13,415 matches
-
scris în epocă la fel. Totodată, ele trebuie considerate nu Rătăciri ideologice, ci Rătăciri estetice, fiind cu desăvârșire lipsite de valoare literară. Mâine-poimâine și cântăreții care n-au voce vor pretinde că sunetele false pe care le scot reprezintă „rătăciri ideologice“. Noroiul greu al prozei Pe lista - lungă - a poeților „minimaliști“ mai poate fi adăugat un nume: Grigore Șoitu. Recentul său volum, Spam, apărut la selecta editură Brumar din Timișoara, cuprinde poeme intenționat prozaice, decupaje din realitatea ternă a vieții de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
brațe de muncă, prin satele patriei, delegații împărțeau promisiuni urbane la plic. Pentru bunul mers al "societății socialiste", "oamenii noi" trebuiau să fie animați de visuri și idealuri identice, iar pentru ca această unitate să devină posibilă era necesară o epurare ideologică. Bâlbâitul dorea o generație fără dileme, devotată suflet, dar mai ales trup, "idealului măreț". Decretul 770 impunea "nașterea unei noi generații": șoimi, pioneri, uteciști, clone ale unei mentalități obscure, care trebuiau să crească odată cu orânduirea, care urmau să se formeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în vârstă, calificată drept "gerontocreștere" de către Dumont (ibid.), este fără drept de apel în cazul Uniunii Europene a celor 25. Care sunt atunci incidențele unei asemenea evoluții și provocări pe care Europa va trebui să le înfrunte? Nu e nimic ideologic în a considera că e greu să rezumi toate schimbările economice, politice și sociale ce se vor produce inevitabil în cei douăzeci până la cincizeci de ani ce vor urma. Portretul demografic al Europei Această parte va fi consacrată în special
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Dimpotrivă, va trebui să se aștepte anul 1992 în Italia și în Germania, 1993 în Franța, 1994 în Japonia și 1998 în Suedia pentru a vedea primele reforme. Se disting deci, pe de o parte, țările care, adesea din convingeri ideologice (Regatul Unit, Statele Unite), au început reforme în anticipație și, pe de altă parte, cei care au acționat în caz de urgență, regimul fiind deja în deficit și populația activă în stagnare (Franța, Germania). Ținând cont de dificultățile politice și tehnice
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
a iubit” pe cutare ucenic, fără ca expresia respectivă să presupună vreo aluzie erotică. E foarte clar însă că ideologia feministă favorizează interpretarea otova, depistând în gestul lui Isus unul dintre argumentele-cheie ale mariajului carnal între Mântuitor și Maria Magdalena. Reinterpretarea ideologică a datelor canonice A doua strategie de reabilitare și, implicit, de impunere a Mariei Magdalena ca eroină fondatoare a mișcării feministe este reinterpretarea datelor conținute în corpusul canonic. Amintesc aici câteva titluri provocatoare de dată recentă: R. Atwood, Mary Magdalene
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
era o femeie. Prin urmare, ei înlocuiesc în evanghelie numele Mariei Magdalena cu formula, deopotrivă misterioasă și neutră, „ucenicul pe care Domnul l-a iubit”. Atât studiul lui De Boer, cât și cel al lui Jusino pleacă de la o schemă ideologică apriorică, formulabilă astfel: Maria Magdalena a devenit foarte curând după răstignire victima unui complot machist. Marginalizarea celei mai apropiate și fidele ucenice a lui Isus s-a răsfrânt asupra unei întregi comunități creștine, care, de teama represaliilor, a trebuit fie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o trădare, ci pur și simplu cu eliminarea adversarului „bunului Dumnezeu” gnostic. Exegeza gnosticilor utilizează, după cum se știe, provocarea și paradoxul. Ea reabilitează principalele personaje negative ale Bibliei, plecând de la principiul axiomatic că versiunea oficială reprezintă, de fapt, o scriere ideologică inspirată de acel Demiurg Rău, creator al lumii sublunare, vrăjmașul Dumnezeului adevărat, la care, desigur, se închină doar ei, gnosticii. Astfel, șarpele, Cain, Iuda etc. devin simboluri pozitive, întrucât sunt opuse Demiurgului „oficial”. Diabolizat de aproape întreaga tradiție creștină, reabilitat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
asupra Duhului Sfânt (asta va face pseudoteologia din toate vremurile, în special când ajunge să fie recunoscută ca „oficială”). Fariseismul e încarnarea spiritului fals, a îndărătniciei în prostie și ideologie, împotriva logicii vieții, a credinței și a iubirii; încarnarea îndărătniciei ideologice împotriva evidenței bunului-simț, a evidenței unei acțiuni realizate cu acordul sau complicitatea Duhului Sfânt. De remarcat în același context radicalismul bun al lui Isus: alegeți între Mine și Beelzebul, între Cel care intră în casa demonilor, îl leagă fedeleș pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de pildă, analizate după versiunea... franceză. Cum se poate întocmi o școală normală pe un soclu de necinste cvasipermanentă? Reluându-mi așadar ideea: între mefiență programată și belferism pseudocultural, între inchiziție și comedie bufă, între ortodoxism arogant (disting net ortodoxismul ideologic de ortodoxie) și ezoterism dezinhibat e greu să faci partea lucrurilor. Îndrăznesc să cred că invitarea mea la acest colocviu sugerează o schimbare nu numai de tactică, ci în primul rând de dioptrii din partea unei instituții care și-a impus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
