1,611 matches
-
modul în care devin cunoscute de om sau imaginea obiectelor în conștiință depinde totdeauna de capacitatea de cunoaștere a omului. Contrar realismului epistemologic este idealismul, care susține că imaginea lumii, așa cum ne apare, este construită cu precădere în conștiința oamenilor. Idealismul neagă o existență a lucrurilor fără participarea rațiunii umane. Variante moderne ale idealismului se întâlnesc în diverse prezumpții ale constructivismului. O altă concepție antirealistică este ficționalismul, ai căror reprezentanți refuză capacitatea de cunoaștere a realității, dar - din motive pragmatice - socotesc
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
totdeauna de capacitatea de cunoaștere a omului. Contrar realismului epistemologic este idealismul, care susține că imaginea lumii, așa cum ne apare, este construită cu precădere în conștiința oamenilor. Idealismul neagă o existență a lucrurilor fără participarea rațiunii umane. Variante moderne ale idealismului se întâlnesc în diverse prezumpții ale constructivismului. O altă concepție antirealistică este ficționalismul, ai căror reprezentanți refuză capacitatea de cunoaștere a realității, dar - din motive pragmatice - socotesc că este util să construiască un raționament pornind de la o realitate fictivă. Immanuel
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
reprezentanți refuză capacitatea de cunoaștere a realității, dar - din motive pragmatice - socotesc că este util să construiască un raționament pornind de la o realitate fictivă. Immanuel Kant face deosebirea între realism transcendental și realism empiric. El ține să precizeze că prin idealism nu trebuie înțeleasă o negare a existenței lumii exterioare, ci convingerea că realitatea nu poate fi cunoscută prin percepție nemijlocită și, în consecință, "orice experiență posibilă nu este capabilă să dea o imagine completă și incontestabilă a realității". Prin contrast
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
de simțurile noastre". Referindu-se la realismul empiric, Kant consideră că "orice sursă exterioară a unei percepții dovedește nemijlocit existența unui lucru real, sau este mai degrabă însăși realitatea". În problema teoriei cunoașterii, poziția lui Kant este aceea a unui idealism transcendental cuplat cu realismul empiric. Aceasta înseamnă că, pentru Kant, nu există cunoaștere fără percepție empirică, dar că structura cunoașterii se formează - datorită capacității specifice gândirii - prin intervenția noțiunilor generale apriorice (spațiu, timp, categorii). Reprezentanții realismului zis "naiv" consideră că
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
esență omul percepe lumea așa cum este ea. Întrucât această poziție corespunde înțelegerii fiecărui om, concepția a fost denumită și "realism de bun simț" ("common sense realism"). Un reprezentant al realismului naiv în filozofia modernă este George Edward Moore, care reproșează idealismului faptul de a confunda percepția cu obiectul perceput. Această poziție corespunde "Noului Realism" ("New Realism") de la începutul secolului al XX-lea, ai cărui principali reprezentanți au fost în Statele Unite ale Americii William Pepperell Montague și Ralph Barton Perry. O variantă
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
presupune existența ontologică a unor normative morale fundamentale. Rudolf Carnap consideră că discuția filozofică privind antagonismul dintre realism și idealsm reprezintă o problemă aparentă. Ținând seama de premizele metafizice în legătură atât cu tezele realismului, cât și cu cele ale idealismului, răspunsul la această dispută este lipsit de sens și irelevant pentru progresul științelor, întru cât nu rezistă la o verificare empirică. Immanuel Kant considera că imposibilitatea de a demonstra existența lumii "din afara noastră", care poate fi doar crezută, reprezintă un
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
Am putea pretinde, în maniera lui Maurice Halbwachs, ca Lavelle profesa un spiritualism fad și moale, o copie vagă, și fără talent, al lui Hernri Bergson sau a lui Octave Hamelin. Dar Louis Lavelle nu a produs niciun bergonism, niciun idealism sintetic. În același timp, nu este fals de a spune că Lavelle, care nu a fost un eclectic, a fost foarte marcat de Bergson, de Hamelin, precum și de Léon Brunschvicg. Împreună cu Bergson și Brunschvicg, Lavelle împarte ideea unei supremații a
Louis Lavelle () [Corola-website/Science/316847_a_318176]
-
fixează jaloanele metafizicii sale contra gândirii hemeliniene, ființa nu este produsul unei sinteze de categorii și nu provine dintr-o operație intelectuală. În lucrarea să, "Essai sur leș éléments principaux de la représentations" (1907), Hamelin se prezintă precum un reprezentat al idealismului radical: Prin urmare, nu este vorba, în cazul lui Lavelle, de a dezvolta un idealism, ci de a constitui o filosofie punând ființă înaintea cunoașterii. La Lavelle, ființa este "„obiect universal”" (nu trebuie să înțelegem aici termenul de "„obiect”" în
Louis Lavelle () [Corola-website/Science/316847_a_318176]
-
