1,824 matches
-
The Times. Madeleine îmi turnă cafeaua. Terminasem pâinea prăjită și îmi beam a doua ceașcă de cafea, când am ajuns la pagina de decese. OTTO FRANK, TATĂL ANNEI, MORT LA 91 DE ANI Am pus jos ceașca și m-am holbat la titlul de lângă poza cu figura familiară, noduroasă acum, ca un trunchi de copac bătrân. Nu am putut să nu fac câteva calcule. Tatăl meu murise la 46. Mai tânăr decât eram eu acum. Dacă mai puneam un an, Otto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Fima se gândi o clipă, apoi comandă gulaș, omletă cu salată și compot de fructe. La altă masă ședea un om scund, ridat, care i se părea lui Fima deprimat și bolnav. Omul citea relaxat ziarul Yediot Aharonot, Întorcând paginile, holbându-se la ele, scobindu-se Între dinți cu o scobitoare și Întorcându-le din nou. Părul său părea lipit de frunte cu ulei de motor. Pentru o clipă Fima luă În considerare posibilitatea că el era cel care stătea acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de la toți vânzătorii, numai pentru contactul uman. — Poți să mă ajuți să aranjez mâncarea, Lisa? Și apoi mai sunt decorațiile astea de agățat și sculpturile astea de expus. Am desfăcut cutiile, scoțând câteva dintre mostrele mele. Lisa și Maria se holbau la ele. Eu așteptam să înceapă cu glumele. Dar Lisa dădea din cap uimită. —Jen, sunt grozave! Ai făcut o întreagă arcă a lui Noe. Îți dai seama ce animal reprezintă și sunt chiar și perfect proporționate. —Așa și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
picior. Ed s-a ridicat și el alarmat. S-a întâmplat ceva? întrebă el. — Nu, nimic. E doar telefonul. Nu sunt obișnuită cu el. Cu colțul ochiului le-am văzut pe Maria și Lisa gesticulând animate spre mine. M-am holbat la telefon. Mesajul era simplu: TACI. ÎNTREABĂ-L DESPRE EL. E O ÎNTÂLNIRE, NU O ȘEDINȚĂ DE TERAPIE. Mulțumesc. Privind retrospectiv, îmi dau seama că ar fi trebuit să le spun prietenelor mele că nu mai scrisesem niciodată mesaje. Neștiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Îmi venea s-o iau pe Maria în bucătărie și să-i spun că am înțeles, că petrecusem o după-amiază minunată cu un alt bărbat și că nici nu voisem să mă trezesc pentru cina asta. Amândoi stăteau în ușă holbându-se. Habar n-aveam la ce. —Jen, părul tău! Te-ai tuns. Maria îmi dădea ocol ca și cum aș fi fost o sculptură ireală pe un piedestal. Mi-am dus instinctiv mâinile la cap. Uitasem complet de tunsoare. Uitasem de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu nasturi multicolori. —Du-te și probează astea, îmi ordonă ea. Mi-am târșâit picioarele până la cabina de probă ca o adolescentă bosumflată că mama ei ajunsă la disperare o pune să probeze o rochie drăguță. Odată îmbăcată, m-am holbat în oglindă încercând să-mi dau seama cum îmi stă. Care era diferența? Păream mai subțire în talie și-mi făceau picioarele mai lungi, dar mai arătam eu ca o femeie care-și găsise identitatea la 18 ani și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
împreună ieri. Ți-a spus cumva ce o frământă? O, da. Și încă cu ce plăcere mi-a adus la cunoștință ce o frământă. — Pot să-ți spun doar despre ce am vorbit, despre întors înapoi în timp. Phil se holbă la mine. —Să ne întoarcem în timp până unde? Mi-a spus că ați încercat să vă întoarceți în timp dar doar până la momentul exact de dinainte de a avea copii: flori, micul dejun în pat, eforturi ca totul să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și tuns scurt și țepos, o tunsoare pe care numai cu o față frumoasă ca a ei, îți puteai permite s-o afișezi. Părea de 24 de ani deși știam că era de vârsta mea. Am încercat să nu mă holbez la ea să văd dacă avea și ea aceleași riduri pe care Ed le numise atrăgătoare, dar pe care ajunsesem să le urăsc în ultimele săptămâni. Îl sărută pe Ed pe ambii obraji, cu o detașare de invidiat. Dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ars ca o lumânare, înfipt pe buza sondei și proptit de burlan. Fu recunoscut mai târziu numai după verighetă. La amiază, când am intrat la bordeiul cârpaciului odată cu mortul, oamenii încă nu se adunaseră. Femeia ședea pe scăunel, cu ochii holbați în gol și copiii se jucau de-a prinselea