2,407 matches
-
povestit vreodată tatăl tău despre o singură zi din pușcărie? Știi cu cine a fost la Pitești sau la Suceava? A refuzat să facă asta. Sau cînd o făcea, juca un clovn. Glumele erau macabre. De exemplu, povestea cu un haz dement bătăile. Am cunoscut însă cîțiva dintre colegii lui din pușcărie care au venit la Bicaz în 1964. Păstrez însă o amintire, ca pe o anecdotă. Un evreu, contabil, fusese împreună cu ei și s-au întîlnit, în libertate, tot pe
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
de o parte, orice revoltă presupune un elan mai mult sau mai puțin entuziast, fanatic, iar românul este nu numai incapabil de fanatism, ci, mai mult, fanatismul îi repugnă și - mai mult chiar - i se pare ridicol și îi trezește hazul; pe de altă parte, pentru că teroarea care pare, văzută din afară, insuportabilă, ricoșează în realitate pe suprafața alunecoasă a ironiei populare, nereușind să pătrundă în interior, nereușind o presiune interioară pe măsura grozăviei ei istorice. Deci, revolta nu se produce
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
ghilimele e tot ce-a scris Negrici mai cu subînțeles în Imanența literaturii. Întâi intră pe sub pielea stilisticii oficiale, apoi se dezvoltă, crește din sine, își normalizează anatomia până înlocuiește complet și răstoarnă chiar rigiditatea patriotard colectivistă a primelor formule. Hazul trebuie să fi fost deplin în epocă. Cenzura era păcălită cu numai două trei artificii retorice. Ceea ce nici nu-i mult, în definitiv. Să părăsim, totuși, anecdotica aceasta ready made. Pentru că, dincolo de vâna piezișă, polemică, arțăgoasă, irascibilă și subversivă, există
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
personajele antrenate indiferent de sex într-o continuă cascadorie coregrafiată cu virtuozitate de același maestru care l-a propulsat în viitor pe Matrix, Yuen Wo-Ping. De unde și momentul dansant din spectacolul de gală, fără nici o legătură însă cu vraja și hazul indicibil al zborului din basmul cinematografic Tigru și dragon (prezentat la Cinemateca Română în versiunea mandarineză care i-a adus trofeul!). Nostim mi se pare faptul că cel mai intelectualist film (dintre cele cunoscute nouă) - vorbind despre ratare, dar și
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
și grandilocvența! Snoava rămâne baza, - snoavele sunt preferința românului. Las la o parte ce a zis, înainte de tot, despre , Ion Barbu, - nu mai cităm... îngăduiți-ne să privim lumea din strană, cum făcea cântărețul bisericesc, cuviincios așezat, dar cu atât haz, în ea, și să vedem ce ne povestește printre câte observă... "O femeie sărăcuță, c-o roche pe ea capot Veche, ruptă, peticoasă, și cârpită peste tot Mai mult ață decât față se vedea în al ei port, De cânepă
Anton Pann by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9656_a_10981]
-
am pus adresa: ...Strada Muncii nr. 9. Nu-mi dădusem seama, venind aici, să scriu... să muncesc, și trecusem la expeditor strada Muncii, parcă dinadins, iar criticul clujean, știind că eram aici spre a lucra... spre a munci..., făcuse un haz nespus de potriveală... și ce se amuzase pe chestia asta... Dar nu-i pomenisem nimic de Sgarbura; că eu scriam pe malul Sgarburei, al acestui biet, discret pârâiaș... * Pe vremuri, un funicular trecea peste valea Sgarburei chiar deasupra străzii Muncii
Zgărbura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9379_a_10704]
-
el ar fi fost mai scurt - fața lumii ar fi arătat altfel); nasul Monicăi Bellucci, fiind perfect, nu se mai vede, e ca și inexistent, deși toată lumea vorbește, în film, despre el... Într-unul dintre momentele cele mai pline de haz ale filmului, acțiunea se întrerupe și vocea povestitorului ne anunță că " Dată fiind violența scenei, mai bine să vă arătăm un documentar despre languste! Despre cum se hrănesc ele, și cum reușesc ele să rămînă umane"! Apropo de "să rămînă
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
concep să stea ore întregi în picioare, în ger ori burniță, ca să asculte cuvântări lemnoase, incapabile a comunica ceva nou și dătător de speranță, pentru a asista apoi la desfășurările marțiale ale unor ostași învinețiți de frig. N-are nici un haz, parol, nu se simte nici o adiere de Sărbătoare adevărată, care presupune bucurie, exuberanță, senzație a totalei relaxări și, în cele din urmă, o uriașă comuniune a tuturor celor ce își au înaintașii îngropați în pământul aceleiași patrii. România a avut
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
Mihăieș Pe măsură ce imaginea Europei ca Moș Crăciun încărcat cu daruri începe să pălească, tot mai puțini români își arată entuziasmul pentru aderare. Ca într-o faimoasă schiță a lui Caragiale, despuiată de atributele senzaționalismului ieftin, Europa nu mai are nici un haz. Dacă bunăstarea e capătul de linie al unei vieți de efort, disciplinate, încordate, nu mai avem nici o trebuință. Adevărul e că am fost fanii unei Europe a cărților poștale colorate, a vacanțelor pe care unii compatrioți norocoși apucau să le