iar pe de altă parte, recurența unor teme. Apoi va urma sinteza. Genul apocaliptic, odată definit și exemplificat din abundență, va putea fi caracterizat atât din punct de vedere formal (stil, rețetă literară etc.), cât și substanțial: mesaj teologic, atmosferă ideologică și substrat istoric. După aceste „preliminarii”, voi aborda Apocalipsa lui Ioan. Cititorul va constata foarte repede un lucru: antrenamentul, contactul susținut cu literatura apocaliptică creează o familiaritate atât de profundă cu acest gen literar, încât abordarea textului ioaneic nu va
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
după ce rămâne însărcinată, Maria constată cu uimire că burta i s-a retras, în timp ce Iosif are viziunea nașterii fiului său, Isus. Prin urmare, caracterul concret al Întrupării este negat prin recurgerea la viziune. Să clarificăm acum pe scurt câteva aspecte ideologice ale apocrifei. Așa cum remarcă Norelli, autorul nu urmărește să transmită o hartă exactă a lumii de dincolo. Primele cinci ceruri sunt identice, descrierile par repetitive, amănuntele inedite lipsesc. În plus, pare că autorul a combinat fără prejudecăți cele două scheme
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se destrame foarte ușor la apropierea de ultima etapă, de cerul unde sălășluiește Marea Slavă, Dumnezeu. Aceste rugăciuni reflectă un crâmpei din viața spirituală și liturgică a comunităților apocalipticilor. Setul trăsăturilor „formale”132 e dublat de un set de trăsături „ideologice”. Apocalipsele alcătuiesc un continent aparte în cadrul literaturii iudaice sau iudeo-creștine. Întrebările la care încearcă ele să răspundă creează mai degrabă o atmosferă doctrinară decât o ideologie propriu-zisă. Prima trăsătură evidentă, accentuată până la manie, o constituie dihotomia vârstelor sau eonilor: există
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o perioadă de șaisprezece secole de diabolizare nu tocmai justificată, iată, ne aflăm în plină modă a eroizării și inocentizării, la fel de puțin justificată. Până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus! O cauză ar fi aceea a presiunii ideologice postmoderniste. Iuda, ca și Femeia, ca și Homosexualul, ca și Păgânul, e considerat o victimă a conspirației ecleziale multiseculare. Victimizarea este primul pas spre reabilitare, iar reabilitarea - primul pas spre canonizare. Dacă ideologia aceasta ne va convinge că Iuda a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
către holurile labirintice ale demisolului, cu speranța unei posibile relații cu frumoasa damă. * * * Te-am chemat pentru astăzi, tovarășe Zimbru, să-ți propunem un serial de câteva articole la Informația Bucureștilor în care să lauzi măsurile de purificare socială și ideologică ale sectorului de cadre de la Universitate. Datele ți le vom furniza pe parcurs prin tovarășul Ilie. Imposibil, deoarece mi s-a recomandat latura pedagogică a profesiei... a refuzat bine motivat și vizibil descumpănit viitorul profesor. Ziaristica rămâne pentru mine doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pierdut aproape orice semnificație psihologică, fiind propulsat în sfera socialului: adolescenții punk s-au trezit că vor nici mai mult, nici mai puțin decât distrugerea organizării sociale. În paralel, cei mai abili dintre aceștia și-au inventat o întreagă ascendență ideologică, pornind de la teoreticienii moderni ai anarhismului, Max Stirner și Pierre-Joseph Proudhon, și propunându-l ca tête d'affiche pe antisemitul Mihail Bakunin, cel care avusese nerușinarea metafizică să afirme că "pasiunea pentru distrugere este, în același timp, o pasiune creativă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sensul negativ purtat de componenta femeie în diferitele ideograme în care apare. Iar străinii care învață kanji și intră în contact cu societatea japoneză nu pot scăpa tentației de a descoperi, oglindite în străvechile desene, obiceiuri, modele comportamentale și fragmente ideologice din viața de zi cu zi a Japoniei moderne. Despre aceasta însă, mai târziu. Pentru moment, să lăsăm creioanele jos, să punem foile cu desene deoparte, să uităm că, de pe albul lor imaculat, ne privesc semne vechi de mii de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
direcții, rămâne în ultimă instanță separat de amândouă. Punctul de plecare al micii mele dezbateri este constituit de această interogație asupra naturii celor două fețe amintite. Modelul binar propus de Oe pune în discuție două categorii care, situate la poli ideologici, ar putea fi utilizate în descrierea funcționării întregii organizări sociale, cu condiția ca ideea legată de trecut și de tradiție să poată fi subsumată, măcar parțial, categoriei religiosului. Această apropiere nu este până la urmă chiar atât de surprinzătoare, dacă ne
