1,751 matches
-
tu nu ai voie să spui nimic despre asta - că prețul victoriei mele este atat de mare ca inca mai am nevoie să mă privesc în oglindă ca să gândesc; și, daca nu ar fi aici, în fața mea, pe masă, în timp ce iți scriu, aș deveni, din nou Nimic. Ceea ce înseamnă că acum sunt impersonal: nu acel Stéphane pe care l-ai cunoscut odată, ci unul din modurile prin care Universul Spiritual a găsit de cuviință să se privească pe șine, să se
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
a dimineții rosti-voi poruncile sale... La începutul groazei și al spaimei, Atunci cînd se așterne teama și pustiirea, L-oi binecuvînta pentru minunățiile sale nespus de mari... Pînă în ziua răzbunării, Mînia nu mi-o voi abate de la nelegiu- iții oameni. Nu le voi arăta bunăvoință cît timp nu-i judecata pronunțată.” În același text la Vlll,12 descoperim cu uimire că acest plan criminal de stăpîni- re a lumii de către mozaici era o acțiune ultrasecretă cunoscută doar de cei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
va găsi mă va omorî.” Este izgonit de pe fața pământului și să mai stea în Fața Domnului e cu neputință. Ascunderea este reversul apariției, a parusiei. Poate se instanțiază rușinea pe care singur trebuie s-o poarte, de vreme ce regretul nu se ițește nicicum. Dar tatăl deși drept, tot iubitor rămâne și cu cel care a ales răul. Îl păzește să fie ucis: „Și Domnul a hotărât un semn pentru Cain ca oricine îl găsește să nu-l omoare.” Urmează ieșirea, expulzarea de la
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și-l imaginează babele. Lobacevschi? Euclid? Spații concave și spații convexe? Unde-I acum tata ca să vadă?” (idem) Minunile în care el nu credea tocmai se succedau prin fața lui. Cerul neobișnuit se arcuiește într-o boltă în vârful căreia se ițește o gaură mică, rotundă care lasă să se vadă un dincolo luminat. Aceasta este fanta prin care logosul însuși avea să se strecoare. Întâlnirea cu logosul este înspăimântătoare, de aceea poate și în evanghelii întâlnim acea formulă de salut cu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
viziuni e copilăria! Cu-al său "sieben Jahre sind vorbei", spectrul crea o scansiune în curgerea vremii, un nimic de care depindea posibilitatea măsurării ei, o simplă ruptură, fără de care însă vremea n-ar fi avut glas. Din ascunziș, copila ițea capul ca sa-l zărească pe furiș. Venea mult mai des ca Moș Crăciun și n-aducea niciodată nimic, absolut nimic, afară de un curent de nedumeriri confuze, ca atunci când ușa și fereastra unei camere se deschid simultan și perdele fine se
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
târziu, în condiții neasemănat mai grele, fiind prezident al Consiliului de Miniștri (23 martie - 28 martie 1889 n. a.), un orator așa de interesant și de sigur pe sine!” Să revenim, însă, la începuturile Junimii. Noua societate literară, care abia își ițea nasul din scutece, trebuia să poarte un nume. Trebuia boteztă, altfel spus. Așa stând lucrurile, cei cinci fondatori au scotocit în memorie după un nume care să se potrivească nou-născutei, dar mare lucru n-au găsit. După lungi controverse, s-
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
de păcate al lumii: hâști o dată, se duce zăpada și o sută de ani, hâști a doua oară, se duce altă zăpadă și altă sută de ani. Când deodată, ce să vezi, în toată această nemișcare înghețată, un copăcel abia ițit pe după alții, își poartă fructele mici și portocalii cu mândrie, pe ramurile de tot desfrunzite. Ba nu un copăcel, doi. Iată și perechea lui, chiar peste drum. Și stând așa, în stânga și în dreapta curții, își fac singuri curaj și-și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
fericită a făcut să ningă în Tokyo cum nu mai ninsese de mulți ani. Câteva zile a fost cald și frumos, apoi a nins. În fața școlii, unde învață Dimi, sunt camelii înflorite... Frunzele lucioase, florile albe și roșii, ce se ițesc de sub zăpadă, alcătuiesc un splendid tablou natural. Am rămas mută în fața acestei splendori neasemuite pe care am admirat-o, minute în șir. Deși iarnă, eu și Alex ne-am propus, încă de acasă, să vizităm orașul Kyoto, invitați fiind de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
