1,774 matches
-
deschidea o magazie pe care, dintr-un motiv sau altul, spițerul hotărâse să o mențină În legătură cu spațiul principal. Iar asasinul lui trebuie să fi știut de asta. — Îl vezi? strigă iar Bargello. Masa de pânze Împiedica perspectiva. Dante spera că idiotul acela va tăcea, permițându-i să audă câte ceva. Uscătorul era cufundat În nemișcarea cea mai deplină, cu excepția freamătului ușor al pânzelor. Probabil că arhitectul prevăzuse niște deschideri, dispuse În așa fel Încât să genereze curentul acela ușor de aer pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
căpeteniilor de facțiuni... o acțiune imprudentă... Cum o să ieșim din nenorocirea asta? scânci șeful gărzilor. — Ce vrei să pricepi din politica Comunei, bestie? Ce poți ști despre ceea ce se agită chiar sub pământul pe care Îți sprijini labele? Până și idiotul acela Își permitea să Îi discute opțiunile. Acum, ar fi trebuit să Îl convingă și pe el, după ticăloșii de ceilalți priori? Își reținu anevoie mâna, care se ridicase deja asupra feței Înroșite a omului. Dar neliniște creștea și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
răspuns în locul meu. — Ce contează dacă a mai lucrat sau nu pe o carte de bucate? Dawn, Claire e o femeie inteligentă, o să se prindă ea! Vivian s-a întors către mine, cu un rânjet dezgustat pe față. — De ce atâția idioți din industria asta cred că nu poți să faci ceva, decât dac-ai mai făcut-o de vreo câteva zeci de ori înainte? De ce nu pot să înțeleagă că unii oameni chiar au instinct? Oare Vivian chiar o făcuse idioată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Aveam să fac socoteala cât plătise omul până atunci urmând s-o abordez mai târziu. — A, și m-am săturat să-l tot aud pe gură fleancă de dreapta, Samuel Sloane, morfolind pe Fox1 în fiecare seară. Tipul e un idiot - știu că i-am publicat cărțile, dar e un cretin. Îl urăsc. E o târfă publicitară umflată în pene, dezgustătoare și cretină. Fă-mi o listă de autori pentru o carte care să-l desființeze. Ar trebui să fie gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
decât să-i determine pe foștii angajați să-și reclame propria lor independență. Se spune că absolut toți angajații, mai puțin doi, au demisionat ieri, după o criză de nervi, deosebit de epică, a lui Grant. Cine au fost cei doi idioți loiali - ăăă, cele două suflete loiale - care i-au rămas alături? O persoană din interiorul companiei îi descrie pe editorul senior Lulu Price și pe directorul editorial Graham Fisher ca pe niște „sectanți cu creierii spălați“, în vreme un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
alea înalte, care nici vorbă să se clintească, dar nu renunțăm așa ușor, și bum, bum, continuăm ciocăneala, închipuindu-ne că pînă la urmă o să cedeze, că o să pîrîie balamalele, dar tot degeaba, pînă cînd unul mai dezghețat ne strigă idioților, astea se deschid înspre exterior, nu mai împingeți boilor, și uite așa s au deschis singure ca în Ali-Baba și cei patruzeci de hoți. Am năvălit înăuntru, mi-am sucit capul în toate direcțiile, dar nici urmă de voi, așa că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fi desființată, împărțită între lupi. Ce-i asta, o fabulă? întreabă Tîrnăcop. O fabulă spusă de un om beat, miroase de la un kilometru, zice Dendé strîmbînd din nas și arătînd din priviri spre balta de vomă a lui Roja. Ce idiot mai sînt, mi-am zis cînd am făcut primul popas, puteam să păstrez pistolul, nici dracu’ nu m-ar fi percheziționat, dar era prea tîrziu, trebuia să mă orientez ca să ies cît mai rapid din pădure, nu-mi plăceau locurile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am discutat acum, pînă n-o să se răcească totul, nu vreau să mă trezesc pe cap cu cine știe cine, e de-ajuns să scapi o vorbuliță și totul se duce de rîpă, îl atenționează. — Drept cine mă crezi? Aș fi un idiot să-mi tai singur craca de sub picioare. — Și atenție mare la soldățeii mei din posturi, nu-i nici unul dintre ei ușă de biserică, sînt puși acolo doar să-și facă datoria. Dacă tot ai adus vorba, simte Regizorașul că a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
