge atât de curând la ea acasă, unde viața, risipită pe două etaje, era infinit mai puțin intimă și mai lipsită de căldură decât viața familiei Jonas. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
focului. D'Arrast, nemișcat, trăgea în piept izul de fum și de sărăcie care se ridica din pământul colibei, tăindu-i răsuflarea. În spatele lui, comandantul bătu din palme. Inginerul se întoarse și, în prag, în lumina de afară, zări silueta grațioasă a unei tinere negrese care-i întindea ceva. El luă paharul și bău rachiul gros de trestie. Fata întinse tava după paharul gol și ieși, cu o mișcare atât de lunecoasă și de vie, încât d'Arrast simți dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
foilor, muncește. Pe toate birourile : rigle de calcul, baghete, cifre, schițe, planșe. Paginile ziarului sportiv : comentariul rezultatelor. În fund, vocaliza impertinentă a tranzistorului. A.P. n-ar vrea să-și deranjeze vecinul acaparat de treburi. Contemplă dulapurile gri, care căptușesc pereții, grațioasele planșete, cochet înclinate, colegele cuvioase, grupul strâns, ca în fiecare dimineață, în jurul doamnei Ortansa Mitulescu. Ortansa ascultă, atentă, un Buddha osos, aplatizat, cu umerii largi și fundul lat, figura lată, de carton. Ochii și urechile colectivului ! Mereu la pândă, înregistrând
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu carcasă roșie, Fiat 600. Își poartă cu grijă părul frumos ondulat, graseiază plăcut. Amic cu domnul Pasăre, un bărbat chel ca o farfurie, cetățean modest și bun meseriaș. Luminița Creangă : înaltă, buzată, mare schioară. Iat-o și pe Mina : grațioasă, înceată, cu vicleșuguri ademenitoare și accentul încântător, de străină. Sunt trei în jurul ei, firește : distinsul domn Varlam, cu excesul său de maniere interbelice, pietrosul Mehmed, brutal și taciturn, ca un taur, Adrian Lupu, fostul săritor cu prăjina, informator în timpul liber
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scaune : mai trage o sorbitură de cafea, mai îndreaptă un detaliu pe schiță, își mușcă unghiile, șterge ochelarii, răspunde la telefon, revine la cafea. Fusta roșie, bluza verde, mărgele negre, subțire subțire surâsul viclean, ochi galeși : caucaziana, Mina. Se joacă grațios cu țigareta și cu glumele provocatoare ale domnului Storck. Glasul lui adânc și afumat îi place, n-are ce face. Radu Ropcea tăcut, ondulat, soarbe politicos din cafea și din țigară. În celălalt capăt al sălii, Mehmed cu tranzistorul, buclata
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
consideră nedreptățit când faptele urmează altei legi decât ale logicii sale. — Și-apoi, dacă te interesează situația în grupul reunit, află că astăzi sunt plecați toți trei. În aceeași mașină micuță micuță micuță. Excursie colectivă, la munte ! Mai multe asemenea grațioase vehicule. Adică și Caropol și Braun și Ropcea, poate și Grefu, în contemplarea munților ! Discreta Ortansa ? O prelungită izbucnire de surprize și de banalități, pentru a ascunde povara reală. Deci, temutul oracol a dat sentința. Indiscrețiile nu mai pot fi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
piese, cu corpul minunat care i-au întrebat: - De unde sunteți? Noi de la munte și ne-am îndrăgostit de această zonă superbă! Erau volubile și fermecătoare... s-au așezat pe nisipul fierbinte și i-au poftit lângă ele făcându-le semn grațios cu mâna, să se bucure împreună de frumusețea mării interminabile care le plăcea enorm. Ei doi aveau ochii gri-albaștrii și le priveau încântați; ele... ochii liliacului în floare și nu se mai săturau de atâtea indigouri ca și de infinita
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]