3,185 matches
-
am luat după el, fiindcă mie, recunosc, îmi e frică de ăsta. Mi-e frică să nu spună cine știe ce despre mine. Așa că am rămas pe trepte, să aștept. Târziu, pe după-amiază a apărut și Laura. Era ca beată și cu halatul zdrențuit. S-a dus direct pe țărm, a lepădat halatul și a intrat în apă. Și, cum v-am zis, la o vreme a plecat și portarul după ea”. Nici azi n-am reușit să uit sila care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de ăsta. Mi-e frică să nu spună cine știe ce despre mine. Așa că am rămas pe trepte, să aștept. Târziu, pe după-amiază a apărut și Laura. Era ca beată și cu halatul zdrențuit. S-a dus direct pe țărm, a lepădat halatul și a intrat în apă. Și, cum v-am zis, la o vreme a plecat și portarul după ea”. Nici azi n-am reușit să uit sila care m-a cuprins în timp ce-l ascultam pe Domnul Andrei care mai înflorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
alții. Cum se puteau împăca două lucruri de neîmpăcat? Era ca și cum ai vrea să logodești apa și focul. Dincolo de ușa camerei nu se afla un bulevard cu firme strălucitoare, se afla coridorul unui azil, pe care umblau bătrâni îmbrăcați în halate uzate, a căror mizerie fizică îi împingea câteodată să caute cu ochi lacomi nenorocirea altuia pentru a-și stimula pofta de viață; printre ei erau și Mopsul și Filip, și ceilalți care tăbărâseră pe Laura în bălării; unii mă bârfeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
izbucnit într-un râs isteric, idiot, din care nu mă mai puteam opri. Veniseră toți, în cap cu Mopsul care nu mă slăbea din ochi. Anton își regăsise severitatea profesională. Dodo își frământa ca de obicei degetele. Dominic își purta halatul ca o uniformă de majordom, iar Călugărul părea rușinat că trebuia să ia parte la o asemenea treabă. Victor stătea deoparte, cu dicționarul lui pe genunchi și tăia din când în când câte un cuvânt. După ritmul în care tăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care le aruncă și le direcționează către un storcător uriaș. Alte benzi rulante conduc niște portocale roșii către alt storcător, În timp ce o altă mașinărie amestecă uleiul de măsline cu șprițuri scurte de ulei din coajă de portocale. Trei muncitoare În halate albe supraveghează procesul. Una dintre ele, o frumusețe brună, Îi face semn cu mîna și Îi arată o ușă glisantă de sticlă, Îndemnîndu-l să se alăture celorlalți vizitatori, care gustă din produsele finite. Uleiul de măsline strălucește În tuburi miniaturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
luat singură numele după sandiniști. Știi, rebelii din Nicaragua. Nebunie de tinerețe. Mă Îndrăgostisem de poezia lui Ernesto Cardenal. — Și acum? Acum sînt Îndrăgostită de uleiul de măsline. Partenerele mele, le-ai văzut cînd ai venit Încoace, persoanele acelea cu halate albe. SÎnt portugheze. Ele au cumpărat livezile și via de la un guru falit care a trebuit să fugă din țară după ce a fost pus sub acuzare de către I.R.S. Portughezii au o lungă tradiție În fabricarea uleiului, știi. Sandina face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
saună atît de mult timp, Începe să-l ia cu leșin. Aerul de afară este rece. CÎnd el dă să-și ia hainele, ea-l apucă de mînă și o ia la fugă către casă, unde Îl Înfășoară Într-un halat pufos. Ea Însăși se Înfășoară Într-un kimono scurt, apoi dispare În baie. Se așează pe canapeaua cu tapițerie Paisley și ia În mînă cartea care zace pe perne. Se numește Arta Lăutului. Citind-o Își dă seama că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
obișnuință, mecanic. Dimineața, ea va fi deja plecată, iar bilețelul pe care i-l va lăsa lîngă capul ce Începe să chelească va spune „Ajunge.“ CÎnd bătrînul Îl va găsi, va face o baie Îndelungă, va trage pe el un halat gros de bumbac, din cele ale hotelului, va scoate strălucitorul lui pistol Beretta și-și va zbura creierii. La revedere, șoptește Wakefield, Întorcînd spatele acestei viziuni. Aduse de un efluviu de parfum franțuzesc, două adolescente de cincisprezece ani, amețitoare, examinează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nu ar mai trebui să-și bată capul cu dubiile și temerile omului. Scheletul moral primitiv pus de Dumnezeu În interiorul păpușii sale a devenit o problemă care stă În calea transformărilor majore viitoare. Demonul care conduce seminarul, Îmbrăcat Într-un halat alb de doctor și avînd un stetoscop În jurul gîtului, avansează teoria conform căreia „oamenii Înșiși elimină nevoia lor de vinovăție și iertare prin medicamente care fac inutile astfel de preocupări și discuțiile despre ele. Datoria noastră este să ne asigurăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
