1,996 matches
-
ești tu aici. Până va sosi Yoezer. Nu contează cine ești și ce ești și ce ai În comun cu vânătorii de balene inexistente, tu cu ochii tăi miopi, cu mușchii fleșcăiți, cu pieptul lăsat, cu trupul tău ridicol și greoi. Responsabilitatea e a ta. Dar În ce sens? Băgă o mână În buzunar ca să caute pastilele contra arsurilor stomacale. Dar În locul micii cutii, se pomeni cu cercelul Annettei Între degete, lucind ca fermecat În lumina ce venea din spate, dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
căzute făcea ca aleea să fie înșelătoare sub cauciucurile mele. Când am ajuns pe autostradă, am aruncat o privire spre vitezometru. Mergeam cu 25 de kilometri peste viteza admisă. Nu am încetinit. Am lăsat în urmă mlaștinile posomorâte și rezervoarele greoaie de ulei din New Jersey, am traversat podul Goethals și am continuat să merg spre est. Nu mai fusesem acolo de ani de zile, dar încă mai știam drumul. Pe vremea aceea, când treceam pe lângă clădire, iuțeam de obicei pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pare să-l copieze pe al celorlalți colegi de bandă. Nu dialoghează fiindcă nu e în stare: i s-ar arde circuitele. El trebuie doar să emită șabloanele imprimate pe creierul lui foarte mic de un mecanism foarte mare și greoi. Așa se face că, în vremuri de relativă stabilitate, cel care refuză dialogul și îndoiala își impune imaginea în fața celui ce gândește și se îndoiește. Și atunci la ce e bun intelectualul în cetate? Nu sunt sigur, dar am impresia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
să fie fericit acolo. Puștiul a zâmbit și poate că și-ar mai fi pierdut vremea căutând și alte lucruri pe care le știa deja, dacă, din spate, n-ar fi auzit pocnet de crengi rupte și apropierea unor pași greoi. Danny a strâns din pumni și s-a întors. Cel care a apărut era trolul. Care arăta groaznic. Părul de vedetă rock al lui Charlie stătea acum pleoștit, iar nasul căpătase o nuanță glorioasă de violet. Băiatul încerca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
rămăseseră trei zile. Șaptezeci și două de ore peste care trebuia să treacă, după care putea să se întoarcă acasă, să stea de vorbă cu Mike, să-ncerce să limpezească lucrurile. Femeia s-a întrebat de ce se simțea așa de greoaie, ca și când membrele i-ar fi fost pline cu apă. Drew a venit lângă ea. E un urcuș cam de cinci kilometri, a zis el. Terenul e destul de accidentat. Până la cabana lui Pearl. Tu l-ai văzut ? Eu ? Sigur. Tipul scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
căruia Rim îi dăruia acum epitetul de simpatic. Negreșit Lieă nu era deloc antipatic, dar schimbările apăreau mari pe la prietenii Rim. Mini nu comentă deloc acele noutăți, tocmai fiindcă era prea mult mirată de ele. Lică Trubadurul, tatăl acelei fete greoaie! . . . Lică avea un copii! . . . Acel băiețandru care fluiera a rendez-vous, făcea, așadar, o vizită paternă. Erau noțiuni neacceptabile, chiar dacă nu se puteau contesta. Rim începu a-și povesti amănunțit suferințele trecute, apoi puse lui Mini întrebări asupra petrecerii ei de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
făcuse chiar într-ascuns bagajul, mărit cu ceea ce adunase de ia Lina. Nu o luase Lică altădată tot așa, pe furiș, de ia directoare? ... I se părea că a ajuns culmea norocului. Sta închisă în odaie, dospindu-și mulțumirea. Din greoaie ce era, devenise acum inertă în așteptare. Cum se vor fi făcut visele în mintea ei strimtă, dar era sigur că, de pe când Lică o târa de mână pe uliți, trebuie să fi avut visul ăsta. Tocmelile necurate cu Rim
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fără să se schimbe. Era același care fluiera de mult pe lângă garduri, care deunăzi fluiera pe Sia subt fereastra Rimilor, care fluiera ușor pe buze în atelierul domnului Paul și între dinți în urechea prințesei Ada. Cât despre pasiunea fetei greoaie pentru tatăl sprințar, ea era o stare de fapt fără comentariu. Cu ideea lui Lică profesor, Mini nu părea a se identifica; nu mai puse însă nici o întrebare, li era deodată foarte lene și uitase aproape preocupările cu care venise
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