Asimilarea Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11449_a_12774]
-
lipise un copilandru nalt, rumen, sprintenel, cu pletele de țârcovnic; se introdusese în societatea acestor diletanți făcându-i tot felul de misiuni: știa unde se găsea pelinul cel mai bun și unde se frigea trandafirii cei mai gustoși; îl făceau haz fiindcă era plin de originalitate, de duh și de veselie. Acela era tânărul Filimon, care, deși aspirant la preoție, știa pe Arghir pe de rost, din scoarță în scoarță. Îndată ce Iancu Văcărescu, Eliad, Alexandrescu sau Anton Pan făceau o poezie
Nu râdeți, e de plâns... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3240_a_4565]
-
sare) / e miezul iernei lumea-i înghețată bocnă/ țurțuri de sare - atârnă de pe cer pe zare (...) și sub cupola nopții cînd se-ntorn/ strigoii pe la casele vecine,/ maria oprișor domnaru cântă-n horn/ cu glas de crivăț bocete saline". De tot hazul rafinat suprarealist este transferul celebrului cuplu Don Quijote și Sancho Panza la Ocna Sibiului: "pe unde ciobanul își mână turma/ până își pierde oile și își pierde urma/ "traiectoria unei păsări în zbor", zici/ (traiectoria unei păsări cântătoare?), "fâs-fâs" fac treptele
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]
-
al Cântecului haiducesc de Alecsandri, cu note grandilocvente: românul e născut "a...supune" " Și cu fapte tot mărețe/ Lumii-ntregi a da povețe. Există și o "perlă", de care Alecsandri, bard și el, dar cu bun gust, va face un haz enorm: Pe uscat, ca și pe mare,/ Și pe jos, tu ești călare !"" (pag. 262) Dacă persistă, anxietatea poetică nu poate fi, în blocul amorf determinat la noi de intervalul 1780-1840, decât una - funciară - a diferenței. Iar dacă ea există
Anxietatea diferenței by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8395_a_9720]
-
pe nimeni. Puțin îi pasă că actorii nu au conservator... îi freacă de o mie și una de ori. În afara baritonului care îl interpretează pe Gianni Schicchi, Sandor Arpad, minunat, o prezență cu clasă care și joacă cu poftă, cu haz, cu pricepere actoricească, și a tenorului Pataki Adorjan, Rinuccio, necopt încă pentru acest rol, restul distribuției este formată din actorii Teatrului Maghiar din Cluj: Zita-Vindis Andrea sau Skovran Tunde, Simone-Bogdan Zsolt, Ciesca-Peter Hilda, Notarul-Bacs Miklos, Doctorul-Dimeny Aron, în una dintre
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
zid pe toată suprafața lui. Toată această comedie a catedralei impracticabile, comedie care începe cu inaugurarea oficială a sfanțului lăcaș (în prezența oficialităților, a mulțimii etc.) și sfârșește cu dărâmarea lui, cu ajutorul buldozerelor, ca pe timpul lui Ceaușescu, este de un haz nebun și provoacă, totodată, o tristețe sfâșietoare. Numai Dan Stâncă, dintre prozatorii români de azi, poate declanșa asemenea furtuni estetice în sufletul bietului cititor. Surpriză este și mai mare, în finalul românului, cănd profesorul Bălan le oferă gazdelor sale din
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
și nu numai, ieșind în față cu tot dinadinsul. Extras din regula sa, din rețetarul general al romantismului, și personalizat, artificiul respectiv își pierde funcția și semnificația, devenind un preludiu comic al unei cărți încărcate de dramatism. E de tot hazul ca, în așteptarea sângerosului Dracula, să-l vedem pe Marin Mincu căutat de ,o splendidă făptură cu ochi albaștri și cu niște plete blonde de vrăjitoare" ori căutând el, în castelul de la Visegrád, coridorul secret dinspre celula lui Vlad }epeș
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
descoperirea încurcăturii pricinuite de șantier, întoarcerea numărului - situație vizualizată "băbește" de Ipingescu. Un Caragiale cu nerv, tensiune, suspans, cu ambiguitățile marcate, cu trasee interpretate pe muchie de cuțit. N-am mai rîs de mult cu atîta poftă, direct proporțională cu hazul ideilor și pofta actorilor de joc. Nu voi uita curînd acest spectacol. Nu voi uita scena în care Rică Venturiano-Andrei Mateiu își desenează, pentru publicul-martor, drumul făcut, și nevăzut de ei, de cînd a sărit pe geam, împins oarecum de
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
limitei între inocență și mimarea ei. Montarea de la Casandra, deși în mare, ca propunere, pare aceeași, ea se mulează în fapt pe disponibilitățile complexe ale celor din distribuție, pe care regizorul nu ezită să le pună într-o lumină rafinată. Haz, spirit ludic, relații frumos construite și susținute de Radu Micu, Pavel Bîrsan, Sorin Sandu, Andreea Samson. Și, revelația mea la această Gală: Bogdan Cotleț (Percinet). O apariție extrem de interesantă și, într-un fel, atipică. Delicatețe și, totodată, forță, gesturi elaborate
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
mult lătrând; un cerșetor bărbos care mătura pe jos intervine și îi dă afară pe turbulenți, pe cei doi și cu câinele, trei spectatori, - ăl cu barbă chiar directorul teatrului -, mai spune Rânzei, serios. Nu-l auzisem niciodată povestind fără de haz un lucru, - care lucru, întâmplarea avea atâta haz..
