86,363 matches
-
republicat sub titlul Frica al lui Costache Olăreanu, și pe care criticul îl comentează, de asemeni. O excelentă "apariție neașteptată" este pentru Liviu Grăsoiu volumul Tortura pe înțelesul tuturor al fostului său coleg de la Radio, Florin Constantin Pavlovici, în care identifică, pe bună dreptate, un "memorialist de mare talent", "un scriitor în adevăratul înțeles al cuvântului, mai ales în privința stilului, a talentului descriptiv și de portretist". Și "totul pe fondul sumbru al lagărelor prin care a trecut". Printre "aparițiile neașteptate", Liviu
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
m-aș simți murdărit să știu că nemernicia lor se bazează și pe mărunta pietricică reprezentată de votul meu. N-au decât să măsluiască voturile, să mă treacă prezent. Pentru oricine aș vota, ar fi un non-vot, pentru că nu mă identific cu absolut nici unul dintre ei. Și aici nu mai e vorbă de ideologii, ci de persoane. Îi cunosc destul de bine pe cei care ne populează coșmarururile încă din anii '90, iar despre cei nou sosiți știu de asemenea ce hram
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
negativ, de alți jurnaliști sau de cititori, în forumuri și pe bloguri -, e destul de lipsită de transparență. Doar contextele și cunoașterea practicilor jurnalistice îi lămuresc sensul: de indicație vagă, convențională, eliptică, care transmite în primul rînd refuzul de a-i identifica pe transmițătorii (altminteri demni de încredere) ai unor informații. Prototipul situației a fost deja descris de Caragiale, în Reportaj, în care sursele apar în două ipostaze: mai întâi, reală și interesată, apoi fictivă, de pură imaginație. E descris mai întîi
"Pe surse" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8473_a_9798]
-
dezvăluitor (al unui dpc deja-dat), cât și, totodată, ca precursor-redator al desfășurării dpc, a cărui continuitate o menține alunecând pe o linie axială, reprezentând sintetic (neted) dpc, astfel încât să nu modifice la propriu figura acestuia. Ca autor-interpretativ, Mins trebuie să identifice în Fmz puncte de denivelare sau articulare (îndoituri, încrețituri), de care prinzându-se, să poată avea aderență în-parcurs. Abordarea Fmz se va focaliza deci pe reperele de schimbare, Mins relevându-se auctorial ca inițiator și înfăptuitor al demergerii în dpc
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
ipostaze, constă în următoarele: reprezintă subiectul interpretativ într-un act de expresivizare; se relevă exclusiv prin actualitatea faptului său, de aici-acum; se adecvează expresiv (interpretativ) unui precedent formal, fie prin conformare, fie prin abatere; reperele fundamentale ale adecvării Mins sunt identificate pe coordonatele de energie și timp, ca ipostaze sau faze ale transformărilor modului (energiei) Mins, într-un ciclu de două profiluri de tranzit complementare, bornat de/prin alternanța între stadiile de energie: prim-ultim, al energiei (E) în deplinătate, potențial-instrumentale
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
îl va urma, pe un versant sau pe altul. Și în intenția, și în alcătuirea Mistificțiunilor, Mircea Anghelescu rezolvă dilema în favoarea sa. El introduce rigoarea expertului în pledoaria de apărare - literară - a tuturor categoriilor de texte deviante pe care le identifică. Falsurile, farsele, apocrifele, pastișele, pseudonimele sunt salvate de discreditul de care-au avut parte până nu demult, cel puțin în spațiul românesc. De la exemple formal arhicunoscute (cum ar fi celebrul proces de plagiat în care a fost implicat Caragiale de
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
aflată la Paris, de finețea ei intelectuală și artistică. Pe de o parte, aceasta răspundea exigențelor sale sociale și sufletești, pe de alta, îl inspira în propria operă, oferindu-i nu o dată modele. Pe urmele lui Philip Kolb, autoarea cărții identifică nu numai prieteni români, dar și corespondențele lor (a unora dintre ei) ca persoanje din originala frescă pe care o reprezintă în căutarea timpului pierdut. Astfel, talentata pianistă și interpretă a lui Chopin, Rachel Brâncoveanu, mama poetei Anna de Noailles
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
în discuție, problematizând anume ceva, ci chiar afirmă, dincolo de orice îndoială, enunțuri categorice. Este felul lui de a fi actual și autentic. Să fii consecvent! Jaques Lacan definește postmodernismul prin prisma dedublării ce implică multiple rupturi în lanțul semnificațiilor (dedublarea identificându-se în arta sunetelor cu pastișa și colajul). Pe de altă parte, Frederic Jameson crede că "experiența post-modernă accentuează eterogenitatea și profundele discontinuități în opera de artă, care nu mai este unificată sau organică, devenind acum un virtual ansamblu de
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