și nu provine dintr-o operație intelectuală. În lucrarea să, "Essai sur leș éléments principaux de la représentations" (1907), Hamelin se prezintă precum un reprezentat al idealismului radical: Prin urmare, nu este vorba, în cazul lui Lavelle, de a dezvolta un idealism, ci de a constitui o filosofie punând ființă înaintea cunoașterii. La Lavelle, ființa este "„obiect universal”" (nu trebuie să înțelegem aici termenul de "„obiect”" în sensul de "„lucru”"), adică, primar, univoc, si, prezent întreg, în toate punctele din univers. Această
Louis Lavelle () [Corola-website/Science/316847_a_318176]
-
disciplină autonomă cu o metodă și o tematică diferite de subiectele abordate în științele naturii și în cele exacte. El este deseori descris ca fiind unul dintre idealiștii britanici, deși această etichetă nu reușește să surprindă tipul său specific de idealism, care este mai degrabă conceptual decât metafizic. În corespondența sa cu Gilbert Ryle, Collingwood însuși respingea eticheta de „idealist” fiindcă nu era de acord cu asumpțiile raționaliste extreme, care au format o mare parte din idealismul britanic de la începutul celui
Robin George Collingwood () [Corola-website/Science/326151_a_327480]
-
tipul său specific de idealism, care este mai degrabă conceptual decât metafizic. În corespondența sa cu Gilbert Ryle, Collingwood însuși respingea eticheta de „idealist” fiindcă nu era de acord cu asumpțiile raționaliste extreme, care au format o mare parte din idealismul britanic de la începutul celui de-al XX-lea. Speculum Mentis, or The Map of Knowledge; An Essay on Philosophic Method; An Essay on Metaphysics; The New Leviathan; The Idea of Nature; The Idea of History etc. „Lucrarea lui Collingwood - filozof
Robin George Collingwood () [Corola-website/Science/326151_a_327480]
-
o cruciadă a libertății universale”; considera că este de datoria Franței să ajute revoluționarii din toată Europa. Distrugând centrul exilaților conservatori francezi din Koblenz, spera să restabilească ordinea. Robespierre îi era ostil. El se temea de dictatura militară și denunța idealismul lui Brissot: Robespierre, izolat, n-a reușit să convingă. Popularitatea lui în rândul clubului era scăzută și, la 20 aprilie 1792, s-a declarat război Austriei. Brissot și prietenii săi păreau să-și păstreze avantajul când, în primăvara lui 1792
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
mai rău ca austriecii. Prin subscrierea de represiune militară dură din Austria, revolta eșuată i-a lăsat pe naționaliștii polonezi într-o poziție slabă de a participa la valul de revoluție națională care a traversat Europa între 1848 și 1849. Idealismul încăpățânat al acestor lideri ai revoltei a accentuat liberățile individuale și identității naționale separate, mai degrabă decât instituirea unei republici, o schimbare semnificativă de filizofie politică fără mișcările anterioare. Ultima și cea mai tenace revoltă poloneză din mijlocul secolului al
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
prestigioasei Universități Gakushūin din Tokyo au creat o școală literară. Printre membrii se numărau scriitori, pictori, critici literari și alți artiști care se opuneau Confucianismului și structurilor tradiționale ale stilurilor literare și artistice japoneze. Grupul punea mai ales accent pe idealism, umanism, individualism, opunându-se naturalismului, moda dominantă a literaturii japoneze din epoca Taisho. "Shirakaba-ha" a studiat îndelung estetica occidentală (îndeosebi expresionismul și postimpresionismul), considerând că este de datoria lor să răspândească ideile artei și literaturii occidentale în Japonia. Spre deosebire de alte
Shirakabaha () [Corola-website/Science/330869_a_332198]
-
Cercetătorii care au examinat istoria vestului au găsit o trăsătură americana.Istoria Kansasului, spusă de istoricul Carl L. Becker reflectă idealurile americane. El a scris : ""Spiritul Kansasului este spiritul american dublu distilat. Este un nou produs altoit din individualismul american, idealismul american, intoleranță americană. Kansas este America, un microcosmos."" Mulți imigranți europeni au construit comunități religioase și etnice, ca finlandezii în Minnesota și Michigan, Suedezii și Norvegienii în Minnesota și Dakota , Irlandezii au construit sinele căii ferate transcontinentale, germanii au migrat
Expansiunea Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329143_a_330472]
-
de Germania nazistă. Școală realistă a subliniat caracterul anarhic al politicii internaționale și nevoia supraviețuiri a statului. Idealiști a subliniat posibilitatea instituțiilor internaționale că și cea a Ligii Națiunilor. Cu toate acestea, unii argumentează definiția de dezbatere între realism și idealism în termeni de marea dezbatere că o caricatură înșelîtoare spunînd că e doar un mit. A doua ”mare dezbatere” a fost o dispută între " știință RI", școala care caută să rafineze metodele științifice dec cercetare ale TRI și cei care
Marile Dezbateri () [Corola-website/Science/329349_a_330678]
-
