1,576 matches
-
1920, Iorga nu a mai avut nici o oscilație. Mult înainte ca Stalin să fi transformat Cominternul într-o secție a Comisariatului Sovietic al Poporului pentru Afaceri Externe, Iorga considera Uniunea Sovietică drept o succesoare a Rusiei țariste, înclinată spre expansiune, hegemonie și dominație. Refuzul Uniunii Sovietice de a recunoaște retrocedarea Basarabiei României era legat oarecum de acest fapt68. Iorga provenea din Moldova, care avea experiența unor îndelungate relații cu Rusia. Dar exista și un lucru cu care dr. Samuel Johnson ar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aparținea Bizanțului Răsăritean și altor părți". Iar atunci cînd Sovietele au pus cu forța mîna pe Basarabia, Ioaga a spus că Uniunea Sovietică este "un hegemon naționalist cu pretenții sociale"69. (Definiția dată Uniunii Sovietice de către Mao Tze-Dun era "o hegemonie bazată pe socio-fascism", nu departe de cea a lui Iorga). Iorga a jelit moartea naționalistului ucrainean Petliura: "Petliura era un prieten al României, un prieten al țării noastre"70. Un naționalist ucrainean între Basarabia și Rusia ca zonă de tampon
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
îl obsedau. Atunci cînd, la Rapallo, sovietele au încheiat un acord cu Republica Germană de la Weimar Iorga a luat foc: " Două păsări de pradă cad la învoială; ele rămîn ceea ce au fost întotdeauna și speră să-și refacă imperiile și hegemoniile". Cîteva luni mai tîrziu, Walther Rathenau era asasinat de către naziști. "Fiara își ridică din nou capul", comenta Iorga, fiind convins că orice persoană civilizată, indiferent de convingerile sale politice, trebuie să se ridice împotriva acestui monstru. În timpul așa-numitului "Puci
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
este așa. Occidentul intră în panică în loc să acționeze cu hotărîre. Europa central-răsăriteană și fosta URSS sînt cu siguranță pîndite de primejdie. Dar chiar și acest pericol este preferabil "înghețului profund" care a dominat o jumătate de Europă în timpul Războiului Rece, hegemoniei dictaturii totalitariste, care nega și interzicea libertatea și a ucis milioane de ființe umane! Sîntem martorii unei revoluții de eliberare în regiunea aceasta și o revoluție nu este niciodată un proces pașnic. Numai o Europă Unită, pașnică, democrată și prosperă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
limpede, liderii britanici erau mai puțin optimiști decât omologii lor americani. După lovitura de stat aranjată de ruși la București În februarie 1945 și, ulterior, amestecul grosolan al Uniunii Sovietice În România și Bulgaria, era evident că prețul local al hegemoniei sovietice avea să fie ridicat. Dar britanicii erau oricum sceptici În privința progresului regiunii: ministrul de Externe Ernest Bevin Îi spunea omologului Byrnes: „În țările astea, un rând de șarlatani se va schimba cu altul”. Lucrul de care se temeau cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aranjament federal unic cu un guvern comunist ridica totuși două probleme. Ceea ce păruse la Început o bază de cooperare Între comuniștii locali s-a transformat curând, În ochii suspicioși ai lui Stalin, În tentativa unuia dintre ei de a obține hegemonia regională. Chiar și numai asta l-ar fi determinat pe Stalin, În timp, să reteze ambițiile generalului. În plus - și acesta a fost elementul decisiv -, Tito Îi făcea probleme În Vest. Iugoslavii au susținut și Încurajat deschis insurecția greacă În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Europa aveau Încă senzația că Împărtășesc, dincolo de fracturile ideologice și chiar de Cortina de Fier, o cultură comună amenințată acum de America. Mai ales francezii au Îmbrățișat această poziție, În concordanță cu eforturile postbelice ale diplomaților de a sustrage hegemoniei americane politica internațională. De pildă, șeful Misiunii Culturale Franceze În Berlinul ocupat, Félix Lusset, se Înțelegea mult mai bine cu omologul său sovietic (Aleksandr DÎmșiț) decât cu reprezentantul britanic sau cel american și visa, la fel ca șefii săi de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fi lăsați pe dinafară: conform unei observații confidențiale a unui comitet guvernamental britanic, făcută cu doar câteva săptămâni Înainte ca recomandările lui Spaak să devină publice, „dacă puterile de la Messina reușesc integrarea economică fără Regatul Unit, aceasta va Însemna hegemonia Germaniei În Europa”11. Cu toate acestea - și În pofida presiunilor anglofilului Spaak și a fragilității arealului internațional al lirei sterline, demonstrată câteva luni mai târziu la Suez -, Londra nu s-a putut hotărî să li se alăture „europenilor”. Când s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a economiei, care să demaște narațiunea interesată produsă de societatea burgheză. Așa-zisa cunoaștere revoluționară trebuia, pe scurt, să se substituie cunoașterii stăpânilor; În cuvintele lui Antonio Gramsci, atât de apreciate cu câțiva ani În urmă, lupta se ducea