scapi de ele, cea mai bună dovadă că ești un dulce, zice Dendé, un adevărat om de zahăr. Curistul își scarpină gîtlejul, cu voi nu mai am ce să discut, și începe să tușească de nervi, se înroșește, sînteți niște idioți, pramatiilor, le strigă izbind cu talpa în pămînt, iscînd un norișor de praf exact în clipa în care un cîine murdar cu blana încîlcită trece pe lîngă ei ca o săgeată scoțînd un lătrat scurt speriindu-l. Nemernicilor, își iese
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
poate privi Înapoi și să vezi totuși ceva. Și-a scos de la gât baticul ei alb cu floricele de câmp de toate culorile și bine parfumat și l-a legat la ochi. Spune-mi ce vezi când nu vezi deloc, idiotule! Eu văd, când nu văd deloc, o idioată care mă strânge de mână, veni răspunsul său scrâșnit, anevoios, datorat durerii și aceluiași regim de austeritate verbală. Poate ar mai fi adăugat ceva dar, din pricina câmpului Înflorit din batic, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dur al partidului n-au ce căuta În lumea asta! Din lumea asta făceau parte și sentimentele lor tulburi, vâscoase. La drept vorbind, nici chiar Tovarășii nu aveau o părere prea bună despre el. De aceea, poate, Îl și numeau Idiotul Partidului. Chiar dacă nu suna prea bine, Își spunea că e mai onorant să ți se spună așa decât Idiotul Satului. Prefera vocația universalistă a partidului celei locale a satului. Discursurile sale despre colectivizare semănau prin smerenie cu predicile preotului Petridean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vâscoase. La drept vorbind, nici chiar Tovarășii nu aveau o părere prea bună despre el. De aceea, poate, Îl și numeau Idiotul Partidului. Chiar dacă nu suna prea bine, Își spunea că e mai onorant să ți se spună așa decât Idiotul Satului. Prefera vocația universalistă a partidului celei locale a satului. Discursurile sale despre colectivizare semănau prin smerenie cu predicile preotului Petridean despre Viața de Apoi. Țăranii Îl ascultau ca pe un povestitor dăruit, dar sărac cu duhul. Nici măcar nu chicoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dispreț binefăcător, Întrucât după un meci În Franța, Klaus, elev În clasa a XII-a și rugbist la Remin, a adus tot ce a găsit de Soljenițân, inclusiv Arhipelagul Gulag. Cine să caute la vamă cărți subversive În sacoșele unor idioți? Fiecare din cei trei profi a primit o carte, iar Flavius-Tiberius, comandatarul, Arhipelagul Gulag, de care auzise orice cetățean care asculta Europa liberă care intra cel mai bine pe undele scurte ale Vefurilor. Profa de engleză a primit și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Yoknapatawpha, de unde avea să le scrie. Ea se ținuse Întotdeauna de cuvânt. La Înmormântare au fost toți elevii de la „Vorkuta”. În timp ce sicriul de stejar lăcuit se scufunda Încet În groapă, ca un submarin În ocean, cu promisiunea Întoarcerii la lumină, idioții din toate clasele Reginei au Început să cânte, la semnul discret al lui Klaus, God Save the Queen. Abia când s-a făcut din nou liniște, groparii și-au dus lucrul la bun sfârșit. În acea zi, Flavius-Tiberius s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
noroaie o ura încă de când refuzase să se mărite cu unul dintre fiii lui, un băiat cam prostovan. Se temea că acum îi va stârni pe toți împotriva ei și că ar putea chiar s-o bage în sclavie. - Niște idioți. Toți, a zis ea și a scuipat în praf. Așa că m-am gândit la voi ca la o salvare, a continuat ea, adresându-se de data asta tututror femeilor din familia noastră, care mergeau alături și o ascultau. Rahela știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fost de acord. - Mărimea darului e un omagiu adus surorii noastre, tatălui nostru și întregii case a lui Iacob. Noi înșine o să devenim prinți. Am fi nebuni să nu acceptăm darurile pe care ni le trimit zeii. Ce fel de idiot face dintr-o binecuvântare un blestem? Dar Levi și-a sfâșiat hainele de parcă mi-ar fi jelit moartea, iar Simon i-a avertizat: - Aceasta este o capcană pentru fiii lui Iacob. Dacă lăsăm să se întâmple această căsătorie, putreziciunea orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apoi șapte paie de grâu care erau scuturate până rămâneau doar șapte paie goale. Orice fals magician care scoate păsări de sub coșuri pe la piață ar fi putut să-l tălmăcească, chicotea Shery. Dar visele îl bântuiau și îl speriau pe idiotul de rege, iar el l-a calmat spunându-i că avea șapte ani la