2,620 matches
-
Noica, Constantin, Despre demnitatea Europei, București, Humanitas, 2012. Noica, Constantin, Șase maladii ale spiritului contemporan, București, Editura Humanitas, 2012. Racoveanu, George, Viața și nevoințele fericitului Paisie, Starețul sfintelor monastiri Neamțul și Secul, Râmnicu Vâlcea, Tipografia Episcopul Vartolomeu, 1936. Racoveanu, George, Gravura în lemn la mănăstirea Neamțul, București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1940. Racoveanu, George, Omenia și frumusețea cea dintâi, București, Editura Predania, 2009. Stăniloae, Dumitru, Reflecții despre spiritualitatea poporului român, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1992. Stăniloae, Dumitru, Iisus Hristos
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Unii care aveau puterea socială, spuneau în mod samavolnic că au fost împuterniciți cu puteri speciale și din partea Divinității, pentru a-i chinui și a-i omorî pe alții cărora nu le erau pe plac. Au rămas nenumărate desene și gravuri cu scene înfiorătoare de tortură, comise cu sadism de către unii, care își arogau drepturi speciale în numele ,,Credinței “. Omenirea și- a consumat cea mai mare parte din energie pentru a-i fura pe alții, a-i jefui, a-i face sclavi
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
Cristești, comuna Holboca, de lângă Iași, provenind dintr-o familie de intelectuali de origine poloneză. A urmat liceul la Varșovia și Odessa, unde a obținut bacalaureatul. Tot la Odessa a frecventat cursurile Facultății de Arhitectură și ale Facultății de Grafică și Gravură, devenind licențiat în 1921, respectiv 1931. În perioada 1931-1943 a lucrat în învățământul universitar la Odessa, Harkov și Kiev având gradul de conferențiar, în legătură permanentă cu orașul Chișinău. A devenit profesor în 1943, după ce obține titlul de doctor docent
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
-lea, face loc unei abord?ri obiective anun? nd consituirea unei istorii a arhitecturii europene care �nglobeaz? f?r? excep?ie stilurile trecutului. Totu?i, curentul arheologic pitoresc g?se?te expresie cu o emfaz? dramatic? �n seriile de superbe gravuri ale arhitectului vene?ian G. Piranesi (1720-1778), zis Piranese, mai ales Antichita Române (1756) sau Diff�rentes Vues de Quelques restes... de l�ancienne ville de Pesto (1778), reprezent�nd celebrul sit doric de la Paestum. Impactul este considerabil: Aceste plan
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
în Galați (îi identificăm aici, cu rezerve, pe Emil Vulpe și Mihail Rodocalat 33). Despre Anastase Simu, ce avea și o licență în drept la Paris (1878), mai știm că a fost un pasionat colecționar de artă; cele 1182 de gravuri, picturi, sculpturi etc., pe care le-a strâns de-a lungul vieții le-a donat statului român în 1927, constituindu-se astfel muzeul care-i va purta numele 34. Pentru activitatea publică, dar mai ales pentru cea culturală, Anastase Simu
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
1935), Tezaur bolnav (1936), Moartea nimănui (1939), Domnița Ralu Caragea (1939). 23. Aurel Mărculescu (1900-1947), gravor expresionist de origine evreiască, născut în județul Neamț, se stabilește la Botoșani unde editează, împreună cu Scarlat Callimachi, ziarul Clopotul pe care îl ilustrează cu gravuri. Arta lui Mărculescu reprezintă expresia mizeriei și sărăciei din mediul proletar urban. Este deportat în Transnistria în 1942, experiență dureroasă ce va fi ulterior redată artistic în cataloagele Lagărul de internați politici de la Vapniarca, Înmormântare în lagărul de la Vapniarca și
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
igienă intelectuală și sensul dezvoltării pozitive al culturii noastre. Două domenii sunt deosebit de sensibile la absența sau eclipsa spiritului critic. în ambele zone, principiul autorității se instalează abuziv și intolerant. Ar putea fi invocat chiar și Goya cu celebra sa gravură și legendă: Somnul rațiunii naște monștri. în domeniul filozofic, se cere pus permanent în discuție stilul aforistic categoric, plin de generalizări abuzive și simplificatoare, de pretinse adevăruri definitive, indiscutabile. E.M. Cioran poate cădea, adesea, sub această critică. La fel, Constantin
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai suferă amânare. − Aha! Dumneaei vrea să ia Minotaurul de coarne... dădu Trees din cap cu subânțeles, expediind totodată un ghiont complice înspre coastele vechii ei tovarășe. Un nou val de chicoteli înecă emoțiile mai turbide ale regăsirii. − Sigur că gravura va continua să atârne mai departe pe peretele ei, lămuri Ondine, dar dacă timpul întâlnirii mele cu ea a trecut, simpla proximitate fizică n-ar putea anula ratarea. Vezi tu, întrebările majore ce ne asaltează seamănă cu mușcăturile de țânțar