era tradiția aventurii. Literatura Desperado e un jurnal al resemnării. Viitorul nu le rezervă nimic. În lipsa aventurii, farmecul eroului Desperado, suspansul jurnalului lui, vin, cum zicea Ackroyd într-un interviu, din amestecul inteligenței cu sentimentul. Scopul autorului este să-l identifice pe lector cu eroul, mai degrabă decât să-l facă să urmărească intriga cu sufletul la gură. Trecutul eroului Tradiția pre-modernistă producea texte în care prezentul se folosea de trecut, iar viitorul de prezent. În final, atât prezentul cât și
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
și tătari, poate mai numeroase decât în opera oricărui alt pictor, dincolo de exotismul fizionomiei - ochi bridați, sprâncene arcuite, pomeți bine marcați - exotism căutat și accentuat cu bună știință, Tonitza descifrează întotdeauna un substrat de melancolie cu care simpatizează și se identifică. Ca și pentru alți pictori, Balcicul și exotismul balcanic au însemnat pentru Tonitza o regăsire a propriilor obsesii, remodelate într-o nouă dimensiune. în capitolul pe care-l consacra artei românești în istoria sa din 1928 asupra picturii europene, Henri
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
o civilizație străină cu propriile sale norme, civilizația americană. În mod clar, filmul lui Jason Reitman se deschide către o posibilă dezbatere pe tema sarcinilor juvenile și a destinului acestor mame-adolescente pentru care maternitatea vine prea devreme pentru a se identifica cu ea. În cele din urmă, societatea (americană) bine organizată va redistribui rezultatul "accidentului" juvenil unei persoane responsabile, orice culpabilizare fiind din start eliminată pentru a face loc unei depline înțelegeri a unor astfel de situații. Partea negativă, dureroasă, miraculoasă
Maternitatea pe înțelesul copiilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8589_a_9914]
-
le avansează cu prea mare ușurință în domeniul limbii - pentru că, evident, cunoștea foarte bine lucrurile despre care vorbea. Publicistica în domeniul limbii merge adeseori pe căi bătute; George Pruteanu era atent la evoluțiile limbii și punea diagnostice foarte corecte. A identificat în limbajul actual - mai ales al presei - stilul hiperbolic și catastrofic, stilul telegrafic, vulgaritatea agresivă, dar și prețiozitatea și "sclifoseala țopească". Sever cu erorile de gândire, de cultură și de gust, nu cădea în pedanterie ("Excesul de vigilență, jandarmeria lingvistică
Doar o vorbă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8606_a_9931]
-
nu se confruntă niciodată, vedea în Bacovia o culme a poeziei tranzitive, ca o premisă a postmodernismului; Marin Mincu originează în opera bacoviană o poezie reflexivă (nu folosește noțiunea, ce ar fi fost utilă), în care existența și scriitura se identifică. Dar aplicația preferențială a lui Marin Mincu o constituie poezia lui Ion Barbu, în care găsește împlinite alte aspirații, legate de "corporalitatea textuală", de "autospecularitate, autoreflexivitate și autoreferențialitate ca singurele operații poetice îngăduite în procesul de translare textuală" (p. 15
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
sculptură, pentru grafică ș.a.m.d. și se împărțeau frățește după criterii vagi, de la cele politice și pînă la cele sentimentale, în vreme ce curatorul era unul multiplu, adică un colectiv, o instituție și doar cel care făcea panotarea mai putea fi identificat, deoarece, în efortul de a pune o minimă ordine în viitura de mediocritate, cineva trebuia să ducă pînă la cotele ei maxime inventivitatea muzeografică. Trebuia, cu alte cuvinte, să dea kilometrilor de gri măcar cîteva accente de culoare. Fiind o
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
filosoficești e-o poetică luare la cunoștință a morbus universalis, boala care mișcă (sic!) soarele și celelalte stele: "luneta lui Galilei a venit să arate imperfecțiunile lumii, pe care contemporanul său Cremonini nu vroia să le vadă; iar astăzi se identifică destul de bine, pare-se, maladiile galactice. Este un vierme ascuns în cosmos." Optimismul e, ca-ntotdeauna, o lipsă de informații. Bolile, numite, nu departe de păsăreasca tratatelor de medicină, catholită (de la grecescul katholou, însemnînd general), todetidă (din tode ti, lucru
Bolile din veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8618_a_9943]
-
în egală măsură entropică. Nu e dificil de dedus, în atari condiții, că demersul lui Ion Pop e, comparativ cu moda ce pare să se fi instituit treptat, altceva. Mai sincer și mai organic atașat de avangardă, criticul clujean se identifică adesea cu istoria receptării acestei mișcări în perioada postbelică. Și cu primele încercări de resuscitare analitică a scrierilor - fluctuante și ca valoare, și ca atitudine - celor mai importanți dintre purtătorii de drapel de la unu, Integral sau Contimporanul. Partizan declarat al
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
care n-a scăpat nimeni, subiect de caterincă postmodernă, e iute din fire. Întîi, migrează la vecini, devenind slavul bryndza. De aici, în germană, în dialectalele Brinse și Brimsenkäse. Mai pe urmă, se găsește scris Brinzenkäse, cuvînt în care Graur identifică "o tautologie de tipul celei care în toponimie este numită linguaglosa" (adică alăturarea, în numele unui loc, a două cuvinte care înseamnă același lucru, în limbi diferite). O explicație oarecum hipercorectă, din familia lui madipolan citit prin made in Poland îl