în jurul sicriului. Sufletul meu coborî atunci ușor ca un fulg pe lada calapoadelor, de unde am privit nepăsător către mamă și copii. Pe vremea aceea cunoșteam la răstimpuri numai durerea de măsele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-și abandoneze bagajele, văd copii mici ca niște păpuși pe căruțele care alunecau într-o parte, văd o femeie cum strigă, dar nu-i aud strigătele, văd obuzele explodând, când departe, când aproape - fără un sunet își găsesc ținta -, mă holbez acum, ca să nu fiu nevoit să mai văd, la restul de supă din gamela de tablă, pe de o parte sunt încă flămând, pe de alta spectator uimit, care e numai martor și parcă neimplicat în niște întâmplări ca dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
degrabă spre prânz, blondina proaspăt căsătorită era în bucătărie și pusese deja masa pentru micul dejun. Mirosea a ouă ochiuri și a slănină prăjită. Ea zâmbea blond, li se adresa zâmbind soțului și celor doi băieți de la cuple, care se holbau toți trei în gol unul pe lângă altul, abia dacă vorbeau și, dacă spuneau ceva, atunci era vorba de schimbul următor, schimbul trei. Atât de confuz și de incert în ceea ce privește detaliile s-a terminat o noapte a nunții care, la suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
râs. Tomna atunci s-a Înfățoșat și Juana Musante: ochii-i răgea și dân pricina la șoldurile ei au tret să-mi bage aer În nas. Pletoasa mă caută tot timpu, da io - soldatu necunoscut. Are mania să nu să holbeze la măndel, așa că s-a pus să strângă bliduri și i-a zis lu bucătaru, adică lu Dușmanu Omului, că, decât să bată untu cu marmoți ca iel, mai bine să cârdășește cu mandea și se dă singură În lanțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zic cu gâtu ca limba dă papagal și, mai ceva ca cât ai clipi dân gene, ieram d-acu În secțiune, ajutând cu sincer dezinteres forțele dă ordine. Domle Vice, am repetat, mandea vă rog decât să-l aflați pă holbatu de mi-a șparlit ălea două bătrâne juma dă pesos, să mi se deie napoi și valoarea la furt și să faceți să cază codu cu toată greutatea pă netrebnicu ăla josnic. Petițea mea iera semplă, ca orice melodie zmulsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
entuziasmat. Este un moment măreț. Mă simt cu adevărat privilegiat că mă aflu aici. — Focalizați, solicită Barnes. — Focalizăm acum, domnule. Imaginea deveni și mai neclară. — Nu așa. Încercați invers. — Am Înțeles. Focalizăm. Treptat, imaginea căpătă contururi clare. — Oho! făcu Ted, holbându-se la ecran. Acum se putea vedea că presupusele protuberante erau, de fapt, trei butoane colorate: galben, roșu și albastru. Aveau circa un țol În diametru și marginea striată. Simbolurile de deasupra se dovediră a fi niște plăcuțe metalice ștanțate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
depozitare de dimensiuni uriașe. Deschiseră o nișă și o găsiră plină cu containere grele din plastic, ce semănau mai degrabă cu containerele aviatice contemporane, dar de câteva ori mai mari. Desfăcură un astfel de container. — Nu se poate! exclamă Barnes, holbându-se Înăuntru. — Ce poate să fie asta? — Hrană. Hrana era Învelită În straturi de folii de plumb și material plastic, În stilul rațiilor alimentare de la NASA. Ted luă o astfel de porție: — Hrană din viitor! exclamă el, plescăind din buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să se lase antrenat În astfel de dispute. Și iată că Ted i-o făcuse. — ... revenim la chestiunea principală, spunea Barnes. Întrebarea este: ce vrem să-l Întrebăm pe tipul ăsta? CE VREM SĂ-L ÎNTREBĂM PE TIPUL ĂSTA? Se holbară la ecran. — Oho! făcu Barnes. OHO. — Să Însemne asta ceea ce cred eu că Înseamnă? SĂ ÎNSEMNE ASTA CEEA CE CRED EU CĂ ÎNSEAMNĂ? Ted se retrase de lângă consolă și spuse: — Jerry, poți să Înțelegi ceea ce spun? DA, TED. — Grozav! făcu Barnes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ales Beth. Am impresia că, cu fiecare zi petrecută aici, devine mai frumoasă. — Și eu am remarcat asta, spuse Norman cu un zâmbet. — Cred și eu c-ai observat. O femeie Îndrăgostită. Norocosule! Harry se Întoarse către Beth: — De ce te holbezi așa la mine? — Nu mă holbez, replică Beth. — Și