1,757 matches
-
mișcări precipitate, împiedecându-se în valize sau desagi, unul a apreciat: ― Să știi, domnule sergent, că trebușoara asta începe să-mi placă, fiindcă îmi aduce aminte de tinerețe. Un râs potolit a cuprins formația. De la geamurile vagoanelor din urma garniturii se ițeau capetele altor concentrați, care probabil făceau parte din alte specialități militare și plecau mai departe. După un timp, a apărut și locotenentul. S-a apropiat cu pas grăbit și portharta bătându-i șoldul. Când a ajuns la mijlocul coloanei, s-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
putere de tăgadă. Am fost cuprinsă de sentimentul familiar de teamă că frumosul Chris și-ar putea îndrepta atenția asupra ei. Francie se mișca aidoma unei zeițe. Nici măcar nu părea să remarce colacul de grăsime de pe burta care i se ițea din fusta îngrozitoare. în locul ei, mie mi-ar fi venit să mă sinucid. Am urmărit-o cu gelozie și l-am privit pe Chris care o privea pe Francie. Când a văzut-o pe Misty, Francie a chițăit ușor, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în continuare de acel buboi purulent care timp de aproape două luni a infectat centrul Capitalei noastre, buboi care a purtat și poate va purta până la completa lui încriminare în fața istoriei numele de Piața Universității. În martie anul acela se ițise pentru prima dată și marele buboi, buboiul suprem, care pe lângă puroi emite și venin, buboi care se afla de data asta, nu în centrul capitalei, ci în centrul țării și purta numele de problema maghiarilor din România. În acel îndepărtat
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
drum pe versantul muntelui. Dacă în spatele său, panta cobora abrupt spre vale, de partea cealaltă coasta era mult mai lină. Dincolo de arboretul de pe marginea drumului forestier pădurea se întindea întunecată. Printre molizii de un verde închis ici și acolo se ițeau coroanele stejarilor și fagilor cu frunzișul mai deschis la culoare. Se ridică dintr-o dată în picioare și aruncă țigara pe jos, stri vind-o sub talpă. O idee îi trecuse prin minte. Dar dacă îl căutaseră pe Costi, parcă așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fără să coboare din căruță. Ce faceți? Nu se vede? răspunse starostele tot cu o întrebare. Plecăm. Ați terminat de scos aurul din pârâu? Vă mutați în altă parte? Nu. Plecăm de tot de aici. De după coviltirele căruțelor oprite se ițeau capetele țigăn cilor care îi priveau curioase, să vadă de ce s-au oprit și mai ales cu cine stă de vorbă șeful. Unde plecați? întrebă și mai mirat Cristian. Nu vă mai interesează să aflați ce s-a întâmplat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
printre coroanele dese. Nu puteau străbate printre aceștia așa încât le ocoleau, încercând să păstreze totuși direcția. În fața lor se afla un trunchi imens prăbușit de-a curmezișul. Mușchiul verde năpădise scoarța groasă și un mănunchi de ciuperci de lemn se ițea de dedesubt. Broboane mici de umezeală străluceau pe pălăriile mici și cafenii. Trebuie să fim atenți să nu ne rătăcim, spuse inspectorul, privind atent în jur. Fii fără teamă! îl liniști Ileana. Nu-i nici un pericol, cunosc pădurile acestea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ajungea la poteca care ducea spre drumul Hîrlăului. Îndemnă blând boii, care se mișcau pe drumuri știute, amintindu-și de anii mai tineri ai stăpânului. Drumul trecea prin pădurea netrezită la viață, în care doar florile galbene ale ulmului se ițeau obraznice din cenușiul codrului. Bărbatul privea copacii cu luare aminte, potrivindu-i pentru căpriori, bârne sau cozi de sapă ori de topor. Băiatul cânta dintr-o trișcă veche, pe care se lăuda că i-a lăsat-o un moș din partea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
o să mă găsească!” Cu această hotărâre, porni spre casă, călcând prin bălțile ploii de peste noapte. Se simțea în stare să răstoarne munții, numai să fie lăsat să-și crească copiii în pace și liniște. Portița scârțâi și, de după șură, se iți chipul negricios al fiului mai mic, Vasile. Tătucă, pe unde-ai umblat? Am mers pe la moș-tu Vasile. Masa-i gata? se stropși bărbatul, căutându-și nevasta. Noi am mâncat de mult! Dar mămuca ți-a păstrat mâncare caldă pe