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sunt! − Ploaia? Sper să nu ne inoportuneze azi. Dar uite c-am ajuns; vai, ce aglomerație! Așteptară la intrare, în rând cu mulțimea cosmopolită. Când, în cele din urmă, răzbiră înăuntru, Ondine, bine documentată, o porni întins spre sala cu gravura Minotauromahia a lui Picasso. O găsiră repliată într-o așteptare de insulă plutitoare în derivă, ce-a uitat până și pe cine, sau ce anume, așteaptă. Din cauza porțiunilor întunecate ce-acopereau din abundență hârtia, geamul ei protector reflectă chipurile celor
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
trebuie ție, pufni Trees voit vulgar și ușor defensiv. Of, scumpa mea rană nedeschisă, se tângui ea matern la brațul lui Ondine, există anumite lovituri pe care, dacă nu le primim, le dăm! Dar văd că de fapt torera din gravură îi întinde sabia Minotaurului cu un gest de autoabandon. O îmbrățișare calină se grăbi să o învăluie protector pe prezumtiva nevoiașă de lovituri, a cărei lipsă de replică ar fi putut fi interpretată ca o confirmare tacită a insinuării. Jenată
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nesemnificative ne ascute insurecțional dacă locul nostru nu e între ele; devenim arme. După ce privi atentă capul Minotaurului reprezentat extrem de detaliat, cu o rigoare cvasi-rituală, Ondine îi împărtăși și prietenei sale rezultatul investigației: − Picasso a petrecut vreo două luni desăvârșind gravura asta. Uită-te cu ce grijă redă fiecare cârlionț și smoc de păr al monstrului! Coarnele sunt doar rezultanta agonică a vastității hirsute și obscure ce le susține; vălurit ca o mare, chipul Minotaurului evocă stihia stârnită de revolta împotriva
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cont propriu, căci licența îmi dă dreptul să practic. Plus câteva lecții particulare de franceză, câteva de pian, se-adună; nu mă plâng, deși e loc și de mai bine. Se așezară pe bancheta din mijlocul sălii, cedând locul din fața gravurii unei cete centipede de turiști însoțiți de ghidul lor zelos. Când nu au decât cinci zile de vacanță pe an, în răstimpul lor oamenii își tropăie euforic, ca rinocerii, libertatea; hărmălaia lor conține și jubilație, și somație: "păzea, că ne-
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Să fii adică, în spaniolă, corneada - primitoarea în dar a unei breșe prin care avansează braț la braț și moartea, și șansa renașterii? Văd în Minotaur speranța de evadare violentă din binecunoscut înspre un nou început; tocmai de-aia în gravură el acoperă cu mâna lumina artificială și de larg consum a lumânării. Pentru antici, mai toate făpturile astea hibride aveau și o parte bună - centaurii erau înțelepți, Sirenele inspirau, Sfinxului nu-i lipsea un anume fair play. − Ah, bărbații! oftă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Mă declar mulțumită și suprim energic dizidența lăuntrică, așa cum ți-am mai spus. Pe părțile ascunse, oferite doar aleșilor, femeile ar trebui să-și tatueze deviza: "găsește-mă sau pierde-te!" Printre hohote, se hotărâră să-și reia locul în fața gravurii. Ondine propuse: − Uite, mergi încet către ea, nu te grăbi; privește-o atent și spune-mi: de unde izvorăște lumina ei interioară? Care e pata cea mai senină care-ți apare ție de aici? − Mm... chipul femeii de pe cal, răspunse Trees
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a reușit să găsească minunățiile transpuse magistral pe pânză; nu vezi cum eul său minotaurin refuză palida și prozaica lumânare? Cu mâna-i ocrotește astfel torera de eclipsarea prin banalizare, subliniindu-i totodată sublimul prin revărsarea oribilă a intestinelor calului. Gravura este o bătălie a luminilor, în care una din ele - cea autentică, țâșnită din trupul luptătoarei - e aliată cu macabrul. Acest corpus gloriosus e ghidul lui Asterion către ieșirea din peștera retentivă a subumanului; monstrul nu privește la el așa cum
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
par simpli reprezentanți ai diferitelor categorii de public veniți să consfințească intrarea lui Asterion în acest noviciat al cavaleriei, care e umanul. În liniștea care urmă, Trees încercă să gospodărească descoperirile făcute. Privirea fixată inițial pe mâinile femeii luminoase din gravură, ce-i amintea de îngerii înarmați ai lui Guariento, se cabră în fața revărsării sumbre a intestinelor calului. O replică la Goya? Același somn ce naște monștri îi poate și civiliza, transmițându-le chezășia unor reguli și măsuri mai profunde; el