Împotriva „hegemoniei” clasei dominante. A doua premisă, care avea să domine și mai net módele intelectuale, era și mai Îndrăzneață. E vorba despre ideea seducătoare de a submina nu doar vechile certitudini, ci Însăși posibilitatea oricărei certitudini. Toate comportamentele, opiniile și cunoștințele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și alura lor subversivă mustea de ironie, iar vulgaritatea era afectată: „Mai țineți minte anii ’60?” păreau să zică. „Vă place, nu vă place, noi suntem ce a mai rămas din ei.” Rebeliunea muzicală consta În piese furioase ce denunțau „hegemonia”, al căror fals conținut politic masca eviscerarea cronică a formei muzicale 14. Dacă politica și muzica generației punk erau contrafăcute, cinismul lor, În schimb, era cât se poate de real și cinstit dobândit. Ei constituiau doar extremitatea Înverșunată și lipsită
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Tasca. „În organizațiile internaționale, În științe și chiar pe zidurile orașelor noastre.” Doi ani mai târziu, un ministru conservator al Culturii, Jacques Toubon, a reluat subiectul, făcând explicit ceea ce Tasca nu menționase: motivul nervozității nu era atât declinul francezei, cât hegemonia englezei. Era de preferat ca francezii să Învețe altceva - orice altceva: „De ce”, Întreba Toubon, „să Învețe copiii noștri o engleză simplificată - pe care o pot deprinde la orice vârstă - când ar trebui să dobândească o apreciere mai profundă pentru germană
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ale modernizării”, vrând să sugereze că acestea ele însele sunt tranzitorii și că, în cele din urmă, procesul dominant, acela al modernizării și deci al tranziției de la tradițional la modern, va reuși să le elimine. Concesia astfel făcută amenință oricum hegemonia teoriei ca atare, astfel încât schimbările în lumea a treia au fost, în mare măsură, examinate din perspectiva unei teorii diferite, aceea a crizelor. Într-o atare viziune, în condițiile în care conceptul de modernizare este utilizat pentru a desemna inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
reacții au atins pragul teoretic mai întâi în Europa de Răsărit, prin teoriile formei fără fond, și apoi în America Latină, Asia și Africa, sub expresia teoriilor dependenței și ale subdezvoltării. Teoriile dependenței, precizează Alvin J. So, sunt un răspuns la „hegemonia teoriilor americane ale modernizării”. În realitate, ele sunt al doilea val de răspunsuri. Primul răspuns, cum s-a precizat deja, a fost al teoriilor est-europene: Maiorescu, Motru, Zeletin, Gherea, Madgearu, Manoilescu sau Kautski, R. Luxemburg. Momentul latino-american își are originea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în care au fost capabile să se miște Olanda și Anglia după 1600. Astfel, aceste țări semiperiferice din nordul Europei au fost capabile să disloce fostele state centrale din sud” (Randall, 1988, p. 95). Dezvoltare sau expansiune? Cicluri globale, faze, hegemonii. Trenduri metropolitane și trenduri periferice Modelul lui Wallerstein ne spune că toate aceste procese se desfășoară în cicluri globale, „operând nu în interiorul statelor, ci la nivelul sistemului mondial global”. Ideea sa este că există cicluri-perechi de câte 150 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
-l reprime și adesea își pierd poziția. (Ă) Eventual, sunt făcute concesii muncitorilor sub forma unei redistribuiri economice. Aceasta sporește din nou cererea de consum, conducând la o nouă creștere economică. (Randall, 1988, p. 97) De prisos să spunem că hegemonia Spaniei s-a încheiat prin două mari războaie: naval și al textilelor. Cât privește perioada 1600-1750, ea este dominată de imperiul maritim olandez, când Amsterdamul a devenit „centrul financiar mondial”. Olanda a fost atunci un „centru” în toate sensurile (nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
economic a fost urmat de „războaie ale declinului”, care au ruinat temporar economia europeană: războiul de 30 de ani (între 1630 și 1650), războaiele napoleoniene și Revoluția Franceză (1792-1815), primul și al doilea război mondial (1914-1918, 1939-1945), care a încheiat hegemonia britanică și a ridicat SUA la rolul de lider al statelor metropolitane. Ne aflăm, iată, în situația de a constata o deosebire notabilă între cele trei arii. Wallerstein apreciază că o asemenea stratificare a fost determinată nu de un ansamblu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dealtfel plasați militari activi sau în rezervă totuși adoptarea măsurilor îndreptate împotriva populației evreiești din România în perioada premergătoare declanșării operațiunii "Barbarossa" s-a datorat îndeosebi prezenței la putere a Mișcării Legionare precum și a contextului internațional existent la acea dată (hegemonia Germaniei național-socialiste pe continentul european). În acest sens este suficient să amintim de exemplu faptul că majoritatea actelor normative referitoare la românizare au fost adoptate în perioada septembrie 1940-ianuarie 1941 la inițiativa Mișcării Legionare 2, influența exercitată în această perioadă