dispoziție ca să se pregătească pentru o mare foamete care avea să vină. Și așa a fost ridicat pușcăriașul, un intrigant străin și analfabet, și a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sunt duioase pe lângă mine. Îți închipui că mă sperie puțin sânge amestecat cu noroi? Cu stomacul meu sensibil nu prea fac față când îmi e greață, dar nici o grijă, am luat înainte de a pleca de la azil un antivomitiv. Nu sunt idiot să-mi vărs mațele ca să mă fac de râs. N-o să mă las privit cu îngăduință să știu că trag cu ochii închiși, astupându-mi nasul cu cealaltă mână ca să nu mai simt duhoarea noroiului...” — Aici locuiește, zise Dinu, întrerupându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din acele zile groaznice am reușit, în sfârșit, să mă găsesc față în față cu Laura. Am uitat pe loc de căldură și am zâmbit; mă tem că într-un mod pe care nu l-aș putea califica altfel decât idiot, deoarece eram foarte stingherit și, pe de altă parte, hotărât să trec peste orice reținere. Laura m-a fixat, curioasă, cu ochii ei oblici, apoi cu obișnuitul ton mușcător m-a întrebat dacă mă înțepase ceva. „Nu, domnișoară”. „Atunci?” Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am hotărât, m-am întors și am vrut s-o pornesc pe coridorul ce ducea la administrație. Dar ghinion. Arhivarul stătea ca o momâie în dreptul unei ferestre așteptând parcă pe cineva. Nu puteam trece fără să mă vadă. Se găsise, idiotul, să-și roadă unghiile, tocmai acolo sau poate o făcea intenționat. În orice caz, din pricina lui, fiindcă nu vroiam să vadă că mă temeam, am lăsat pentru a doua zi scuzele pe care intenționam să i le cer Moașei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se încheia la pantaloni grăbit, cum făcusem eu în bălării în fața Profetului; văzându-mă cu pușca în mână încremeni, cu pantalonii pe jumătate descheiați. „Domnule Daniel, bâigui el, ca o scuză, să știi că eu...” Se temea că-l împușc? Idiotul. Doar nu era să-mi sporesc păcatele cu el. Marta era mai liniștită. Își aranja întruna părul. „Doctore, când vrei să-ți sculptez bustul?”, l-am întrebat rânjind pe Aristide. „Sau nu mai dorești?” Simțeam nevoia să-l umilesc în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
avem doar ce iubim. În acest caz eram și mai sărac. Și nehotărât pe deasupra. Disperarea caldă care mă cuprindea la gândul că Dinu murise cu plămânii plini de noroi era un semn clar de slăbiciune. Îmi venea să-i strig: „Idiotule, ce-ai făcut? De ce te-ai îmbătat? De ce-ai venit singur aici? De ce-ai făcut pe tine de frică? Nenorocitule, dragule”. Dinu avea și el vina lui în ce se întâmplase. Prin moliciunea lui mă îndemnase mereu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
își fâșâiau foile. Ardeam de a-i audia în direct pe tinerii magi. Primii dintre ei își și începuseră 35 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Poate că sânt răspunse înciudat cel în raglan, nervos că-și deschisese sufletul unui idiot. - Nu sânt bă, îl execută tacticos celălalt. Nu sânt Și nu sânt pentru că ești prost... Ai tu habar ce e aia o cană? - ... - Păi, o cană nu-i altceva decât locul unde se odihnește, după ce s-a trudit, băutura
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
străzile Dionisie Lupu, Maria Rosetti, General Florescu, Icoanei, Schitul Darvari, Mîntuleasa, Paleologu, Plantelor, Traian, Armenească, Stelea Spătaru, Calea Moșilor și Calea Călărași, căutând să-mi evoc, măcar din încremenirea unei streașini, sau din puhavitatea unui porumbar, locul de baștină al idiotului căruia eu să-i fi încredințat păstrarea certificatului meu de naștere. Sau mâna de paie, sub care să-mi ascuns cilindrii cărămizii de carton ai brevetelor de inventator. Imaginați-vă, nobilă doamnă! Străzi cât niște poteci, străbătute cu portiera întredeschisă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și că, oricât de rea și de provocatoare ți-aș părea, n-o să mă atingi nici cu cel mai mic deget al gândurilor tale? - Mă ia c-o greață de la stomac numai când te aud. Să te ating?! Cât de idiot aș putea fi să te ating? - Și îmi juri, pe capul urâtei de la trei care tocmai ți-a turnat un copil, că, pentru a te înfrîna și mai bine, în viitoarele 30 de zile, n-o să-mi mai adresezi absolut
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]