întinsă pe spate, cu picioarele pe suporturile de metal și cu vaginul orientat, cum se cuvinte, spre miazăzi, spre a fi studiat de o ceată de studenți la Medicină. Însă Henrietta era din altă plămadă. Se concentră asupra doctorului în halat alb pe care tocmai îl zărise în hol. Era un bărbat în jur de treizeci și cinci de ani, ar fi zis ea, o vârstă ce inspira încredere, și, în timp ce majoritatea doctorilor din spitale aveau o paloare pământie, precum cotletele de porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fugară a Francescăi, cu părul strălucitor, de obicei strâns cu severitate, revărsat pe umeri, îi înfierbântă imaginația. Fantezia îi fu întreruptă de un zgomot ciudat, ca un râcâit, urmat de șușoteli. Se ridică. Ce naiba se întâmpla? Își trase pe el halatul de baie și se strecură jos, cu inima strânsă din cauza lui Ben. Fără un cuvânt, aprinse lumina în bucătărie. Ben stătea îngenuncheat pe podea, cu brațele în jurul unui câine ce părea un hibrid nereușit între ciobănesc scoțian și lurcher. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o femeie bună, dar o catolică deplorabilă, o tachină Laurence. — Mai bine așa, răspunse Moira țâfnoasă, decât invers. — Vino, Francesca, o conduse Laurence spre ușă, vino să vezi partea cea mai frumoasă. Într-o fostă debara recondiționată, un tehnician în halat albastru stătea aplecat asupra unui dispozitiv conectat la un ecran uriaș. Scoase un tub din incubator și turnă o parte din lichid pe lamelă. Pe ecranul din fața lor apăru un ovul desăvârșit, mărit de câteva mii de ori. — Acum sperma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
specialist în tratarea infertilității și a fost minunat. De fapt, a fost emoționant. — Oh, vai. Îmi cer scuze că tonul meu n-a fost destul de reverențios. Dar, știi, am o rezervă înnăscută față de figurile cu autoritate. Mai ales dacă poartă halat alb și îmi vâră chestii de metal în vagin. Sunt sigură că ai dreptate. Domnul doctor Laurence Westcott este excepția ce confirmă regula. Așadar o să scrii acest reportaj? — Ca să spun drept, da. Îl văd ca pe un reportaj pe două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
muncești tot timpul, îi veni să-i spună, și nu ai nimic altceva care să umple golurile din viața ta. Ceea ce îți lipsește e forfota și agitația, o familie. Dar nu o spuse. Era prea devreme. În schimb, își puseră halatele pe ei și, hămesiți deodată, devorară cina pe care o pregătise Fran înainte să meargă sus. În timp ce stăteau la masa din bucătărie, hrănindu-se unul pe celălalt, Fran decise că niciodată nu fusese curry-ul ei cu pui mai gustos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a fost tot? O partidă rapidă și apoi fiecare la casa lui? Ce straniu era că a face dragoste părea un lucru mai puțin intim decât a rămâne peste noapte la celălalt. Jos Laurence zâmbea. Arăta și mai chipeș în halatul de baie decât în hainele lui obișnuite. Mă întrebam, timiditatea îi revenise, dar acum părea cea unui băiețel, fermecătoare, nu cum fusese, cu o clipă în urmă, un mijloc de-a o ține la distanță, dacă ți-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
puțin deocamdată. Stevie ridică hârtia. — De ce o fac întotdeauna printr-o scrisoare? Oricum, uită-te la scrisul lui, e mult prea citeț, nu poate să fie doctor. E clar că individul e un impostor. Poate că e un instalator în halat alb. Cred că ar trebui să-l demascăm. Fran mototoli scrisoarea și o aruncă la coș. Pentru prima dată, rată. — Știi ce, insistă Stevie la sfârșitul programului, închizând ușa în urma ei, cred sincer că ar trebui să te duci acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aer exagerat de relaxat. Îmi pare bine de cunoștință. Eu sunt Ben. Și apoi, de parcă nu mai găsea alte subiecte de conversație: — Vrei o periuță de dinți? Tata are mai multe de rezervă în dulăpior. O, și e și un halat de baie agățat pe ușă. Nu-i