3,476 matches
-
și am luat cheia de pe blat. Mi-am dat seama că uitasem în sufragerie geanta cu mapa și am intrat valvârtej, încălțat, și mi-am trecut-o pe după umăr. O ultimă privire în oglinda din hol - aveam cravata vârâtă pe sub gulerul cămășii. Am dat-o jos și am îndesat-o repede în geantă. M-am privit încă o dată în oglindă: un tânăr responsabil, inspirând dinamism, a cărui cămașă descheiată la doi nasuri exprima virilitate și nonconformism. Am luat metroul. Căldura de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vadă cămașa imaculată, apoi am dat să mă așez. - El e Bogdan, mi-a spus, faceți cunoștință. - Sssssilviu, am rostit mecanic, întinzând mâna și mijind ochii. - Bogdan, mi-a răspuns un tip corpolent apărut din spatele ei, cu cămașă neagră cu guler răsfrânt, păr geluit și haină de piele. Ce faci? - Păi, ce să fac... m-am fâstâcit eu luptând cu niște sentimente amestecate care-mi urcau pe esofag, adică de ce însoțită, și de ce mă întreabă el ce fac, se vede limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să treacă orele și să mă culc. Dar trebuie să alung ceața mătăsoasă care mă protejează în timpul delăsării mele la catedră pentru a rezolva unele probleme de procedură. Atunci oalele redevin copii cu fețe urâte, îmbrăcați în pulovere roase la guler și mâneci, care scot pe gură aburi când răsuflă și își îndeasă bine pe cap căciulile croșetate. M-am gândit de multe ori ce-aș face dacă ar lua foc școala și ar trebui să intru în flăcări ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
doriți, domnule, clătina Mitch din cap. - Doresc să iau un interviu patronului, atâta tot, insista reporterul pe un ton calm. Era un mulatru cu o tunsoare afro, mare și rotundă, îmbrăcat într-un costum alb și o cămașă roz cu guler larg. Pe umăr ținea o geantă. - De la ce ziar sunteți? - V-am mai spus. - Mai spuneți-mi o dată. - De la „Good Ground“. - N-am auzit de ziarul ăsta. - E nou înființat. - Din ce oraș? - New York. - Ce vreți să-l întrebați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pară un accident. Așezat la birou, Frank ștergea distrat praful de pe Memoriile lui Winston Churchill și se gândea la ceva foarte nostim, fiindcă un rânjet i se întipărise și lui pe față. Reporterul începea să-și revină și-și aranja gulerul cravatei. - Eu sunt gata, domnule Fritz. Sper că nu vă deranjează prezența oamenilor mei în cameră. - Nu, nu mă deranjează, spuse Fitz cu o voce uscată. Sunt un profesionist. - Aveți experiență, așadar? Mă bucur, mă bucur. Și cam ce-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
strecură prin masa de corpuri încordate și îl îmbrânci pe intrus cu cotul. Lovitura nu fu suficient de puternică încât să-l facă să cadă, iar Mitch icni și se împinse iar în Fitz, care încerca să se agațe de gulerul lui. Încleștarea dură ceva mai mult de zece secunde. Cu o fandare în dreapta, caporalul îl făcu pe reporter să se dezechilibreze, ceea ce ușură efortul de împingere și îl reduse la o simplă împunsătură în piept. Fitz urlă scurt și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
În Marele Canal, apoi o roti brusc și porni spre Podul Rialto. Trecură pe sub pod și cotiră la dreapta pe-un canal cu sens unic. Curând după aceea, virară la stânga, apoi din nou la dreapta. Brunetti stătea pe punte cu gulerul ridicat, ca să-l apere de vânt și de răcoarea dimineții timpurii. Bărcile acostate pe ambele părți ale canalelor tresăltau În urma lor, iar altele, venind dinspre San Erasmo cu fructe și legume proaspete, traseră pe margine și rămaseră lipite de clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Ciocăni, așteptă un „Avanti“ strigat și intră. O masă de lucru, două ferestre, o plantă având o nevoie disperată să fie udată, un calendar și, În spatele mesei, un taur de om al cărui gât era Într-o revoltă fățișă Împotriva gulerului strâmt al cămășii sale de uniformă. Umerii lați Întindeau materialul sacoului de uniformă; până și Încheieturile mâinilor păreau prea puternic strânse de mâneci. Pe umeri, Brunetti văzu turnul bondoc și steaua de maior. Bărbatul se ridică În picioare când Brunetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