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a numărului de sinucideri în arhipelag, în loc să ne refugiem în explicații care acuză exclusiv perioada de recesiune economică (și ea, pe cale de a se sfârși în prezent). Totuși, nici o societate umană nu poate supraviețui ca atare în absența unor identificări (ideologice, politice, ontologice etc.) care modulează în profunzime profilul mentalitar al membrilor săi. Așadar, la ce resurse fac apel japonezii în încercarea de a umple vidul, neputincioși fiind să eludeze complet amenințarea sa surdă? În virtutea a ceea ce am putea numi o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
când cerem ouă sau pui la preț ieftin sprijinim crescătoria intensivă modernă. Dacă și până în ce punct morala permite experimentele pe animale este astăzi obiectul unei violente polemici care nu ar trebui să degenereze, în limitele posibilului, într-o luptă ideologică între extremiști. Din ceea ce cunosc eu, nici un protector al animalelor onest nu pretinde să fie abolite experimentele importante, și din păcate necesare, asupra animalelor și să fie mutată în străinătate cercetarea de bază în domeniul neurologiei. Viceversa, nici un neurolog onest
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
produs al evoluției. Cu acești naturaliști împărtășesc profundul respect pentru natură, solidaritatea omului cu ea. Și respect fără rezerve rezultatele recunoscute de către științele naturale, în special teoria evoluționistă; aceste rezultate nu pot fi ignorate sau contestate din motive religioase or ideologice. În ciuda acestora, nu mă bucură o concepție despre om conform căreia eu sunt făcut dintr-o structură biologică determinată, cu interese și nevoi specifice, dar fără un sens profund și fără valori. Ca ființă vie dotată cu intelect mă întreb
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dreptul, statul, arta și cultura. Deveniseră laice, "seculare", deci independente, autonome, supuse propriilor legi. La început, în planul faptelor, secularizarea urmărea doar "secularitatea", laicitatea, autonomia, independența față de dominația religioasă a Bisericii, fără distrugerea religiei. Nu în mod necesar un "secularism" ideologic, nu ireligiozitatea argumentată în teorie sau doar trăită practic. Totuși, din perspectiva unei asemenea dezvoltări se impune cu tot mai mare evidență, nu ca un lucru de pe urmă în universitățile noastre, întrebarea: credința în Dumnezeu are încă un viitor? În
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
transmisă de mass-media. Nu sunt mai puțin critic decât oricine critică religia. Raționaliștii ar trebui să fie mai apropiați de stilul meu de a gândi, iar dogmaticienii ar trebui să fie mult mai critici. Chiar și raționalitatea absolutizată și raționalismul ideologic pot fi o superstiție, la fel și dogmatismul teologic. Oricum îmi doresc prea puțin să discut atât cu raționaliștii rigizi, cât și cu dogmaticii imobili. De mai multe ori am constatat că, în polemici, ambii se dovedesc incapabili chiar și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
unei păci între religii Sunt și rămân o persoană religioasă. Cu toate acestea nu mă aflu în prima linie împotriva persoanelor nereligioase, secularizate, laice. Mă simt o persoană laică și cred că am motive justificate doar pentru a refuza secularismul ideologic, o absență sistematică a lui Dumnezeu. În calitate de teolog creștin, m-am ocupat tot mai mult de schimbarea atitudinii Bisericilor creștine în raportul cu religiile necreștine. Am putut observa anumite succese: în decretele Conciliului Vatican II despre libertatea de conștiință și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu este determinat de reguli în care se pot deduce principii pentru a acționa în viitor. În anii '50, la Roma, din perspectiva stagnării reformelor, rezultată în urma regimului absolutist al papei Pacelli, Pius al XII-lea, și al epurărilor sale ideologice, se putea cădea chiar în defetism. Alegerea unui Pius al XIII-lea ar fi înrăutățit situația și ar fi expus Biserica Catolică la răsturnări precum cele din '68 în fața cărora era complet nepregătită. Dar în anul 1958 avea să fie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
profiluri ale părinților adoptatori: copiii din prima categorie sunt adoptați preponderent de către cuplurile infertile, aparținând clasei de mijloc sau superioare; copiii din a doua categorie sunt adoptați preponderent de cupluri fertile sau persoane singure, care caută să-și exprime opțiunile ideologice prin adopție. Capitolul 5 analizează stresul familial care învăluie familia care adoptă. Utilizând metoda anchetei pe bază de chestionar autoadministrat, autoarea ajunge la concluzia că după adopție mama este influențată pozitiv de factori precum resursele informaționale și resursele sociale ale
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]