19,061 matches
-
proza lui Mateiu I. Caragiale se manifestă, în moduri nuanțat diferite, o apocalipsă latentă, vizibilă într-o stare de decadență, pe când în Groapa asistăm la expansiunea unei lumi, o vitalitate ce se manifestă în ciuda mizeriei, făcând în final "să crească iarba" (sunt ultimele cuvinte din roman), ceea ce înseamnă că acest univers marginal este capabil de regenerare. Sunt stări ontologice și stilistice total diferite, aflate la antipozi. Proza lui Eugen Barbu din Groapa nu are nimic, dar absolut nimic de-a face
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
oare cineva care nu înțelege sintagma? Ea semnalizează, din start, direcția în care va merge autorul: explorarea lumii de ieri și de azi, dar nu dintr-un punct înalt de observație, ci de jos, de la nivelul trotuarului, fiindcă de firul ierbii s-a cam ales praful... Nu o realitate omogenă, ci realități diverse, care se întâlnesc ori se desprind una de alta, și care vor fi captate prin registrele diferite ale expresiei lor orale. Mai simplu spus, prin rularea unor discursuri
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
să rătăcesc prin Iași, singur, în orele toride ale amiezii, pe străduțe necunoscute, la periferia orașului, închipuind scene tandre și obscene, ascunse în spatele geamurilor căscate, negre, mistuitoare... Mă fascinau cișmelele, picurul în van pe cimentul fierbinte, crăpat de smocuri de iarbă, al curților părăginite... sau într-un lighean smălțuit fantastic, stîrnind ecouri... Întrezăream, halucinant, femei dubioase, fermecătoare, cu șoldurile evazate, cu sînii căzuți, moi, pînă la buric, făcîndu-mi semne magice de după perdele... Visam că le posed în biserici umile, umbrite de
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
se prăvălește ca cyborg restart. De unde se șterge definitiv o făptură, și-o altă făptură, vasele de sânge se-așază greu, pe-acolo un curent de aer rece răzbate printre crengi. Nici urmă de viață să mă bucur, doar câteva ierburi pregătite oricând să se înmulțească într-o singură zi și-n aceeași zi să înghită pământul până departe. Și pe mine, în zile și ani. Sunt treaz, dar de unde atâta întuneric, acum, când câteva ciori trec în zbor, alunecând la
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
se lipeau de tălpi, trosnind ca niște cruste crocante; membranele se zbăteau un pic și-apoi se eliberau. Dintr-o parte sau din alta, păsările ondulau în curbe lungi, adunându-se în jurul unei buturugi negre. Vântul sâsâia printre smocurile de iarbă - puțin mai încolo, pământul își fixa polii printr-un vârtej ce ulterior se desfăcea macroscopic bucată cu bucată - Hușști! Hușști! Aerul se îndepărta în explozii cu nisip. Un cerc cădea pe sine, grămăjoare delicate de cenușă începeau să pocnească din
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
tot ce vine din înălțimi ajunge mai repede, ca de la o înălțime spre o altă înălțime. Lucrurile sunt mai simple decât pot crede: volumul căștilor la maximum și o piatră sub un copac răvășit, cât să se înalțe și puțină iarbă ici-colo - am gândul că ploaia e cea care împarte viața. Acolo jos, unde orașul băltește între aceste coaste, duc o viață frumoasă. Ochii prind amploarea trunchiului și vântul năpădește printre frunze. Cyborg dă restart și natura freamătă sub electricitate. Marte
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
atâta grație, Țupa-Țup se gândea că i-ar fi plăcut să poată zbura alături de ele. I-ar fi plăcut să vadă bogățiile minunatului pământ, să zboare pe cerul albastru și să atingă norii catifelați. Pășind nepăsător pe covorul moale al ierbii, auzi niște zgomote ciudate. Speriat, Țupa-Țup s-a oprit și, cu urechile ciulite se uita atent de jur-împrejur. Îi 9 era teamă ca din iarba înaltă să nu apară vreun dușman de temut. Nu îl pândea, nici un pericol. Zgomotele auzite
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
zboare pe cerul albastru și să atingă norii catifelați. Pășind nepăsător pe covorul moale al ierbii, auzi niște zgomote ciudate. Speriat, Țupa-Țup s-a oprit și, cu urechile ciulite se uita atent de jur-împrejur. Îi 9 era teamă ca din iarba înaltă să nu apară vreun dușman de temut. Nu îl pândea, nici un pericol. Zgomotele auzite erau făcute de micii locuitori ai unei lumi interesante, invizibilă chiar pentru unii, lumea insectelor. Încălzite de razele soarelui se agitau prin căldurosul covor de
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