nimic Împotriva acestui alt mod de a privi creația epică și nici contra promotorilor ei, amicii mei, Marin Mincu și Gh. Iova, dacă unii nu și-ar Închipui că pe această cale, a supremației scriiturii din care trebuie să-și ițească „capul” adevăratele elemente constitutive ale romanului - story, dialog, personaje! - va fi marginalizată vechea artă, vechea și dificila știință a romanului. Experimentele de orice fel sunt interesante În artă până acolo unde Începe „exclusivismul”, partizanatul și uneori chiar fanatismul - tipic ultimelor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai puține reale sau false compromisuri -, acum, după ’89, ne-am simțit, obligați sau „chemați”!, unii dintre noi, de a conduce opinia publică și chiar treburile statului. Nu e de mirare că, alături de majoritatea noilor politicieni, improvizați cei mai mulți, s-au ițit, ca să zic așa, și câteva siluete „culturale”, unele dintre cele mai respectabile, de altfel; un Doinaș, un Manolescu, un Paleologu, un Pleșu, un Dinescu sau Hăulică! În ce mă mă privește, deși făcusem nițel politică prin anii șaizeci (dar mi-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Într-un fum ce s-a pierdut În cotloanele obscure ale universului posibilului, un infern vizibil și dominant! - ca și cu generațiile noastre, prinse Într-un „război ce a urmat războiului”, o altă drăcească invenție a acelei satane ce-și ițește uneori creasta personalității și ne convinge că nu și-a pierdut un gram din vechea sa putere de invenție și eficacitate!... Tatăl meu fiind preot, preot greco-catolic, slujind acelei Biserici românești care s-a unit cu Roma și a luptat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ca asta. Dispari... A venit vremea să înveți ceva, am auzit spunând o voce, ca un geamăt. Nu eram singur. Și indiferent ce era acolo, știa cine sunt. Ceva se mișcă din nou în pădure. Oscilațiile tumultului prinseră să se ițească cu o furie sulfuroasă de vânt fierbinte și apoi, aproape imediat, încetară să se mai zbată. Auzeam sunetele răbufnirilor ușoare, sacadate, a ceva ce se apropia. Înaintând cu nerăbdare. Dorind să fie remarcat. Voia să fie văzut și simțit. Voia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fiind că undeva este o fântână cu apă proaspătă, o masă unde să mănânci, un pat unde să te odihnești. Te sprijini atunci și mai mult în bastonul tău de călătorie, îți tragi mai sus rucsacul, și mergi mai departe. Iți privești bocancii și-i vezi buni, rezistenți, chiar - dacă înăuntru picioarele îți sunt fierbinți și te dor îngrozitor și mergi mai departe. Iți mai aplici o porție de voltaren, să nu mai simți tălpile și mergi mai departe. Din convingere
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și mai mult în bastonul tău de călătorie, îți tragi mai sus rucsacul, și mergi mai departe. Iți privești bocancii și-i vezi buni, rezistenți, chiar - dacă înăuntru picioarele îți sunt fierbinți și te dor îngrozitor și mergi mai departe. Iți mai aplici o porție de voltaren, să nu mai simți tălpile și mergi mai departe. Din convingere, sau măcar din orgoliu, continui, și asta este foarte important, esențial chiar. Este lecția ce o înveți trăind-o, suferind, dorind să-ți
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
gogoși și băutura locală țuică de mere... ". Recunoști descrierea? Cum te simți ca un om care trăiește într-un loc aflat cu o sută de ani în urma Europei? Din perspectiva ta, vezi Europa cu o sută de ani în față? Iți pasă de " ora exactă " a Europei? Unde se situează poezia ta în relație cu poezia Europei? Domnul tău englez nu a înțeles nimic din frumoasa-i experiență maramureșeană. O văzut, o plecat și o scris. Atât. Dacă ar fi mângâiat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
frate azi, la El! Eu sunt Păstorul Eu sunt Păstorul cel Ceresc Dar oamenii mă ocolesc Îi chem pe toți, de toți mi-e dor Eu sunt Păstorul tuturor Viața sunt Lumina Ta Deschide acum nu mă uita Apa vieții iți voi da Eu Că sunt Mântuitorul tău Izvoare curg din Jertfa Mea Nu vine nimeni ca să bea Deschide acum Că anii fug E astăzi dulcele belșug Căci Jugul meu Este ușor Pe lume tu ești călător N-aude nimeni Când
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cu orhidee și papagali fenomenali! Te-așezi comod si fără jenă, cât mai apropiat de scenă, comanzi "un ron" că-i de bonton, ți-aprinzi un "puro" din Pinar del Rio și... adio! De cum s-a ridicat cortina simți cum iți crește-adrenalina, că-ți defilează pe sub nas la trap, galop, sau unduind la pas, făpturi ce nu-ntâlnești nici în o mie una de povești! Zeițe fără nici un rid, cu rotunjimi necalculate nici de Euclid, de juri pe barba lui Fidel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