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Berry pînă la Robert Shea, secretar, erau catalogați drept spioni și "unelte ale ațîțătorilor de război"700. Concluzia acestui atac era aceea că felul în care se poartă americanii față de RPR relevă strădaniile lor de a-și aplica planurile de hegemonie mondială 701, folosind "tactici criminale de război". Bucureștiul a publicat o amplă recenzie a acestei cărți în "Scînteia", ziarul PCR, pentru a se asigura că majoritatea românilor conștientizează tarele Americii și ale Legației 702. Prin această publicație, Bucureștiul urmărea să
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
să distrugă socialismul, "aceasta nu mai este doar o problemă a poporului, ci una comună, ce privește toate țările socialiste." 1279 Doctrina Brejnev arăta limitele toleranței sovietice față de problema independenței și măsura în care Moscova era dispusă să-și asigure hegemonia în Blocul sovietic. Mai mult decît atît, arăta lumii, deci și Occidentului, că în Europa de Est nu aveau să intervină schimbări semnificative fără aprobarea sovieticilor. Deci un program eficient de "construire a podurilor" nu putea ocoli Moscova. În cele din urmă
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
căci ambii lideri vizau găsirea unor alternative la relațiile bipolare cu Moscova. Mai mult decît atît, Ceaușescu avea nevoie de tehnologie occidentală și de o mai mare independență față de CAER, în vreme ce Washingtonul voia să încurajeze "decuplarea" Europei de Est de hegemonia sovietică. Și dacă în 1972 "Clauza" României depindea "doar de un telefon", motivul pentru care Nixon nu l-a sunat pe Mills a fost acela că România nu merita o recompensă legislativă. Importanța României ținea, chiar și pentru Nixon, de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
1994, p. 8) a numit "cultul noilor începuturi". Însă nici cronologia standard, cea a cărei abolire de către regimurile revoluționare creează adevărate seisme în ordinea temporală a comunității, nu este mai puțin încărcată de semnificații și premise ideologice. Tocmai de aceea, hegemonia mondială a sistemului vest-european de datare a timpului, în care epicentrul timpului istoric este situat în nașterea lui Isus, indică pe bună dreptate ceea ce J. Goody (2006) consideră a fi "furtul istoriei". Asigurând simetrie, coerență și predictibilitate, secolul a fost
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
centralizator care stătuse la temelia formării statului în Europa de Est timp de peste un secol" (Gallagher, 2004, p. 120). Constituția definea România ca stat unitar, iar limba română era stipulată ca singura limbă oficială a țării. Alegerile din septembrie 1992 au consolidat hegemonia elementelor conservatoare, moștenitoare ale fostului PCR, în scena politică românească. Totuși, de la 66,1 la sută de voturi primite în 1990, în 1992 FDSN (rebotezat în Frontul Democratic al Salvării Naționale) a obținut doar 27,72 de procente, în timp ce opoziția
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
PUNR) și de consolidarea poziției conservatoare de stânga (PSDR). Noul echilibru al politicii românești avea să fie consfințit la alegerile din 2000, în care rămășițele fostului CDR nu au mai prins niciun loc în Parlament, iar PSDR și-a reafirmat hegemonia cu 36,61 la sută din voturi la Camera Deputaților. Surprinzătorul său rival a fost însă PRM, care a strâns 19,48 de procente din totalul de voturi. La prezidențiale, Ion Iliescu a reușit în cele din urmă să se
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
asumarea Raportului simbolizează de fapt o mișcare tectonică în ordinea mnemonică românească: răsturnarea "regimului de adevăr" conservator și a întregii ordini discursive articulată în cadrul acesteia și instalarea "regimului de adevăr" anticomunist în care meta-narativa comunismului ca ilegitim și criminal exercită hegemonie interpretativă asupra trecutului comunist (Foucault, 1980). Intenția simbolică urmărită de Raport este de a marca cezura dintre totalitarism și democrație prin denunțarea trecutului stalinist. Problema este că realizează acest lucru într-o manieră tipic stalinistă. Una dintre cele mai recognoscibile
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
unei asumări critice-reflexive a trecutului. Iar într-un viitor mai îndepărtat, la o distanță temporală considerabilă de perioada comunistă, va fi posibilă "normalizarea" trecutului. Până atunci, memoria comunismului va continua să fie împărțită între o narativă elitistă care a dobândit hegemonie interpretativă în sfera publică, a comunismului ca traumă culturală, și o contra- memorie subterană, pasivă dar tenace tocmai prin lipsa ei de articulare discursivă și vocalizare politică, cuprinzând o narațiune întrețesută cu fire nostalgice evocând o viață mai bună. Paradoxul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]