Rânzei redivivus? by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7872_a_9197]
-
jos intervine și îi dă afară pe turbulenți, pe cei doi și cu câinele, trei spectatori, - ăl cu barbă chiar directorul teatrului -, mai spune Rânzei, serios. Nu-l auzisem niciodată povestind fără de haz un lucru, - care lucru, întâmplarea avea atâta haz..
Rânzei redivivus? by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7872_a_9197]
-
printre oameni statuar, chiar «măreț», cum s-ar spune în Ardeal”. Dar nici „jocul” nu lipsește din panoplia de mijloace blagiene. Departe de-a se închista într-o poză rigid-autoritară, autorul Spațiului mioritic se dovedea capabil de umor, de un haz care-i împlinea comportamentul. Se exprimă din nou Ovidiu Drimba: „Dacă, așa cum spuneam, Blaga nu era o fire volubil-expansivă, în schimb îi plăcea să facă glume. Nu să repete glume auzite, glume făcute de alții, ci să le inventeze el
Blaga în evocări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5245_a_6570]
-
gîndirea pozitivă Binefăcuta revistă Antiteze (nr. 1-2-3, 2001), care apare sub egida Societății Scriitorilor din Neamț, cuprinde mai multe lucruri de citit, cum ar fi o anchetă privind Uniunea Scriitorilor în alegeri (e la modă!) sau o confesiune plină de haz a lui Liviu Ioan Stoiciu. Acuzat de o colegă din redacția Cotidianului că emană în juru-i energii negative, poetul s-a pus pe citit cartea lui Norman Vincent Peale despre Forța gîndirii pozitive. După 92 de pagini (din 260), cîte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16182_a_17507]
-
institutului, trage o linie, încă una, alta, mai șterge, rade, adaugă: e gata - un nas și o riglă. Toți se adună și privesc uluiți: este Domnul! Domnul! Acesta este Domnul adevărat! Nasul din clasă al învățătorului nu mai are nici un haz. Când sună de recreație, toți dau fuga nerăbdători la zid, să privească mâzgălelile. Vă întreb acuma, - încheie Caragiale - ...fost-a vreodată rigla Domnului așa de bățoasă și nasul așa de comic?... Minunea e că demonstrația-i făcută cu cea mai
Caragiale publicist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11886_a_13211]
-
pe pămînt, și printre batjocuri și ocări/ Aripile-i imense-l împiedică să meargă." (trad. de Al. Philippide). Nu altfel pățește Anibal Lector, o specie tot atît de improbabilă ca și Yeti, găzduit într-o groapă adîncă, dincolo de gratii, spre hazul poporului nătăfleț, pentru care rîsul e forma supremă de apărare. Dintr-o vocație a senzaționalului, care nu ne este cîtuși de puțin străină, cum nu-i era nici "canaliei de uliți" de acum două secole, spectatorii l-ar vrea vorbind
Cărți pe apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8344_a_9669]
-
al lui nenea Iancu, confundat adesea cu Mircea Ionescu Quintus, după cum singur mărturisește, Ștefan Cazimir, a apărut în viața politică românească de după decembrie 1989 - întîi în glumă, apoi din ce în ce mai în serios - odată cu fondarea Partidului Liber Schimbist, formațiune politică plină de haz și adînci subînțelesuri la dinamica, adesea contradictorie, a unei vieți politice autohtone care tocmai redescoperise farmecul pluripartidismului. În climatul foarte încrîncenat, total lipsit de umor, al vieții politice de la începutul anilor ’90, Partidul Liber Schimbist (identificat cu persoana lui Ștefan
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
Metoda era simplă și mai întotdeauna eficientă. Pe fundalul unor dezbateri excesiv de încinse, degenerate uneori pînă la nivelul injuriilor și al atacurilor la persoană, apărea la tribună, diafan, președintele PLS, care rostea cel mai adesea, niște versuri improvizate, pline de haz, dar nu lipsite de un anumit tîlc în contextul dezbaterilor respective. Ele readuceau instantaneu în sală buna dispoziție generală, iar discuțiile puteau continua pe un ton normal. Un moment de glorie al președintelui PLS s-a petrecut în legislatura 1992-1996
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]