înaltă să nu apară vreun dușman de temut. Nu îl pândea, nici un pericol. Zgomotele auzite erau făcute de micii locuitori ai unei lumi interesante, invizibilă chiar pentru unii, lumea insectelor. Încălzite de razele soarelui se agitau prin căldurosul covor de iarbă. Greieri, lăcuste, harnice furnici, gândaci, se mișcau peste tot, făcând treburi numai de ele știute. Țupa-Țup le privea cu curiozitate întrebându-se ce fac, unde merg. Mai ales ce mănâncă. Pe nicăieri nu vedeai fructele și legumele care lui îi
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
din apropiere cu bunica. Soarele strălucea pe cer, iar razele lui încălzeau întreaga pădure. Copacii bătrâni își întindeau groasele crengi în sus, de ți se părea că ating cerul și pufoșii nori. Pe jos se întindea un covor multicolor de iarbă și fiori. Frumoasele și plăpândele păsări umpleau cu trilurile lor minunate liniștea adormitei păduri. Spune-ne, bunico, o poveste! Vedeți această pădure ? întrebă bunica. Aceasta pădure are legendele ei. Am să vă povestesc. Cu mulți, mulți ani în urmă, aici
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
oglindea în apele limpezi venea un stol uriaș de rândunele, care umbrea pământul și acoperea seninul cer. Stolul se opri într-o poieniță. În timp ce păsările obosite făcură un popas să se odihnească, un puișor zglobiu și obraznic cerceta locurile. Prin iarba umedă zări un ghiocel plăpând. Sări în jurul lui și îl întrebă mirat: Ce ești tu ? Ce cauți aici ? Ce vrei ? Eu sunt un ghiocel. Aici, în poieniță, m-a lasat cea mai mare fiică, a anului, iarna și vreau să
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
câmpul. Cu bagheta fermecată a făcut albinele să zboare și gâzele să umble. Din depărtări se aude tânguirea ostenită a cocorilor. Se vor odihni și apoi vor începe să-și facă cuibul. Vor cloci ouțele mici și vor scoate puișori. Iarba a prins colț fraged și nou. Livezile s-au împodobit cu flori albe. E o adevărată sărbătoare a lor. Toate vietățile, trezite dintr-un somn lung își încep o viață nouiă. Primăvară îți mulțumesc că exiști! IARNA Este iarnă. Au
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
exemplificarea dilemelor de acțiune colectivă ce pot apărea în gestionarea bunurilor comune . Să presupunem așadar, urmându-l pe Hardin (1968, pp. 1244-1245), că avem o pășune pe întinderea căreia orice păstor își poate aduce turma de oi pentru a paște iarbă. Această situație poate fi neproblematică o perioadă îndelungată de timp, iarba regenerându-se suficient de rapid astfel încât toți păstorii interesați să își poată hrăni turmele fără a periclita hrănirea turmelor altora. La un moment dat însă, este posibil ca structura
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
comune . Să presupunem așadar, urmându-l pe Hardin (1968, pp. 1244-1245), că avem o pășune pe întinderea căreia orice păstor își poate aduce turma de oi pentru a paște iarbă. Această situație poate fi neproblematică o perioadă îndelungată de timp, iarba regenerându-se suficient de rapid astfel încât toți păstorii interesați să își poată hrăni turmele fără a periclita hrănirea turmelor altora. La un moment dat însă, este posibil ca structura situației să fie modificată astfel încât capacitatea de susținere (carrying capacity) a
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
că pășunea pe care cei doi păstori o utilizează are o capacitate de susținere notată cu L. L reprezintă așadar numărul maxim de oi din turmă care pot să pască pe pășune la o capacitate optimă (fără să diminueze cantitatea ierbii consumate de unele dintre animale). Fiecare păstor are de ales între două strategii: cooperare și defectare, unde cooperarea înseamnă să nu includă în turma sa mai mult de L/2 oi , iar defectarea înseamnă să depășească acest număr. Să presupunem
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
mi s-a revelat ruperea legăturii cu florile, cu arborii, cu apele, cu tot ceea ce, în jurul meu, pulsează de Viață. Rar, râsul unui copil mai sparge tristețea. Rar mai simt în mine Viața, așa cum o simțeam, cândva, în firul de iarbă, în stele... Și nu pot opri timpul, și nu pot opri spațiul... Am început să am defectele oamenilor singuri. M-am zidit, până în înaltul sufletului, în singurătate. Sufletul a devenit una cu zidul singurătății. Trebuie un suflet, altul decât al
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