discipline și de a fi absorbit de alte științe sociale, discursul relațiilor internaționale a avut nevoie de legitimitate științifică, care a fost oferită de realismul politic, chiar dacă S. Guzzini, J.Vasquez, dar nu numai ei, consideră că el începe cu idealismul politic. BIBLIOGRAFIE : ^ Ken Booth, Michael Cox, Timothy Dunne,The eighty years' crisis: internațional relations 1919-1999, Issue 1, p1: "The story of internațional relations is conveniently told în a series of 'great debates'. ^ LM Ashworth, Did the Realist-Idealist Great Debate Really
Marile Dezbateri () [Corola-website/Science/329349_a_330678]
-
română. În august 1911, după apariția volumului "Anna", ciclul întreg de cinci romane a fost denumit "Romanul Comăneștenilor". Primul roman al ciclului este considerat aproape în unanimitate de criticii literari drept cel mai valoros, prin „echilibrul de realism și de idealism, prin poezia pământului și a vechii noastre boierimi iubitoare de pământ, și, mai ales, prin neuitata creațiune a Sașei”, după cum aprecia Eugen Lovinescu. Autorul elogiază poetic frumusețea pământului natal, traiul liniștit și patriarhal, tradițiile de familie și iubirea platonică petrecută
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
și "Lydda" „eșecuri totale”. Criticul Eugen Lovinescu a elogiat scrierile literare ale lui Duiliu Zamfirescu, remarcând însă că romanele sale au o valoare inegală, iar " Viața la țară" este cel mai valoros dintre ele prin „echilibrul de realism și de idealism, prin poezia pământului și a vechii noastre boierimi iubitoare de pământ, și, mai ales, prin neuitata creațiune a Sașei”. Aceeași opinie o împărtășește și Pompiliu Constantinescu care susține că „"Viața la țară" se desprinde ca o icoană de lumini și
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
care pretindea să aducă unitatea dintre raționalism și empirism. Fie că a fost sau nu drept, Kant n-a izbutit complet în terminarea disputei filosofice. El a adus o ploaie de muncă filosofică în Germania începutului secolului 19, începând cu idealismul german. Caracteristica temei idealismului a fost că lumea și mintea trebuie înțelese în mod egal, potrivit anumitor categorii; ea a culminat cu lucrarea lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel, care printre multe altele a spus că „Realul este rațional; raționalul este
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
unitatea dintre raționalism și empirism. Fie că a fost sau nu drept, Kant n-a izbutit complet în terminarea disputei filosofice. El a adus o ploaie de muncă filosofică în Germania începutului secolului 19, începând cu idealismul german. Caracteristica temei idealismului a fost că lumea și mintea trebuie înțelese în mod egal, potrivit anumitor categorii; ea a culminat cu lucrarea lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel, care printre multe altele a spus că „Realul este rațional; raționalul este real.” Opera lui Hegel
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
științei societății. Søren Kierkegaard, din contra, a respins toată filosofia sistematică ca pe un ghid inadecvat pentru viață și sens. Pentru Kierkegaard, viața este menită să fie trăită și nu e un mister ce trebuie rezolvat. Arthur Schopenhauer a dus idealismul la concluzia că lumea nu a fost nimic decât un nesfârșit zadarnic, o interacțiune de imagini și dorințe, și a susținut ateismul și pesimismul. Ideile lui Schopenhauer au fost adunate și prelucrate de Nietzsche, care a preluat variatele lor respingeri
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
permite să fie înșelat sistematic cu privite la toate; în esență, el reabilizează metodele obișnuite de știință și raționare, ca fiind failibile, dar nu false. Empirismul este o teorie a cunoașterii care se opune altor teorii ale cunoașterii, precum raționalismul, idealismul și istorismul. Empirismul afirmă că cunoașterea vine (numai sau în primul rând) prin experiență senzorială, fiind în contradicție cu raționalismul, care susține că cunoașterea vine (de asemenea) din gândire pură. Atât empirismul, cât și raționalismul sunt teorii individuale ale cunoașterii
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
acesta poate fi răsturnat în mod legitim. Într-un sens local, termenul „filosofie politică” se referă adesea la o viziune generală, la o convingere politică sau la o atitudine cu privire la politică, ce nu ține neapărat de disciplina tehnică de filosofie. Idealismul se referă la grupul de filosofi care afirmă că realitatea, sau realitatea în felul în care o știm, este în mod fundamental o construcție a minții sau a ceva imaterial. Din punct de vedere epistemologic, idealismul se manifestă ca scepticism
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
disciplina tehnică de filosofie. Idealismul se referă la grupul de filosofi care afirmă că realitatea, sau realitatea în felul în care o știm, este în mod fundamental o construcție a minții sau a ceva imaterial. Din punct de vedere epistemologic, idealismul se manifestă ca scepticism cu privire la posibilitatea cunoașterii vreunui lucru independent de minte. În sens sociologic, idealismul încearcă să evidențieze cum ideile umane — în special convingerile și valorile — modelează societatea. Ca doctrină ontologică, idealismul merge mai departe, afirmând că toate entitățile
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]