trecu prin minte să adauge că era al surorii lui Jack care stătuse de curând la ei. Epuizând toate strategiile de conversație, își înșfăcă walkmanul și o tuli din baie, cel puțin la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dracii. Trebuia să rămână peste noapte la un prieten. — E și casa lui, bănuiesc. A fost foarte politicos. — Și probabil și mai surprins decât tine. Jack încercă s-o rețină. — De fapt, a reacționat foarte calm. Nu mai pomeni de halat și de periuțele de dinți. Jack simți că își închidea sufletul în fața lui și îi veni s-o scuture. În schimb, se îmbrăcă și coborâră amândoi în bucătărie. Ben nu se vedea pe nicăieri. — Vrei să mănânci ceva? Dat fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care îți câștiga imediat încrederea. Îi lăsă totodată impresia lui Fran că avea acel aer de bunătate autentică foarte rar întâlnită. Lui i-ar încredința oricând pântecele ei. Își dădu seama de asemenea în timp ce urmărea silueta lui liniștitoare îmbrăcată în halat alb pe domeniul lui - și exact asta era, dat fiind că toată lumea se apleca până la pământ când îl vedea - că acest bărbat îl cunoștea probabil pe Laurence. Biroul profesorului Fay era strâmt și foarte modern. Conținea un raft laminat, îndeplinind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Ne-a asigurat accesul la un specialist în trei zile și îl sună să afle părerea lui sinceră. — Cred și eu. Stevie nu era dispusă să-i recunoască meritele fără a cârcoti puțin. Ce rost are să ai un logodnic în halat alb dacă nu e în stare să împingă câțiva babalâci ca să vă bage în față? — Stevie! Dar nu-și putu stăpâni o umbră de zâmbet în fața imaginii evocate. Stevie cea sarcastică de dinainte ieșea din nou la lumină. — I-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care trebuie s-o adopți. Își va da seama că ai ales ce era mai bine pentru el. — Oh, Laurence... Laurence o îmbrățișă, ținând-o strâns lipită de trupul lui înalt și subțire. Purta încă, observă ea pentru prima dată, halatul de spital. Trebuie să fi venit în grabă direct aici. — Știu cât de greu îți e, dar trebuie să vezi situația și din perspectiva lui. Pentru persoanele care suferă de Alzheimer, disciplina și rutina devin o sursă de echilibru. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
meciul de crichet al Clubului Rotary. — Ce a făcut? După tonul maică-sii, Fran și-l închipui pe tatăl ei alergând gol-pușcă pe teren sau făcându-le ochi dulci soțiile jucătorilor în timp ce pregăteau sendvișurile cu castraveți. — A apărut îmbrăcat cu halatul lui de mătase și o pălărie de pai! Fran își stăpâni cu greu un chicotit. — Pare o alegere inspirată pe o vreme ca asta. A avut cineva vreo obiecție? — Francesca, nu despre asta e vorba! Și-au dat silința să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trebuie să fie nasol. — Apropo, Camilla se întinse pe canapea, simțindu-se ca la ea acasă, strângându-și picioarele sub ea cu acel gest copilăresc pe care Jack și-l amintea atât de bine, cine e bătrânul acela ciudat în halat care bate la mașină în biroul tău? Nu-mi spune că ai deschis un azil pentru gazetarii bătuți de soartă? Ai fi în stare. Era o notă mângâietoare în glasul ei, care lui Jack i se păru deopotrivă ispititoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Jack era îndrăgostit de Francesca Tyler. Avea să fie nevoită să se gândească puțin cum să înlăture această mică piedică. Un zgomot care venea din spate îi făcu să se întoarcă și să dea cu ochii de Ralph, încă în halat, care venea spre ei târându-l după el pe Wild Rover, agățat jucăuș de cordon. — Franny, draga mea, exclamă Ralph, ce bucurie să te văd. De ce stai afară? Nu vrei să intri? Să-ți ofer o ceașcă de ceai? — Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se hotărâse să hrănească rațele și căzuse în eleșteu sau rătăcea pur și simplu pe undeva, fără să mai recunoască vreunul din reperele care fuseseră cândva atât de cunoscute și liniștitoare? Aprinse lumina și tresări. Ralph stătea, îmbrăcat încă în halat, pe unul din scaune, cu o cască de operator pe cap. Zâmbi blând ca și cum prezența și ținuta lui erau cele mai normale lucruri cu putință. — Nu-ți face griji, Franny dragă, am trimis ziarul la tipar. Spune-mi doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]