iar cucoana Vera, dimineața, când deschidea geamul admira casa din față: - Halal casă! . . . Asta casă! ... O dată casă! în adevăr, cu arhitectura ei pompoasă, vopsită proaspăt, cu ipsosurile intacte, la colț de două strade, cu porțile de fier poleite din belșug, greoaie ca un mausoleu de lux, casa iadului aștepta, liniștită, în margine de trotuar, un fulger ce nu-i cădea asupra. - Oameni cu stare! Oameni de treabă! spunea cucoana Vera pentru a se consola că Sia și Lică nu-i mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sau nu să se apropie? Sta astfel, bălăbănind capul și brațele ca o pendulă. Preotul, plictisit de încetineală, îi făcu un gest de invitare. Livid, Rim se apropie și aplecă de formă capul peste coroane. Printre flori picurau încet stropi greoi, ce se prelingeau din sicriul asudat. Lui Rim acum îi zbârnâiau picioarele ca niște coarde slabe. Se gândi la gută și o grimasă mare de nemulțumire îl urâți încă; părea lecuit de sărutări virginale: "Fecioară nesocotită!" își zise cu severitate
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de amneziile gurmande / trupul tău străfulgerat e legănat întru dorințe / te arde pofta-mi castă-n vulva-ți prehensilă!“ (Șăgalnicul logos) Ca o supremă și regretabilă dovadă de consecvență, chiar și atunci când se joacă, poetul folosește un limbaj artificial și greoi, făcându-te să te gândești la un cavaler medieval în armură care sare coarda: „Să ne pregătim destructurarea-de-sine: O-H-O! O-H-O! Bine! / Deșurubându-ne alelele acizilor nucleici O-H-O! Încă o dată!“(Imposibila dedublare) ‹ Uităm cu plăcere cartea, imediat după ce o închidem. Un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
înțelepciunii, pornind la drum codificând opțiuni atipice în răspăr cu tot ce le place la o căutătură grăbită, anunțându și net preferința față de o femeie încă de la prime rânduri [sic!] nerostite, genul acesta fiind gata oricând să-l umilească, neîndemânatice, greoaie, zdrobindu-i virtuțile tipologiei, el căutând un potențial de blândă alternativă în cazuistica artelor prea des hărțuită, sacrificată în profitul unor extrapolări dezinvolte ajungând în cele din urmă la paradoxul unei reducții, el echivalând cu un programator ce alegea pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
reducții“, „nepierzând ocazia de a-și reitera fiabil tipuri de reactivitate și de atitudine, de la expansiune până la emoții, funcționând în regim liniștit trecând prin eșapamentul manifestelor“ etc. etc. La sfârșitul lecturii, mai apare un cocoșat: cititorul însuși, cocoșat de retorica greoaie a romanului, pe care a trebuit să o suporte pe parcursul a 200 de pagini. Buduca versus Einstein Editura Cartea Românească a publicat, recent, cu o larghețe greu de înțeles, un tratat ezoteric plin de inepții, de un irezistibil comic involuntar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
suprarealist“). Romanul, intitulat excentric Așadar, omul pneumatic, a apărut nu demult la Crigarux din Piatra Neamț. Doi scriitori relativ cunoscuți, poetul Adrian Alui Gheorghe și criticul literar Cristian Livescu, se mobilizează să acrediteze în conștiința publicului această construcție epico-lirică prolixă și greoaie, cu pretenții de originalitate. Adrian Alui Gheorghe pretinde că „Bică N. Căciuleanu prinde, cu grație, fluturi“. Poate că prinde fluturi, la propriu, în weekenduri, când iese la iarbă verde, dar în literatură nu prinde nimic, nici măcar musculițe. Cât privește grația
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
făcut un mod de a scrie din desfășurarea unei retorici invariabil ceremonioase. Nu este vorba de acea inadecvare sublimă care caracterizează operele unor mari scriitori ca Shakespeare sau Eminescu. Aceștia pun în mișcare, fără calcule de rentabilitate, o uriașă și greoaie mașinărie filozofico-poetică, fie și numai pentru a descrie un fir de iarbă. Lui Adrian Munteanu nu îi este proprie această neeconomicoasă utilizare a spiritului creator, cu butonul dat ‹ mereu la maximum, specifică geniilor. Preferința sa merge către o solemnitate exterioară
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
trebuie să recunoaștem, un remarcabil dramatism. De cele mai multe ori însă textul care rezultă este doar năstrușnic și involuntar umoristic: „Cred, acum cred că / Pur și simplu poate să fie bine / Numai să bag un motor / Sub mormanul acesta de melancolii greoaie / Și apoi lasă-le să zboare care-ncotro, / Ca-ntr-un puzzle“ etc. (Bine) Ideea cu băgarea motorului sub un morman de melancolii greoaie ar putea fi folosită de o firmă de salubritate, dar nu prea își găsește locul într-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și simplu poate să fie bine / Numai să bag un motor / Sub mormanul acesta de melancolii greoaie / Și apoi lasă-le să zboare care-ncotro, / Ca-ntr-un puzzle“ etc. (Bine) Ideea cu băgarea motorului sub un morman de melancolii greoaie ar putea fi folosită de o firmă de salubritate, dar nu prea își găsește locul într-o poezie. Este forțată, inexpresivă, iar unii critici cu mai mult temperament ar eticheta-o drept „o tâmpenie“. Din plăcerea de a șoca, Felician