părul auriu desfăcut, cu prosopul acum Înfășurat pe lângă corp și se duse la comoda unde-și ținea lenjeria intimă și sveterele. Neglijentă, nepăsătoare, aruncă prosopul pe pat și se aplecă să deschidă un sertar. Strecurându-și o cravată nouă sub guler și Începând s-o Înnoade, Brunetti o studie În vreme ce pășea Într-o pereche de chiloți negri, apoi Își puse un sutien și-l Încheie la spate. Pentru a-și distrage atenția, se gândi la fizică, materie pe care o studiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un sergent. Vianello, se părea, luă asta cu bunăvoință. Brunetti Își permise o fantezie de-un moment, Închipuindu-și-l pe Patta, cu tot cu portțigaretul de onix și baston și, din cauză că serile acelea târzii erau cețoase, cu impermeabilul său Burberry, cu gulerul meșteșugit ridicat, așteptând pe pasarela de la Arsenale În vreme ce clopotele de la San Marco băteau de miezul nopții. Fiindcă era Închipuirea lui, Brunetti Îl puse pe Patta să se Întâlnească nu cu Ruffolo, care vorbea italiana, ci cu băiatul acesta simplu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Într-acolo merg, signor Viscardi, minți Brunetti. Patta merse În față cu Viscardi până ce ajunseră la ușa principală a Questurei. Acolo, cei doi dădură mâna și Patta spuse că se va vedea cu Brunetti după prânz. Afară, Patta Își ridică gulerul impermeabilului și merse cu pas grăbit la stânga. Viscardi coti la dreapta, așteptă o clipă ca Brunetti să se poziționeze lângă el și porni spre Ponte dei Greci și, dincolo de el, spre San Marco. — Sper din tot sufletul ca acest caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
vinul. Fără a-i spune ceva lui Brunetti, se Întoarse și se duse către ușa barului. Brunetti Îl urmă. Afară Începuse să plouă, rafalele purtate de vânt ale toamnei. Viscardi se opri În ușă dar numai cât să-și ridice gulerul hainei. Nespunând nimic, nesinchisindu-se să arunce o privire În spate la Brunetti, păși afară În ploaie și dispăru imediat după un colț. Brunetti rămase În prag preț de-o clipă. În cele din urmă, nevăzând altă cale, duse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și prea târziu pentru signora Concetta. O găsi acolo, la picioarele scărilor ce urcau din curte, cu brațele ținute la spate de doi dintre musafirii de la prânz ai lui Viscardi, dintre care unul, observă Brunetti, Încă avea șervetul Îndesat după gulerul cămășii. Erau amândoi bărbați foarte corpolenți, acești musafiri ai lui signor Viscardi, și i se păru lui Brunetti că nu era nevoie să țină În felul acela mâinile signorei Concetta, răsucite la spate. În primul rând, era prea târziu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
asemănare a asistentei Harris cu stereotipul din filmele Carry On era faptul că purta uniformă. Dar uniforma respectivă nu-ți stârnea absolut nici un fior. Rochia era lungă până la jumătatea gambei și cenușie, cureaua era neagră, ciorapii de culoarea piciorului, iar gulerul și boneta erau albe. Deși nemulțumit, lui Hugo îi era deja imposibil să și-o imagineze pe asistentă îmbrăcată în altceva. Asistenta Harris îți dădea senzația că se născuse în uniformă. De asemenea, dădea senzația că era obișnuită cu lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pic de rușine? Hugo s-a uitat la ea pe sub sprâncene. Privirea-i era plină de ură. A observat absența obișnuitului roz violent și a pieptului umflat de efortul de a respira. Laura era îmbrăcată cu un pulover cenușiu cu guler și o pereche de blugi aproape la fel de decenți ca și pantofii. — Ce dracu’ vrei? i-a șuierat el. A văzut că femeia arăta agitată. — Ăăă... ce mai faci? l-a întrebat ea. Arăți, ăăă... — Groaznic? a ajutat-o Hugo sarcastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nici măcar nu se cunosc. Io cred că e vorba despre o combinație. Ne-au luat de fraieri. Poate că ar fi bine să mergem după el. După ei... Omul cu Tatuaj trase un fum. Purta un costum alb, impecabil, iar gulerul răsfrânt al cămășii lăsa să se vadă un lanț de aur gros, atât de mulat pe gâtul posesorului încât ai fi putut crede că posesorul intenționa să se sugrume, încetul cu încetul. Stinse țigara în scrumieră și își privi Rolex-ul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de tot rahatul. - Vezi să nu! Strigătul care îi ieșise din gură odată cu aerul expirat îl dezmetici. Alerga în continuare, adidașii lipăiau prin bălțile strânse lângă bordură, apa picura de pe cozoroc, simțea cum curgea și pe ceafă, strecurându-se pe sub gulerul treningului, apoi se prelingea indiferentă și rece de-a lungul coloanei vertebrale. Strânse din dinți și mări ritmul, parcă pentru a-l lăsa în urmă pe Magicianul insolent. Dar îi simțea răsuflarea în ceafă și era convins că se află