dus acolo, să văd dacă găsesc vreo urmă de solzi. De fapt, totul pornise cu mult înainte de jocul cu chibriturile... începuse din momentul în care găsisem un solz auriu de dinozaur, în plimbările mele, hoinărind pe coclauri. Îl văzusem în iarbă, sclipind în lumina soarelui, însă după ce l-am luat în mână, solzul s-a destrămat, transformându-se în praf strălucitor. Am privit praful împrăștiindu-se peste câmp, Și am simțit o nostalgie inexplicabilă. Într-o seară, le-am povestit unor
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
mi s-a părut că văd... Ea e un fel de ființă aparte, și mi-am dat seama de asta după ce am văzut-o de câteva ori. În primul rând, în preajma ei toată natura pare să se învioreze. Câmpurile de ierburi, flori de câmp sau porumb abia ivit la lumină au un verde viu, strălucitor, în prezența ei. Cerul devine albastru intens, senin și cald ca în miezul verii, secundele par să alunece calm, aproape imperceptibil, într-un fel de spațiu
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
asta numai pentru că este și ea acolo. În ochii ei se amestecă întinderi nesfârșite de oriont azuriu, imensitatea absolută a infinitului de lumină limpede, directă... Pletele ei amintesc de libertatea plantelor care se unduiesc pe malul unui râu sau a ierburilor misterioase, aromate, căldura indescifrabilă și culoarea scoarței de tei... tot ceea ce ating mâinile ei capătă viață și se dezvoltă, ca și cum ar transmite acea prosperitate a fluxului solar în cel mai firav firicel de floare, cel mai neînsemnat copăcel sau pui
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
din depărtare, bluza ei verde de vară mi-a atras atenția și am recunsocut-o imediat, era o zi incertă în care copacii tocmai înfrunziseră, și salcâmii erau înfloriți, iar puful pomilor din crângurile de lângă șosea aducea mai mult mister pe deasupra ierbii proaspăt îndesită de intensa și nesfârșita extindere a naturii... am zâmbit inevitabil, fără să mă pot gândi la nimic, faptul că ea venea spre mine din depărtarea șoselei, la ceasul acela incert de amiază, când se putea petrece orice lucru
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
care întotdeauna păreau o întindere nesfârșită de apă, lumina soarelui adăugânduse la libertatea imensă a spațiului și orizontului, acum deveniseră de-a dreptul acvatice, și cerul umed turna perdele de stropi de apă, printre tunete și fulgere. Frunzele pomilor și ierburile de pe câmpii, care prosperaseră în zilele recente, luceau ude, pământul proaspăt căpătând nuanțe noi. M-am grăbit să ajung la timp la adunarea de la clădirea principală, însă autobuzul se pierduse undeva în lungul șoselei, prin perdeaua de ploaie, așa că a
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
luăm prin dreapta pe dincolo de crâng, s-a încăpățânat Hamsterul Colțos. Ba nu! Ba da. Dar poate e mai bine să mergem drept înainte, și-a dat cu părerea și Portocala, care crănțănea semințe, impasibilă, aruncând cu nonșalanță cojile în iarbă. Să crezi tu că mergem la întâmplare, i-a răspuns Ghidușa. Așa, mai bine nu mai mergem deloc! Ia nu vă mai certați, am intervenit și eu. Dacă Ghidușa spune că e bună harta, o să încercăm să vedem unde ajungem
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
fost cineva peacolo. Ne-am oprit să răsuflăm, și am privit gânditori spre fântâna care părea să ne fi așteptat cumva, de parcă ar fi pândit sosirea noastră. Trecuse jumătate de oră de când plecaserăm la drum. Hamsterii s-au așezat pe iarbă să se odihnească, iar Ghidușa și-a scos rucsacul și l-a aruncat aiurea, apoi a alergat spre găleata de la cumpănă. Am vrut s-o opresc, era ceva ce îmi spunea că ar fi trebuit să fim prevăzători cu acea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
în jos atentă. Însă imaginea dispăruse și apa era întunecată. Nu știu, am spus oarecum nedumerit. Mi s-a părut că văd ceva... tu n-ai văzut?... Nu. Am ajutat-o să aducă găleata la suprafață. Hamsterii ne priveau de pe iarbă, ronțăind câte un pai, absenți. Portocala scosese o portocală din rucsac și o cojea fără grabă. Ghidușa se răcorea cu apa din găleată. Hai să mergem mai departe, le-am spus eu. Nu stăm aici toată ziua. Și-au luat
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
aveam să mergem mai departe. În acel moment, podul s-a desprins singur din toate încheieturile și buștenii din care era făcut s-au rostogolit în vale... Am rămas cu ochii la frânghiiile care se legănau acum parcă sfidătoare, pe lângă ierburile crescute pe creasta râpei. Era inexplicabil de ce se desprinseseră toți buștenii deodată, însă nu mai avea importanță. Ne era clar că n-aveam cum să ne întoarcem tot pe aici, pe unde venisem. Spre seară, Portocala a venit să ne
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]