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Neculai, îl adusese, într-o zi friguroasă de aprilie, să are bucata de pământ de pe Dealul Boului. Dar, acele zile erau așa de îndepărtate... Cu sufletul îndoit, ajunse la marginea comunei Coarnele Caprei. Aburii dimineții deșteptară câinii ciobanilor, care se ițeau de sub cojoacele mari, care-i apăraseră de frigul pătrunzător al toamnei grabnice. De la ei află unde stătea inginerul Ionescu. Mai află că era un om ursuz, care nu iubea pe nimeni, decât meseria. Fata fusese înfiată la dorința nevestei lui
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
foarte bine. ― Nu trebuie să ai emoții, mi-a repetat după vreo oră de antrenament. Dansul Îți iese extraordinar, mai trebuie doar să creezi un final potrivit. E deja târziu și din păcate nu mai pot rămâne cu tine. Dar iți sugerezi să mai exersezi singură o vreme Înainte să pleci. Am aprobat din cap și am așteptat tăcută până când m-a lăsat singură. Acum, că nu mă mai privea nimeni, puteam dansa liberă. Mă gândisem deja la un final pentru
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
înnegură mintea. Se ridică brusc să plece; Gabriel se lălăia într-o rână, agățat de scaun, cu mintea rătăcită și el pe undeva. Doar o clipă mai zări lumina gălbuie strecurându-se printre frunzele copacilor bătrâni și gândul i se iți imediat la asfințitul acela care-ți făcea un gol în stomac. Culoarea exploda în măruntaie și rozul era doar amintirea unui roșu intens, proiectată pe negrul serii. Atâta simțea, că-i explodează măruntaiele, când îl văzuse pe Daniel deschizând ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
iubiri negre care sfârșește cu moarte. Sânt sigură că nu te-ai așteptat la un asemenea deznodământ, dar tot pe atât de adevărat că nici nu l-ai putut împiedica. Rămâi cu bine, dragul meu! Iartă-mă dacă aceste rânduri iți vor tulbura clipele de beatitudine cu... (scrisese probabil Cici dar s-a răzgândit și a șters durerosul nume). N-am avut încotro. Dacă nu scriam scrisoarea de față, n-aș fi putut să mor. Nu-i nimic. Ai să mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
păcate, simțul olfactiv al oamenilor nu e încă suficient de dezvoltat, e de scurtă durată. Dar trebuie să trăim cu speranța că în curând vom simți din nou acel vestit miros“ - au scris ziarele. Ici-colo, vârfurile brazilor continuau să se ițească din apă, crengile lor erau năpădite de alge, iar în locurile periculoase înotătorii dornici de tămăduială erau avertizați cu stegulețe roșii, ceea ce era frumos. Am ajuns în piață, la statuia ocrotitorului. Era Păstorul cel Bun. Nu Păstorul Necunoscut, ci, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
decât începutul. Mă mituiește, mă amăgește, mă influențează. Mă recrutează. Iar acum voi avea nevoie de zile întregi ca să-mi dau seama de ce. Într-o dimineață am ieșit cu barca pe lac. Lacul se evapora prin hainele noastre, uneori se ițea pe lângă barca noastră câte un trunchi de copac și fețele abia ni se vedeau prin ceață. Ar fi trebuit să-ți aduci aparatul de fotografiat. Nu-mi imaginez unde ne-am fi putut ascunde mai bine. Compozitorul ăla, cu instrumentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
suntem mereu nenorociți, descoperind că orice sentiment nu este decât aproximativ. - Aceasta nu-i decât o scuză deghizată, pentru a-ți împăca conștiința. Deci nu mă poți învinovăți pe mine că mă scuz. Atât timp cât ai curajul să trăiești, iți aranjezi în folosul propriu tot ceea ce e convenabil. Cazul tău e curios: ești mereu atent la tine și la vecini, încerci să nu fii deloc binevoitor cu tine și totuși iți scapă observații esențiale, pe care le poate face din
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mă scuz. Atât timp cât ai curajul să trăiești, iți aranjezi în folosul propriu tot ceea ce e convenabil. Cazul tău e curios: ești mereu atent la tine și la vecini, încerci să nu fii deloc binevoitor cu tine și totuși iți scapă observații esențiale, pe care le poate face din întîmplare omul cel mai puțin fin! Sunt convins de nereușita finală. Însemnează că nu fac observații cu un scop, ci dintr-un viciu temperamental. O fi având acum Ioana dreptate? Numai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Ședeau cu toții la masă. Și erau acolo, în casă la noi, la fel ca și cu multe alte ocazii, o mulțime de invitați. Eu ședeam retras și, ca de obicei, nu mă amestecam. (În fotografiile din acea vreme mi se ițea numai capul undeva într-un colț al fotografiei, de obicei în brațele mamei, cu părul vâlvoi și ochi fără nicio expresie.) Doar priveam și trăgeam cu urechea. Eram ca și inexistent pentru ei toți, chiar și pentru tata, care, în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la o depărtare de câțiva pași, un felinar în vârful stâlpului risipea în cercuri concentrice întunericul nopții răcoroase și distante. Noroc că stâlpul nu era chiar în dreptul casei Onofrei. Avea toate șansele să nu fie descoperit. Umbra capului i se ițea, ezitantă, pe zid, puțin deasupra umbrei lungi, în dinți de fierăstrău, a vârfurilor ulucilor. Camera sub care se oprise Dănilă nu era luminată, dar se întrezărea o fâșie de lumină venind, palidă, de undeva din interior, probabil de pe un coridor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