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Mult mai greu de acceptat este caracterul improvizat și prolix al fiecărui text în parte. Un almanah are cel puțin o calitate: este atrăgător. Cartea lui Dumitru Radu Popescu este plictisitoare de la prima până la ultima pagină. Autorul face o satiră greoaie a vremurilor în care trăim. El începe prin a povesti - din perspectiva unei tinere - cum se desfășoară vizita unor persoane simandicoase la orfelinatul în care este și ea internată. Este un prilej pe care scriitorul și l-a creat anume
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că lui Elya Îi place de Horricker. Nu ar fi ridicat obiecții. Nu, spera că o să mă mărit cu Wharton. — Și nu e așa? Angela ținea o țigară aprinsă Între degete, În dreptul feței. Mișcări de obicei grațioase, acum Îngrijorător de greoaie. Clătină din cap, iar ochii i se umplură de lacrimi, Înroșindu-se. A, probleme cu Horricker. Sammler ghicise că era ceva de genul ăsta. Îi venea oarecum greu să Înțeleagă de ce dădea atât de des de necaz. Poate că acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că taică-tău a știut dintotdeauna. A sperat că o să te măriți cu Horricker și o să Încetezi cu prostiile astea legate de sex. — Mă duc să văd dacă s-a trezit, spuse Angela și se ridică. Silueta ei moale și greoaie era Îmbrăcată Într-unul dintre nenumăratele costume. Picioarele, dezvelite până În partea de sus a coapselor, erau Într-adevăr foarte puternice, aproape grosolane. Fața Îi era În acea clipă palidă ca a unui copil și moale sub șapca micuță de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lupta cu negrul, hoțul de buzunare. Erau cel puțin douăzeci de oameni În jur și Încă alții se mai opreau, dar nimeni nu dădea semne că vrea să intervină. Zbătându-se În strânsoarea infractorului, Feffer era imobilizat de mașina mare, greoaie. Capul i se tot lovea de parbriz În dreptul locului eliberat de șofer. Bărbatul Îl ținea În strânsoare, și Feffer arăta speriat. Opunea rezistență, se apăra, dar nu era În stare. Adversarul era mult mai puternic. Normal. Cum se putea altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
băut vreodată cafea la nisip? - Nu, Înălțimea voastră, dar nici nu cred că e momentul să Încerc. O cană cu apă ar fi suficientă. - „Luminăția”, repet, „Înălțimi” sunt doar unii din supușii mei. Pașale, bey, generali... - Am o memorie mai greoaie zilele astea... - Observ. Dar trec peste această obrăznicie fiindcă avem un subiect cu adevărat important de discutat. Dacă nu e un efort prea mare pentru memoria greoaie a domniei tale, aș vrea să-mi istorisești cele Întâmplate acum optsprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sunt doar unii din supușii mei. Pașale, bey, generali... - Am o memorie mai greoaie zilele astea... - Observ. Dar trec peste această obrăznicie fiindcă avem un subiect cu adevărat important de discutat. Dacă nu e un efort prea mare pentru memoria greoaie a domniei tale, aș vrea să-mi istorisești cele Întâmplate acum optsprezece ani, la Albești. Aș vrea să mi-l descrii pe fiul cel mic al domniei tale. Ca fizic, ca trăsături ale chipului, ca fire. Atât cât pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era o fotografie de-a lui Mick la patru-cinci ani, instalat pe-o bicicletă, Într-o hăinuță de tweed, cu cravată dungată. Mama lui se apleca să țină coarnele bicicletei, dar avea capul ridicat spre aparatul de fotografiat. Deși părea greoaie, avea trăsături fine, un nas acvilin și ochi Înguști, negri, moștenire din antichitatea orientală, o lume mai respectuoasă, mai solidară, și-a zis. Părul ondulat al femeii era pieptănat Într-o parte și strâns cu o mică agrafă, iar rochia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bucur cu adevărat.“ Și, după o scurtă pauză: „Mă rog, dacă de data asta ar fi ales un cardinal brazilian sau pe unul din Africa...“ În timp ce noi doi, bătrânii - ea în corpolența ei compactă, eu cu spinarea rotundă și pas greoi - înaintam prin nisipul plajei între Glettkau și Zoppot, iar copiii, Leon harnic înaintea tuturor, Lucas visător în urmă, Rosanna ca întotdeauna călcând cu sârg pe picioare de barză, Luisa mai întâi ezitant, iar Ronja cu privirea sigură de somnambul, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]