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fi fost pregătit să dea raportul unui necunoscut care îl complexa. - De la poliție (ochi bulbucați, fața lungită, bătrânelul pare luat prin surprindere; iar surpriza nu este deloc una plăcută; este îmbrăcat într-o cămașă imposibilă, maron cu buline albe, cu guler răsfrânt, peste care a tras o vestă fără mâneci, albă, din lână, probabil făcută de andrelele nevestei; pantaloni de stofă - un moșulică pedant, râse Detectivul în gând -, cu dungă, papuci din piele sau imitație de piele neagră). - În ce problemă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
umbrelă imensă, de culoare neagră, se apropie de el și încercă să-l consoleze: - Nu mai există bun simț, domnule, toți gonesc ca disperații. Către ce s-or grăbi așa, către propria moarte?! Nu răspunse. Trecu pe lângă bătrân ridicându-și gulerul și simți în ceafă privirile acestuia. Apoi îi auzi glasul: - Din cauza noastră se întâmplă așa, domnule, nu ne mai implicăm. Ar trebui să ne implicăm, dar nu o facem. Ne vor călca și pe trotuar, s-a mai întâmplat. Iar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un vin bun și se asculta smooth jazz. Un detectiv cu pretenții fine - auzise destule remarci de acest gen, rostite pe tonuri provocatoare de unii colegi care aveau senzația că un detectiv trebuie să bea numai bere și să aibă gulerul cămășii murdar. Le dăduse cu tifla, de fiecare dată, fără să se sinchisească de privirile sugestive pe care și le aruncau pe la spatele său. Detectivul frunzări câteva hârtii, le depuse apoi în sertarul biroului, simți nevoia să bea o cafea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
facă la părinții lui Petre. Se îmbrăcă într-un costum de mohair (fustă și bluză) de culoare roz, împletit chiar de ea și careia îi venea foarte bine, și-a ales din șifonier paltonul de culoare neagră din stofă, cu guler de astrahan și căciulă tot din astrahan, de culoare gri, făcute de comandă la un cojocar. Avea și un cojoc din piei de oaie dar paltonul i se păru mai elegant. Pregăti pe un platou prăjituri diverse făcute de ea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
venise să o ia cu sania trasă de doi cai frumoși; unul alb și altul de culoare maro, cu zurgălăi la gâtul lor. Era îmbrăcat cu un costum negru iar pe deasupra cu un cojoc trei sferturi de culoare bej cu guler din blană de oaie, de culoare albă iar pe cap o palărie maro. Intră în curte și o găsi pe Frusina pregătită iar pe Gheorghe ca de obicei, în bucătărie. - La mulți ani, Crăciun fericit! Frusina, ești gata? - Sunt gata
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
propriul meu Început ? Cu propriile mele visuri ? Cu visurile tuturor oamenilor de când erau copii ? Ce forță male- fică ne ține Încă prizonieri Într-o lume de iluzii ? FĂră să-mi dau seama, o lacrimă mi s-a scurs deja pe gulerul alb al costumului de plasatoare. E o lacrimă de rușine și de părere de rău. Privesc limbile focului În jurul căruia se spun poveștile și mă fac una cu focul, ca să-mi ard toate slăbiciunile, ezitările și Îndoielile. Decalajul dintre principiu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu propriul meu început ? Cu propriile mele visuri ? Cu visurile tuturor oamenilor de când erau copii ? Ce forță malefică ne ține încă prizonieri într-o lume de iluzii ? Fără să-mi dau seama, o lacrimă mi s-a scurs deja pe gulerul alb al costumului de plasatoare. E o lacrimă de rușine și de părere de rău. Privesc limbile focului în jurul căruia se spun poveștile și mă fac una cu focul, ca să-mi ard toate slăbiciunile, ezitările și îndoielile. Decalajul dintre principiu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
tine, începe să iși facă visuri... nu erotice <maya>: pot fi și erotice și? <vic50>: tipul e mic, chel, gras, nașul borcănat, ochelari groși, o pată pe timpla stingă. Spre 50, îmbrăcat fără gust și cam jerpelit, cu mătreața pe guler... se vede că nu are mulți bani <maya>: ești imposibil! <vic50>: de ce? Tipul te iubește. Adoră să te audă bilbiindu- te la el. Puțin timid, spiritual, educat... să zicem, ceva cercetător într-un institut de stat <maya>: <vic50>: într-
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]