l-a înăbușit pur și simplu. Fără figuri, ai înțeles? Sau vrei să te iau pe sus? În clipa aceea pe ușă a intrat și un al doilea milițian cu o armă automată la umăr. Iar în spatele său s-a ițit mutrișoara agilului Constantin Topoloveanu. ----------------------------------------------------------------------- PAUL TUMANIAN Manechine 2 1
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mine; avea o poziție ectomorfă, cu umerii căzuți. Semăna mult cu un jeleu în formă de pară, îmbrăcat de la Turnbull & Asher. Chipul îi ieșea în evidență pe fundalul întunecat, ca în fotografiile scoțiene retușate, în care un armăsar focos își ițește capul peste umărul personajului central. Se uită la mine și, pentru prima dată, am simțit în privirea sa altceva decât obișnuita aroganță. O sclipire de ură? Sau, în orice caz, înverșunarea pe care o simți în fața unei lovituri sau insulte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a se îndrepta spre exterior. Uitându-se în jos, văzuse cum șuvoiul de urină iese dintr-un tub de carne. Pipăise cu degetele înțepenite de groază și obținuse confirmarea a ceea ce văzuse: grăunciorul era încă acolo. Numai că acum se ițea în afară dintre labii. Abia putuse să cuprindă chestia între degetul mare și arătător. Această imagine îi apărea reflectată, pe un fond de culoarea fructului de avocado, în oglinda mare de deasupra chiuvetei. Cu picioarele depărtate și lenjeria răsucită în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ea, Carol, îl pătrunsese pe el pentru o clipă. Totul se terminase chiar în momentul în care - în mod nelămurit, dar fără urmă de îndoială - conștientizase ce se întâmplă. Dimineața unduiește brațe, picioare (Nausicaa și Polifem) Mișcări de urangutan Se ițesc din aburul așternutului Rădăcina veștedă a părului încâlcit Retezat și străpuns de ochi Acest O din care răsar dinți Coapsele secerând văzduhul. — Vezi, îmi amintesc citatele din ce în ce mai bine pe măsură ce avansez, spuse profesorul, adresându-mi-se de data aceasta ca unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în afară de ceea ce trebuie că era una dintre muchiile noului os pubian. Era clar că mușchiul gambei se bifurcase pe sub piele pentru a lăsa loc deschizăturii vaginului, iar scobitura însăși se bombase pentru a găzdui labiile și clitorisul care deja se ițise de sub marginile lor. Pentru un tip ca Margoulies, priveliștea era de-a dreptul uimitoare, pentru că el era capabil să perceapă detaliile anatomice atât din interior, cât și din exterior. Asta era, pe undeva, o ușurare, pentru că primele clipe de uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
întrebarea doar din reflex, ca pe o uzanță medicală. Margoulies își folosise buricele degetelor pentru a depărta delicat labiile exterioare ale vaginului. Și cele de la interior se desfăcuseră puțin. Mucoasa era de un roz sidefiu și umed, iar clitorisul se ițea obraznic de sub pielea de la capătul orificiului. Margoulies se apropie și aprinse mica lanternă de care se folosea la consultații. Își sprijini umărul de coapsa lui Bull pentru a-și menține echilibrul. Interesant. Nu se vedea nici o uretră... și... mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ne învolbura și ucide creierele ahtiate după înțelesuri obscure, fante deprimat al unei curți celte, străfulgerat de posibilitatea ca viața să nu aibă sens, nenumărate soluții care răspund și, amestecate, fac sens, gust și culoare pentru coincidențele inexistente care își ițesc capul asemeni unor lilieci atârnați de tavanul unei peșteri, stranii pofte pornite la vederea unor chipuri feminine negre, mistice, inspirând mirosuri orientale, forme migdalate și stranii ale unor ochi sidefii ce nu pot fi cuprinși, scalpuri și bucăți de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]