Drumul brânzei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8641_a_9966]
-
Mihai Zamfir Cu Anton Pann, surprizele nu se sfîrșesc niciodată. De un secol și jumătate, cercetătorii imensei sale opere nu încetează să găsească în ea tot ceea ce se poate imagina, de la capodoperă pitorească la banalitate absolută. Iar peste ceea ce identificăm noi astăzi drept ceva extrem de prețios, generații întregi au trecut indiferente. Pașoptiștii, autori de formație apusean-europeană, au reprezentat varianta "cultă" a literaturii române din prima jumătate a secolului al XIX-lea; educați în spirit francez, hrăniți cu literatură romantică de
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
sursa este menționată expres. Iar textul de la care Pann a pornit putea fi în grecește, turcește, bulgărește, rusește ori în alta dintre limbile pe care el le cunoștea, fie și aproximativ. Confruntarea cu originalul, atunci cînd acesta a putut fi identificat, ne duce la o singură concluzie: arta poetului român constă în stilizarea și în acomodarea originalului, tratat în cel mai liber mod cu putință. Dacă punctul de plecare este românesc, adică folcloric, precum în cele două capodopere Povestea vorbii și
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
și poezia însăși. Morala lui Pann nu e cea a aristocratului, nici a omului bogat (spre care scriitorul privește cu respect invidios), nici măcar cea a țăranului, uneori exaltat la modul vergilian, în Povestea vorbii, dar cu care Pann nu se identifică; ea este morala clasei medii în formare, la București și în alte cîteva orașe, morala micilor negustori, a meșteșugarilor, a dăscălașilor, a preoților săraci, morala servitorimii de toate gradele. Deja depărtată de lumea rurală, această societate în formare, căreia îi
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
ecou, aceste observații vor fi minuțios documentate de istoricul Norman Cohn; din păcate, nu înainte de a-și găsi confirmarea tragică în întîmplările secolului XX. În The Pursuit of the Millenium: Revolutionary Millenarians and Mystical Anarchists of the Middle Ages, britanicul identifică asemănări, unele frapante, altele abia sesizabile, între profetismul religios medieval și mișcările revoluționare moderne. Cea mai importantă dintre ele: dorința febrilă de a-și impune cu orice preț visul, de a înnoi lumea prin distrugere, de a-i spulbera pe
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
vervă, obținută cu prețul atîtor ore de repetiție, dispare. Discrepanța este cu atît mai dramatică cu cît luăm în seama și ceea ce spune: căci, scos din matca replicilor învățate și desprins de tiparul psihologic al personajelor cu care s-a identificat, limba lui cade. Devine searbădă și ineptă, precum pasta răstită pe care o auzim pe stradă. Pe scurt, scos din convenția teatrului, un actor nu se poate reprezenta pe sine cu aceeași pregnanță cu care se prezintă pe scenă. El
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
prezența la pupitrul concertului a doi muzicieni legați prin destin de această corală: Veronica Bojescu și Sabin Pautza. Suntem îndreptățiți, cei veniți să asculte concertul, să privim acest moment ca o filă din albumul istoriei madrigațiștilor. Veronica Bojescu s-a identificat ca destin profesional, cu mai mult de trei decenii de “madrigalism”, în calitate de asistent-dirijor al Maestrului Marin Constantin. I-am urmărit și acum discursul gestual, ca și rezultatul lucrului cu tinerii aflați acum, marea majoritate, în componența ansamblului. Artista
Madrigal Recital eveniment by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/84003_a_85328]
-
sezon, din 1950, întemnițatul de pe malul lacului Tașaul are o viziune de coșmar: "aici, e-o glumă viața și sufletul, o boare,/ și, undeva pe țărm, se scladă, nevăzută, Teroarea". Un Cântec șoptit la ureche, în 1955, emană deznădejdea totală, identificând demonii dominatori și distructivi ai neamului și ai libertății: Prostia, Nemernicia, Minciuna, "Frica păroasă". Când sloganul epocii era credința hiperbolic politizată că "lumina vine de la Răsărit", VVM a scris într-unul din poemele acestui grupaj, Pastel autohton, un vers de
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
complexă, chiar dacă părerile au fost și încă sunt destul de împărțite. Nu ne referim la geneză ei, la tehnica în care este scrisă, la materialul inspirator ci la ceea ce autorul dorește să transmită cu adevărat prin intermediul acelor sonorități cărora exegeții le identifică originea. Caprice roumain are acea frumusețe stranie pe care o descoperi pe măsură ce îl asculți mai mult, în diverse interpretări, desfășurate la oarece distanță. Când o abordăm trebuie să ne deschidem și să ne imaginăm cum ar fi cântat-o Enescu
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]