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de daruri, în care arma plutea neliniștitor de indecis. Odată acceptată, ar fi putut insufla mâinii tot felul de elanuri imprevizibile. La urma urmei, care dar nu e o armă?" se întrebă Trees în sinea ei. Desprinzându-și privirile de gravură, lucirile obiectelor din sala muzeului o întâmpinară cu o neinocență expectativă. Tocmai atunci Ondine o întrerupse: − Vreau să fiu armă, nu instrument; pricepi? − Dar arma nu e și ea un instrument de împărțit suferință și moarte? veni replica. − Nu. Ea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Aici ajunge piperul portughez, postavul englez și produsele din Marea Baltică, aduse mai întîi de olandezi, apoi de hanseatici, nevoiți să părăsească portul Bruges. Datorită comerțului și lipsei reglementărilor corporative, la Anvers se dezvoltă industriile manufacturiere în afară de braserie, sticlărie, tipografie și gravură, apare și o puternică industrie textilă și devine unul din marii poli economici ai epocii. Cu atît mai mult cu cît activitatea financiară însoțește comerțul. Bursa inaugurată în 1531 devine centrul tuturor tranzacțiilor. Aici se tratează afaceri în care se
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
deschide prăpastia între populația cehă și stăpînii săi germanici. Numai nobilii catolici găsesc îndurare în fața împăratului. Dată pe mîna mercenarilor, Boemia este jefuită și va recunoaște prima acele "orori ale războiului" care vor deveni obișnuite în Europa și pe care gravurile lui Callot le-au imortalizat pentru posteritate. Conduși de nunțiul papal Carafa, iezuiții trec la convertirea forțată a locuitorilor. Mulți preferă să fugă din Boemia și emigrează în toată Europa. Reluînd pro iectele centralizatoare și catolice ale lui Filip al
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Ghinion? L-oi fi enervat pe șofer că nu i-am răspuns mai devreme la salut?) S-a spart geamul de la portretul lui Luther și am apăsat cioburile ca să stea la locul lor. Mă tem ca umezeala să nu deterioreze gravura. Rama neagră a rezistat, a curs numai un pic de rumeguș la una din încheieturi. În jurul bisericii strat subțire de zăpadă, scuturat din copaci. Ușa deschisă, slavă Domnului. Mai rece și mai umed ca la Sundre. Vamlingbo e totuși catedrala
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
lui Dumnezeu, a răspuns într-o scrisoare că nu poate pleca, deoarece „nu are cine să-l înlocuiască”. A mai rămas în misiune încă 10 ani, la rugămințile fierbinți ale credincioșilor. A murit la București în 1689. Într-o veche gravură, acest sfânt urmaș al lui Francisc a fost descris astfel: „misionar apostolic în Răsărit, a întors la credința catolică pe necredincioși”, „de multe ori a fost în primejdie de a-și pierde viața, căzând în două rânduri rob la turci
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
pictă de zor, pânză după pânză, cu intenția de a mai schimba puțin aerul în apartamentul lor, care avea notă de vechime, încercând să-și impună regulile ei. A mai înviorat puțin pereții, încercând să introducă o gamă variată de gravuri și picturi amuzante. Desigur, astfel decorată casă nu putea fi pe placul unui isteț cum era el, dar măcar semăna a spațiu locuit. El apreciase gestul ei și mai cu seamă rămăsese surprins de talentul Laurei la pictură, lucru care
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Velicikovski, devenit între timp rasoforul Platon, petrece un ultim an și jumătate de viață, ca monah la marea Lavră a Peșterilor din Kiev, unde este rânduit la atelierul mănăstirii, spre a învăța meșteșugul legării în aramă a icoanelor și arta gravurii în acest material. Este perioada unei vădite maturizări a tânărului de aproape nouăsprezece ani, maturizare care se petrece într-un spațiu în care istoria se întâlnește cu legenda, iar practica religioasă este ridicată pe culmile ascezei celei mai aspre. În
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
luat ochii. Pe pereții uneia dintre pagode am admirat decorațiuni cu animalele din zodiacul chinezesc. Iar când am ajuns la „grajdurile regale”, sub poala acoperișului, am zărit cele „ trei maimuțe înțelepte”, considerate sacre. Ochii mi-au fost încântați de atâtea gravuri minunate încât nu mai știu care și unde se află, dar le-am fotografiat spre a le avea ca amintire. Printre acestea se numără: „Cei trei chinezi”, „Pisica adormită”(„ Nemurineko”) în spatele căreia sunt gravate câteva rândunele. Miau mai fermecat privirea
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
absurdă nu mai poate să-mi „strice planurile și ambițiile”. Ea, când va veni, distinsa și, cum se spune, macabra Doamnă - Nemții o masculinizează, este acel bărbat grav, cu coasa, care-l urmează pe călărețul puternic și nepăsător din faimoasa gravură a lui Dürer! - va veni oricum „prea târziu”, dacă o vedem ca pe o forță care ne strică desenul vieții. Un mare autor spunea că tragic, la drept vorbind, nu este sfârșitul existenței, moartea, ci Întreruperea unui real și major
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]