tu la fel. — Harry, nu mă holbez, se apără Norman. Cred că pot să-mi dau seama când cineva se holbează la mine, ce Dumnezeu! — Harry... — ... Vreau să știu ce-aveți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fiecare zi petrecută aici, devine mai frumoasă. — Și eu am remarcat asta, spuse Norman cu un zâmbet. — Cred și eu c-ai observat. O femeie Îndrăgostită. Norocosule! Harry se Întoarse către Beth: — De ce te holbezi așa la mine? — Nu mă holbez, replică Beth. — Și tu la fel. — Harry, nu mă holbez, se apără Norman. Cred că pot să-mi dau seama când cineva se holbează la mine, ce Dumnezeu! — Harry... — ... Vreau să știu ce-aveți de vă uitați la mine În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
remarcat asta, spuse Norman cu un zâmbet. — Cred și eu c-ai observat. O femeie Îndrăgostită. Norocosule! Harry se Întoarse către Beth: — De ce te holbezi așa la mine? — Nu mă holbez, replică Beth. — Și tu la fel. — Harry, nu mă holbez, se apără Norman. Cred că pot să-mi dau seama când cineva se holbează la mine, ce Dumnezeu! — Harry... — ... Vreau să știu ce-aveți de vă uitați la mine În felul ăsta. De parc-aș fi un criminal sau mai știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
femeie Îndrăgostită. Norocosule! Harry se Întoarse către Beth: — De ce te holbezi așa la mine? — Nu mă holbez, replică Beth. — Și tu la fel. — Harry, nu mă holbez, se apără Norman. Cred că pot să-mi dau seama când cineva se holbează la mine, ce Dumnezeu! — Harry... — ... Vreau să știu ce-aveți de vă uitați la mine În felul ăsta. De parc-aș fi un criminal sau mai știu eu ce. — Harry, devii paranoic. — V-ascundeți aici, șușotiți... — Nu șușoteam deloc! Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În oglindă. Fu șocat de ce văzu. Nu pentru că s-ar fi așteptat să arate bine. Era familiarizat cu trăsăturile buhăite ale propriei fețe și cu miriștea sură a bărbii când nu se bărbierea În weekend-uri. Dar figura care se holba la el din oglindă era strâmbă, cu o barbă neagră ca smoala. Cearcăne Întunecate se profilau pe sub ochii mijiți și injectați. Părul lins și unsuros Îi atârna peste frunte. Arăta ca un om periculos. — Parc-aș fi doctorul Jekyll, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fac, acum? Când Noaptea, mă privește cu acei ochi ai mării despărțită de un nisip foșnitor al frigului unde totul mi se pare amestecat în BRIZE DE VIS cu înfrigurări glaciale. Desigur mi se pare cunoscut acest sentiment ce se holbează la mine, îmi face semn să scriu mai departe pe o PÂNZĂ DE CER, cu dimensiunea unui sens paralizat la cele două distanțe. Una mirifică ce îmi dă, absolută putere de a rămâne o veșnică îndrăgostită de un CHIP desprins
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
din congelarea sufletului ucis în dezordinea unei iubiri, am fost sigură pe un început de an, cu lucrurile ce le-am găsit așezate de la sine. Fereastra iubirilor plânse îmi făcuse semn să nu mai disper să privesc bunătățile ce se holbau la mine de pe o masă a timpului. Și Eu trebuia doar să le fac semnul discret al ființei conștiinceoase ce știu să nu mai privesc spre anul ce a trecut destul de fericit și el în dimensiunea lui astrală. Dar, gândul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
stat cu tine, iar eu aș avea în continuare un mariaj fericit. Dar nu, a trebuit să strici totul, vacă grasă și urâtă ce ești!“ „Foarte bine“, m-am gândit, „jocul ăsta se poate juca și în doi“. M-am holbat la el, răspunzându-i la mesajele mentale. „Dacă nu te-ai fi însurat cu o curviștină care fură soți și distruge căsnicii, dacă te-ai fi însurat cu o fată drăguță și cumsecade, atunci nici unul din noi n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
M-am decis s-o botez ca pe mama ta. —Cum? a urlat Helen oripilată. Nu poți să-i spui Buni Maguire. Ăsta nu e nume de copil. Nu, Helen, am zis obosită. O s-o botez Kate. Helen s-a holbat la mine câteva secunde, încrețindu-și fruntea deasupra nasului ei frumos și drept, pentru ca apoi să priceapă. A, am înțeles, a zis ea râzând. Apoi a bolborosit, nu foarte discret: —Ei, nici ăsta nu e nume de copil. Apoi mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]