dat în 1940 de Hemingway artistului cubanez Samuel Feijao: "Caut solidaritate. Pentru asta vin în Cuba". La exclamația lui Feijao "dar aici viața e teribilă", Hemingway a continuat "da, dar în țara mea e și mai rău. Cel puțin aici iți mai zâmbește cineva. Ăsta-i adevărul!" În deceniul trei al secolului trecut "gazda" lui Hemingway la Havana a fost hotelul "Ambos Mundos", situat în centrul Havanei Vechi, la întretăierea străzilor Obispo și Mercaderes. De la "Ambos Mundos" faci câțiva pași și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de vînzare. Tipul s-a Îndreptat și și-a coborît picioarele de pe canapea. Falca Îi atîrna, chipul căpătîndu-i astfel un aer absent. Pielea de pe față Îi era Întinsă și bronzată. Avea pomeții Înalți și arăta a oriental. Urechile i se ițeau În unghi drept de pe craniul asimetric. Ochii Îi avea căprui și cu o lucire neobișnuită, de parcă din spatele lor ar fi sclipit niște puncte luminoase. Lumina din cameră scînteia În punctele luminoase din ochii lui ca-ntr-un opal. - CÎtă ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a fiecărui cap de acuzare pe care i-l aduc azi angajații unor comentarii obediente; este acela al iluminării din interior a principalelor campanii antiemines ciene, din alte vremuri până la noi, demontând cu acribie resorturile atâtor ambiții mistificatoare. "Detractorii se ițesc în momentele tulburi și fără să vedem că antieminescianismul ar fi o linie exegetică în cultura noastră, beneficiind de continuitate, trebuie să observăm sub presiunea faptelor o îndesire a atacurilor în vremea din urmă [...]. Mitizând istoria și identificându-se cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
veni și animale. Oile Își croiesc cărărui dese pe povârniș, ca gradenele unui amfiteatru, antrenând În vale pietrișul și solul abia format. Și așa, toltrele mai Încăpățânate arată Încă ca niște dealuri acoperite cu vegetație, de sub streașina cărora se mai ițește Încă vechea stâncă. Cele care n’au rezistat luptei nu se deosebesc cu nimic de un deal oarecare. Între semeața și stearpa stâncă de odinioară și blândul deal, e o singură deosebire: entropizarea; și o singură cauză: eterna mișcare a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
în costumul lui cel bun, făcuse din el însuși cea mai mare dudă ce crescuse vreodată într-un copac. și a intrat în pământ ca rege al dudelor. În romanul lui Alexandru Vona Ferestrele zidite, pe neașteptate, regele dudelor se ițește iarăși printre rânduri. El este aici o femeie, dâra albastră de la gâtul unui spânzurat e anticipată de colierul femeii. și totuși, în gâtlejul ei se-ascunde și regele dudelor din copilăria mea. „În timp ce tata o bătea pe spate să-i
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
vecie de coșmarul pe care l-a trăit în Liban la vârsta de doi ani, războiul civil etc. Iar acum v-ați revenit ?, îl întreabă cu un ton gângurit-învăluitor una dintre prezentatoare, posesoare norocoasă a dalbi porumbei erotici care se ițeau din despicătura decolteului său generos și sexy. Normal că mi-am revenit, doar de aia sunt creștin ortodox, răspunde ofuscat K-Maro. Purtătoarea de porumbei nu mai înțelege nimic, dar are gură setată pe zâmbet automat, de televiziune, ceea ce-i permite
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
înnegură mintea. Se ridică brusc să plece; Gabriel se lălăia într-o rână, agățat de scaun, cu mintea rătăcită și el pe undeva. Doar o clipă mai zări lumina gălbuie strecurându-se printre frunzele copacilor bătrâni și gândul i se iți imediat la asfințitul acela care-ți făcea un gol în stomac. Culoarea exploda în măruntaie și rozul era doar amintirea unui roșu intens, proiectată pe negrul serii. Atâta simțea, că-i explodează măruntaiele, când îl văzuse pe Daniel deschizând ușa
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
bine decît mine toate acestea și știi că oamenii n-au visat altfel veșnicia decît ca o rezistență a memoriei la timp. De ce să te miri atunci că am rugat-o pe Mnemosyne să stea de strajă pe corabia mea? Iți repet, mă tem de moarte, dar mă tem și mai mult să renunț la stropul de fericire pe care l-aș putea ține În palmă. Țărmul meu Înseamnă și moarte și speranța acestui strop de fericire. Ce-mi folosește o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]